Epaminonda's Blog.....: TORRE ANNUNZIATA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană TORRE ANNUNZIATA, zona

metropolitană NAPOLI, regiunea CAMPANIA, din vremuri

diferite, câteva vechi trimiteri poștale ilustrate și o medalie locală,

Ruinele Pompei - Siherculaneum

Vila Ciniglio

Palatul Fienga

Portul

Cimitirul acoperit cu lavă

Lavă peste cimitir

Golful Napoli

Piața E. Cisaro

Strada Vezuviu

Gara

Cale ferată blocată de lavă

Tribunalul

Teatrul Modern

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Medalie locală

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

ROMÂNEȘTE - ROMÂN - ROMÂNIA

O EPIGRAMĂ PROPRIE

__________xxx_________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Lopătarul alb (Platalea Leucordia)

Fauna și flora României - 2020

Produsele medalistice de mai sus s-au realizat în anul 2020 la Monetăria națională a statului român și ele ne prezintă pasărea „Lopătarul alb”.

Caracteristicile tehnice ale medaliilor sunt următoarele:

Medalia de argint: seria – Flora și fauna României, puritatea – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 173 grame, calitatea – patinată, tiraj – 40 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 861 de lei.
Medalia de aliaj cupru: seria – Flora și fauna României, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – patinată, tiraj – 60 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 238 de lei.

Lopatarul alb (Platalea leucorodia) este una dintre cele mai cunoscute specii de lopatari. Populeaza regiunile din sudul Europei, Africa de Nord-Est, Asia de Est si Madagascar. Cu ciocul sau deosebit, care are forma unei lopeti, poate sa cearna pestii si insectele din apa. Lopatarul cu ciocul in forma de lopata, este una dintre cele sase specii de lopatari. Aparitia acestuia este din ce in ce mai rara, deoarece suprafetele pentru clocit si procurare a hranei sunt poluate si drenate continuu. In Europa Centrala, cu exceptia locurilor de clocit de pe langa lacurile din Olanda, lopatarul este un musafir rar. La noi in tara cloceste in mod deosebit in regiunile din Delta Dunarii. Poate fi recunoscut de la distanta datorita gabaritului si a penelor albe; poate fi observat cautandu-si hrana, in zona lacurilor dulci si la gura de varsare a fluviilor. Avand un cioc lung in forma de lopata, poate fi deosebit cu usurinta de alte pasari mari, in plus zboara ca barza, cu gatul si capul intinse inainte. Lopatarii isi procura hrana mai ales la rasaritul si apusul soarelui. Sunt vazuti foarte des in grupuri albe, ca niste fantome, intrand dezordonat in apele putin adanci. Datorita picioarelor lungi pot sa intre si in apele adanci de 50 cm. Pasesc incet si precaut ca sa nu tulbure apa si sa sperie prada. In timp ce pasesc isi misca ciocul scufundat in apa, intredeschis, ca pe un pendul, prinzand in felul acesta tot ce este consumabil. Astfel prind lopatarii cea mai mare parte a hranei, dar daca zaresc pe mal o bucatica buna de mancat, se arunca asupra ei cu sarituri rapide si o inghit. In functie de locul geografic si de anotimp, meniul lopatarului poate sa fie foarte variat, in cea mai mare parte depinde de habitatul permanent: apa sarata sau dulce.

Insigna - Congresul cooperației din Republica Populară Română

Cooperativele sunt considerate a fi iniţiative antreprenoriale ale clasei mijlocii şi a celei de jos, care duc la crearea de întreprinderi economice mici, ce le permit satisfacerea nevoilor lor sociale. Din punct de vedere economic, cooperativele sunt considerate a fi întreprinderi economice mici şi mijlocii, care prezintă unele caracteristici importante:

sunt constituite dintr-un grup de persoane care au în comun un interes economic;
scopul este de a satisface nevoile membrilor prin acţiune comună şi asistenţă mutuală;
obiectivul principal îl constituie producţia de bunuri şi servicii care să susţină financiar membrii şi familiile lor.

Caracteristicile care diferenţiază cooperativele de societăţile comerciale sunt legate de scopul activităţii lor, de modul de guvernare, împărţirea profitului şi modul de recuperare a investiţiei. Astfel scopul unei societăţi comerciale este de a maximiza profitul, în timp ce al unei cooperative este, pe lângă obţinerea de profit, şi acela de a satisface nevoile membrilor de natură social, cultural, educaţională etc. Într-o societate privată, cei care deţin acţiunile sunt cei care conduc, iar votul depinde de numărul de acţiuni pe care îl deţine o persoană. În cooperativă, guvernarea este bazată pe principiul „un om, un vot”; În cazul societăţilor comerciale, profitul se distribuie în funcţie de capitalul social deţinut. La cooperative, profitul se distribuie proporţional cu activitatea derulată;

Plachetă - Direcția audit intern - Ministerul apărării naționale

Direcţia Audit Public Intern este structura specializată care execută misiuni de audit public intern asupra tuturor activităţilor din entităţile cuprinse în structura organizatorică a Ministerului Apărării Naționale cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor publice şi a patrimoniului public, precum şi la buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor ministerului. Direcţia Audit Public Intern îşi desfăşoară activitatea în baza planului anual de audit public intern aprobat şi a cadrului legal de referinţă cunoscut, respectiv:

Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu completările și modificările ulterioare;
Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1086/2013;
Normele privind coordonarea și desfășurarea proceselor de atestare națională și de pregătire profesională continuă a auditorilor interni din sectorul public și a persoanelor fizice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1259/2012;
Normele privind înființarea comitetelor de audit intern aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.554/2014;
Codul privind conduita etică a auditorului intern, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.252/2004.

Direcţia Audit Public Intern are în componenţă 4 servicii centrale şi 8 structuri teritoriale de audit intern în oraşele Bucureşti, Craiova, Timişoara, Cluj Napoca, Iaşi, Braşov, Constanţa, direcţia aflându-se în subordinea directă a ministrului afacerilor interne. Sub aspect metodologic şi de specialitate Direcţia Audit Public Intern se află în coordonarea Unităţii Centrale pentru Armonizarea Auditului Public Intern (U.C.A.A.P.I.) din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Principalele atribuții ale direcției sunt:

elaborează/actualizează normele metodologice privind exercitarea activităţii de audit public intern specifice M.A.I., cu avizul U.C.A.A.P.I.;
elaborează/actualizează ghiduri procedurale și metodologii de lucru bazate pe standarde internaționale și buna practică, cu aprobarea directorului D.A.P.I., în vederea abordării într-un mod unitar a misiunilor de audit public intern în M.A.I.;
elaborează proiectul planului multianual de audit public intern şi, pe baza acestuia, proiectul planului anual de audit public intern;
efectuează misiuni de audit public intern de asigurare sau misiuni de consiliere, inclusiv audituri ad-hoc, aprobate de ministrul afacerilor interne, la structurile aparatului central al ministerului, precum şi la instituţiile şi structurile aflate în subordinea ministerului;
efectuează misiuni de evaluare a activităţii desfăşurate de către structurile direcţiei, cât şi de către compartimentele de audit public intern constituite în cadrul entităților publice din domeniul instituţiei prefectului aflate în subordinea ministerului;
informează U.C.A.A.P.I. despre recomandarile neînsuşite de către conducatorul unităţii, precum şi despre consecinţele acestora;
raportează periodic, atât conducerii ministerului, cât şi la U.C.A.A.P.I., la cererea acesteia, datele ce privesc constatările, concluziile şi recomandarile rezultate din activitatea de audit public intern a direcţiei;
elaborează raportul anual al activităţii de audit public intern.

Turul României 1988 - Federația română de ciclism

Turul Ciclist al României sau Mica Buclă este cea mai importantă competiție ciclistă desfășurată pe teritoriul României, organizată sub egida Federației Române de Ciclism. Prima ediție a turului a avut loc în 1934, a avut 1026 de kilometri împărțiți în 7 etape și a fost câștigată de Marin Nicolov și echipa Bulgariei. Inspirată de Turul Franței, publicația lunară „Revista Automobila” a organizat în luna august 1910 prima ediție a „Circuitului Munteniei”. După trei ediții, competiția nu s-a mai organizat. Cel mai lung traseu al Turului României a fost în anul 1936 - 2242 km, iar cel mai scurt în anul 1991 – 430 km. La ediția din anul 1973, la Cluj a avut loc o etapă pe timp de noapte – 27,3 km. Ediția a 45-a (din anul 2008) a fost prima ediție care a figurat în calendarul competițional al Federației Internaționale de Ciclism.

Insigna - Controlul marinei civile

Începuturile sistemului format din căpităniile de port se pierd în negurile istoriei. Astfel, prima căpitănie de port este atestată documentar la anul 1600, pe vremea lui Mihai Vodă Viteazul și ființa la Corabia. Rolul ei era acela de a fi stavilă împotriva bolilor ce puteau fi aduse de navele care făceau comerț pe Dunăre.Căpităniile de port au funcţionat încă dinaintea Revoluţiei de la 1848, asigurând buna desfăşurare a operaţiunilor portuare şi reglementarea conflictelor de navigaţie. Apoi, în 1862, în Regulamentul de navigaţie pentru marina comercială al Principatelor Unite, căpităniile de port sunt menționate din nou. Trebuie subliniat că proiectul Regulamentului, anterior adoptării sale, a fost trimis la toate cancelariile statelor apusene pentru observații și a fost socotit cel mai modern și bine întocmit regulament de navigație al vremurilor. În anul 1878, după transformarea Principatelor Române în stat independent, a fost stabilit principiul libertăţii navigaţiei pe Dunăre, fapt ce a necesitat întocmirea unui alt regulament, intitulat Regulament de poliţie a porturilor şi malurilor dunărene ale României (1879). Potrivit acestuia s-a înfiinţat un Inspectorat al Navigaţiei şi Porturilor, care avea ca scop supravegherea regulamentelor în materie de poliţie şi navigaţie, administraţia de căpetenie a portului devenind căpitănia de port. De-a lungul istoriei, aceste forme de organizare a activităţilor portuare au evoluat în raport cu noile cerinţe, determinate de dezvoltarea comerţului, navigaţiei şi a construcţiilor din porturi. Locația căpităniilor a fost inițial stabilită la Ministerul Afacerilor Străine, apoi la Ministerul Aerului și Marinei (în anii postbelici) și ulterior la Ministerul Transporturilor – PCA (Porturi și Comunicații pe Apă), apoi DTN (Departamentul Transporturilor Navale), ISNC (Inspectoratul de Stat al Navigației Civile). În prezent, mai exact din anul 2002, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Navale Române, s-a reglementat funcţionarea acestora ca organe teritoriale operative, denumite căpitănii zonale, fără personalitate juridică, aflate în subordinea aparatului central al ANR. Rolul definitoriu al căpităniilor zonale este de a asigura în zonele proprii de jurisdicţie stabilite prin decizia directorului general al ANR, inspecţia şi supravegherea desfăşurării în siguranţă a navigaţiei în apele naţionale navigabile, maritime şi interioare. Căpităniile zonale aflate în structura Autorităţii Navale Române sunt următoarele: Constanța, Tulcea, Galați, Giurgiu și Drobeta Turnu-Severin. Supravegherea şi controlul navigaţiei în apele naţionale, a navigaţiei navelor sub pavilion român, precum şi a navelor arborând pavilion străin dar aparţinând unor persoane fizice sau juridice române în marea liberă, se exercită de către Ministerul Transporturilor prin personal specializat, aflat în structurile căpităniilor zonale. Se deduce că atunci când execută un control, acest personal, pe lângă legitimația de inspector-controlor naval, poartă la vedere și această insignă. Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, căpităniile de port au dreptul de vizită, la orice oră din zi sau din noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi şi în afara acestora, în limitele apelor naţionale (Ordonanța 42/28 august 1997).

Insigna - Hai, băieții!

Produsul medalistic de mai sus este o insignă de fan (susținător al unei echipe sportive), aș zice că aici este vorba cu siguranță de sportul fotbal. După pălăria individului aș crede că este vorba de un sombrero mexican, deci insigna s-a bătut pentru a susține echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, din anul 1970.

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