Epaminonda's Blog.....: FILATELIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A DUNĂRII (DUNĂREA ÎN PICTURA ROMÂNEASCĂ) ȘI EROII INVIZIBILI DIN SPATELE FRONTULUI

1. În data de 29 iunie 1994, România semna la Sofia, alături de alte țări dunărene și de Comisia Europeană, Convenția pentru Protecția Fluviului Dunărea. Zece ani mai târziu, în anul 2004, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea decide să celebreze, la 29 iunie, ,,Ziua Dunării”. De mii de ani Europa este străbătută de cel mai cunoscut fluviu al său care a inspirat nenumăraţi poeţi, compozitori și pictori deopotrivă ce s-au lăsat fermecați de valurile ei albastre. Pentru a marca acest eveniment Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale intitulată „Ziua Internațională a Dunării”, având ca temă Dunărea în pictura românească. Emisiunea, alcătuită din 4 mărci poștale redă imagini ale frumoaselor peisaje mărginite de Dunăre, ilustrând câteva picturi realizate de autori români consacrați. Astfel, pe timbrul cu valoarea de 2,80 lei este ilustrată pictura Dunărea la Cazane (1930-1935), ulei pe placaj, autor Marius Bunescu (1881-1971). Provenit dintr-o familie modestă, Marius Bunescu reușește cu greu, călăuzit de sfaturile pictorului Dimitrie Hârlescu, să plece la vârsta de 25 de ani la München. Aici, se pregătește în atelierul profesorului Hermann Groeber pentru a fi admis la Academia regală bavareză, unde va lucra cu Gabriel von Hackl, un reputat maestru al picturii. În 1912, Bunescu ajunge la Paris, unde va studia în muzee și la Académie de la Grande Chaumière.

Pictura lui păstrează însă influențele școlii muncheneze care l-a format, din perioada unui postimpresionism târziu vizibil în preferința pentru desenul colțuros și cromatica puternică bazată pe contrastul culorilor complementare ( roșu, verde, galben, violet, albastru, oranj). Atras de apă și de reflexele ei, Bunescu realizează această vedere panoramică a Dunării în cheile de la Cazane, fermecat de perspectiva munților din fundal și apele repezi ce străjuiesc șoseaua.

Pictura Peisaj la Dunăre (1934-1939), ulei pe carton, autor Petre Iorgulescu Yor (1890-1939) se regăsește pe timbrul cu valoarea de 5 lei. Petre Iorgulescu Yor a studiat dreptul la Iași și, din 1913, a intrat în magistratură. În 1920 și-a început studiile pariziene la Academia Julian, în atelierul pictorului Othon Friesz, frecventându-l în același timp pe cel al lui Maurice Denis, adept al unei viziuni clasicizante. A expus cu succes la Paris și la București, iar în 1929 a primit medalia de aur la Pavilionul românesc din cadrul Expoziţiei Internaţionale de la Barcelona. Între 1933-1934 a fost custodele Pinacotecii Municipiului București, susţinându-i și material pe tinerii artiști. A lucrat la Balcic, animat de un impuls romantic spre exotism și pitorescul Orientului. În 1939 se sinucide, în pofida succesului pe care îl avea în cercurile colecţionarilor. Operă târzie, Peisaj la Dunăre, care surprinde acostarea a două șlepuri la malul Dunării, relevă influența decisivă a maestrului său Othon Friesz, admirator al lui Cézanne. Lucrarea lui Iorgulescu-Yor relevă deopotrivă un spirit dăruit construcţiei picturale a formelor, definind și un pasionat al culorii într-o gamă cromatică densă, cu efuziuni solar-senzuale.

Al treilea timbru al seriei, cu valoarea nominală de 8,50 lei ilustrează pictura Dunărea la Turtucaia (1912-1916), ulei pe pânză, autor George Petrașcu (1872 – 1949). După absolvirea liceului din Brăila, se înscrie în 1892 la Facultatea de Știinţe Naturale, pe care o abandonează pentru a studia la Școala de Belle-Arte cu George Demetrescu Mirea (1893-1898). Este recomandat lui Nicolae Grigorescu; în atelierul maestrului îl ajută pe acesta la prepararea pânzelor și la vernisarea tablourilor. Admiraţia faţă de operele lui Grigorescu și afecţiunea faţă de el îl vor anima întreaga viaţă. După o scurtă ședere la München, se înscrie la Paris, la Academia Julian. Aici va lucra timp de patru ani în atelierul faimosului pictor realist academic William Bouguereau și va primi sfaturi și de la importanţi artiști francezi precum Gabriel Ferrier, Benjamin-Constant sau Jean-Paul Laurens. Promotor al unei tehnici post-impresioniste, abordează tușe onctuoase ce configurează solid imaginea, și o cromatică împovărată uneori de culori întunecate, cu străfulgerări luminoase ce amintesc de factura picturilor lui Honoré Daumier. Este cazul și al acestui peisaj realizat la Turtucaia în care aduce o viziune nouă, dominată de sintetizarea și preţiozitatea materiei.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei al emisiunii este redată pictura Peisaj la Turtucaia. Dunăre (1938), ulei pe pânză, autor Iosif Iser (1881-1958). Urmând tradiţia familiei, Iosif Iser este trimis la München pentru studii de arhitectură, pe care le va abandona însă curând, în favoarea desenului și a picturii. Se pregătește pentru admiterea la Academia regală bavareză în atelierul maestrului Anton Azbé (1899-1901) și, admis la Academie, urmează cursurile profesorilor Nikolaos Gysis, Johannes Herterich și Karl Marr (1901-1904). În ianuarie 1908 se află la Paris, unde frecventează cursurile Academiei Ranson. Se familiarizează cu mișcarea europeană de avangardă, iar în 1910, în timpul unei călătorii în Dobrogea, descoperă farmecul insolit al vieţii tătarilor. Iosif Iser este unul dintre cei mai reprezentativi pictori orientaliști români, așa cum o probează și acest peisaj din Turtucaia, localitate care, prin pitorescul ei, a atras mulți artiști. Lucrarea – o vedere de ansamblu asupra micii localități, privită de undeva de sus, parcă din zborul unei păsări, descrie o natură luxuriantă, dominată de apele generoase ale Dunării. În prim plan câteva siluete de tătari în costume specifice coboară printre coline spre casele grupate în jurul minaretului. În fundal malurile înverzite și cerul animat de nori compun parcă un mozaic cromatic armonic și insolit.

Primul plic prima zi ilustrează pictura Apus de soare (La Dunăre), autor Nicolae Grigorescu.

Pe al doilea plic prima zi este reprodusă pictura Dunărea la Galați, autor Nicolae Vermont.

Sursa – NET https://alexantonache.wordpress.com/noutati-filatelice/

2. În anul Centenarului Marii Uniri, Romfilatelia cinstește memoria eroilor care au luptat în Primul Război Mondial pe frontul invizibil al informațiilor, prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale Eroii invizibili din spatele frontului. Când a intrat în Marele Război, armata română nu avea o tradiție îndelungată și constantă a serviciilor de informații militare, neajuns care a contat destul de mult în campania dezastruoasă din anul 1916. Ofițerii și trupa nu erau pregătiți să facă față războiului nevăzut, iar multe informații cu caracter strategic au fost divulgate din neglijență spionilor inamici care acționau în România. Mult mai bine organizate erau structurile Ministerului de Interne, care au contribuit, de asemenea, la eforturile de război. În perioada 1914-1919, a funcționat Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, care avea în subordine Direcțiunea Siguranței Generale și Inspectoratul General al Polițiilor. În august 1916, când România a intrat în război, Marele Stat Major a fost reorganizat pentru a face față noii situații. Pentru partea operativă a fost activat Marele Cartier General, iar pentru partea sedentară funcționa tot Marele Stat Major. Ambele structuri aveau în componență birouri de informații, specializate în culegerea de informații și supravegherea știrilor. Totuși, Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a desfășurat acțiuni contrainformative menite să împiedice serviciile de spionaj străine să acționeze pe teritoriul românesc, iar la nevoie, să le intoxice cu informații false. S-au întreprins acțiuni de consolidare în domeniul informațiilor și contrainformațiilor, în sensul eficientizării. Au fost formulate proceduri clare privind modul de desfășurare a activității informative și a manipulării informațiilor, atribuțiile personalului însărcinat cu misiuni informative, stabilirea misiunilor aviației de recunoaștere și a modului de executare a cercetării aeriene, coordonarea activității agenților secreți etc.

