Epaminonda's Blog.....: GROENLO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză GROENLO, provincia

GELDERLAND, o veche trimitere poștală ilustrată

și o medalie locală

Memorialul eroilor locali de război

Restaurantul Bakerij

Biserica Sfântul Calixtus

Hotelul

Tunul

Restaurant

Arhitectură locală

Trimitere poștală

Medalie locală

xxx

ROMÂNEȘTE - ROMÂNIA- ROMÂN

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

________xxx_________

O INSIGNĂ,

O PLACHETĂ ȘI CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Gheorghe Grigore Cantacuzino

Nababul, cel mai bogat român

Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino supranumit Nababul, a fost un om politic român, care s-a n[scut la data de 22 septembrie 1832 la București și a decedat la data de 22 martie 1913 tot la București. Se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români Cantacuzino. A fost fiul vornicului Grigore Iordache Cantacuzino (1800-1849) și al Luxandrei Cantacuzino, născută Krețulescu. Era descendent direct al domnului Constantin Brncoveanu. A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a devenit consilier la Curtea de Apel Bucuresti, functie din care a demisionat la data de 4 mai 1864. În calitatea sa de membru al lojei masonice Sages d'Heliopolis, din anul 1865 a participat activ la coaliția politică, cunoscută ca Monstruoasa coaliție, care a dus la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. A fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea constituției din anul 1866. A fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României, iar în perioada aprilie 1869 - ianuarie 1870 a fost primar al municipiului București. Una din inițiativele sale în perioada cât era primar a fost și ridicarea monumentului denumit Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A deținut diverse portofolii ministeriale și chiar înalta demnitate de Președinte al Consiliului de Miniștri (1899 – 1900 și 1904 - 1907). După moartea lui Lascăr Catargiu a devenit șeful Partidului Conservator. Datorită averii sale colosale a fost supranumit "Nababul". Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național “George Enescu”, Castelul Cantacuzino din stațiunea montană Bușteni și Palatul Cantacuzino de la Florești, județul Prahova, supranumit și "Micul Trianon", în prezent în ruină.

Castelul Cantacuzino din Bușteni, de o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică, a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), fost ministru al României între 1899-1900, 1904-1907. Castelul este opera arhitectului Grigore Cerchez și este situat pe Strada Zamora, la nr. 1. Castelul, construit în stil neoromânesc, este înconjurat de un parc ale cărui alei te poartă spre cascade, fântâni arteziene și grotă. Edificiul a fost realizat în piatră și cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez și se întinde pe o suprafață de 3148 metri pătrați. Repertoriul decorativ conferă ambianței interioare un pronunțat caracter romantic. Vitraliile, stucomarmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată, reprezintă o măiestrie a meșteșugului artistic. Șemineele realizate din piatră de Albești, ornamentate cu mozaicuri policrome, împlinesc atmosfera de reședință boierească, sporind valoarea edificiului. Astăzi castelul adăpostește un muzeu și o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană. Ansamblul castelului este format din 4 corpuri. Pavilionul central are o suprafață la sol de 1200,3 metri pătrați și 3148,02 metri pătrați în total (demisol, parter și etaj) și este construit dintr-o fundație de beton, pereți de piatră cioplită și acoperiș din țiglă. Pavilionul de serviciu are parter și etaj, pentru o suprafață totală de 403,8 metri pătrați. Vila administrativă are un singur nivel, de 114,41 metri pătrați. Al patrulea corp îl reprezintă capela. În perioada în care clădirea a servit ca sanatoriu, pereții au fost vopsiți uniform. După retrocedare, a început un proces de restaurare a picturilor originale.

Insigna - I.M.F. Stomatologie 1976 - 1986 * 28 iunie 1986

(Institutul de Medicină și Farmacie)

Stomatologia este știința care se ocupă cu studiul formațiunilor anatomice și cu tratarea bolilor care apar la nivelul cavității orale. Formațiunile anatomice care fac obiectul stomatologiei sunt grupate sub numele de aparat dento-maxilar. Numele provine de la stoma (gură) și logos (știință). De fapt, în cursul dezvoltării ontogenetice (a fiecărui individ din stadiul de ou în stadiul de făt) apare la un moment dat stomodeumul, orificiul primordial. În altă definiție stomatologia este parte componentă a domeniului științific medicină care se ocupă de cercetarea etiologiei, patogeniei, clinicii, diagnosticului, tratamentului și profilaxiei afecțiunilor organelor și sistemelor teritoriului oro-maxilo-facial al organismului uman, la baza căreia stau metodele stomatologice de tratament și totodată se ocupă și de elaborarea lor.

A 50 aniversare a I.C.P.E. - 50 * 1950 - 2000 L

I.C.P.E. 1950 - 2000 (Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice)

(I.C.P.E.) Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice din București este o companie de cercetare în domeniul știintelor fizice și naturale din România. A fost înființat în anul 1950, sub numele de Institutul de Cercetări Electrotehnice, iar în anul 1954 a fost transformat în Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice. În anul 2007 institutul avea 395 de angajați, din anul 2004 având statutul instituție de interes strategic. Institutul a fost implicat în majoritatea proiectelor naționale din domeniul electrotehnicii precum electrificarea țării (transformatoare, inductivități, cabluri, siguranțe fuzibile, aparate electrice de comutație, etc.), transportul electric (locomotive, tramvaie, troleibuze, metrou, automobil electric, etc.), mașini unelte (servomotoare, traductoare, senzori, etc), surse regenerabile de energie, materiale pentru electrotehnică (conductoare, izolante, magnetice, ceramice, pulverulente), industria de petrol și gaze (acționări de mare putere, redresoare, invertoare, filtre, compensatoare, etc), industria cimentului (acționări cuptoare rotative, filtre electrostatice, siguranțe fuzibile, etc), circuite hibride, etc. ICPE detine propriul institut de cercetare, o editură tehnică activă iar o mare parte din produsele realizate sunt brevetate, acestea fiind prezentate la diverse saloane internaționale de inventică. În anii 2009 și 2010 aceste invenții au obținut 12 medalii din care 8 de aur și 4 de argint. Bazându-se pe o echipă de elită, ICPE a fost și este profund implicat în programele naționale și internaționale de promovare a tehnologiilor pentru dezvoltare durabilă. Acest institut are și filiale teritoriale (Iași, Bistrița, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, etc).

Placheta - Sfânta Cuvioasă Paraschiva

Institutul biblic de misiune aș Bisericii Ortodoxe Române

Produsul medalistic de mai sus este o plachetă prevăzută cu toartă de prindere, confecționată din alamă, având dimensiunile 25 x 34 milimetri ce prezintă chipul Sfintei Cuvioase Paraschiva. Pe revers este redat marcajul Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Se cunosc exemplare ale acestei plachete la care lipsește marcajul Institutului Biblic de pe revers.

Aceasta femeie cu adevarat mare si vestita, pe numele ei Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii ei erau din neam mare si bun, bogati, dar cel mai mult îi imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si mandria de a fi si a se numi crestini. Dupa implinirea varstei de 10 ani, a inceput sa mearga deseori la biserica unde a ascultat pentru prima data cuvintele: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie".O data, la iesirea din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa, si-a dezbracat hainele stralucite si luminate pe care le purta si i le-a dat lui, ea imbracandu-le pe cele ponosite ale saracului. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii au cautat-o, dar fara succes. La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand cu bucurie duhovnicească, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare aici. Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim, bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat . Multi ani rabdând în mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc. Dupa ce moastele sale s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care erau depuse sfintele moaste. Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheiva au odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de 290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a adus la Iasi.Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste ale cuvioasei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara. Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa: "Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."

Mărturie de botez - Născut în anul 1888

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se conferă copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

Mai presus de orice MI-S BĂNĂȚEAN și mi-s mândru

Produsul medalistic de mai sus se pare că este un breloc care se poartă la cheile de la casă sau mașină și care într-un fel dezvoltă patriotismul local, zonal sau teritorial. Acest breloc ne amintește de sloganul rostit cu mândrie în orice împrejurare de către bănățeni: “Banatu-i fruncea!”

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII