Epaminonda's Blog.....: PRADO-MELGACO * PORTUGALIA

Mai jos admiri și alte monumente de cultură și arhitectură

din localitatea portugheză PRADO - MELGACO,

municipalitatea MELGACO, districtul VIANA DO CASTELO.

Biserica

Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Medalie pascală 2022 - Mironosițele - Sfântul Giulgiu

Produsul medalistic de mai sus este o medalie foarte potrivită pentru a fi dăruită cuiva drag și a fost realizat la Monetăria Statului pentru a celebra sfânta sărbătoare a Paștelui – 2022. Pe avers se prezintă o scenă cu Mironosițele iar pe revers o cruce, o coroană de spini și Sfântul Giulgiu. Mironosițe se numesc femeile care l-au urmat pe Iisus, împreună cu apostolii, și care au fost martori ale patimilor lui Isus. Tot ele i-ar fi uns trupul lui Isus cu miresme. Noul Testament amintește lapidar numele și faptele lor. Cea dintâi mironosiță a fost Maria Magdalena. Duminica a treia după Paști este dedicată cinstirii mironosițelor, a femeilor „purtătoare de mir”, dar și a tuturor femeilor creștine din lume.

Sfântul Giulgiu este o pânză de in, păstrată în capela regală a Catedralei “Sfântul Ioan Botezătorul” din orașul italian Torino. Pe respectivul material textil se află imprimată imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului pânza respectivă a generat numeroase dezbateri. Unii credincioși creștini consideră că în pânza respectivă ar fi fost învelit Isus Hristos după crucificare, alții consideră că este vorba despre un artefact. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de in, tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din anul 1532 și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:

Material compoziție - argint, puritate – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 16,5 grame, calitate – proof, tiraj – 400 de bucăți și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei cu TVA inclus – 142 lei.
Material compoziție - cupru, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitate – proof, tiraj – 250 de bucăți și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei cu TVA inclus – 48 lei.

Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este temelia lumii, începutul împăcării omului cu Dumnezeu şi a împăcării noastre, unul cu altul. Învierea Domnului, cel mai mare praznic al creştinătăţii, ne aduce bucuria supremă. Este sărbătoarea bucuriei negrăite, care uneşte cerul cu pământul într-o armonie divină, restabilind firea omenească şi chemând-o să prăznuiască - împreună cu Hristos cel Înviat - bucuria vieţii asupra morţii, bucuria luminii asupra întunericului. Puterea de nebiruit a vieţii trece prin veacuri şi se revarsă în veşnicie. „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?” – spune Sfânta Evanghelie după Ioan. Învierea lui Isus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - catolică, ortodoxă și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici ale lumii, printre care și Biserica ortodoxă română. Învierea domnului este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul. Sus am postat o icoană ortodoxă ce redă Invierea lui Isus. Prezint mai jos unele dintre cele mai frumoase obiceiuri de Pași păstrate în anumite zone ale României;

In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.
In zona Campulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.
La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.
O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii mai mici de 9 ani merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.
În Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.
In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu ouale pentru a avea un an plin de bogatii.

George Enescu

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - m. 4 mai 1955, Paris) este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziţie. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început, profesorului Eduard Caudella. Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debuzează ca violinist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“. După absolvirea Conservatorului din Viena, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). Printre colegii săi de la Paris se numără Maurice Ravel, Florent Schmitt, Charles Koechlin şi Theodor Fuchs. Debutul său componisitic în condiţii excepţionale, datorat în parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1. În acelaşi an, muzicianul în vârstă de 17 ani începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva), este deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de câteva poeme ale reginei Carmen Sylva. Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române, op. 11(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9(1903), prima sa Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908). Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier. În timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţii proprii: Simfonia nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră nr. 2 op. 20 (1915). În 1913, are loc prima ediţie a Concursului Naţional de Compoziţie fondat de el cu scopul stimulării creaţiei muzicale autohtone. Decernat din venituri proprii şi constând din sume generoase, premiul oferea câştigătorilor şansa de a se specializa la Paris, precum şi de a-şi auzi interpretate în concerte piesele laureate. După război, maestrul continuă seria turneelor atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii. Peste Ocean a dirijat, începând din 1923, orchestre prestigioase, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra, Chicago Symphony. Activitatea sa de pedagog capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu. "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe." (Yehudi Menuhin) În 1936, pe 13 martie, a avut loc la Paris premiera operei Oedip, pe un libret de Edmond Fleg, cu un succes răsunător la public. În timpul celui de-al doilea război mondial, Enescu rămâne în Bucureşti, unde se distinge printr-o activitate dirijorală intensă, încurajând totodată şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Sabin Drăgoi. În 1946, în luna aprilie întreprinde un turneu în URSS, unde intră în contact cu personalităţi de primă mână ale muzicii ruse: Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondraşin, David Oistrah, Lev Oborin. În luna mai, primeşte la Bucureşti vizita lui Yehudi Menuhin. În luna septembrie, împreună cu soţia sa Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu, devenită la prima căsătorie prinţesă Cantacuzino) , pleacă în turneu în Statele Unite ale Americii. La revenirea în Europa se stabileşte la Paris, din protest faţă de regimul comunist instaurat în România. Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.

Insigna - PETROM

După 1989, odată cu tranziția la o economie de piață, a fost creată Regia Autonomă a Petrolului, Petrom R.A., care a preluat toate activitățile de exploatare a resurselor de țiței. În 1997, Petrom R.A. a fost transformată în Societatea Națională Petrom S.A., care includea mai multe zone de producție, două rafinării, activitate de produse chimice, rețele de transport și entități locale de distribuție (PECO). În 2001, Societatea Națională a Petrolului este listată la Bursa de Valori din București, iar în 2002 se demarează procesul de privatizare, finalizat în 2004 prin achiziția de către OMV, companie austriacă, a 51,01% din acțiunile SNP. Compania este reorganizată din toate punctele de vedere: operațional, financiar, siguranță, mediu, oameni. În perioada 2005 – 2020, OMV Petrom a investit 16 mld euro, iar contribuțiile la bugetul de stat se ridică la aproximativ 32 de miliarde de euro, pentru aceeași perioadă, devenind cel mai mare contribuabil la bugetul de stat. Procesul de reorganizare începe în 2005 când este anunțată strategia de business și este demarat un amplu proces de modernizare a tuturor activiăților. Din 2006, Petrom a implementat sistemul informatic SAP pentru automatizarea proceselor de bază din domeniile financiar, control, managementul materialelor, vânzări și distribuție și resurse umane. Unul din cele mai importante rezultate a fost automatizarea a peste 4000 de sonde. In 2007, Petrom anunța prima descoperire de țiței offshore de după 1989, Delta 4, în apele de mică adâncime din Marea Neagră. In octombrie 2009 este inaugurată fabrica de gaze de la Midia, o investiție de 90 de milioane de euro. În anul 2010 este pus în funcțiune sistemul de livrare a gazelor de la Hurezani. Proiectul cuprinde o stație de compresoare, o stație de măsurare a gazelor și 11,5 km de conductă. În 2011, Petrom face o descoperire semnificativă de gaze în Oltenia. La momentul punerii în producție, sonda Totea 4539 era cea mai mare din România. În 2012, OMV Petrom si ExxonMobil anunță descoperirea hidrocarburilor în blocul Neptun. În același an, este inaugurată centrala electrică de la Brazi, care a costat 530 de milioane euro. În anul 2014 sonda de explorare Marina 1 identifică un nou zăcământ offshore de țiței în perimetrul de mică adâncime Istria. Este finalizat programul de modernizare a rafinăriei Petrobrazi, pentru care s-au investit 600 de milioane de euro. În anii care au urmat, OMV Petrom a continuat procesul de creștere sustenabilă. Strategia de extindere în regiune începe să se concretizeze, în urma preluării unor perimetre de explorare offshore în apele teritoriale ale Mării Negre din Bulgaria și Georgia, în 2020. Rafinăria Petrobrazi este permanent îmbunătățită pentru a răspunde cererii pieței și a cerințelor de mediu. Din 2005 până în 2020, au fost investiți 1,8 miliarde de euro, din care aproximativ o treime au fost destinați reducerii impactului asupra mediului.Din 2007, OMV Petrom a integrat în strategia sa de business principiile responsabilității corporatiste. În perioada 2007-2020, compania a alocat aproximativ 72 milioane euro pentru dezvoltarea comunităților din România, concentrându-se pe protecția mediului, educație, sănătate și dezvoltare locală. Țara lui Andrei este platforma de responsabilitate a OMV Petrom prin care sprijină proiecte pentru comunitate și pentru îmbunătățirea vieții în domenii precum crearea de noi locuri de muncă, accesarea educației non-formale și cultivarea spiritului civic. În 2019, OMV Petrom a făcut o donație fără precedent, în valoare de 10 milioane de euro, către Asociația Dăruiește Viata, pentru construirea spitalului de oncologie pediatrică. În contextul pandemiei de Covid-19, s-a implicat activ în sprijinirea asociațiilor și a comunității, prin donarea a 1 milion de euro către Crucea Roșie precum și multe ale acțiuni locale menite să sprijine lupta împotriva răspândirii virusului. Redau aici câteva cifre din anul 2020, a să înțelegem ce înseamnă OMV Petrom:

