Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE ARHITECTURII ITALIENE

1. Scuola Grande di San Marco este o clădire renascentistă, situată în cartierul Castello din Veneția. În secolul al XV-lea a fost una dintre cele mai importante frății religioase ale orașului și în prezent constituie intrarea principală în Spitalul Civil Sfinții Ioan și Pavel.

Originile școlii datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea și din mișcarea flagelantă. În anul 1437, dominicanii din Bazilica Sfinților Ioan și Pavel, aflată în apropiere , au acordat un teren adiacent pentru construirea unui nou sediu. Clădirea a fost construită sub conducerea lui Matteo și Stefano di Nicola Bon din Cremona. În 1485, clădirea a fost devastată de un mare incendiu; În decurs de treizeci de ani, Școala a fost restructurată, datorită fondului pe care frăția l-a constituit printre membrii săi și sprijinului acordat de Consiliul dsin Pregadi. În 1487, lucrările de restaurare a structurilor au fost încredințate lui Gregorio di Antonio da Padova, care a fost însărcinat cu ridicarea zidurilor, a lucrărilor din piatră, a învelitorilor din marmură și a acoperișului din lemn. Amenajarea și decorarea noii clădiri au fost încredințate lui Pietro Lombardo și Giovanni Buora. În jurul anului 1490, Mauro Codussi a preluat lucrările în locul lui Lombardo și Buora, în colaborare cu Antonio Rizo. Cei doi meșteri au fost însărcinați cu finalizarea lucrărilor și efectuarea unei evaluări a artefactelor anterioare pentru a putea proceda la lichidare. În jurul anului 1504, frații Biagio și Pietro da Faenza au fost însărcinați cu decorarea tavanului Sălii dell'Albergo; în 1518, execuția plafonului sălii capitolului a fost condusă în schimb de către Vettore Scienza di Battista da Feltre și Lorenzo di Vincenzo da Trento. O bipartiție a fațadei o împarte vertical în două aripi simetrice, care reproduc exterior subdiviziunea spațiilor interne: în stânga Portego delle Colonne cu Sala Capitolare deasupra, iar în dreapta Cappella della Pace cu Sala dell'Albergo deasupra. Pe lateralele intrării principale, se desprind două reliefuri perspective, caracterizate prin bolți în butoi și o arhivoltă canelată din care ies doi lei, atribuite lui Pietro Lombardo. În centru se află un pridvor cu coloane sprijinite pe piedestaluri pătratice decorate cu scene de heruvimi, care amintește de Arcul lui Constantin din Roma. Ordinea superioară a fațadei se sprijină pe o friză dublă: cea principală de deasupra arhitravei este decorată cu grifoni care alternează cu amfore cu fructe; în timp ce în cea inferioară, care este mai înaltă și trece printre capiteluri, grifonii sunt înfățișați față în față, dar separați prin ronduri de porfiră. Partea superioară a aripii drepte este împărțită în secțiuni de pilaștri canelați cu capiteluri corintice, iar cele două ferestre, surmontate de un timpan, luminează Sala dell'Albergo. Între cele două ferestre se află un tondo decorat cu patru inserții de porfir, având în centru sculptura unui leu, cu aripile întinse și labele odihnindu-se pe valuri, creată de Guglielmo da Carona. În această secțiune, fațada se termină cu trei arcade decorate cu ovale de porfir și cinci vase din piatră istriană plasate alternativ deasupra acroteriilor și sfincșilor înaripați. În aripa stângă superioară, pilaștri canelați împart fațada în trei zone; Cele două mai mici sunt ocupate de ferestre cu timpane arcuite care se deschid spre Sala Capitulară din spate. În centru, în spatele statuii Carității, suprafața este acoperită cu douăsprezece plăci de marmură. Fațada este încoronată de un fronton înalt cu o turlă semicirculară decorată cu reliefuri de heruvimi, cornucopii și figurile Capricornului și Săgetătorului, în timp ce pe laterale se află două cuspide semicirculare mai mici care culminează la nivelurile inferioare. În fațada frontonului înalt, pe un podium susținut de cinci coloane mici, se remarcă leul din San Marco cu o carte deschisă, realizat de Luigi Ferrari. Pe laterale, două nișe adăpostesc statuile a doi războinici în armură romană, probabil realizate de Tullio Lombardo și identificate cu cei doi sfinți martiri Ioan și Pavel. Frontonul se termină cu patru statui care, în ordine, începând de la stânga, înfățișează două virtuți cardinale (Cumpatarea și Prudența) și două virtuți teologice (Credința și Speranța); Sunt adăugați și doi îngeri și Evanghelistul care stă în vârful acroterionului. Intrând pe ușa principală se ajunge la „Portego delle Colonne”, o cameră mare împărțită în trei părți de un rând dublu de coloane corintice care se sprijină pe baze înalte din piatră de Istria. Pardoseala holului de la intrare a fost comandată „pietarului” Giovanni di Mafio care, sub supravegherea lui Mauro Codussi, a creat o pardoseală în carouri negre și roșii. Zece ferestre cu arc rotund de pe peretele vestic luminează încăperea și, în special, o serie de plăci de marmură așezate în memoria binefăcătorilor. Prin două portaluri plasate la capetele peretelui din dreapta, două rampe cu palier central formează scara monumentală ce leagă holul de la intrare de Sala Capitulară. Scările actuale sunt o reconstrucție din secolul al XX-lea, deoarece cele originale construite de Codussi au fost demolate când clădirea a fost transformată în spital. Etajul superior era alcătuit din Sala Capitolului, unde se țineau adunările generale, și Sala Hanului, unde se țineau întâlnirile mai mici și unde se păstrau obiectele prețioase și relicvele frăției. Tavanul din lemn a fost realizat de Vettore da Feltre și Lorenzo da Trento; Prezintă 147 casete octogonale decorate cu ornamente florale aurii pe un fundal roșu, din care ies, alternativ, 60 de lei ai lui San Marco și compoziții florale concentrice care se termină într-o rozetă. În centrul tavanului, în interiorul unei rame circulare aurii pe fundal albastru, se afla un leu al Sfântului Marcu pe câmp roșu, simbol al frăției, în jurul căruia erau așezate patru cufere mai mici care conțineau emblemele celorlalte Scuole Grandi.

