Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole. Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 21 ianuarie 2006 prin care se popularizează Farul Fisterra, cunoscut și sub numele Farul de la capătul pământului.

Farul Fisterra a fost construit în anul 1853, pentru a proteja una dintre cele mai periculoase coaste spaniole, estuarul Corcubion, fiind cel mai vestic și emblematic far din Europa (provincia A Coruna, coasta Galiției).

Timp de mii de ani, s-a crezut că în fiecare noapte soarele ieșea din aceste ape, iar dincolo nu exista decât o regiune de întuneric și monștri. Farul este opera inginerului Félix Uhagón și este clasificata în categoria farurilor de ordinul întâi. Turnul, din piatră, înalt de 17 metri, are o bază octogonală și se termină într-o cornișă pe care se sprijină balconul. Deasupra se află bolta cu un felinar poligonal, la 138 de metri deasupra nivelului mării. Inițial farul a funcționat cu o lampă cu ulei iar după mai multe modernizări a fost echipat cu lămpi electrice incandescente. Astăzi farul emite un bliț la fiecare cinci secunde semnale sale fiind vizibile de la distanța de 31 mile marine (57 kilometri). Clădirea anexă a farului, opera arhitectului Angel Garcia del Hoyo, este prevăzută cu două sirene, ce ajută la orientarea navelor pe timp de ceață. Aceste sirene emit cîte două sunete stridente la interval de un minut ce pot fi recepționate de la distanța de 46 kilometri. În proximitatea farului mai este o clădire, construită în anul 1879 ce transmitea semnale către armată. În prezent, această clădire, reabilitată de Cesar Portela, este o pensiune de turism rural. În apropierea acestui loc se pot admira o serie de pietre legate de legendele religioase: pietrele sfinte , pietrele pătate de vin, un scaun de piatră, mormântul lui Orcabella etc. De la far se vede bine piscul Centulo (demonul) ce iese din apă care se face vinovat de producerea multor naufragii. Navele Căpitanul, Blas de Lezo și Bitten aici și-au găsit sfârșitul odihnind pe fundul oceanului. Piscul Centulo este situat la distnața de 700 metri de țărm și se ridică la 25 de metri deasupra nivelului oceanului. Zona din jurul acestui far solicită mare atenție din partea navelor ce au cursul pe aici.

2. Banca națională a statului Irlanda de Nord procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă realizarea unor bancnote cu un design mai plăcut și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerilor. Aici se prezintă bancnotele veche și nouă cu valoarea de 20 lire sterline 2016 și 2020

Pe aversul ambelor bancnote se prezintă ca detaliu principal chipul lui Henry Ferguson.

Henry George "Harry" Ferguson (1884 - 1960) a fost un inginer şi inventator irlandez cunoscut pentru rolul său în dezvoltarea și modernizarea tractorului agricol. Este primul irlandez care a zburat cu avionul propriu și care a modernizat roțile pentru automobilele de Formula 1. În cinstea sa Compania Massey Ferguson îi duce numele în viitor.

Pe reversul ambelor bancnote e prezintă un detaliu arhitectonic de pe Primăria din Belfast – capitala statului, mai precis frontonul clădirii Primăriei.

Primăria din Belfast este construită în stilul Renașterii – Baroc. Realizarea planurilor clădirii au început în anul 1888, iar construcția propriu-zisă s-a realizat între anii 1898 – 1906 sub conducerea arhitectului și șefului de proiect Alfred Brumwell Thomas. Arhitectura acestei impozante clădiri a servit ca sursă de inspirație pentru realizarea Clădirii Primăriei din Durban – Africa de sud și a Clădirii portului englez Liverpool. Clădirea Primăriei Belfast este înconjurată de multe monumente.

Sculptura frontonului clădirii este opera artistului F.W.Pomeroy asistat de către Carver J. Edgar Winter.

3. Banca Republicii Transnistria, teritoriu al Republicii Moldova, cu pretenții de autonomie nerecunoscută de majoritatea statelor lumii, a emis o bancnotă de o rublă prin care celebrează trecerea a 75 de ani de la victoria Rusiei asupra Germaniei naziste.