Pe colița dantelată a emisiunii filatelice, cu valoarea nominală de 28,50 lei, sunt reprezentate trei dintre personalitățile care s-au remarcat pe frontul invizibil al informațiilor în anii Primului Război Mondial, respectiv col. Nicolae Condeescu, Ion Panaitescu și Romulus P. Voinescu. Alături de portretele acestora, pe coliță regăsim o mașină de scris, o cască din Primul Război Mondial și un dispozitiv de transmisiuni în codul Morse.

Colonelul Nicolae Condeescu (1876 -1936) – a condus Biroul Informații din Marele Cartier General (1916 -1918) și Secția Informații din Marele Stat Major (1918-1919). A conlucrat cu reprezentanții aliați englezi, francezi și ruși pentru reorganizarea domeniului de informații militare, a elaborat instrucțiuni informative și contrainformative. S-a preocupat de înființarea unor cursuri de informații pentru ofițeri și a gestionat culegerea, analiza și transmiterea informațiilor care au contribuit la câștigarea bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz. A fost un politician român, adjutant regal, general și ministru de război care s-a născut la data de 17 februarie 1876 l Coșereni și a decedat la data de 11 iulie 1936 la Urlați. A urmat liceul la Buzău și Colegiul Sf. Sava din București, apoi a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie (1896), apoi Școala Superioară de Război (1905). A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la cel de-al doilea război balcanic cu gradul de maior, precum și în primul război mondial, cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea al României, pentru care a fost mai multă vreme unul dintre oamenii de încredere. În anul 1932 a deținut funcția de inspector general al armatei. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România și membru de onoare al Academiei Române.

Ion (Iancu) Panaitescu (1875-1929) a înființat și condus Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale (1908-1919), fiind cel care a introdus în activitatea profesională compartimentarea și conspirativitatea muncii. A gestionat culegerea de informații externe, anihilarea agenților inamici, monitorizarea surselor publice și a întocmit analize de securitate pentru decidenții politici. În perioada când guvernul s-a aflat la Iași, a fost numit șef al Secției Siguranței din Marele Cartier General. Despre el s-a spus că avea o putere de muncă formidabilă; nimic nu trecea fără să fie văzut și verificat de dânsul. Deși era neîncadrat vreunei școli formative europene, a dovedit genialitate, spirit organizator, patriotism, fiind și un pedagog și psiholog de mare clasă. Printre decoraţiile şi medaliile cu care a fost distins se numără Ordinul "Steaua României", în grad de cavaler, "Coroana României" în grad de ofiţer, medaliile "Bărbăţie şi Credinţă", clasa I, "Avântul Ţării" şi Medalia Jubiliară. A fost comandor al Ordinului Franz Joseph (Austro-Ungaria), Sfânta Ana (Rusia), Sfântul Stanislas şi Mântuitorul. Prin Legea pentru organizarea Serviciului Administrației Centrale a Ministerului de Interne, la 19 aprilie 1892 s-a înființat Biroul Siguranței Generale, care avea atribuții în domeniul culegerii de informații, iar din 1907 a fost creată Direcția Administrației Generale a Personalului, Poliției și Statisticii, o structură de informații cu ramificații în țară, în centrele mai importante, condusă de Iancu Panaitescu - director în Direcția Generală a Poliției și Siguranței, ulterior desființată și asimilată de Siguranța Generală a Statului. Iniţial, Poliţia de Siguranţă era formată din puțin peste 80 de comisari şi agenţi așa că au fost transferați oameni de la Prefectura Poliției Capitalei și de la Ministerul de Interne și, în 1922 Siguranţa număra 2835 persoane. Existau 26 de brigăzi de siguranţă în Transilvania, 14 în Basarabia, 5 în Bucovina şi 23 de brigăzi şi subbrigăzi în restul teritoriului. La punctele de trecere a frontierei existau 27 de poliţii în Transilvania, 30 în Dobrogea, Basarabia şi Bucovina, la care se adăugau 17 poliţii în Vechiul Regat şi în Basarabia, 9 în Transilvania, 4 în Bucovina şi 21 de unităţi în porturi, la Dunăre şi Marea Neagră. Potrivit Legii pentru organizarea poliţiei generale a statului din 1942, Poliţia de Siguranţă are rolul de a culege, a instrumenta şi aduce la cunoştinţa autorităţii superioare, ştiinţele şi indiciile privitoare la fapte sau stări de fapt, contrare ordinei publice şi siguranţei statului. Insulta naţiunii române, a statului, a eroilor neamului, drapelului ţării sau a altor simboluri, intrau în sfera de preocupare a Poliţiei de Siguranţă. Dacă liberalul Vasile Lascăr e considerat Părintele Poliției moderne, Ion Panaitescu poate fi considerat Părintele Siguranței.