Intrarea în Sala d'Albergo este decorată cu o ramă de piatră construită probabil de Codussi. Construcția plafonului casetat a fost încredințată lui Biagio și Pietro Faenza. Rezultatul final a fost o rețea densă de rondele cu rame decorate cu ghirlande aurii și cu patru rozete mai mici plasate în punctele de tangență cu celelalte casete, toate pe un fond roșu și cu decorațiuni florale aurii în interior pe un fundal albastru ultramarin în jurul unei rozete centrale în relief. În centrul tavanului, înscris într-o ramă dublă octogonală cu motive florale, este plasată o ramă circulară în care se află un leu auriu al Sfântului Marcu pe un fundal ultramarin.

2. Biserica italiana Sfanta Maria Novella din Florenta este situata chiar vis-a-vis de gara care ii poarta numele.

Cronologic, aceasta este prima mare basilica din Florenta. Biserica a fost numita Novella (cea Noua) deoarece temelia acesteia s-a pus pe locul Oratoriului Sfanta Maria de Vigne, din secolul al IX-lea. In 1221, locul a fost oferit ordinului dominican, care a decis sa ridice o noua biserica si un nou complex in incinta acesteia. Planurile bisericii au fost realizate de fratii dominicani Sisto da Firenze si Friar Ristoro da Campi. Ridicarea bisericii a inceput pe la mijlocul secolului al XIII-lea (cam pe la 1246) si s-a incheiat in jurul anului 1360, sub supravegherea fratelui Iacopo Talenti, odata cu ridicarea clopotului romano-gotic si a sacristiei. La acea data, era terminata decat partea inferioara a fatadei gotice Tuscan. Cele trei portaluri sunt incununate de trei arce rotunde, in timp ce restul inferior al fatadei este acoperit cu arce oarbe, separate de pilastri, cu arce gotice, vargate in verde si alb. Acelasi design alb verde se repeta si de-a lungul peretilor din jurul curtii vechii biserici. Biserica a fost sfintita in anul 1420. Cu ocazia unei comisii realizate de Giovanni di Paolo Rucellai, un vanzator local de textile, Leone Battista Alberti, a proiectat partea superioara a fatadei, folosind marmura alba si neagra (1456-1470). Acesta era deja renumit ca arhitectul Templului Malatestiano din Rimini. Alberti a mai proiectat si fatada Palatului Rucellai din Florenta. Alberti a incercat sa puna in practica ideile umaniste din domeniul arhitecturii, al proportiilor cat si detaliile de inspiratie clasica. Si-a dorit sa creeze o armonie cu fatada medievala deja inceputa (partea inferioara a acesteia era terminata). Contributia sa consta in friza larga, decorata cu patrate cat si in tot ce se afla deasupra acesteia, incluzand si cei patru pilastri alb-verzi si fereastra rotunda, decorata cu emblema solara a dominicanilor (flancata din parti de nista curbe largi, in forma de S). Vor fi adaugate si cele patru coloane cu capitaluri corintene de la baza fatadei. Frontonul dominican cat si friza sunt inspirate de antichitate, in timp ce curbele in forma de S din partea superioara a acesteia, sunt noi si fara precedent in antichitate. Toate curbele de acest gen care s-au mai facut in Italia, le-au avut drept sursa de inspiratie pe acestea. Interiorul acesteia, destul de vast, urmand planul unei basilici, prezinta o forma de cruce latina si este impartit intr-o nava, doua abside cu vitralii si un scurt transept. Nava, lunga de 100 de metri, creaza o senzatie de austeritate. Este de observat un efect arhitectural interesant: privind spre absida, nava pare mai lunga decat este, ingustandu-se foarte usor. Acest lucru se abserva in latimea acesteia, care scade usor cu cat se inainteaza de-a lungul navei, spre altar. Tavanul boltii prezinta arce cu diagonale ce formeaza patrate, fiind ornate cu marmura alba si neagra. Fereastra vitraliu dateaza din secolele XIV-XV, ca si "Madona cu pruncul" si "Sfantul Ioan si Filip" ale