Aici se prezintă atât bancnota veche inițială cât și cea comemorativă care diferă doar printr-o marcă roșie aplicată pe bancnota comemorativă. Pe aversul ambelor bancnote este redat chipul generalului rus Suvorov.

Aleksandr Vasilievici Suvorov, conte de Râmnic, print al Italiei (născut 1729 și decedat 1800) a fost al patrulea și ultimul Generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin). El a fost unul dintre puținii generali din istorie care nu a pierdut niciodată o bătălie. Este faimos pentru manualul său de tactică militară „Știința victoriei”. Au rămas celebre maximele sale: "Instruiește-te din greu, luptă ușor și "Glonțul e un prost, baioneta este de treabă”. Pe reversul ambelor bancnote este reprezentat Monumentul eroilor ruși aflat în satul Chițcani, raionul Căușeni.

Memorialul din satul Chiţcani, raionul Căuşeni, este situat la 3 km de sat pe cel mai înalt punct a promontoriului Chiţcani, fiind ridicat în memoria tuturor acelora care s-au jertfit în operaţiunea militară Iaşi-Chişinău din anul 1944. Monumentul are forma unei săgeţi îndreptate spre cer, de pe platforma sa putându-se admira lejer peisajele de neuitat ale împrejurimilor.

4. Banca națională a statului Costa Rica procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă realizarea unor bancnote cu un design mai plăcut și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerilor. Aici se prezintă bancnotele veche și nouă cu valoarea de 2000 coloni din anii 2016 și 2020.

Pe aversul ambelor bancnote se prezintă ca detaliu principal chipul lui Mauro Fernandez Acuna.

Mauro Fernandez Acuna a fost un jurist și om politic costarican care a trăit în perioada anilor 1843 - 1905.

5. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care sunt popularizați câștigătorii Premiilor Nobel în cursul timpului.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 10 iune 1997 prin care este popularizat William Faulkner.

William Cuthbert Faulkner, născut Falkner, a fost un prozator american care s-a născut la data de 25 septembrie 1897 și a decedat la data de 6 iulie 1962. A fost unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane din secolul al XX-lea, care în anul 1949 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură "pentru viguroasa și unica sa contribuție artistică la romanul american modern". Primind acest premiu autorul dobîndește recunoașterea unanimă încununând o vastă operă, o fascinantă și uluitoare epopee, evocare și invocare a omului care caută să-și cunoască puterile,înfruntându-se pe sine și lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane. Enumăr câteva dintre romanele sale: Soldier's Pay (Plata soldatului) (1926); Mosquitoes (Țânțarii) (1927); Sartoris (1929); The Sound and the Fury (Zgomotul și furia) (1929); As I Lay Dying (Pe patul de moarte) (1930); Sanctuary (Sanctuar) (1931); Light in August (Lumină de august) (1932); The Unvanquished (Neînvinșii) (1938); Intruder in the Dust (Nechemat în țărână) (1948) și Requiem for a Nun (Recviem pentru o călugăriță) (1951).

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

ROMÂNEȘTE - ROMÂNIA - ROMÂN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL MUREȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Grupul de pompieri "Horea" - Târgu Mureș