Romulus P. Voinescu (1867-1936) a fost delegat al Direcțiunii Poliției și Siguranței Generale pe lângă Cartierul General al armatelor ruse din România, șef al Serviciului de Contrainformații româno-rus (noiembrie 1916 – martie 1918) și șeful Directoratului de Interne din Basarabia (1918-1919). A acționat cu succes în domeniul contrainformativ și a făcut dovada unui management de calitate în fruntea structurilor pe care le-a condus. El s-a născut la 2 august 1867, la Bucureşti și a decedat al data de 19 aprilie 1936. A urmat studii universitare de drept în București, dar și-a luat doctoratul la Paris. Din funcţia de magistrat a fost transferat în poliţie, devenind şeful Siguranţei din Bucureşti până în 1908. În urma absolvirii unui curs special organizat de Siguranţa franceză, a fost numit inspector general al Siguranţei Statului. În aprilie 1914, a condus delegaţia română la primul Congres internaţional de poliţie judiciară. Datorită diligentelor lui, al doilea congres urma să se ţină la Bucureşti în 1916, dar a fost contramandat din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. După Unirea Basarabiei cu România, a organizat şi condus Serviciul de Siguranţă din Basarabia. Apoi, a venit la conducerea Siguranţei Statului Român. La plecarea din postul de director general al Siguranţei Statului a lui R. Voinescu, Gheorghe Tătărescu, subsecretar de Stat la Departamentul de Interne, la 4 noiembrie 1928, i-a adresat mulţumirile sale pentru munca depusă la această instituţie a statului: “Îmi îndeplinesc o datorie de inimă pentru a vă exprima întreaga recunoştinţă pentru concursul pe care ni l-aţi dat în tot timpul colaborării noastre. Graţie acestui concurs, am putut stăpâni în atâtea grele împrejurări, toate tentativele şi toate uneltirile dinăuntru şi din afară şi am putut asigura ţării liniştea şi ordinea internă. Încă, odată mulţumesc!”

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Asociația sportivă a pompierilor din România

Asociația Sportivă a Pompierilor din România(A.S.P.R.) a fost înființată în anul 2000, ca persoană juridică de drept privat, nonguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ ce funcționează în baza legislației române - OG 26 / 30 ianuarie 2000. Ea are la bază liberul consimțământ, voința de asociere a membrilor săi și dreptul la acțiune pentru realizarea scopurilor statutare. Sediil central al asociației este în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență – Strada Dumitrache Banu, nr.46, sectorul 2, București. Deviza asociației este: “Mișcare, Sănătate, Performanță”. Obiectivele de bază ale ASPR sunt:

realizarea pregătirii fizice complexe a pompierilor;
organizarea de activități de educație fizică, sport și turism cu membrii asociației și membrii de familie ai acestora;
menținerea și întărirea sănătății, dezvoltarea calităților fizice și morale;
editarea de publicații cu tematică specifică pompierilor;
popularizarea rezultatelor concursurilor profesionale ale pompierilor;
dezvoltarea colaborării cu organizațiile sportive din țară și cele de profil din străinătate, participarea la activitățile sportive, cultural-educative și de turism organizate de uniunile sportive mondiale, europene sau zonale de pompieri

Insigna - B.M.M.C.-1995 (Comitetul militar medical balcanic)

Comitetul militar medical balcanic (BMMC) este un organism internațional al instituțiilor militare medicale. El s-a constituit în anul 1995 din inițiativa a patru state balcanice: România, Bulgaria, Turcia și Grecia. Primul congres al BMMC a avut loc la Istanbul, în Turcia, în anul 1996, aici participând 568 specialisti ce au prezentat 257 lucrări științifice. Forma insignei de mai sus s-a stabilit în cadrul celui de-al doilea congres – Sofia 1997. La ediția a 3-a congresului – Atena 1998 au participat 911 specialiști ce au pezentat 548 lucrări științifice și s-a pus problema înființării unei unități mediacle comune.

