Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Loteria națională a Spaniei a emis o serie de bilete de loterie care prezintă diverse avioane produse ale industriei spaniole aeronautice. Aici admiri modelul de avion – AISA – I – 11B.

Avionul AISA – I – 11B este un monoplan pentru două locuri destinat călătoriilor turistice și formării viitorilor piloți. În anul 1948 la Madrid s-a fondat compania constructoare de avioane Iberavia, care ulterior a fost absorbită de compania AISA (Industrial SA Aeronautica), care a devenit titulara proiectului de realizare a acestui avion. 192 de exemplare ale acestui avion au fost și în dotarea forțelor aeriene spaniole.

Iată câteva dintre caracteristicile tehnico-constructive ale acestui tip de avion: dotare – turbomotor Continental C90-12F cu puterea de 90 CP, anvergură – 9,34 m, lungime – 6,74 m, înălțime – 1,9 m, greutate – gol – 421 kg, plin – max 670 kg, viteză maximă – 200 km/oră, viteză de croazieră – 177 km/oră și autonomie maximă de zbor – 650 km.

2. Autoritatea națională bancară cubaneză procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Aici îți prezint vechea și noua bancnotă cubaneză de 1000 de pesos. Pe bancnota veche este prezentat chipul lui Tomas Estrada Palma.

Pe bancnota nouă sunt reprezentate lui Julio Antonio Mella McPartland și clădirea Universitații din Havana.

Tomás Estrada Palma a fost un politician cubanez care s-a născut la data de 9 iulie 1835 și a decedat la data de 4 noiembrie 1908. În perioada anilor 1902 – 1906 și-a servit țara ca Președinte al statului cubanez.

Julio Antonio Mella McPartland a fost un militant revoluționar cubanez care s-a născut la data de 25 martie 1903 și a decedat la data de 10 ianuarie 1929. A studiat dreptul la Universitatea din Havana, el numărându-se printre fondatorii Partidului Comunist Cubanez. Pentru îmbrățișarea politicii de stânga a fost exmatriculat din Universitate și nevoit să-și părăsească și țara. După scurte șederi în Honduras, Guatemala și Mexic, la vârsta de 26 de ani a fost ucis de, sau la ordinul, oponenților politici cubanezi.

Universitatea Havana, cunoscută de cubanezi ca și Campusul Vedado, s-a construit la începutul secolului al XIX-lea după modelul Universității Columbia din orașul american New York. Universitatea a fost fondată la data de 5 ianurie 1728 de călugării dominicani din ordinul Predicatorilor, fiind cea mai veche din Cuba și printre primele de pe continentul american. Statuia Alma Mater străjuiește intrarea principală în clădirea universității.

3. Autoritatea națională bancară franceză a emis în anul 2012 un set de 3 bancnote comemorative (de colecție sau fantezie) prin care a marcat trecerea a 200 de ani de la Campania franceză a lui Napoleon Bonaparte împotriva Rusiei. Aici admiri doar bancnota de 50 franci pe aversul căreia este prezentat chipul lui Napoleon Bonaparte iar pe revers chipul lui Joachim Marot.

În anii 1811 – 1812 relațiile Franței cu Rusia cunosc o înrăutățire grabnică ceea ce a culminat cu un puternic conflict armat deschis în perioada 24 iunie – 12 decembrie 1812. Pentru început armata franceză înregistrează succese pe câmpul de luptă astfel că ajunge foarte aproape de Moscova. La începutul lunii decembrie 1812, Napoleon a aflat că în țară, generalul Malet a încercat să dea o lovitură de stat. La aflarea veștii s-a reîntors în grabă în Franța, lăsâdu-l la comandă pe mareșalul Joachim Murat. La scurt și a acesta apredat comanda armatei franceze lui Eugene de Beauharnais el alergând să își salveze, la rândul lui, domnia în regatul Neapolelui, și astfel armata franceză a slăbit și campania franceză în Rusia anului 1812 s-a terminat cu un eșec.

Napoleon Bonaparte a fost un mare lider politic şi militar al Franţei, ale cărui acţiuni au influenţat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. S-a născut la Ajaccio, Corsica în data de 15 august 1769 şi a decedat pe insula Sfânta Elena la data de 5 mai 1821. A domnit între 20 martie 1804 – 6 aprilie 1814 şi 1 martie 1815 – 22 iunie 1815.

Joachim Murat, (în limba italiană Gioacchino Murat) a fost un mareșal al Imperiului Francez și rege al Regatului celor Două Sicilii în perioada anilor 1808 – 1815. A fost cumnatul împăratului francez Napoleon Bonaparte, fiind căsătorit cu soar sa cea mică – Caroline. S-a născut la data de 25 martie 1767 și a decedat la data de 13 octombrie 1815, deținând titlul nobiliar - mare duce de Clèves și Berg.

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Iustinian Petrescu 1941 - 2008

Iustinian Petrescu a fost un om de știință, profesor doctor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, cofondator al Facultății de Știința și Ingineria mediului și primul ei decan. De profesie geolog, și-a dedicat întreaga activitate științifică și didactică științelor pământului și ocrotirii naturii. S-a născut în anul 1965 și a decedat în anul 2008. Profesorul Petrescu a fost înzestrat cu o înclinare spre chibzuinţă şi diplomaţie ce l-au ajutat să rezolve problemele curente şi să soluţioneze cu eleganţă potenţialele conflicte, mai mari sau mai mici, ce ameninţă coeziunea unei comunităţi. Aceste calităţi au fost demonstrate cu prisosinţă în perioadele cât a îndeplinit funcţia de Decan, mai înâi la Facultatea de Biologie, Geografie şi Geologie, iar mai târziu la Ştiinţa Mediului. Activitatea ştiinţifică a Profesorului Petrescu rămâne un model, chiar dacă ceretătorii de astăzi au la dispoziţie instrumente mult mai evoluate şi mai performante decât în urmă cu 30 sau 40 de ani. Studiile sale, în număr de peste 150, au apărut în prestigioase reviste naţionale şi internaţionale. A publicat mai mult de 20 de cărţi, unele dintre ele reprezentând premiere pentru ştiinţa românească. Amintim aici Plante fosile, Palinologie, Geologia zăcămintelor de cărbuni, Macro şi microflora oligocenă de la Corneşti Aghireş, la acesta din urmă colaborând cu Academicianul Răzvan Givulescu, un alt mare cercetător al plantelor fosile, care ne-a părăsit. De asemenea, a căutat să facă cunoscută Geologia în rândul publicului larg, prin volume adresate unei game extinse de cititori. Între acestea se numără: Algeria – drumuri şi popasuri, Coloşi printre vieţuitoarele străvechi, Pământul – o biografie geologică. Din nefericire, Profesorul Petrescu ne-a părăsit mult prea devreme, când mai avea o mulţime de lucruri de realizat. A căzut secerat de o boală nemiloasă, căreia i-a rezistat cu îndârjire vreme de doi ani. Mereu însufleţit de optimism, făurea fără încetare planuri pentru viitor, ca şi cum fiecare zi ar fi fost necuprinsă, ca şi cum vieţile noastre ar fi fost fără de sfârşit.

Insigna - Campionatele naționale (atletism)

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Insigna - Statul major al trupelor de uscat - România

Statul major al trupelor de uscat (forțelor terestre) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în București, care asigură conducerea tuturor unităților militare românești care desfășoară operațiuni militare pe sol. Dimensiunea istorică a Forţelor Terestre şi a biruinţelor lor izvorăşte din vremuri imemoriale, începând cu anonimii luptători pedeştri.

Infanteria

Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor şi specialităţilor ce au compus-o dintotdeauna şi o compun şi în prezent: infanteria, vânătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc. Denumite ca atare sau nu, forţele terestre au fost la români, dintotdeauna, nu numai cea mai numeroasă componentă a oştirii, dar şi singura categorie de forţe capabilă să angajeze, să desfăşoare şi să desăvârşească lupte, bătălii şi operaţii, îndeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fără sprijinul celorlalte componente ale armatei, situaţie mai frecvent întâlnită înainte de primul război mondial. Bazele moderne ale constituirii şi consacrării Forţelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluţionar de la 1848, a făuririi statului român modern prin Unirea de la 1859 şi a înfăptuirii politicii militare a lui Al.I.Cuza. Principalele arme şi specialităţi componente existau încă din perioada 1859-1860. Infanteria, arma de bază a sistemului militar românesc, era organizată în şapte regimente, constituite fiecare din două batalioane a câte patru companii. În 1860 a fost creat primul batalion de tiraliori, denumit apoi Batalionul 1 Vânători, marcând astfel apariţia trupelor de vânători.

Artileria terestră

Cavaleria, singura armă cu mare mobilitate în câmpul tactic, era destinată să îndeplinească misiuni de cercetare şi siguranţă, să execute manevre de întoarcere şi învăluire, precum şi urmărirea inamicului. Cavaleria era constituită din două regimente, organizate fiecare pe câte patru escadroane de lancieri, cărora li s-a mai adăugat apoi, începând cu anul 1862 şi câte un escadron de depozit. Artileria, deşi era o armă în plin proces de afirmare în armatele altor state, la noi se rezuma la doar şase baterii (patru în Moldova şi două în Muntenia), care au fost reorganizate în câte un divizion pentru fiecare provincie, iar acestea, ulterior, au format împreună primul regiment de artilerie. Politica militară a lui Al.I.Cuza s-a materializat atât în legile organizării armatei române, cât şi în măsuri importante care au dus la infiinţarea Statului Major General, a primelor comandamente militare (din Moldova, Muntenia şi Oltenia), care au început să funcţioneze încă din anul 1860 şi să-şi desfăşoare activitatea după un regulament propriu (1863), precum şi prin apariţia primelor comitete consultative şi inspectorate de armă. Instituţia inspectoratelor de armă poate fi sesizată încă din anul 1860, când Bugetul Oastei Moldovei prevedea înfiinţarea unui post de inspector al infanteriei cu gradul de general, însă consacrarea a survenit ceva mai târziu.

Trupele de tancuri

Inspectoratul infanteriei a luat fiinţă abia în anul 1912 (cu mult timp după cele ale cavaleriei, artileriei şi geniului, instituite în anii 1873, 1875 şi respectiv 1887), probabil datorită faptului că problemele specifice erau rezolvate prin comandanţii regimentelor şi diviziilor, iar la nivelul ministerului de către comitetul consultativ al armei. La 15 februarie 1865, s-a decretat înfiinţarea comitetelor consultative pentru diferite arme, care trebuiau să examineze toate chestiunile privitoare la constituirea, organizarea, disciplina, instruirea, armamentul şi să dezbată regulamentele, proiectele şi planurile corespunzătoare fiecarei arme. În lumina Constituţiei din 1866, a fost adoptat un pachet de legi care a creat cadrul adecvat dezvoltării sistemului militar. Atunci, pentru prima dată în istoria militară a României, s-au definit structurile organizatorice: corp de armată, divizie, brigadă, care se constituiau numai la manevre sau în caz de război. La pace, funcţionau entităţile organizatorice cunoscute: regiment, batalion (divizion, escadron), companie (baterie), pluton, secţie. Proclamată de Parlamentul de la Bucureşti la 9 mai 1877, independenţa de stat a României urma să fie consolidată prin participarea oştirii române, implicit a Forţelor Terestre, la Războiul ruso-turc, primul conflict armat de anvergură din epoca modernă a istoriei noastre militare.

Trupele chimice

România dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate în două corpuri de armată. Prin Legii 6 mai 1913, au apărut corpurile de armată, ca mari unităţi de arme întrunite. Organizarea Forţelor Terestre era eşalonată, astfel, pe corpuri de armată, divizii de infanterie, brigăzi de infanterie, de călăraşi şi de artilerie. În cadrul infanteriei, unitatea de bază era regimentul, compus din batalioane, iar acestea din companii. Eşalonul armată a apărut în structura sistemului militar românesc la intrarea ţării în primul război mondial. Noi mutaţii au cunoscut Forţele Terestre după primul război mondial când, în compunerea de luptă a regimentului şi a diviziei de infanterie, au intrat şi alte arme, în special tancurile (în 1919), artileria, pionierii, transmisiunile, formaţiunile de logistică şi medicale. În anul 1932, prin Legea din 28 aprilie cu privire la stabilirea efectivelor armatei, structura Armatei Române era următoarea: şapte corpuri de armată cu 21 divizii de infanterie, un corp de vânători de munte, 72 regimente de infanterie, un regiment care de luptă, un batalion gardă palat, două batalioane de grăniceri, patru batalioane de infanterie uşoară, 22 companii de mitraliere divizionare. O importantă măsura adoptată pe linie organizatorică a constituit-o înfiinţarea, în anul 1936, respectiv 1938, a încă două departamente pe lângă Ministerul Apărării Naţionale.

Trupele de geniu (pontonieri)

Este vorba de Ministerul Aerului şi Marinei şi de Ministerul Înzestrării Armatei.În etapa actuală, Forţele Terestre constituie o componentă importantă a securităţii României prin relevanţa misiunilor acestora pentru nevoile de securitate ale ţării, care sunt nemijlocit legate de capacitatea lor intrinsecă de a acţiona în toată gama operaţiunilor militare. Menţinerea capacităţii de luptă a acestei forţe, în prezent şi în viitor, simultan cu transformarea sa într-o forţă militară pentru secolul XXI, cere un efort cumulativ pe termen lung, de timp şi resurse. În acest context, Forţele Terestre vor continua să fie puse în faţa dificilei decizii de a menţine permanent echilibrul constant între cerinţe şi resurse. Deasupra am postat poze din instruirea unor categorii de unități din structura forțelor terestre.

Insigna - Școala de aplicație pentru artilerie

și rachete antiaeriene 60 ani 1938 - 1968 România

Ca instituție de învățământ Școla de Aplicație pentru Artilerie și Rachete Antiaeriene nu are o istorie prea veche. La data de 1 iunie 1997 s-au înființat instituții de învățământ de referintă pentru două arme: Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete "Ioan Vodă" şi Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete Antiaeriene. La data de 15 august 2002, cele două instituţii au format Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană "Ioan Vodă", cu sediul la Sibiu. Trei ani mai târziu, la 1 august 2005, instituția devine Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă "General Eremia Grigorescu", dislocată în aceiași cazarmă (fosta Școala de ofițeri activi de artilerie “Ioan Vodă” din vremea comunismului), având în compunere Centrul de Pregătire pentru Artilerie Terestră "Ioan Vodă" şi Centrul de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană "General Gheorghe Popescu". Începând cu data de 1 septembrie 2008 Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă "General Eremia Grigorescu" devine Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană "Ioan Vodă". Aș fi răutăcios să spun că este altă Mărie cu aceiași pălărie. Organismul militar românesc este în continuă reorganizare. În cadrul școlilor de aplicație se instruiesc în specialitate absolvenții Academiei Trupelor de Uscat și tinerii angajați ca militari profesioniști.

Hotel "La contele Dracula" Extrems sports

(sporturi extreme) Tel.:040-722193585

The home of Dracula's spirit

(Casa spiritului lui Dracula)

Hotelul "La contele Dracula" este situat în partea de est a județului Bihor la circa 63 km de municipiul Oradea, la poalele muntilor Pădurea Craiului, în depresiunea Vad-Borod, pe Valea Crișului Repede, în localitatea Vadu Crișului. Hotelul dispune de 30 camere duble, 1 cameră single și 5 apartamente cu mobilier confortabil, TV prin satelit, aer condiționat, minibar, baie cu cadă și duș, acces Internet și alte facilități. Hotelul are sală de conferințe pentru 80 de locuri, restaurant pentru 125 locuri, sală de fitness, jacuzzi, saună și parcare proprie pentru 20 de mașini. Hotelul oferă următoarele tipuri de agrement: alpinism, trasee turistice, speologie și mountain bike.

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Justo Rufino Barrios a fost un politic și de stat guatemalez, care s-a născut la data de 19 iulie 1935 și a decedat la data de 2 aprilie 1885. De factură liberală Barrios și-a servit țara ca președinte al statului în perioada 4 iunie 1873 – 2 aprilie 1885.