Cifra de afaceri: 14,717 miliarde lei
Investiții: 3,2 miliarde lei
Contribuții la bugetul de stat: 9,6 miliarde lei
Număr angajați: ~11000

Astăzi OMV Petrom este cea mai mare companie de energie din Sud-Estul Europei, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Marketing, Gaze Naturale și Electricitate. Grupul exploatează în România rezerve dovedite de petrol și gaze, explorează potențiale noi zăcăminte în România, Bulgaria și Georgia, produce electricitate prin intermediul centralei electrice de la Brazi, procesează țiței la rafinăria Petrobrazi și operează o rețea de 793 de benzinării în România, Moldova, Bulgaria și Serbia sub două branduri, Petrom și OMV.

Loja I.C.Brătianu - Orientul București

5 ani de la înființare 5994 - 5999 (1994 - 1999)

Produsul medalistic de mai sus este o Medalie de lojă, Loja “I.C.Brătianu” din Ordinul de București – cinci ani de la înființare 1999. În centrul aversului este reprezentată stema Lojei I.C.Brătianu și marcate inscripțiile: ”LOJA I C BRĂTIANU ” – periferic circular la partea superioară - și “ORIENTUL BUCUREȘTI” – periferic circular la partea inferioară, despărțite de câte o stea în cinci colțuri. Pe revers este redată o cunună din ramuri de accacia având în centru o inscripție pe patru rânduri orizontale: “5 / ANI DE LA / ÎNFIINȚATARE / 5994 - 5999”adică 1994 – 1999. Este o medalie recentă ce provine dintr-o colecție partuiculară, este confecționată din bronz argintat, fiind rotundă cu diametrul de 60 milimetri. Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aibă un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Jetonul - Moneda ta norocoasă

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentată aici este un jeton talisman (medalion) cu o singură față, confecționat din metal alb (probabil aluminiu), are forma rotundă cu diametrul de 23,7 milimetri. În centrul câmpului este prezentată o frunză de trifoi cu patru foi și codiță, sub codiță fiind marcat un punct. De jur împrejurul frunzei, pe o bandă periferică circulară, pe părțile stângă, superioară și dreaptă este aplicată inscripția: ”MONEDA TA NOROCOASĂ”. Nu există informații unde și cum se putea folosi acest jeton.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII