Epaminonda's Blog.....: HILVERSUM

Mai jos admiri și alte fotografii și trimiteri poștale ilustrate

din vremuri diferite reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din orașul olandez HILVERSUM, regiunea

OLANDA DE NORD, precum și un jeton și o insignă locale.

Turnul de televiziune

Grand Hotel

Biserica

Muzeul

Gara

Vechea Primărie

Poșta

Mall-ul

Postul de radio

Parcul

Școala

Vila Corvin

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Muzeul ceasului Ploiești

Ceas monumental Euphonium sec. XIX

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Iacob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Nicolae I. Simache (născut la data de 5 noiembrie 1905 și decedat la data de 6 ianuarie 1972) a fost un profesor, publicist și istoric român.

I.C.D.V.V. Valea Călugărească

40 ani 1967 - 2007 Sesiunea jubiliară

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație

Produsul medalistic de mai sus este o medalie care s-a realizat în anul 2007 pentru a marca trecerea a 40 de ani de la înființarea Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească (I.C.D.V.V.) din județul Prahova. Medalia a fost realizată de firma Romberfil din municipiul Ploiești, din zamac, este rotundă și are diametrul de 50 milimetri. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat conacul Matac, construit în anul 1901, sub care sunt două ghirlande formate din frunze de viță de vie și struguri, iar în partea superioară periferic circular este aplicată inscripția: “SESIUNEA JUBILIARĂ”. În centrul câmpului reversului și tot în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată o cupă de vin încadrată de înscrisurile: “40” și “ANI” și sub piciorul cupei sunt inscripționați anii: “1967 – 2007”. Periferic circulat pe părțile din stânga, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “I.C.D.V.V. VALEA CĂLUGĂREASCĂ.”

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie, Valea Calugareasca (ICDVV) este situat in centrul viticol Valea Calugareasca, județul Prahova, apartinand podgoriei Dealu Mare, una dintre cele mai mari si renumite podgorii din tara (aprox. 15.000 ha), specializata in producerea vinurilor rosii de inalta calitate. Sediul institutului este situat pe Strada Valea Mantei, nr.2. Institutul s-a infiintat la 1 octombrie 1967 prin HCM 2380, in urma reorganizarii Institutului de Cercetari Horti-Viticole Bucuresti (I.C.H.V.). In anul 2002 unitatea a primit denumirea de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca, conform Legii nr. 290/2002. Institutul se afla in subordonarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu Sisesti”, institutie specializata aflata in coordonarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. La data infiintarii Institutul a avut in subordine 8 statiuni experimentale viticole preluate de la I.C.H.V.: Dragasani, Odobesti, Craciunelu, Minis, Iasi, Stefanesti-Arges, Greaca si Murfatlar. Ulterior in anii 1962, respectiv 1977, acestor 8 statiuni li s-au adaugat inca doua statiuni experimentale: Pietroasa si Bujoru. In prezent institutul coordoneaza activitatea de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica in domeniul viticulturii si vinificatiei in laboratoarele, statiile pilot si campurile experimentale proprii si in 7 statiuni de cercetare viti-vinicola aflate in coordonare, amplasate in principalele podgorii ale tarii (Blaj, Bujoru, Dragasani, Iasi, Murfatlar, Minis, Odobesti). Unitatea desfasoara activitati de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica in domeniul viti-vinicol.

Conacul Matac a fost construit între anii 1901-1903 pe fosta moşie Cantacuzino de către inginerul Barbu Matac, un înalt funcţionar de la Căile Ferate Române. Aici au fost filmate scene din filmele româneşti „Secretul lui Bachus” şi „Colierul de turcoaze”. Ba mai mult, în vremea comunistă la acest conac, Nicolae Ceaușescu i-a avut ca invitați, la o degustare de vinuri, pe Fidel Castro (președintele Cubei) și Richard Nixon (președintele SUA). Acest vechi conac boieresc cuprinde trei valori esenţiale şi anume: face parte din patrimoniul naţional, este un produs destinat enoturiştilor experţi şi clasici şi este localizat într-un areal viticol reprezentativ pentru vititcultura românească.Pe data de 28 septembrie 2011, Consiliul Judeţean Prahova a aprobat un proiect de hotărâre prin care s-a asociat cu Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (administratorul conacului) şi comuna Valea Călugărească pentru reabilitarea clădirii şi introducerea sa în „Drumul vinului” – circuitul turistic. (Hotărârea CJ nr. 123 din 28 septembrie 2011).

Valea Călugărească este o comună din județul Prahova, care include și satele: Arva, Coșlegi, Dârvari, Pantazi, Rachieri, Radila, Schiau, Valea Largă, Valea Mantei, Valea Nicovani, Valea Poienii, Valea Popii, Valea Ursoii și Vârfurile, fiind situată pe malul stâng al râului Teleajen, în zona cursului său inferior. Satul de reședință se întinde de-a lungul șoselei DN1B care leagă orașele Ploiești și Buzău. Prin comună trece, pe la sud de satul de reședință, și calea ferată Ploiești – Buzău, pe care este deservită de stația Valea Călugărească. Comuna este recunoscută pentru podgoriile sale de vii, făcând parte dintre localitățile pe unde trece Drumul Vinului, un traseu rutier turistic ce leagă mai multe localități din zona podgoriilor Dealul Mare și a celor din împrejurimi. La recensământul dina nul 2011 comuna număra 10657 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 10551 locuitori) dintre care: români – 96,22% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei prahovene Valea Călugărească astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,11% și restul – nedeclarată sau altă religie. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice județene este situl arheologic din livada Grupului Școlar Agricol, unde s-au găsit urmele unei așezări din perioada Halstadt.

Jetonul - Școala de îndrumări casnice

Casa națională - Breaza - 50 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentată mai sus este un jeton realizat la comanda Școlii de îndrumări casnice din localitatea Breaza, județul Prahova. Pe avers în interiorul unui cerc perlat exterior este aplicată o inscripție pe două rânduri orizontale: “CASA NAȚIONALĂ” și sub aceasta este reprezentat un punct. De jur împrejur, periferic sunt aplicate inscripțiile: “ȘCOALA DE ÎNDRUMĂRI CASNICE” – partea stângă, superioară și dreapta - și “BREAZA” – partea inferioară. Pe revers în interiorul cerc perlat exterior pe două rânduri orizontale este marcată valoarea : ”50 / LEI”. Produsul este confecționat din alamă, are forma rotundă, cu diametrul de 26 milimetri.

Tradiția reprezintă pentru cetățenii acestei zone: stabilitate, permanență, siguranță, încredere și, în aceeași măsură, continuitate. În interiorul rețelei școlare din Breaza, un loc deosebit l-a ocupat dintotdeauna învățământul profesional, de prestări servicii. Încă din 1919 aici s-a înființat Şcoala de îndrumări casnice pentru fete, ce și-a continuat activitatea, sub diverse denumiri, până în 1963. În acel an, respectiva instituție a trecut sub conducerea și îndrumarea UCECOM, pregătind anual, prin școala profesională, aproape 1200 de elevi, proveniți din organizațiile cooperatiste, în meseriile: croitor, tâmplar, instalator, constructor structuri și finisări, lăcătuș etc. Fiecare meserie este o artă: arta de a trăi, de a visa, de a iubi și de a te cunoaște pe tine însuți. Predecesorii au demonstrat cu prisosință aceste adevăruri și nu este întâmplător că acestea fac parte din denumirea oficială a instituției de astăzi: Grupul școlar de arte și meserii “Spiru Haret”. În școală se pregătesc elevi pentru calificările profesionale: croitor îmbrăcăminte femei, tâmplar universal, instalator instalații tehnico-sanitare și de gaze, frizer coafor-manichiurist-pedichiurist, ca și pentru asistent de gestiune, analist programator etc.

Breaza este un oraș din județul Prahova, compus din localitățile: Breaza de Jos (reședința), Breaza de Sus, Frăsinet, Gura Beliei, Irimești, Nistorești, Podu Corbului, Podu Vadului, Surdești și Valea Târsei. Localitatea a fost declarată stațiune balneo-climaterică în anul 1928, calitatea aerului fiind comparată cu cea din Davos, Elveția. Prima atestare documentară a localității se consideră a fi cea din 1503 din Registrele Brașovului în care este amintit Neagoe din Breaza, un negustor. Breaza a funcționat ca vamă din 1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal. Aici se află renumitul Colegiu Național Militar “Dimitrie Cantemir”. Conform documentelor de arhivă, Breaza a fost în stăpânirea mai multor familii de boieri și dregători ai țării, printre care spătarul Drăghici și vistierul Udriște (anul 1538); Elena Cantacuzino, una din fiicele lui Radu Șerban, domn al Țării Românești între anii 1602-1611; marele postelnic Constantin Cantacuzino (1635); Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești (1842) (care a renovat castelul din Breaza de Sus) și Grigore Basarab Brâncoveanu (1918). Câteva dintre monumentele istorice ale orașului sunt:

Biserica din 1777 cu hramul Sfântul Nicolae zidită în timpul domniei lui Ioan Alexandru Ipsilante Voievod. În interior se pot vedea unele cărți cu valoare istorică cum ar fi: Evanghelia greco-romană, Apostol tipărit în 1760, un Penticostier și un Liturghier din 1792.
Biserica ctitorită în 1830 cu hramul sfântul Gheorghe, ce a fost zidită în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica Voievod.
Castelul Voievodal care a fost conacul lui Toma Cantacuzino unde au locuit o vreme Martha Bibescu și Anne de Noailles, născută Brâncoveanu. În vremurile recente, cu unele modificări de structură, vechiul conac a fost transformat în hotel.

La recensământul din anul 2011 orașul număra 15928 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 18199 locuitori) dintre care: români – 96,84% și restul – necunocută sau altă etnie. Componența confesională a orașului prahovean Breaza, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,98% și restul – nedeclarată sau altp religie. Patrimoniul cultural este alcătuit din Casa de Cultură Ion Manolescu, unde se află Biblioteca orășenească și expoziția cu lucrări de artă din colecția Nicolae Bărăscu, Fundația culturală Ion Manolescu, Conacul Toma Cantacuzino situat în parcul orașului, clădire ctitorită în secolul al XVII-lea cu ajutorul unor meșteri locali, 5 biserici din care 3 sunt monumente arhitecturale (Biserica Sf. Nicolae, Biserica Sf. Gheorghe și Biserica Schimbarea la față construită în anul 1892), Crucea Eroilor (de 11 m înălțime) situată pe de Dealul Gurga și ridicată în 1930 în memoria celor 365 de brezeni care au luptat în războiul de independență și primul război mondial, Monumentul Eroilor (obelisc cu vultur) din Breaza de Jos, tripticele „Cinstiți memoria înaintașilor” din Breaza de Sus și Capu Câmpului, case de peste 100 de ani care păstrează stilul muntenesc autentic și specificul zonei subcarpatice (cu beciuri înalte și foișoare), acestea reprezentând și principalele obiective turistice. Localitatea este situată pe DN1 și magistrala feroviară Ploiești – Brașov, fiind deservită de gările Breaza Nord, Breaza Centru și halta Nistorești. În anul 2000 la Breaza s-a fondat clubul de golf “Lac de Verde”, fiind primul din România, ce a necesitat o investiție inițială de 18,5 milioane de euro. Terenul de golf are o suprafață de 25 de hectare și atrage anual peste 500 de jucători, atât români, cât și străini.

Insigna - Stema județului Prahova

Stema judeţului Prahova se compune dintr-un scut tripartit în furcă răsturnată. În dextra, în câmp albastru, se află o capră neagră deasupra unei stânci de argint, privind la o coardă de viţă-de-vie de aur. În senestra, în câmp auriu, se află o sondă neagră de tip turlă. În partea de jos, în câmp roşu, se află o carte deschisă de argint. Semnificaţiile elementelor însumate:

Capra neagră este vechea emblemă a judeţului.
Coarda de viţă-de-vie (provenind din stema fostului judeţ Săcuieni, desfiinţat în anul 1854) este o aluzie la marile podgorii din această regiune, dintre care cea mai renumită este Valea Călugărească.
Sonda reprezintă vechile tradiţii ale industriei petroliere.
Cartea simbolizează dezvoltarea învăţământului, tradiţiile de cultură spirituală şi legătură cu amintirea vie a lui Nicolae Iorga, creatorul centrului cultural de la Vălenii de Munte.
Culoarea albă simbolizează puritate, adevăr, curăţenie, respect, cunoaştere şi înţelepciune. Este în acelaşi timp şi un simbol universal al păcii.

Insigna - Ubemar Ploiești

Ubemar este o societate comercială de renume din municipiul Ploiești ce produce utilaje grele, fiind situată pe Strada Pompelor, la nr. 6. Unitatea a luat ființă sub numele “Uzina de reparații Ploiești” pe data de de 1 octombrie 1969, prin desprinderea din fosta “Întreprindere de utilaj greu transport” în cadrul căreia funcționase ca secție de reparații din anul 1962. Unitatea are o suprafață de 130000 metri pătrați, ocupată de construcții acoperite (hale industriale, depozite), platforme de lucru și drumuri de circulație. Din anul 1970 aici s-a demarat execuția de centrale de betoane CEDOMAL, având productivitatea de 15 – 35 metri cubi, până în prezent construindu-se peste 1500 de bucăți. În paralel Ubemar a realizat și alte utilaje pentru punerea în operă a betoanelor, precum vibroprese mobile și manuale. În anul 1978 aici a început să se construiască în premieră națională macaraua hidraulică pe pneuri cu braț telescopic TELEMAC, cu sarcina de 7 – 40 de tone , executându-se peste 2200 de astfel de utilaje până în prezent. După 1990, la cererea pieței, s-a trecut la realizarea de autogunoiere și automăturătoare pentru carosabil. Gama de produse este realizată în prezent numai din componente hidraulice și electrice din import. Multe din produsele societății au fost exportate în alte țări precum: Rusia, Israel sau Iraq.

Trofeul de excelență S.C. Amplo S.A.

Topul firmelor prahovene 2004

Camera de comerț și industrie Prahova

Camera de Comerț și Industrie a județului Prahova este o oorganizatie in slujba comunitatii de afaceri prahovene. Creata de membrii sai pentru a sprijini, promova si reprezenta interesele intregii comunitati de afaceri prahovene in raporturile cu autoritatile din tara si organismele specializate din strainatate, Camera de Comert si Industrie Prahova este o organizatie neguvernamentala de utilitate publica, autofinantabila, avand drept scop dezvoltarea economiei prahovene si promovarea acesteia pe plan intern si extern. Principale atributii ale Camerei de Comert si Industrie Prahova sunt:

Indeplineste functia de lobby si reprezentare, actionand ca un liant intre comunitatea de afaceri si autoritatile publice locale, nationale si internationale, fiind purtatorul de cuvant si de imagine al agentilor economici, ale caror interese le apara;
Indeplineste functia de sprijinire a comunitatii de afaceri, prin furnizarea de informatii si acordarea de consultanta
Indeplineste functia de promovare a reprezentantilor comunitatii de afaceri
Îndeplineste functia de instruire a membrilor comunitatii de afaceri, prin organizarea de actiuni de formare si perfectionare profesionala.

AMPLO SA Ploiești este o companie privată specializată în realizarea de echipamente diverse, utilizate în industriile chimică, petrochimică, energetică, alimentară şi farmaceutică. În funcţie de destinaţie, unele produse sunt realizate în construcţie antiexplozivă. Principalele grupe de produse aflate în producţia curentă sunt următoarele:

furtune metalice, burdufuri, compensatoare
aparate de măsură și automatizare
elemente de îmbinare
echipamente pentru foraj - extracție
echipamente, confecții metalice și piețe din oțel carbon și oțel inoxidabil

Sediul central al companiei este situat pe Bulavardul Petrolului, la nr.10. Compania se întinde pe o suprafață totală de 27486 metri pătrați. Până în anul 1990 produsele fabricate au fost exportate în: URSS, China, R. D. Germană, Egipt, Siria, Irak, Iran, India, Iordania, Albania, Brazilia. La ora actuală peste 70 % dintre produsele fabricate de AMPLO se exportă în ţări ca: Marea Britanie, Canada, Olanda, India, statele din CSI.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de kilometri depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și fotografiile câtorva clădiri reprezentative pentru cultura și arhitectura ploieșteană din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale.

Liceul Sfinții Petru și Pavel

Tribunalul

Hotelul Berbec

Hotel Europa

Palatul Administrativ

Calea Câmpinii

Stadionul

Strada Franceză

Piața I.V.Stalin

Palatul Societății Cooperativa

Palatul Băilor Municipale

Monumentul vânătorilor

Muzeul I.L.Caragiale

Foișorul

Bulevardul Independenței

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 kilometri pătrați, numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova precum, iar mai jos fotografiile câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura și cultura prahoveană, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.