lui Filippino Lippi, ambele aflandu-se in capela Filippo Strozzi. Unele dintre vitralii au fost avariate de-a lungul secolelor, fiind nevoie sa fie inlocuite. Un vitraliu de pe fatada, cel al Incoronarii Mariei, dateaza din secolul al XIV-lea, fiind bazat pe un desen al lui Andrea Bonaiuti. Templul zeitei Artemis din Efes, dupa cum se vede si din desenul lui Martin Heemskerck, prezinta arhitectura bisericii Sfanta Maria Novella, cat si altor biserici Italiene din secolul al XIV-lea. Balconul pentru predicat, cerut de familia Rucellai in 1443, a fost schitat de catre Filippo Brunelleschi si executat de fiul sau adoptiv, Andrea Calvalcanti. Acest balcon are o istorie proprie insemnata, deoarece, de aici a venit primul atac asupra lui Galileo Galilei ducand in cele din urma la condamnarea acestuia. Sfanta Treime, situata la jumatatea absidei stangi, este o lucrare de inceput in stil rnascentist a lui Masaccio, evidentiind noile sale idei in privinta perspectivei si a proportiilor matematice. Importanta sa in pictura poate fi comparata cu cea a lui Brunelleschi in arhitectura si a lui Donatello in sculptura. Important de mentionat este si Mormantul della Beata Villana, din abside dreapta, care este un monument din anul 1451, al lui Bernardo Rossellini. In aceeasi laterala, mai se gasesc si mormintele Episcopului de Fiesole (realizat de Tino di Camaino) si inca unul realizat de Nino Pisano. Capela Filippo Strozzi se afla pe partea dreapta a altarului central. Aceasta a fost asezata exact unde a inceput prima poveste din Decameronul lui Giovanni Boccacio, anume unde sapte tinere au decis sa paraseasca orasul si sa fuga din calea Plagii Negre in locuri rurale. Seriile de fresce din capela Filippo Lippi infatiseaza viata Apostolilor Philip si Ioan. Acestea au fost terminate in anul 1502. Pe peretele din dreapta se afla fresca ce il infatiseaza pe Sfantul Filip conducand dragonul dragonul din Templul din Hieropolis, iar deasupra acesteia se afla Crucificarea Sfantului Filip. Pe peretele stang se afla o fresca cu Sfantul Ioan Evanghelistul inviindu-o pe Druisana, iar deasupra acesteia se afla torturarea Sfantului Ioan. Adam, Noe, Avraam si Iacob sunt reprezentati si ei intr-una din bolti. In spatele altarului se afla mormantul lui Filippo Strozzi cu o sculptura de-a lui Benedetto da Maiano (1441). Crucifixul din bronz de pe altarul central poarta semnatura lui Giambologna (secolul al XVI-lea). Capela Gondi a lui Giuliano da Sangallo este situata pe partea stanga a altarului central si dateaza de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Aici, pe exteriorul peretelui, se afla celebrul crucifix din lemn al lui Brunelleschi, una dintre putinele sale sculpturi. Boltile au fragmente de fresce din secolul al XIII-lea, lucrari ale unor pictori greci. Decoratiile din marmura policroma au fost adaugate de Giuliano da Sangallo (cca.1503). Vitraliile acestei capele sunt destul de noi, fiind asezate in secolul XX. Capela Strozzi di Mantova este situata la capatul culoarului stang. Frescele au fost cerute de catre Tommasso Strozzi artistului Nardo di Cione (1350-1357). Frescele sunt inspirate din Divina Comedie a lui Dante: Judecata de Apoi (prezinta si un portret al lui Dante), Iadul (pe peretele din dreapta) si paradisul (pe peretele din stanga). Piesa de baza a altarului, Mantuitorul cu Maica Domnului si Sfintii, a fost realizata de fratele sau, Andrea di Cione, mai bine cunoscut ca Orcagna. Vitraliile largi din spatele acestuia au fost realizate dupa niste schite ale fratilor Andrea si Nardo di Cione. Capela della Pura este situata in partea nordica a vechiului cimitir, datand din anul 1474 si fiind construita cu coloane renascentiste. A fost restaurata in anul 1841 de catre Baccani.

Capela Spaniola (sau capela Cappellone degli Spagnoli) a fost ceruta de catre Mico Guidalotti urmand a-i fi acestuia capela funerara. Lucrarile acesteia au inceput in anul 1343 si au fost incheiate in anul 1355. Capela Spaniola contine o alta capela, mai mica, numita "Capela celor mai Sfinte Taine”. Aceasta este impodobita cu fresce din secolul al XIV-lea de catre Andrea Bonaiuti. Imensa fresca de pe peretele din dreapta infatiseaza Alegoria Bisericii vii si triumfatoare cat si Ordinul Dominican. Este foarte interesanta si pentru faptul ca, pe fundal, se observa formele originale ale Domului din Florenta al lui Arnolfo di Cambio (inainte de ridicarea domului lui Brunelleschi). Aceasta fresca mai contine si mai multe potrete: papa Benedict IX, cardinalul Niccolo Albertini, contele Guido di Poppi, Arnolfo di Cambio si poetul Petrarca. Giorgio Vasari este arhitectul pe care, in anul 1567 ducele Cosimo I, il va angaja pentru prima remodelare a bisericii, care consta in indepartarea unor lucrari mai vechi si in adaufarea a sase capele intre coloane. Urmatoarea remodelare a bisericii a avut loc intre anii 1858 si 1860, fiind realizata dupa proiectele lui Enrico Romoli.

3. Bazilica Sfântul Augustin din Camp Martius – Roma este o bazilică minoră titulară catolică, dedicată Sfântului Augustin de Hipopna, ce servește drept casă mamă a Ordinului Fraților Augustinieni.

Construită între anii 1286 – 1483 bazilica și cunoscută pentru stilul său arhitectural renascentist adăpostește opere de artă ale marilor artiști ai Romei: Michelangelo, Raffaello și Barbieri. Ordinul Sfântului Augustin a fost fondat la Roma în anul 1244. Călugării augustinieni au dorit curând să aibă mănăstirea și biserica lor principală mai aproape de Cetatea Vaticanului. Nobilul roman Egidio Lufredi a donat terenuri în apropiere, în Camp Martius, călugărilor augustinieni în 1286. La 20 februarie 1287 , Papa Honorius al IV-lea a acordat Biserica Sfântul Trifon din Posterula călugărilor augustinieni. Prima structură a clădirii a fost comandată de Papa Bpnifaciu al VIII-lea, fiind construită aici de către călugării augustinieni între 1296-1446, chiar lângă Biserica Sfântul Trifon din Posterula. Construcția celei de-a doua bazilici (actuala) a început în 1479. Ea a fost comandată de Papa Sixtus al IV-lea, proiectată de arhitectul Baccio Pontelli (care a proiectat și Capela Sixtină); și finanțată de cardinalul Guillaume d’Estouteville. Construcția sa a fost finalizată în 1483. Giacomo di Pietrasanta (?-1495) i-a construit fațada folosind travertin recuperat din ruinele Colosseumului. Pe fațadă se poatye citi: Guillermus de Estoutevilla, Episcopus Ostiensis, Cardinalis Rothomagensis, Sanctæ Romanæ Ecclesiæ, Camerarius, Fecit MCCCCLXXXIII. Prima sa restaurare a fost finalizată în 1763 de către Luigi Vanvitelli.

