Epaminonda's Blog.....: Mo - M

În data de 25 decembrie 2000 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic un set de monede comemorative (din care prezint aici doar trei) dedicate celebrării unor mănăstiri din Republica Moldova. Aversul monedelor redau în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2000”, în partea de jos inscripția “50 LEI” și urmărind circumferința monedelor inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedelor redau în plan central în relief imaginea mănăstirii cu porțiuni de peisaj și în partea de sus urmând circumferința monedei inscripția „MĂNĂSTIREA....(denumirea mănăstirii)”. Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 25 decembrie 2000, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.

Mănăstirea Tabăra este situată în satul cu acelaşi nume, comuna Vatici, județul Orhei, la 35 km de Chisinău şi 25 km nord vest faţă de Orhei, fiind intemeiata, dupa unele surse, de boierul Gheorghe Russo, in anul 1784, iar dupa altele, de vataful acestuia, Darie Carp. Initial a fost manastire de calugari; in 1815 este transformata in manastire de maici, cand intreaga obste de calugarite de la schitul Fantana Doamnei este transferata aici. In anul 1828 se construieste biserica de vara cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar in anul 1857, a doua biserica, din piatra, cu hramul Sfanta Treime. In perioada sovietica cea mai mare parte din obstea manastirii lucreaza la o fabrica de covoare. Biserica Adormirea Maicii Domnului devine club, apoi depozit, iar biserica Sfanta Treime, scoala sateasca. In 1959 maicile sunt date afara, iar multe din casele manastirii sunt ocupate de sateni. In comparatie cu alte sfinte lacasuri, bisericile acestei manastiri au fost conservate fara prea mari stricaciuni. Mănăstirea se redeschide in anul 1990, iar bisericile sunt reparate si repictate. Aici se afla doua icoane vechi ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus, datand din 1821, respectiv din 1863.

Manastirea Curchi este una din cele mai insemnate monumente ale arhitecturii moldovenești din Basarabia. Aceasta este situata in Codrii Orheiului ai comunei Vatici, din raionul Orhei, la o distanta de 14 kilometri sud vest fata de oras. Manastirea are un trecut cultural si religios de peste doua secole, aceasta fiind considerata drept "cea mai frumoasa si mai vestita mănăstire din Basarabia". Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din doua biserici, noua cladiri cu chilii, o livada si un bazin de piatra. Biserica Sf.Dumitru, construita in anul 1775 de catre Iordache Curchi, este un exemplu de stil neobizantin, iar biserica Nașterea Maicii Domnului, ridicata intre anii 1808 - 1810, este construita in stilul clasicismului, cu elemente de baroc. Potrivit unor legende, aceasta a fost intemeiata de catre Stefan cel Mare. Cronologic, istoria manastirii incepe in anii 1775, ajungand la mijlocul secolului al XIX-lea drept una din cele mai bogate, mai frumoase si mai mari mănăstiri. Manastirea a avut sase biserici: biserica de lemn Sf.Dumitru, ridicata in anul 1775 de monahul Ioan Curchi si demolata dupa 1820, biserica de piatra Nașterea Maicii Domnului, ctitorita in anul 1810 si demolata prin anii 1860, biserica de iarna Sf.Dumitru, zidita in anul 1844, biserica de vara Nasterea Maicii Domnului, ridicata in anul 1872, considerata cladirea de capetenie a manastirii, redeschisa si sfintita la data de 21 septembrie 1993, biserica cimitirului, cu hramul Toți Sfinții și biserica de iarna Sf.Nicolae, ridicata in anii 1936-1939 (nefinisata).

