Epaminonda's Blog.....: KDYNE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea cehă KDYNE, denumire germană NEU

GEDEIN, regiunea PLZEN, câteva vederi generale și trimiteri
poștale ilustrate, o insignă și o medalie locale.

Parcul acvatic

Turnul

Poșta

Pârtia de schi

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Vederi generale

Insignă locală

Medalie locală

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

ROMÂNIA - ROMÂN - ROMÂNEȘTE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - I.P.T.A.N.A. - 30 ani

(Institutul de Proiectari Transporturi Auto, Navale si Aeriene )

În anul 1953 a fost înființat, prin decizie guvernamentala, Institutul de Proiectari Hidrotehnice si Drumuri (I.P.H.D.) – unitate centrala specializata, aflata in subordinea directa a conducerii Ministerului Transporturilor Navale si Aeriene.

În anul 1966 a fost reorganizat sub denumirea de Institutul de Proiectari Transporturi Auto, Navale si Aeriene (I.P.T.A.N.A.) in subordinea ministerului omonim. In anii care au urmat institutul si-a dezvoltat si diversificat activitatea pentru a fi in masura sa intocmeasca intregul volum de documentatii tehnice necesar ministerului.

În anul 1991 s-a transformat in societate comerciala pe actiuni. Sus am postat logo-ul și sediul actual al I.P.T.A.N.A. din București, sectorul 1, bulevardul Dinicu Golescu, nr.38.

Al X-lea Salon internațional de artă fotografică - București

20 ani 1975 A.A.F. Asociația artiștilor fotografi

R.S.R. (Republica Socialistă România)

„Fotografia nu e ca pictura; există o fracțiune de secundă de creativitate. Ochiul tău trebuie să vadă compoziția ca o expresie a ceea ce iți oferă viată și tu trebuie să intuiești când să declanșezi aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului... Oop! Momentul! Dacă l-ai ratat, e pierdut pe vecie!” Acestea sunt cuvintele marelui fotograf Henri Cartier-Bresson dintr-un interviu acordat gazetei Washington Post, în 1957, cuvinte valabile și astăzi și folosite ca și motto de un număr mare de fotografi. Momentul decisiv, clipa, frântura de moment în care furi imaginea și o transpui pe hârtie sau pe suport digital. Aceasta este arta fotografică, o pasiune care cuprinde din ce în ce mai mulți participanți la captarea vieții. Pentru că fotografia reușește să scrie istoria atractiv și sigur, o istorie personală fie una colectivă. Atracția către fotografie începe ușor și apoi te copleșește, îți dorești pe zi ce trece, ca un“vânător” să prinzi cât mai multe imagini și să ai cele mai bune arme de captare.

Asociația Artiștilor Fotografi din România (A.A.F.) a fost o organizație națională culturală având ca scop principal promovarea artei fotografice românești. AAF, cu sediul central în București (parterul imobilului Informația Bucureștiului din strada Brezoianu), era afiliată F.I.A.P. (Federația Internațională a Artiștilor Fotografi), sub patronajul UNESCO. Înființată în plină perioadă comunistă, AAF i-a reunit în structura sa pe cei mai reprezentativi artiști fotografi români ai epocii, fiind organizată teritorial în filiale, pe regiunile tradiționale (Muntenia, Moldova, Transilvania, etc). Organul de presă al AAF a fost revista Fotografia. Deși tributară uneori ideologiei comuniste, AAF a reușit să impună saloanelor internaționale de artă fotografică organizate periodic în Sala Dales din București, o anume ținută de autentică valoare și înaltă performanță artistică. Pe simezele Galeriilor AAF din strada Brezoianu-București au expus artiști fotografi români și străini de mare notorietate. Criticată după revoluția din decembrie 1989 tocmai de către membrii săi cei mai marcanți pentru concesiile pe care conducătorii organizației le-au făcut propagandei de partid și mai cu seamă în cadrul Festivalului Național Cântarea României, Asociația Artiștilor Fotografi din România s-a diluat până la pragul pierderii identității. Din decembrie 2007 AAFR și-a reluat activitatea sub o nouă conducere, sediul fiind mutat la Oradea.