A doua restaurare a fost finalizată în 1870; iar cea mai recentă restaurare a avut loc în 1998–2000. Enumăr mai jos câteva opere de artă ce pot fi admirate în interiorul acestei bazilici:

Pictura “Madonna din Loreta” (Madona pelerinilor) realizată în anul 1606 de către Caravaggio.
Fresca „Profetul Isaia” realizată în anul 1512 de către Rafael.
Sculptura “Madonna del Parto” (Maica Domnului Nașterii), realizată în anul 1521 de către Jacopo Sansovino.
Altarul mare realizat în anul 1628 de Orazio Turriani.
Frescele “Sfântului Ioan Botezătorul” și “Sfântului Ioan Evanghelistul”, realizate în anul 1588 de către Avanzino Nucci.
Fresca de pe tavan “Adormirea Maicii Domnului” realizat în anul 1616 de către Giovanni Lanfranco.
Picturile “Sfinții Augustin”, “Ioan Evanghelistul” și “Ieronim”, realizată de Guercino în anii 1600.
Sculptura “Sfântul Toma de Villanova împărțind pomană”, realizată de Melchiore Cafa și finalizată de mentorul său, Ercole Ferrata

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

COCOFLIC

PENTRU MINȚI JUCĂUȘE

UN CAREU

DE DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI MEDALII

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române. Ca fin observator și analist politic și social, prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Deasupra am aplicat o fotografie a lui Mihai Eminescu la 1870 și dedesubt câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el și realizări ale artiștilor lumii dedicate marelui poet:

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine. Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege.
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică.
De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată.
A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare…
Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.
Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele "Basarab" şi "Basarabeni" există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.
Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.
Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare...
Când vedem dar pe "patrioţi" cumulând câte 5-6 însărcinări publice asupra lor, putem fi de mai înainte siguri că nu-şi îndeplinesc nici una cum se cade.
Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.
Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii.
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.
Măsura patriotismului va fi dată de faptele pe care vom avea ocazia de a împlini în viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei, pe care individul şi le alege după plac.
Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are, iar cel sărac este întotdeauna sclav.
Fără îndoială există talente individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul şi modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.
Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.
Ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e laşitatea.
Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierahiei meritului.
Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întamplă.
Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii.
Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere.
Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.
Inimă foarte caldă şi minte foarte rece se cer de la un patriot.

Laureat al Premiului de Stat - PCCM

R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)

Premiul de Stat al Republicii Moldova este o distincție importantă acordată pentru merite deosebite în diverse domenii, cum ar fi știința, tehnica, literatura, arta, sportul și alte domenii de activitate. Printre laureații acestui premiu se numără personalități marcante din diverse domenii, care au adus contribuții semnificative la dezvoltarea Republicii Moldova. Premiul este acordat de Guvernul Republicii Moldova, conform unei liste aprobate anual, și include o diplomă, o medalie și o recompensă bănească.

Maratonul Border Maraton 42 km - Leușeni 2021

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată românească din Oradea – România, pentru a fo conferită tuturor participanților care trec linia de sosire în Maratonul Border ce a avut loc în anul 2021 în orașul Leușeni din Republica Moldova.