Prezint în continuare succinte celelalte ediții ale congreselor BMMC:

Ediția a 4-a București (6 – 10 iunie 1999) – 356 participanți și 542 lucrări științifice participante
Ediția a 5-a Ankara anul 2000 – 520 participanți și 410 lucrări științifice prezentate
Ediția a 6-a Plovdiv anul 2001 – 300 participanți și 320 lucrări științifice prezentate
Ediția a 7-a Atena anul 2002 – 552 participanți și 416 lucrări științifice prezentate, principalul subiect dezbătut – protecția împotriva armelor de nimicire în masă
Ediția a 8-a Cluj Napoca anul 2003 – 350 participanți și câte un observator din Albania și SUA, 702 lucrări științifice
Ediția a 9-a - ?!?!? (probabil nu s-a ținut)
Ediția a 10-a Varna anul 2005 – 180 participanți, 2 observatori din Croația, 2 din FYROM, unul din Serbia și 409 lucrări științifice prezentate, tema principală dezbătută – asistența medicală militară multinațională a misiunilor
Ediția a 11-a Atena anul 2006 – 269 participanți și 592 lucrări științifice prezentate, teme principale dezbătute: Coordonarea asistenței medicale în chirurgie minim invazivă și Modele psihologice de stres în luptă-prevenire, management și control.
Ediția a 12-a Poiana Brașov anul 2007 – 154 participanți și 321 lucrări științifice prezentate, tema principală de dezbatere – Asistența militară medicală în situații de urgență civilă
Ediția a 13-a Kysadasi anul 2008 – 262 participanți și câte un observator din Serbia, Albania, Muntenegru și FYROM, 461 lucrări științifice prezentate
Ediția a 14 Burgas anul 2009 – 157 participanți inclusiv Albania și 247 lucrări științifice prezentate
Ediția a 15-a Pieria – Grecia anul 2010 – 173 participanți și 300 lucrări științifice prezentate, tema principală dezbătută – Medicina militară preventivă
Ediția a 16-a București 2011 – 216 participanți și 243 lucrări științifice prezentate. Albania și Serbia au cooptate ca membre depline ale BMMC.
Ediția a 17-a Belgrad anul 2012 – 273 participanți și 331 lucrări științifice prezentate
Ediția a 18-a Istanbul anul 2013 – 275 participanți inclusiv din Macedonia, Kosovo, Anglia, Belgia și SUA, 418 lucrări științifice prezentate
Ediția a 19-a Plovdiv anul 2014 – 173 participanți și 321 lucrări științifice prezentate
Ediția a 20-a Salonic anul 2015 – 194 participanți și observatori din Germania, SUA, Belgia, Olanda , 348 lucrări științifice prezentate, tema principală în dezbatere – Examinarea periodică a sănătății preventive a personalului militar
Ediția a 22-a Belgrad anul 2027 – 206 participanți și 289 lucrări științifice prezentate
Ediția a 23-a Antalya anul 2001 – 226 participanți și un observator din Azerbaidjan, 335 lucrări științifice prezentate
Ediția a 24-a Tirana anul 2019...

Regele Carol II al României

Congresul de antropologie și arheologie istorică

Medalia de mai sus a fost bătută în anul 1937 în amintirea Congresului de antropologie și arheologie istorică. Ea este confecționată din bronz, are forma rotundă, diametrul de 60 milimetri, fiind gravată de Em.Becker. Pe avers este reprezentată efigia regelui Carol al II-lea spre dreapta. Între două cerecuri liniare continue, pe circumferință, este aplicată inscripția: “CAROL II REGELE ROMÂNILOR”. Pe revers este redată reconstituirea unui sit preistoric cu o colibă și un personaj care examinează un craniu. Între două cercuri liniare continue, pe circumferință, este aplicată inscripția: “AL VII-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL DE ANTROPOLOGIE ȘI ARHEOLOGIE PREISTORICĂ / BVCVREȘTI / 1 – 8 SEPT.1937”.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen (născut la data de 15 octombrie 1893 şi decedat la data de 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Carol II este cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

Antropologia se ocupă cu studiul științific al omului (specia Homo sapiens). Este o disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate dimensiunile umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și noțiunea că aceasta reprezintă specia umană, că specia noastră și-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea (și pe noi înșine) pe baza acestor simboluri. Antropologia a debutat ca știință a istoriei. Inspirată de triumful metodei științifice în științele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi și principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca științele sociale să-și formeze teorii și metode, era dublată de viziunea iluministă a umanității - concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor și critică față de îndepărtarea acestora de natura lor inocentă. Această dublă sensibilitate, față de tradițiile culturale (tradiție) și față de procesele schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeauna discursul antropologiei.