Hotelul Ambasador - fondat 1937

București - România - 1972

Prin bogata sa istorie de peste 80 de ani Hotelul “Ambasador” poate fi considerat o emblemă a Bucureștiului și un punct de reper din punct de vedere al calității și varietății serviciilor pe care le oferă în cele 99 de camere. Purtând semnătura arhitectului Arghir Culina, hotelul și-a deschis porțile în luna mai 1939 și are în spate o istorie tumultoasă, care însă nu i-a știrbit nici frumusețea, nici importanța pe piața hotelieră a Capitalei. Hotelul cu 12 etaje s-a construit pe un teren ce aparţinea lui Constantin S. Mihăescu, după ce în prealabil clădirile de pe el au fost demolate. Hotelul este situat ultracentral, Bulevardul Magheru, nr.8-10, la 300 de metri de Ateneul Roman si de Muzeul National de Arta din Romania. A fost considerat de la bun început un hotel de top, mulțumită „celei mai moderne instalații sanitare din Europa” cu care se lăuda la inaugurare. Ajungând în prezent, hotelul ce inițial oferea un confort de 3 stele oaspeților săi, a beneficiat în 2012 de o renovare de proporții, încheiată în 2013, fiind astăzi un hotel de 4 stele. Alături de amplasarea strategică în centrul capitalei, pe Bulevardul Magheru, între Piața Romană și Piața Universității, hotelul oferă tuturor celor care îi trec pragul facilități demne de luat în seamă. O clădire-monument de arhitectură, hotelul este alegerea perfectă atât pentru o vacanță de relaxare, cât și pentru organizarea de evenimente private sau corporate de diferite tipuri. Instaurarea comunismului a însemnarea și închiderea tuturor spațiilor hoteliere acestea amintind ce clasă marilor bogătași ai vremurilor apuse. În anul 1953 Hotelul Ambasador este printre primele unităţi hoteliere redeschise în timpul regimului comunist, în contextul îndelungatei perioade de blocare a activităţilor hoteliere. Imobilul compus din teren în suprafaţă de 520 metri pătrați şi clădire cu subsol, parter şi 13 etaje, situat în Bulevardul Magheru înspre garajul Ciclop, a fost restituit în natură moştenitorilor arhitectului Arghir Culina, fostul proprietar, după un litigiu care a durat zece ani. Hotelul dispune restaurant cu 60 locuri, terasa descoperită de la etajul 1 - anexă a restaurantului, parcare proprie - contra cost, acces persoane cu dizabilitati, internet, receptie deschisa nonstop, bar, lift, camera de bagaje, aer conditionat, fier si masa de calcat oferite gratuit la cerere. Hotelul mai dispune de o sală de conferinte cu capacitatea maxima in format teatru de 100 persoane. Sala este modulara, putand fi impartita in 2 sali de dimensiuni diferite: o sala cu o capacitate de 70 persoane și alta de 30 persoane, ambele în format teatru.

Insigna - Clubul sportiv Rapid București

Rapid Bucureşti este un cunoscut club sportiv din Bucureşti cu sediul pe Calea Giuleşti, la nr.18 care aparţine de Ministerul Transporturilor. Este un club sportiv cu mulţi simpatizanţi. În cadrul clubului se practică mai multe discipline sportive care au adus numeroase medalii. Deasupra am postat sigla Clubului sportiv Rapid Bucureşti.

Secţia de fotbal s-a desprins din clubul mamă şi a devenit Fotbal Club Rapid, un iubit club de fotbal din România, a cărui siglă o vezi deasupra. Fotbal Club Rapid București s-a fondat în anul 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Griviţa sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 şi 2003 — și în 1942, un campionat de război dotat cu cupa "Basarabia", și de 13 ori Cupa României. Clubul s-a mai numit C.F.R. Bucuresti, Locomotiva Bucuresti şi Uniunea Rapid București şi a fost poreclit Vulturii vișinii, Giuleștenii, Feroviarii sau Ciocănarii.

I.P.R.S. Băneasa 25 ani 1962 - 1987

(Întreprinderea de piese radio și semiconductori)

I.P.R.S. (Întreprinderea de piese radio și semiconductori) Băneasa a fost o companie producătoare de componente electronice și aparatură electronică și electrotehnică din România, înființată în anul 1962. Compania se întindea pe o platformă de 14 hectare în inima complexului de vile din Pipera. În anul 2006, I.P.R.S. avea în proprietate două terenuri; 118845 metri pătrați în Voluntari și 2498 metri pătrați în sectorul 2 din București, evaluate atunci la 20 milioane de euro. În anul 2002 în această întreprindere lucrau 870 de specialisti. În septembrie 2003, pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de către Compania Ogharit Trading CO Siria, controlată de omul de afaceri sirian Omar Hayssam. Ogharit Trading a venit cu o ofertă de 3,1 milioane de euro în care era inclusă și plata datoriilor societății. Dar, după aceea, statul român a șters aproape toată datoria I.P.R.S., astfel că în realitate Ogharit Trading a cumpărat societatea pentru suma de 140000 de euro. După ce au preluat societatea, sirienii nu au făcut nici o investiție. S-a vorbit la un moment dat doar de camioane care plecau din întreprindere încărcate cu „fier vechi”. Este un exemplu de proastă privatizare specific românească. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul I.P.R.S. Băneasa.

Capac canalizare - municipiul București

Pentru numismați și medaliști prezintă un interes deosebit și simbolurile grafice aplicate pe capacele puțurilor de acces în magistralele de canalizare construite de municipalitățile marilor orașe ale lumii. Aici admiri un capac al canalizării municipiului București, care prezintă o stemă aproape identică cu cea actuală a acestui municipiu.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate vechi.