Puţinele documente traduse în limba română, consemnează că în anul 1581, Guvernul de la Viena, ca urmare a neînţelegerilor dintre cetăţenii oraşului Tg. Mureş şi nobili, reglementează obligaţiile nobililor faţă de oraş. Nobilii care doresc să locuiască în oraş, sunt datori să plătească o taxă anuală, să contribuie la ţinerea străjilor de noapte, care printre alte obligaţii, o aveau şi pe aceea de a observa eventualele incendii izbucnite în oraş. În anul 1788, se elaborează un regulament aparte pentru satele transilvănene, semnat de împăratul Iosif al II-lea. În preambul se arăta: “Voind a preîntâmpina, în măsura în care se poate, urmările nefaste şi atât de largi a arderilor ce au loc în localităţi, am socotit necesar introducerea acestor rânduieli care urmăresc: prima dată, prevenirea izbucnirii focului; a doua oară, observarea lui neîntârziată; a treia oară, stingerea sa cât mai grabnică; a patra oară, preîntâmpinarea unor urmări nefaste posibile după stingerea focului”. Regulamentul prevedea şi obligaţia de a raporta toate incendiile, conducerii comitatului care trebuia să cerceteze cauzele incendiului. În cazul în care se stabilea că incendiul a avut loc din neglijenţa cuiva sau că a fost provocat dinadins, urmau ca vinovaţii să fie traşi la răspundere şi să suporte consecinţele. Partea cea mai valoroasă a regulamentului o considerăm cea referitoare la măsurile de prevenire, care enunţă principii valabile şi astăzi, printre care enumerăm: interzicerea iluminatului cu surse deschise; folosirea unor surse de încălzit sau coşuri necorespunzătoare; folosirea unor surse de foc şi încălzit în vecinătatea materialelor inflamabile. Se știe că au existat formaţiuni voluntare de pompieri la Tg. Mureş, Sovata, Lunca Bradului, Târnăveni şi Miercurea Nirajului. După încheierea procesului de formare a statului naţional unitar, România a intrat într-o etapă nouă a dezvoltării sale istorice. Au loc prefaceri profunde în dezvoltarea economică şi socială, în avântul forţelor de producţie, în progresul tehnicii, în viaţa culturală etc. Având la bază legislaţia din România, factorii conducători din Tg. Mureş au trecut la rezolvarea necesităţilor urgente ale oraşului. Astfel, primarul oraşului Dr. Emil Dandea, în şedinţa din 08.06.1923, prezintă consiliului orăşenesc propunerea ca niște terenuri să fie destinate “pentru cazarma şi instalaţiunile pompierilor orăşeneşti”.

În proiectul de buget al oraşului pentru anul 1924, la punctul 13 se prevedea “organizarea pompierilor comunali”, prevăzându-se sume mai mari decât cele prevăzute în anii anteriori. Un pas hotărâtor în organizarea pompierilor târgumureşeni l-a constituit adoptarea în cadrul şedinţei de consiliu al oraşului din mai 1924 a Regulamentului Poliţiei de incendiu al oraşului Tg.Mureş, care în capitolul intitulat “Dispoziţii generale” cuprinde dispoziţiuni şi norme care “servesc la stingerea focului şi împiedicarea izbucnirii incendiului”.Din Regulament, deducem că în oraş exista şi funcţiona societatea pompierilor voluntari şi de salvare care erau obligaţi să conlucreze cu pompierii de profesie ai oraşului, în toate cazurile. De asemenea erau prevăzute măsuri de prevenire a incendiilor, norme privind modul de amplasare al atelierelor, fabricilor etc. cu pericol de incendiu, obligativitatea administratiei locale de a executa controale odată pe an sau de mai multe ori pe timp de secetă pentru a cerceta toate edificiile, şi a se convinge că mijloacele legale pentru stingerea focului se află în stare bună şi că rezervele de apă prescrise se află în locuri potrivite. Conform Regulamentului, numărul pompierilor de profesie au fost stabiliţi la 10 şi 10 pompieri ajutori, plus un instructor sau un instructor şi un comandant. Remunerarea pompierilor se făcea ca şi la ceilalţi funcţionari publici, în plus mai beneficiau de un concediu de 8 zile anual, concediu medical plătit până la 3 luni, ţinută compusă din ţinută de vară, formată dintr-un pantalon, veston şi capelă, distribuită în fiecare an; ţinută de iarnă care o primeau din doi în doi ani şi se compunea dintr-o manta la 4 ani, o pereche de bocanci în fiecare an şi o pereche de cizme din piele, pe durata de doi ani. Regulamentul a fost dezbătut în şedinţa consiliului orăşenesc din 18.09.1923 şi publicat în gazeta “Oraşul” nr. 10 din 15.05.1924. Conform capitolului X, regulamentul intra în vigoare la 01.06.1924, dată pe care o considerăm data înfiinţării formaţiei de profesionişti din Tg.Mureş. Nu se cunoaşte localul în care a funcţionat formaţia, dar presupunem că undeva într-o clădire din apropierea primăriei. Ne bazăm pe această supoziţie, deoarece în turnul primăriei era organizat un post fix de observare a eventualelor incendii izbucnite în oraş, observator care era dotat şi cu un clopot folosit la ”darea ţignalului”. Urmarea a Deciziei primăriei nr.21/21450/1930 formațiunea orășenească de pompieri se mută în fosta cazarmă de pe strada Horea nr. 28 (actualul sediu al Grupului de pompieri al judeţului Mureş) unde o găsim şi astăzi.

Existenţa şi activitatea pompierilor este consemnată anual în documentele primăriei oraşului Tg.Mureş, în special privind alocarea de fonduri pentru instalarea telefonului, întreţinerea “ustensilelor”, echiparea pompierilor, sau documente referitoare la încadrare. Formaţia civilă de pompieri a oraşului Tg.Mureş, funcţionează până în anul 1937, când prin Norma–Lege din aprilie 1936 se prevedea înfiinţarea a noi companii şi secţiuni de pompieri în special în Ardeal. În bilanţul prezentat de primarul oraşului, Emil Dandea, pentru anii 1933–1937 se consemna: “Pompierimea orăşenească a fost desfiinţată la începutul anului 1937 şi în locul acesteia s-a înfiinţat pompierimea militară. Din partea municipiului au fost predate spre folosinţă acestei noi organizaţiuni, localurile şi ustensilele fostei pompierimi orăşeneşti” şi se mai prevedea în bugetul fiecărui an o subvenţie care se varsă direct Ministerului de Interne. Înfiinţarea de noi subunităţi de pompieri, în special în zona Ardealului, au impus modificări în structura organizatorică a Corpului Pompierilor, s-a reorganizat pe 7 grupuri teritoriale, secţiile de pompieri Tg. Mureş şi Sighişoara, făcând parte din Grupul teritorial 6 Sibiu. În urma modificărilor administrativ – teritoriale din 13 august 1938, Corpul pompierilor se împarte în 10 ţinuturi ce grupa mai multe judeţe, numite “grupuri ţinutale”. Secţiile de pompieri Tg. Mureş şi Sighişoara aparţineau de grupul ţinutal Mureş, cu sediul la Alba Iulia. După Dictatul de la Viena, problema stingerii incendiilor în oraș a revenit formației civile reînființate de administrația maghiară. După august 1944, fosta URSS, a reuşit să-şi impună voinţa politică în România, ca urmare, şi instituţia pompierilor a evoluat în acest context. Prima modificare a constituit-o transformarea în 1945 a Corpului pompierilor, în Inspectoratul general al pompierilor, iar în august 1945, prin Decretul-Lege nr. 2530, pompierii militari trec în organizarea Ministerului Afacerilor Interne. Începând din septembrie 1945, s-a trecut la reînfiinţarea şi încadrarea cu efective a unităţilor şi subunităţilor de pompieri din Transilvania de Nord, desfiinţate în urma Dictatului de la Viena. În aceste împrejurări se constituie şi subunităţile Grupul de pompieri al judeţului Mureş. Astfel, pe data de 9 septembrie 1945, în oraşul Tg. Mureş, cu sediul în strada Boroş Gabor nr. 28 (fostă str. Horea până în 1940, revenindu-se la această denumire după 1945), în vechiul local al pompierilor civili, aparţinând primăriei oraşului se înfiinţează secţia de pompieri Tg. Mureş. La comanda secţiei de pompieri Tg. Mureş, a fost numit locotenentul Pisică Daniel, având în subordine doi plutonieri subofiţeri, un sergent major-subofiţer, 7 grade inferioare (soldaţi). De la data de 02.02.1946, secţia de pompieri s-a transformat în companie de pompieri, iar la comanda companiei a fost numit cpt. Antonescu Constantin. În cursul anilor 1949-1951, subunitatea este dotată cu maşini de luptă, cu performanţă superioară pentru timpul respectiv, ca de exemplu: 2 APCA- PRAGA (Victoria IMB), 1 APC Skoda (casată în 1973), autoscară mecanică “Magirus”, un autoturism marca WILIS. În anul 1954 subunitatea trece de la Grupul 3 pompieri Cluj, în subordinea Grupului Regional PCI Mureş Autonomă Maghiară, ca urmare a reîmpărțirii administrativ-teritoriale. De-a lungul anilor, compania de pompieri Tg. Mureş, având o zonă de responsabilitate mare, participă la numeroase intervenţii, reţinându-se cele mai importante în special la fabricile de mobilă din Tg. Mureş, combinatele chimice, stingerea incendiilor la sonde, explozii de gaze naturale, inundaţii etc.

Placheta - Expoziția republicană de maximafilie

"MAXIMA '74" Tg.Mureș 5 -12 mai 1974

Dacă prin cartofilie se înțelege o ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea, studierea și expunerea cărților poștale ilustrate, prin maximafilie se înțelege colecționarea de cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația.

Amplasat în inima Transilvaniei, într-un spatiu de confluență a două culturi, română și maghiară, Teatrul Național Târgu-Mureș este o instituție publică, unul din cele șase teatre naționale din România. Unicitatea sa constă în faptul că reprezintă un model de inter- culturalitate, prin promovarea unui repertoriu bilingv, funcționând ca un liant al comunității mureșene. Înființat în 1947 ca teatrul secuiesc doar în limba maghiară, teatrul devine intercultural în anul 1962, odată cu fondarea companiei române, iar titlul de "național" i se conferă în 1978, odată cu mutarea într-o clădire nouă, special construită în piața din mijlocul orașului. În cei peste 40 de ani de comunism, sub diferiți directori, teatrul a reușit să-și salveze natura artistică, cunoscând chiar perioade de înflorire și vizibilitate în regiune. Începând cu anii '90, certitudinile estetice s-au spulberat, arta teatrală românească stând sub semnul recuperărilor regizorale și a marilor schimbări în raportarea la societatea în tranziție. Astăzi, după o lungă perioadă de interimate, Teatrul Naţional Târgu-Mureş își redeschide porțile spre cultura teatrală internațională, alături de mari artiști din țară și din străinătate, construind o nouă direcție, a unui centru cultural cosmopolit, conectat la teatrul lumii. Teatrul Național din Târgu Mureș are două secții, maghiară (Trupa Tompa Mikloș) și română (Trupa Liviu Rebreanu), și funcționează într-o clădire integrată unui ansamblu arhitectonic modernist (inaugurat în anul 1973), fiind construit prin demolarea bisericii franciscane și a mai multor clădiri istorice din centru. Primul teatru permanent din Târgu Mureș, Teatrul Secuiesc, și-a început activitatea pe data de 10 martie 1946 cu prezentarea operetei Țara surâsului de Franz Lehar, reprezentația având loc în incinta Palatului Culturii. După deschiderea secției de limba română (anul 1962), Teatrul Secuiesc a fost denumit Teatru de Stat, iar după alți 15 ani Teatru Național, subvenționat în prezent de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Forum '89 (pionieri)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor.

Insigna de membru al Organizației de Pionieri

C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În anul 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educa școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului."

Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Insigna - Asociația sportivă "Chimica" Târnăveni

Chimica Târnăveni este o asociație sportivă care are ca principală ramură sportivă fotbalul și este fondată în anul 1918. Poartă acest nume din sezonul 1957 – 1958. Alte denumiri ale echipei de fotbal au fost Patria și

Energia. În prezent la acest club mai există doar două grupe de juniori care evoluează în campionatul de juniori pe județul Mureș. Juniorii 88-90 au câștigat consecutiv două campionate județene, iar acum se află din nou pe locul 1 în clasament. În prezent echipa poartă denumirea de Poliglot 2006, în Divizia B , joacă pe stadionul din Târgu Mureș. Dar este o echipă din Târnăveni. Culorile tradiționale ale echipamentului au fost: negru complet – acasă și alb complet – în deplasare. Cel mai important jucător care a activat până acum aici a fost Ladislau Boloni între anii 1967 – 1969. Stadionul Chimica Târnăveni, de 6000 de locuir, a ajuns într-o stare jalnică și a fost scos la vânzare pentru suma de 650000 euro. Începând cu anul 2002 cînd combinatul chimic din localitate s-a închis echipa a intrat în degringoladă. Echipa a mai rezistat câțiva ani, apoi s-a dizolvat, iar stadionul aparținând unei societăți aflate în insolvență a fost scos la vânzare de lichidatorul judiciar.

Insignă - Asociația sportivă Grupul școlar Electromureș

Grupul Școlar Electromureș, denumire alternativă Grupul Școlar Industrial Electromureș, denumire actuală Liceul Tehnologic Electromureș din municipiul Târgu Mureș, este o instituție liceală de învățământ fondată în anul 1973 pentru a răspunde cererii de forță de muncă calificată în județ, având în primul an de activitate doar două profile vocaționale. În anul următor au fost adăugate primele clase de liceu. Până în anul 1990 școala a fost patronată de Întreprinderea Electromureș Târgu Mureș, pentru care a pregătit muncitori calificați în următoarele domenii: electrotehnică, electronică și mecanică atât prin liceu cât și prin școala profesională. Clădirea a fost completată în anii 1974 – 1975 cu internat, cantină, ateliere de lucru și o sală de gimnastică de 700 metri pătrați. În anul 1982 s-a construit o nouă clădire, cu trei etaje și 17 săli de clasă cu destinația de laboratoare și cabinete de studiu. De la înființare și până azi peste 100000 de elevi au absolvit liceul, devenind împliniți profesional, fiind recunoscuți ca buni profesioniști. Din anul 1990, când a încetat relația de patronat cu fabrica Electromureș, școala a continuat o bună colaborare cu firmele desprinse din vechea fabrică, prin stabilirea unor relații de parteneriat, care asigură elevilor de la liceu și școala de arte și meserii spațiu și coordonare pentru desfășurarea activităților practice. Au fost introduse specializări noi în conformitate cu cerințele pieței de muncă. Din anul 2012 instituția de învățământ a primit numele Liceul Tehnologic Electromureș. La momentul actual școala oferă pregătire în următoarele domenii: matematica – informatică intensiv, tehnician automatizări, tehnician în activități economice, tehnician în hotelărie, tehnician operator tehnica de calcul, tehnician electromecanic și maistru electrician centrale stații și rețele electrice. S-au realizat parteneriate cu diverse unități școlare din Anglia, Olanda, Ungaria, Slovacia, Serbia, Italia, Moldova dar și cu școli din țară, finalizate prin schimburi de experiență între grupuri de cadre didactice și elevi, prin dotarea unor cabinete și laboratoare cu echipamente moderne. În decursul anilor majoritatea absolvenților de liceu și-au continuat studiile în învățământul superior, în universități din țară și oraș. Absolvenții școlii au dovedit permanent, la locurile de muncă sau în amfiteatrele universităților, că au beneficiat de educare și instruire de calitate. Cum era și firesc pe lângă această instituție de învățământ s-a înființat și o asociație sportivă care a oferit tinerilor modalități ample de afirmare și în plan sportiv.

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și drapelul orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură inconfundabile târg-mureșene, din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Universitatea de medicină și farmacie

Patinoarul natural

Biblioteca Teleky

Fabrica de zahăr

Palatul episcopal

Catedrala ortodoxă

Cafeneau Corso

Baia comunală

Statuia lui Aram Iancu

Bazarul Remeny

Cetatea medievală

Casa Banyai - Piața Trandafirilor

Prefectura

Gara

Hotelul Europa

Muzeul regional

Biserica reformată

Biserica evanghelică

Primăria

Casa Vlad Dracul

Gimnaziul romano catolic

Sinagoga

Palatul culturii

Piața Szecheny

Trimiteri poștale

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la N-E spre S-V. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin și Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure și Ungheni precum și 89 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală precum și harta județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.