Epaminonda's Blog.....: MONGOLIA

5000 togrog 1994

MONGOLIA

Este un stat situat în centru continentului Asia, ce a adoptat,

ca formă de guvernământ, democrația parlamentară.

Acest și-a câștigat independența la data de

29 decembrie 1911 față de dinastia chineză Qing.

Statul cu capitala la Ulan Bator,

numără aproximativ 2,8 milioane de locuitori

și se întinde pe 1564116 kilometri pătrați.

Statul mongol nu are o deviză națională unanim acceptată.

Stema oficială adoptată la 25 martie 1992:

Evoluţia stemei mongole:

1924 - 1939

1939 - 1940

1940 - 1941

1941 - 1960

1960 - 1991

Steagul oficial adoptat 12 februarie 1992:

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului:

1911 - 1921

1921 - 1924

1924 - 1940

1940 - 1992

Pe aversul bancnotei postate este reprezentat
Gingis Han, împărat, mare cuceritor,
care a trăit în perioada
anilor 1162 – 1227, și a condus
în perioada anilor 1206 – 1227.
Mai jos admiri trei renumite monumente
de arhitectură și cultură din capitala statului mongol.

Templul Erdem Itgemjit

Poarta Templului Coiji Lama

Templul Tsogchin Dugan

Mai jos admiri câteva piese de medalistică și scripofilie mongole.

Insignă mongolă

Jeton mongol

Medalie mongolă

Monedă mongolă

Obligațiune mongolă

Acțiune mongolă în limbile rusă și franceză

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Carl Gustav Jung (1875 - 1961)

medic, psiholog și psihiatru elvețian

Supravieţuim din ce primim, trăim din ce dăruim.
Unde domneşte iubirea nu există dorinţă de putere, unde domneşte puterea nu există dorinţă de iubire.
Orice formă de dependenţă este rea, indiferent dacă narcoticul este alcoolul, morfina sau idealismul.

__________xxx_________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, medalia, poţi citi în articolul LE HAVRE - FRANŢA.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionar explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Vlad Țepeș 1431 - 1476 * 2002

Curtea domnească Târgoviște - 4Dracula

Secția numismatică C.M.N. (Cercul militar național)

Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, “Țara Românească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi țara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

Insigna - (Turnul Chindiei)

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Biserica mare Domneasca din Targoviste este ctitoria voievodului Petru Cercel (1583-1585). Biserica a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Lacasul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tip cruce greacă înscrisă. Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci, dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior masurand 14 metri pe 30 de metri. Deasupra intrarii in naos, pentru familia domneasca, Petru Cercel adauga un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii. Prima pictura, de la sfarsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696-1698, din initiativa lui Constantin Brâncoveanu.Varietatea temelor iconografice, simtul in armonizarea culorilor, ca si expresivitatea, fac din pictura acestei biserici una din marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici proportii, legate intre ele prin colorit si scara, creeeaza o puternica expresie de unitate, care se desprinde, de altfel, din mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti. Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni. Astfel, peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brancoveanu si Petru Cercel (in postura de ctitori, tinand macheta bisericii), urmati de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea. Biserica domneasca a fost reparata in anul 1734, dar a ars in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739. La un cutremur ulterior s-au surpat turla si pridvorul. Unele refaceri vor fi efectuate si in vremea lui Grigore al II-lea Ghica (aprilie 1748 - august 1752) care se vor dovedi insa efemere deoarece in 1785 boltile vor pica din nou. La data la care ocupa functia de mare vistier, in prima domnie a lui Mihail Sutu (martie 1791 - ianuarie 1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca. In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina. Dupa infiintarea Comisiunii Monumentelor Istorice in 1892 se restaureaza biserica domneasca in intervalul 1907-1910, sub coordonarea lui N. Ghica-Budesti, lucrari care nu au tinut insa cont de aspectul initial, modificandu-se turlele, fatadele si acoperisul. Ultimele actiuni de restaurare au avut loc in 1961, din initiativa Directiei Monumentelor Istorice, data dupa care singurele actiuni intreprinse au constat in sondaje arheologice si lucrari de intretinere si amenajare a spatiului.

Insigna - Corala "Cântarea Brăneșteană" 1888 - 1988

Branesti este o localitate in judetul Dambovita, Muntenia, Romania, care nu trebuie confundată cu alte localități ce poartă același nume ]n județele; Timis, Galati, Gorj sau Ilfov. Localitatea Branesti este situata in partea de nord a judetului Dambovita la o altitudine de circa 400 de metri și are un climat bland temperat, influentat de climatul de lunca al Ialomitei. Numele localitatii Branesti este mentionat in scris pentru prima data la 28 martie 1451 cu ocazia donarii intregii averi de catre Radu catre manastirea din Deal.

Din viața culturală a localității face parte Formatia Corala "Cantarea Branesteana", care are circa 60 membri. Formatia corala a fost creata in anul 1888. Membri sai au diferite ocupatii: tarani, profesori, ingineri, comercianti etc. Corul, sub conducerea dirijorului Dumitru Bendic, a interpretat pe diferite scene din tara la Galati, Campina, Sinaia, Bucuresti, Pitesti, Brasov etc dar si din strainatate, in Germania, Belgia, Franta, Bulgaria, ex-Iugoslavia s.a. Repertoriul ales este din creatii romanesti apartinand lui Al. Pascanu, Gh. Cucu, N. Lungu, M. Neagu dar si din repertoriul international apartinand lui K.M von Weber, P.I. Ceaikovski, Gr. Sicher etc. Sus am postat fotografia Căminului Cultural "Stan Rizescu" din localitate, unde au loc repetițiile acestei formații corale.

Centrul 185 Mentenanță "Radu cel Mare" - România

Placheta - Centrul 185 Mentenanță "Radu cel Mare" - România

Centrul 185 Mentenanță “Radu cel Mare” din Târgoviște este structura militară continuatoare a tradițiilor istorice ale Bazei de Reparații Tehnică Militară (B.R.T.M.) ce a existat aici în timpul regimului comunist. Aici se executau și se execută reparații și modernizări de calitate la toate categoriile de tehnică militară din trupele de uscat.

Pentru ilustrare amintesc că recent aici s-a construit dispozitivul freză ce poate fi atașat pe autocamioanele DAC ale armatei, în scopul înlăturării eficiente a zăpezii de pe drumurile publice.

C.O.S. - Combinatul de oțeluri speciale

Târgoviște - X - 1973 - 14 Dec - 1983

Mechel Târgoviște (fost Combinatul de Oțeluri Speciale - C.O.S. - Târgoviște) este o companie din industria siderurgică din România, parte a grupului siderurgic rus Mechel.

C.O.S. - Combinatul de oțeluri speciale

Târgoviște - 1973 - 14 Dec - 1983

Pentru contribuția la dezvoltarea combinatului,

în semn de prețuire

Încă din anul 1978, de la punerea sa în funcțiune, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște a fost dotat cu tehnologie modernă destinată producției de oțeluri speciale aliate și înalt aliate necesare dezvoltării industriei naționale, civile și de apărare.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localitații este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din perioade diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Palatul Administrativ

Primăria

Casa de Cultură

Muzeul de istorie

Muzeul poliției

Hotelul Ceres

Gara

Hotelul Valahia

Poarta București

Curtea domnească

Biserica Mitropolitană

Magazinul Muntenia

Mitropolia nouă, Mormântul lui Tudor Vladimirescu

Vechea Mitropolie

Podul Mihai Bravu

Gimnaziul Văcărescu

Școala de Cavalerie

Prefectura

Statuia lui Ienăchiță Văcărescu

Palatul Dividici

Liceul Militar Mănăstirea Dealu

Liceul Militar Nicolae Filipescu

Administrația financiară

Biserica Viforâta

Comandamentul Diviziei

Trimiteri poștale

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 m) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120 – 125 m, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găiești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Dâmbovița, din perioade diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.