In anul 1958 puterea sovietica a izgonit calugarii, a distrus numeroase icoane si a ars literatura religioasa si artistica, ridicata la un total de aproape 4 mii de volume. Bisericile Nașterea Domnului si Sfantul Nicolae au fost transformate in depozite, biserica Sfantul Dumitru in club, iar Toti Sfintii in morga. In anul 1959 pe teritoriul manastirii a fost construita o colonie de alienati, care a ajuns apoi spital de psihiatrie. Abia in anul 2002 complexul monastic Curchi a fost transmis in gestiunea Bisericii Ortodoxe din Moldova. Biserica principala a manastirii, catedrala cu hramul Nașterea Maicii Domnului, a fost construita intre anii 1862-1872, dupa un proiect al arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli. Executata in stil baroc, este cea mai inalta catedrala din Moldova - cupola de mijloc avand 57 de metri, este geamana cu Soborul Sfantul Andrei cel întâi Chemat de la Kiev. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a avut loc un incendiu, care s-a soldat cu arderea completa a picturii dinauntru si a catapetesmei poleite cu aur. Dupa un puternic bombardament, din cele patru clopotnite ale catedralei s-au pastrat doar doua. Catapeteasma actuala, fara icoane, dateaza din 2000, fiind realizata de niste mesteri din Romania. Pictura catedralei s-a facut in anul 1943. Urmatoarele lucrari de reparatie au fost efectuate abia in 1993. In preajma fostului altar, in exterior, s-a gasit o piatra funerara din textul romanesc al careia aflam urmatoarele cuvinte: Supt aceasta marmora odihneste trupul raposatului Arhimandrit ieroshimonah Chiril, proim protoi Mănăstirilor Râșca din Moldavia si Curchiu din oblastia Bassarabiei, carele la anul 1825. Martie 23 (de) zile au implinit obsteasca datorie, fiind in orasul Chisinaului.

Manastirea Rudi este situată nu departe de Nistru - la o distanta de 15 kilometri de oraselul Otaci. In complexul monaha toate constructiile manastirii formeaza un ansamblu incantator, centrul caruia este biserica Sfanta Treime, care a fost zidita in anul 1777, dupa vechile traditii ale arhitecturii moldovenesti. Manastirea Rudi - numita uneori si Manastirea Rughi - este asezata pe cursul unui rau ce strabate, prin mijloc, padurea ce se intinde pe un mare petic de pamant. Manastirea Rudi este locul unde simpletea, bunatatea si credinta coexista. Drumul spre acest lacas sacru serpuieste printre peisajele incantatoare de pe malul Bulboacei, un afluent al Nistrului. La poarta manastirii se gasesc instructiunile pentru vizitatori: nu se permite fumatul, nu se intra fara binecuvantare, pentru femei se cuvin fuste sau rochii decente, precum si broboade. La inceput maicele erau tolerante fata de multimea de vizitatori, dar uneori deveneau martorii unui comportament greu de suportat. Cei veniti sunt rugati sa se conformeze, pentru un scurt timp, statutului monastic. Biserica Sf.Treime a manastirii Rudi a fost construita in 1777, pe mosia fratilor Andronache si Teodor Rudi, cu mijloacele lor si ale negustorului Donciul din Movilau-Podolia. Ea a fost finisata in anul 1828. Biserica a fost construita pe timpul slavitului domn Alexandru Ghica-Voda si cu binecuvantarea preasfintitului episcope al Hușilor, Chir Inochentie, fiind manastire de calugari. Primul staret a fost ieromonahul Macarie, urmat de Arsenie, Ionichie, Teofil. Localnicii sunt tentati sa lege aparitia bisericii Sf.Treime " si a manastirii Rudi de existenta in preajma a unui izvor, apa caruia, se zice, poate face adevarate minuni. Anume aici veneau de pretutindeni oamenii sa-si intremeze trupul si anume pe acest loc s-a si hotarat edificarea unui templu pentru purificarea duhului. In anul 1828 calugarii de aici au fost mutati la manastirea Calaraseuca, iar in locul lor au sosit maicele din manastirea Saratura, judetul Hotin, ele, conform documentelor pastrate pana in prezent, luand in primire "mult pamant arabil, pasuni vaste, livada care se afla in deal de padure, via ce se intinde de la manastire pana la Nistru, si pamant din padure". Aceasta mosie a apartinut fratilor Andronache si Teodor Rudi, despre care documentele glasuiesc precum ca "au fost fericitii ctitori ai sfantului locas". Se zice ca la moartea lor, trupurile le-au fost zidite in peretii din partea stanga a intrarii in biserica. Un al treilea ctitor este numitul negustor Donciul din Movilau. Dar nu mult timp dupa trecerea calugaritelor, prin anul 1835, mosia fratilor a fost acaparata cu forta de catre un oarecare proprietar Mihail Bobus, care, hain din fire, ravnea la pamanturile manastiresti. Intre sfintele ziduri s-au mutat sa traiasca apropiatii lui Bobus, ca si el - oameni fara frica de Dumnezeu. Maicele, una cate una, s-au vazut nevoite sa plece in alte manastiri. In anul 1846 manastirea Rudi a fost oficial inchisa. Se spune ca localnicii l-au blestemat pe noul stapan al mosiei, astfel ca in scurt timp a murit fiica lui, apoi, unul dupa altul, i s-au imbolnavit si toate rudele.

Activitatea manastirii a fost reluata peste 75 de ani, la 24 octombrie 1921 la insistenta lui Visarion Puiu. Tot acest timp, acest loc ramasese de izbeliste si doar in 1921 la Rudi s-a redeschis manastirea de calugari, in frunte cu staretul Gherontie Guta, care s-a straduit din rasputeri sa reduca din pierderile provocate Sfantului Locas. Intre anii 1930-1935 aici a fost ridicata o scoala de teologie. Afara de bisericile de vara si de iarna existente deja, in aceasta perioada se construise 8 chilii pentru frati, o bucatarie, depozite, un bloc de piatra cu trei balcoane, o scoala pentru dascali, care in anul 1940 a fost transferata la Balti. Din anul 1940, cand manastirea a fost inchisa de sovietici, pana in anii 1990 pe acest teritoriu a functionat mai intai o casa de copii, apoi - un sanatoriu pentru copiii. In anul 1992, dupa o minutioasa si costisitoare reparatie, manastirea si-a redeschis portile pentru calugari, ca mai pe urma, din anul 1999, la Manastirea Rudi sa revina calugaritele. Biserica "Sfanta Treime" a Manastirii Rudi este una deosebita, prin arhitectura ei de un caracter moldovenesc bine pronuntat, care aminteste de bisericile Moldovei medievale din secolele XVI-XVII. Planul bisericii este treflat, peretii ei avand grosimea de aproape un metru. Tinda se afla in partea sudica a bisericii, iar turla este sustinuta prin sistemul de arcuri semicirculare suprapuse, numit uneori "bolta moldoveneasca". Prima restaurare a Bisericii Sf.Treime a fost facuta in anul 1925. In anul 1994, cand administrator la manastirea Rudi a fost numita maica Antonina s-a inceput restaurarea repetata a bisericii Sfanta Treime. In acelasi an a fost sfintit altarul bisericii. In anii 1997-1998 parintele Donat a izbutit sa repare corpul de chilii si trapeza manastirii.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

OSCAR WILDE- scriitor irlandez

(16 octombrie 1854 - 30 noiembrie 1900)

___________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE, UN JETON,

O PLACHETĂ ȘI O

MEDALIE DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, medalia, poţi citi în articolul LE HAVRE - FRANŢA.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionar explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta Carol I - Domn și Rege al Romăniei

Biserica Sfinților Trei Ierarhi ridicată în Iași

de Vasile Voievod, domnul Moldovei, reclădită

din temelii de Regele Carol I, an de domnie 1904

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Gravată în piatră pe faţa sudică a Bisericii Trei Ierarhi, inscripţia votivă ne lasă să citim:"...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslavul, Ioan Gură de aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...". Ctitorul acestui monument singular este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situaţie critică - strivită de datorii, dominată de intrigi şi lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt şi pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donaţii ca iniţiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria şi Grecia. Remarcabilă mărturie a măreţiei domnului, biserica Trei Ierarhi se ridică în inima Iaşului, înconjurată încă de la început de bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia şi Barnovski, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase şi laice, atrase - am putea spune - de centrul tradiţional, de locul pe care istoria l-a înnobilat. Impresionantă, făcută parcă pentru a lăsa uimit sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin". Şi, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iaşi reflectă aspiraţia spre această lume minunată a Bizanţului, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă. Monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea - un plan triconc influenţat de biserica din Galata,având totuşi o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcţie al bolţilor, cuprinde două registre suprapuse de patru şi respectiv opt arce de boltă dispuse oblic şi care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reuşesc să reducă diametrul clopotniţei. În exterior, pe faţade, aranjarea elementelor decorative ne aminteşte de biserica manastirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) şi împărţirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influenţa goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul uşilor, chenarele cu baghete şi arce în acoladă. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular şi o aşează între cele mai originale creaţii ale artei moldoveneşti, este contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate şi proporţionate, şi decoraţiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafaţa celor patru faţade, inclusiv contraforturile şi arnivoltele de pe laturi şi de la baza clopotniţelor". Ornamentaţiile sunt din cele mai variate: nişe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor ruseşti, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite şi în Georgia şi Armenia, paramentul împărţit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjază într-o unitate careia lumina pare să-i dea viaţă. În plus subliniată printr-o colorare lazurit pusă în evidenţă prin aurire, această decoraţie contribuie din plin la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi şi-a câştigat-o încă de la construcţia sa. Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoţit pe patriarhul Macarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în secolul al XVI-lea, după ce a examinat cu mare atenţie edificiul, şi-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă şi publicată la Bucureşti în 1900, în traducere românească. În jurul bisericii - unde încă din iulie 1641, fuseseră plasate moaştele Sfintei Paraschiva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu - a apărut o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu sala gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Petre Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam. Fără a putea fi totuşi egalată, principala ctitorie a lui Vasile Lupu a fost folosită ca sursă de inspiraţie pentru construcţia şi decorarea bisericii din marele ansamblu arhitectural al mănăstirii de la Cetaţuia (1669-1672) în imediata apropiere a Iaşului precum şi a bisericii mănăstireşti de la Putna. Cu ocazia lucrărilor de restaurare datorate lui Lecomte du Noüy în anii 1882-1890, biserica Trei Ierarhi şi-a văzut distrusă pictura interioară originală. Anumite intervenţii controversate au marcat atunci o etapă caracteristică în procesul restaurărilor în România, animata de acţiuni şi dezbateri publice, de o lupta de opinii între intelectualii epocii şi mediile oficiale, care au condus în final la afirmarea câtorva principii corecte privind protecţia şi restaurarea monumentelor istorice.

Placheta - Întreprinderea de antibiotice Iași 1955 - 1980

Expoziția filatelică Iați 11 - 14 decembrie 1980

Antibiotice Iași este o companie farmaceutică din România, fondată în anul 1955 (poza de sus). Este o societate pe acțiuni în curs de privatizare, acționarul majoritar fiind statul român, prin intermediul A.V.A.S. (Agenția pentru valorificarea activelor statului). Compania este listată la Bursa de Valori București, la Categoria I, sub simbolul ATB și are o capitalizare bursieră de peste 900 milioane RON. Mai jos este reprezentat sediul actual al companiei.

Set 2 insigne jubiliare - Antibiotice Iași 25 și 30 de ani

În decembrie 2008, societatea era evaluată la peste 130 milioane de euro. Antibiotice Iași ocupa la finele anului 2005 locul al treilea în rândul producătorilor autohtoni de medicamente, cu o cotă de piață de 3,17% din punct de vedere valoric. Acționarul majoritar al companiei este A.V.A.S., cu o deținere de 53,02%. Sus am postat logo-ul Antibiotice Iași.

Generalul Henri Mathias Berthelot 1861 - 1931

Marele prieten al națiunii române

Consiliul județean Iași - România 1916 - 1995

În memoria șefului misiunii militare franceze

în România - Reședința generalului la Iași

Henri Mathias Berthelot (născut la data de 7 decembrie 1861 la Fleurs, Franţa şi decedat la data de 28 ianuarie 1931) a fost un general al armatei franceze. În primul război mondial a fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest. A petrecut și două perioade în România, ca șef al Misiunii militare franceze România. La 3/16 octombrie 1916 a sosit în România Misiunea militară franceză, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. În perioada ianuarie - iunie 1917, acesta colaborează la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei.

