Epaminonda's Blog.....: DELFSHAVEN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

cultură și arhitectură din vechea localitate olandeză

DELFSHAVEV, acum cartier al orașului ROTTERDAM,

din vremuri diferite, dar și o monedă locală.

Stația de metrou

Portul

Arhitectură locală

Moară de vânt

Trimiteri poștale

Monedă locală

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Charles Dickens (1812 - 1870)

scriitor englez

Fă bine cât poţi de mult şi vorbeşte despre asta cât poţi de puţin.
Dacă există un singur colţ din Univers pe care ştii sigur că-l poţi face mai bun, acela eşti tu.
Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce ai putea deveni.

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, medalia, poţi citi în articolul LE HAVRE - FRANŢA.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionar explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - C.S. Farul Constanța (Clubul sportiv)

F.C. Constanța, nume actual Fotbal Club Farul Constanța este un club de fotbal din orașul Constanța, România. Singurele performanțe notabile ale clubului de la malul Mării Negre sunt finala Cupei Balcamice disputată în anul 1966 și pierdută în fața celor de la Rapid București, finala Cupei României din anul 2005, pierdută cu 1-0 în fața echipei Dinamo Bucureștiși finala UEFA Intertoto Cup din anul 2006, pierdută cu scorul de 4-1 la general în fața lui AJ Auxerre - Franța. Acest club a fost fondat în anul 1949, iar culorile tradiționale ale echipamentului de joc au fost alb și albastru. Echipa, poreclită Marinarii sau Rechini, oficial s-a mai numit S.P.M. Constanța, Locomotiva Constanța, P.C.A. Constanța și F.C.Constanța. Sus am postat logo-ul clubului F.C. Farul Constanța.

Insignă - Farul (Constanța)

Orasul Constanta se poate mandri cu 4 faruri mai cunoscute: Farul Alb, Farul Carol I, Farul de Aterizare si Farul Genovez.

Farul Alb a fost dat in functiune in anul 1972 si este situat pe digul Nord-Est din portul Constanta. Este prevazut cu un felinar, galerie si nautofon. Nautofonul este un emitator de sunete aeriene, bazat pe vibratia unei membrane metalice, actionate de un electromagnet, ce serveste ca mijloc de semnalizare acustica pe timp de ceata. Inaltimea turnului este de 18 metri, acesta fiind construit din blocuri de beton, iar lumina sa alba este vizibila pe o raza de 10 mile marine.

Farul Carol I a fost construit in anul 1903, aflandu-se in capatul digului mare din partea estică a Portului Constanta. Farul este decorat cu un basorelief reprezentand figura regelui Carol I. Basorelieful a fost distrus de comunisti, fiind refacut in anul 2002, de catre artistul plastic Traian Marinescu. Farul are o inaltime de 13metri si este construit din piatra, in forma octogonala. Din anul 1961 farul este inactiv, insa poate fi vizitat atat in exterior cat si in interior, oferind o vedere impresionanata asupra orasului Constanta.

Farul Genovez a fost ridicat in anul 1860, numele provenindu-i de la locul pe care a fost construit initial. Pe acelasi loc, in secolul XIV, exista un far construit de genovezii care aveau afaceri in port. Farul (amplasat pe faleza orasului, intre Cazino si fostul Hotel Carol - astazi, Comandamentul Marinei, a fost construit dupa planurile lui Artin Aslan, iar de constructia sa s-a ocupat firma Danube and Black Sea, condusă de un inginer francez de origine armeana care a poposit in Constanta dupa incheierea razboiului Crimeei, intemeindu-si aici o familie. Inaltimea de la sol a farului este de 12-14m, iar lumina emisa avea o vizibilitate de 9,5 mile marine. Din anul 1913, farul nu mai functioneaza, acesta fiind si mutat din locul pe care fusese ridicat initial. Ultima sa restaurare a avut loc in anul 1948.

Farul de Aterizare a fost construit in anul 1958, iar inaugurarea sa a avut loc in anul 1960. Era un far nou aparut in zona Constantei, evident intr-o zona lipsita de blocurile si populatia din prezent. Pe atunci era una din cele mai moderne constructii de acest fel din lume, mecanismele sale optice si electrice fiind amplasate in cupola metalica piramidala realizata din cornier si teava de otel cu dimensiuni de cinci metri la baza piramidei si inaltime de 15 metri. Inaltimea totala a farului este de 60 de metri iar lumina emisa are o raza impresionanta de 24 de mile marine. Farul de aterizare este prevazut cu un radiofar, ce emite un semnal audio in codul Morse, ce poate fi folosit de nave pentru orientare. Lumina sa alba este unica, fiind integrata intr-un sistem de rotire de 360 de grade, ce functioneaza la un interval de 29,8 secunde. Turnul piramidal este din beton iar cupola sa este albastra. In anul 2004 se vorbea despre daramarea sa insa din fericire a fost renovat intr-o maniera foarte buna. Singurul motiv pentru care nominalizez acest far pe locul 3 este ca lumea stie mai bine despre primele doua, insa evident cam merita primul loc pentru tehnologie si utilitate maritima moderna.

La intrarea în bazinul portului de o parte şi de alta a pasei de intrare, pe capetele digurilor interioare se află alte două faruri – așa zisele faruri de acvatoriu, roşu şi verde. Luminile lor indică pe timp de noapte locul pe unde trebuie să manevreze nava pentru a intra sau a pleca din port. Pe timp de zi farurile au elemente distincte de culoare roşie şi verde. Dispunerea farurilor roşu şi verde este astfel făcută încât atunci când nava soseşte de la larg să aibă lumina roşie în partea stângă (pe partea inimii, ca regulă uşor de memorat) şi lumina verde pe partea dreaptă. La ieşirea din port, lumina roşie se va afla pe partea dreaptă a sensului de deplasare al navei. Trecerea de un reper de navigaţie se numeşte ”dublare”. De aceea în jurnalele marinăreşti intrarea/ieşirea din port este consemnată cu expresia ”dublat farul roşu” iar intrarea/ieşirea de sub adăpostul digului de larg este adnotată cu ”dublat farul alb”. A nu se desconsidera importanţa farului verde datorită expresiei citate mai sus. Farul verde este precum reversul unei medalii. Fără revers nu poate exista avers. Din considerente de a formula o exprimare succintă marinarii iau ca bază poziţia farului roşu al acvatoriului unui port. O vorbă din marină spune: ”Verde`n verde, roş în roş/Drumu-i bun din moş-strămoş”. Aceasta înseamnă că navele care au felinarele (culorile distinctive din borduri) de culoare verde şi roşie (verde = tribord - dreapta şi roşu = babord - stânga) vor manevra de aşa natură încât să treacă una pe lângă alta arătându-şi reciproc culorile de acelaşi fel. Acelaşi lucru este valabil şi la intrarea în porturi. Navele vor avea lumina roşie spre farul roşu şi lumina verde spre farul verde. Când două nave se văd reciproc pe culori opuse roşu spre verde sau verde spre roşu, se face evitarea coliziuni de către nava care vede pe culoarea sa verde culoarea roşie a celeilate nave (valabilitatea prioritatăţii de dreapta la navigaţia pe mare).

Universitatea "Ovidius" Constanța 1990 - 2005

Facultatea de medicină Constanța

A XV-a aniversare 1990 - 2005

Universitatea Ovidius este cea mai mare universitate europeană la țărmul Mării Negre (mai mult de 15000 de studenti). Situată în Constanța, orașul cel mai mare din Dobrogea și din întreg Sud-Estul României, universitatea se află într-o regiune în plin avânt economic, ce reprezintă o punte culturală între Occident și Orient, o poartă estică a Uniunii Europene.

Această universitate este o instituție de învățământ superior publică fondată în 1961, devenită în 1990 o universitate multidisciplinară, cu programe de studii de licență, masterat și doctorat de calitate, recunoscută de instituții de acreditare naționale și internaționale cu grad de încredere ridicat.

Universitatea poartă numele poetului roman Publius Ovidius Naso, care a trăit ultima parte a vieții la Tomis, colonia grecească premergătoare orașului Constanța. Patronul spiritual al universității a lăsat o moștenire culturală întregii umanități, transmițând generațiilor ce vin, prin miturile antice din Metamorfoze, un mesaj despre pasiune și dăruire, despre puterea dragostei, despre creație, evoluție și transformare. Deasupra am postat statuia lui Ovidiu din Constanța.

Publius Ovidius Naso (născut la data de 20 martie anul 43 Î.Hr. la Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila, Italia și decedat în anul 17 sau 18 D.Hr. la Tomis, azi Constanța, România) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Opera sa conține poeme de iubire (Amores, Epistulae Heroidum, Ars amandi, Remedia amores) și poeme mitologice (Phaenomena, Metamorfoze, Fasti, Medeea).