Maratonul este o probă sportivă de alergare pe distanță lungă, cu o distanță oficială de 42,195 km, care se aleargă de obicei pe șosea. Evenimentul este numit după legenda soldatului grec Phidippides, un mesager care a adus la Atena vestea victoriei din Bătălia de la Maraton. Acuratețea istorică a acestei legende este pusă la îndoială, fiind contrazisă în special de relatările lui Herodot. Maratonul a fost unul dintre sporturile de la Jocurile Olimpice moderne din anul 1896, deși distanța nu a fost standardizată până în 1921. Mai mult de 800 de astfel de curse se desfășoară în întreaga lume în fiecare an, marea majoritate a concurenților fiind sportivi amatori. Maratoanele mai mari pot avea zeci de mii de participanți. Înscrierea la competiție este contra-cost, aceasta fiind organizată de Poliția de Frontieră – Leușeni.

Leușeni este numele unei comune din raionul Hâncești, Republica Moldova, care include și satul Feteasca. Conform datelor recensământului din anul 2014 comuna avea o populație de 2046 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2004) – 2323 locuitori, etnic astfel declarați: băștinași moldoveni – 97,09%, băștinași români – 1,2% iar restul – alte etnii. Comuna este situată pe două coline de pe malul râului Prut și este străbătută de pârâul Nârnova. Este prima localitate la intrarea în Republica Moldova pe la punctul de trecere a frontierei Leușeni –Albița. Prima atestare certă a satul Leușeni, apare într-un document datat cu anul 1439. Resursele naturale mai importante sunt reprezentate de către solurile cernoziomuri, pășunile întinse, livezile și pădurile de foioase și micile păduri de conifere. Prin localitate trece șoseaua magistrală M1, denumită „Șoseaua Balcani”, care leagă Chișinăul de frontiera cu România. Există și un punct vamal, care servește ca loc de muncă pentru mulți locuitori ai satului.

Maestru de înaltă cultură agricolă PCCM

R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)

Produsul de mai sus este o insignă din vremea comunistă a Republicii Moldova ce se conferea cetățenilor cu rezultate deosebite în agricultură. Pe insignă se disting: un spic de grâu, un strugure, roata dințată (simbol al mecanizării agriculturii) și steaua în cinci colțuri (simbolul societăți comuniste spre care se tindea). Conferirea unor astfel de insigne robuste, cu simbolistică încărcată și stringent colorate era calea cea mai la îndemână pentru partidul comunist pentru a mobiliza cetățenii în obținerea de rezultate cât mai bune în toate sectoarele agricole.

Zilele literaturii sovietice în Moldova

Produsul de mai sus este o insignă din vremea comunistă a Republicii Moldova ce s-a conferit participanților (și nu numai) la Congresul “Zilele literaturii sovietice în Moldova”, care a avut loc în luna noiembrie a anului 1976. Este arhicunoscut faptul că în acea vreme literatura sovietică (cea care făcea propagandă regimului comunist la putere) se promova agresiv în toate republicile URSS, deci și în Republica Moldova.

Tinerimea Moldovei - 50 ani

"Tinerimea Moldovei" este o publicație periodică destinată tineretului din Republica Moldova. Ea a fost editată cu acest titlu timp de mai multe decenii,ca ziar al Comitetului Central al Comsomolului din Moldiova. În ultimii ani a fost reintitulată "Tineretul Moldovei". Și-a suspendat apariția sub conducerea lui Ion Berlinskii, actualmente diriguitor al ziarului procomunist "Moldova suverană". Dincolo de balastul ideologic comsomolist, "Tinerimea Moldovei" a promovat activ tinerele talente, inclusiv prin intremediul cenacului literar "Luceafărul", condus de remarcabili scriitori basarabeni, inclusiv de poetul Liviu Damian.

Spartachiada elevilor - Ediția 15 - 1960

Produsul medalisitic de mai sus este o insignă ce a fost conferită elevilor participanți la Spartachiada elevilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), ediția a XV-a, din anul 1960. Spartachiada a fost și este competiție generală cu adânci tradiții din RSSM (azi Republica Moldova). Competiția se desfășura pe categorii de vârste și aproape în toate sporturile existente și practicabile. Prin această competiție comuniștii urmăreau pregătirea tineretului pentru viață dar și pentru apărarea țării.

Cel mai bun naș

Produsul de mai sus este o medalie specială (suvenir) realizată din metal galben (probabil alamă sau bronz) pentru a fi conferită unui naș de botez sau poate de cununie de către finii săi. Este un subiect potrivit și nu foarte costisitor pentru a arăta apreciere și respect nașului care a ținut lumânarea la botezul sau cununia finului său.

____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