Casa General Henri Mathias Berthelot din Iași a fost construita in anul 1899, ea aparținând profesorului Gheorghe Bogdan, rector al Universitatii iesene. In perioada anilor 1916 -1917 ea a servit ca locuință generalului francez Henri Mathias Berthelot (1861-1931), seful misiunii militare insarcinate cu reorganizarea armatei romane. Succesele obtinute de armata romana in vara anului 1917 sunt strans legate de efortul acestui personaj. Numele initial al strazii unde se afla imobilul era Patruzeci de Sfinti. In anul 1922, cand generalul revenea la Iasi, pentru a conferi acestui oras Crucea de Razboi, strada capata numele Berthelot. Atunci generalul a fost distins cu titlul de cetatean de onoare ale tarii noastre și totodata ales membru al Academiei Romane.

Inigna - Clubul sportiv municipal Iași

Clubul sportiv municipal Iași (C.S.M. Iași) are sediul central pe strada Smardan, la nr. 5. Clubul oferă antrenamente profesionalizate în nouă sporturi; box, canotaj, culturism, judo, scrimă, ciclism, handbal, tenis de masă și tir cu arcul. Se asigura echipament, 3 antrenamente / saptamana in compania antrenorilor profesionisti ai Clubului. Dupa 3 luni de activitate se realizeaza expertiza sportivului si trecerea la alta clasa de activitate. Contractele se fac pe 3 luni, considerata ca perioada de selectie dupa care se renegociaza in functie de acumularile realizate.

Jeton - Info Iași 1985

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașii au fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Iașii sunt centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al. I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Iași, din vremuri diferite, alte locuri de vizitat, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Teatrul național "Vasile Alecsandri"

Universitatea de Medicină și Farmacie

Castelul Sturdza

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"

Mănăstirea Hadâmbu

Palatul Braunstein

Turnul Mănăstirii Golia

Institutul Agronomic

Centrul militar zonal

Școala Trei Ierarhi

Aleea Copou

Bulevardul Copou

Grădina Copou

Aleea Princepesa Maria

Berăria Bragadiru

Biserica Sf. Nicolae

Cinema Victoria

Hotelul "Unirea"

Cișmeaua din Curtea Mitropoliei

Biserica Bârnovschi

Institutul anatomic

Palatul Mitropolitan

Institutul de domnișoare Humpel

Institutul Notre Dame de Sion

Institutul Sacre Coeur

Monumentul Diviziei 2 Călărie

Monumentul Eroilor - Galata

Jokey Club

Biserica Golia

Biserica Lipovenească și Bahluiul

Gara

Hanul "Trei Sarmale"

Hotelul J.M.Glatz

Biserica Lipovenească

Căminul C.F.R. (Căile ferate române)

Căminul Studenților în Medicină

Casa d-lui Prof.A.C.Cuza (Str.Codrescu)

Casa Iordache Balș

Casa Oamenilor de Știință

Casa Panaitescu - Bardasare

Casa Șuțu

Casa Universitarilor

Casele Diamant fost Walter, str.Lăpușneanu

Cazarma

Casa Tineretului

Casa de cultură a sindicatelor

Seminarul "Veniamin Costachi" la 1904

Sucursala Socec

Vila Prof.Dr.Bogdan (Casa Berthelot)

Biserica Sf.Sava

Biserica și Spitalul Sf.Spirirdon

Biblioteca centrală

Biblioteca și Casa de citire "Nicolae Iorga"

Biserica Bărboi

Baia Populară

Antrepozitele

Turnul Vămii

Banca Moldova

Banca Națională

Banca Dacia

Hotelul Europa

Hotelul Continental

Basorelief solemnitatea inaugurării universității ieșene

Administrația financiară

Trimiteri poștale

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitctură din județul Iași, din vremuri diferite.