Placheta - Nava școală "Mircea"

Bricul (Nava școală) Mircea este numele a două nave din dotarea marinei române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944, iar cel de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasă A, construită din metal, dotat atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel, a fost lansat în 22 septembrie 1938 la ora 15.48 şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă-şcoală.

Insigna - (Nava școală) Mircea

La data de 17 mai 1939 a sosit în ţară şi a intrat în serviciul Marinei Militare nava-şcoală „Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii 1938 – 1939 la Şantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania.

Nava a fost botezată „Mircea” ca şi înaintaşul său „Bricul Mircea”, purtând numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Ţării Româneşti până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. După reparaţiile capitale şi modernizările făcute în anul 1966 - la acelaşi şantier naval unde a fost construită - şi între anii 1994 – 2002, la Şantierul Naval Brăila, a devenit nava cea mai modernă dintre „surorile” ei („Eagle”- SUA, „Gorch Fock” - Germania, „Tovarișci” – Ucraina şi „Sagres (III)” – Portugalia.

Expoziția de filatelie tematică

"TOMIS '75" - Constanța 20.07.1975

A.F.R. Filiala Constanța (Asociația filateliștilor români)

Asociaţia Filateliştilor din România (denumire actuală Federația filatelică română) este forul românesc conducător al pasionaţilor de filatelie din întreaga ţară. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi al timbrelor fiscale. Aceasta include modelul, producția și utilizarea timbrelor după ce le-a fost autorizată producerea de către autorități guvernamentale, cele mai comune fiind autoritățile poștale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându-le, ori din cauza costului, ori din cauza numărului foarte redus, pe când colecționarul poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de origine sau uzură. La 1/13 ianuarie 1881 apare prima revista de filatelie din Romania, "TIMBROPHILO". In aprilie 1891 s-a constituit la Bucuresti, cu titlu provizoriu, SOCIETATEA ROMANA DE TIMBROLOGIE, iar la 6 mai 1891 a fost organizata prima expozitie filatelica din Romania avand caracter privat, in casa presedintelui Dimitrie C. Butculescu din Bucuresti. In sedinta din 26 noiembrie/10 decembrie 1891, societatea si-a schimbat denumirea in SOCIETATEA FILATELICA ROMANA, adoptandu-se si statutul de functionare. In 1932 la Bucuresti in Palatul Academiei Romane (sala Dalles) are loc intre 20-30 noiembrie cea mai mare expozitie filatelica, EFIRO-1932. Reiterata, expozitia EFIRO-1998 in salile Parlamentului Romaniei a readus privirilor publicului marile raritati filatelice romanesti. Urmeaza organizarea la Bucuresti a expozitiei filatelice mondiale din 2008 care va celebra implinirea a 150 de ani de la aparitia primelor marci postale romanesti. Toate aceste manifestari organizate de Federația Filatelică Română au menirea de a promova valorile istorice, culturale si morale ale poporului roman prin intermediul mărcilor postale.

Consiliul agricol județean Dobrogea

Concursul pentru obținerea unor

producții mari de carne de porc

Regiune Dobrogea - 1964

Consiliul agricol județean Dobrogea

Concursul pentru creșterea unui

număr mare de păsări la 100 ha teren

Regiune Dobrogea - 1964

Provincia istorică Dobrogea face parte din teritoriul de azi al României si Bulgariei, si reprezinta teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Din punct de vedere administrativ in România cuprinde judetele Tulcea si Constanta iar în Bulgaria - Dobrici si Silistra. În vremea regimului comunist prin provincia istorică românească Dobrogea se înțelegea județele Constanța și Tulcea, de astăzi, care au constituit forma locală de administrație Regiunea Dobrogea cu reședința la Constanța.

Regiunea Dobrogea număra aproximativ 850000 de locuitori și se întindea pe o suprafață de 15570 kilometri pătrați. Această provincie românească deține numeroase puncte de atrcație turistică precum; litoralul Mării Negre. Rezervația biologică Delta Dunării, alte obiective culturale și arhitectonice - mănăstiri, monumente istorice și ale naturii, statui, cladiri de patrimoniu, monumente arhitectonice din vremuri diferite etc. Sus am postat stema și harta Dobrogei.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Constanța, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest oraș.

Moscheia Carol I

Palatul Administrativ

Cazinoul

Muzeul de artă

Portul

Clubul Reginei

Comandatura germană

Gara

Piața Gării

Bulevardul

Trimiteri poștale

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea Sud-Est a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Constanța, din timpuri diferite, alte locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.