Arheologia este studiul activităților umane în trecut și se aplică prin recuperarea și analiza culturii materiale și datelor de mediu pe care le-au lăsat în urmă, care includ artefacte, arhitectura și peisajele culturale. Deoarece arheologia are o gamă largă de proceduri diferite, acesta poate fi considerată știință. Arheologia este foarte eficientă și utilă atunci când sunt cercetate societățile preistorice, atunci când nu există înregistrări scrise. 99% din istoria omenirii cuprinde intervalul dintre paleolitic până la apariția scrierii. Arheologia are mai multe obiective, care variază de la studierea evoluției umane la evoluția culturală.

C.C.F. - 5 ani

Camera consultanților fiscali - România

Camera Consultanilor Fiscali este o organizaţie profesională de utilitate publică, persoană juridică fară scop lucrativ, cu patrimoniu şi buget propriu, cu sediul în municipiul Bucureşti, strada Alexandru Constantinescu, nr 61, Sector 1. Camera Consultaţilor Fiscali este constituită din consultanţi fiscali, consultanți fiscali asistenți, societăți de consultanță fiscală, membri activi şi inactivi, înscrişi în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală. Camera Consultaţilor Fiscali asigură accesul la profesia de consultant fiscal, autorizarea activităţii de consultanţă fiscală precum şi organizarea si coordonarea acesteia. Cadrul juridic pentru organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală ca activitate independentă este reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitaţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali este aprobat prin Hotărarea Consiliului superior nr.3/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 185/2017. Sediul central al instituției este situat pe Strada Alexandru Constantinescu, nr. 61, sector 1, Bucureşti.

Insigna - Bingo Europa - București - Mamaia

Bingo este un joc al șanselor care se joaca prin tragerea (alegerea) unor numere in mod aleatoriu, pe care jucătorii le compară cu numere deja printate pe „carti” de bingo. Acestea pot fi printate pe hartie, sau reprezentate electronic. In multe versiuni ale unui joc de bingo acesta se termina cand o persoana reuseste sa realizeze un anumit tipar (linie, coloană, sau carton întreg) din numerele desenate. Atunci cand acest lucru are loc, acesta trebuie sa strige „Bingo!”, lucru ce ii alerteaza pe ceilalti jucatori. Toate tiparele sunt controlate pentru a fi siguri ca nu s-a strecurat nicio greseala, si ca persoana intr-adevar a castigat. Dupa acest moment, un alt joc poate incepe. Exista, bineinteles, si alte metode de a juca bingo. De cand a fost inventat in 1929, acest joc de bingo a cunoscut multe versiuni. De asemenea, exista versiuni de tipare aproape nelimitate pentru joc – unele jocuri necesita ca doar un numar sa se potriveasca, pe cand altele confera jackpotul doar cand se potrivesc numerele de pe toata cartea de bingo. În România jocul a luat mare amploare imediat după Revoluție.

S-au amenajat saloane speciale de joc, cu publicul de față, în mari orașe din țară, existau emisiuni televizate care reținea publicul în fața televizoarelor, puțini dintre jucători obțineau câștiguri mari pentru timpul respectiv, erau vânzători ambulanți de cartoane, exista fenomenul bingo-mania dar au fost și scandaluri urmate de nepredarea tuturor cartoanelor la sălile de joc. S-au găsit saci cu cartoane aruncați prin prăpăstii sau păduri. Încet, încet lumea a înțeles că doar prin muncă cinstită se pot obține bani și a cam abandonat jocul (asta urmare și a scandalurilor). Între timp jocul Bingo a evoluat, au apărut noi forme de joc și se joacă mai mult prin cluburi sau cazinouri, nemaiavând aceaiasi amploare ca alta dată.

________ooOoo________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII