Epaminonda's Blog.....: REGATUL SÂRBILOR, CROAȚILOR ȘI SLOVENILOR

400 COROANE

(100 DINARI) 1920

REGATUL SÂRBILOR,

CROAȚILOR ȘI SLOVENILOR

A fost o monarhie din sud-estul Europei,

ce a avut capitala la Belgrad,

întinzându-se pe 247542 kilometri pătrați,

fără să se știe exact populația.

Acest regat s-a constituit în anul 1918

prin unirea croaţilor, slovenilor şi sârbilor.

În anul 1929 s-a creat regatul Iugoslavia

prin unirea Serbiei și a Muntenegreului

cu vechiul regal al

sârbilor croaților și slovenilor.

Regatul sârbilor, croaților și slovenilor

nu a avut o deviză națională unanim acceptată

Stema oficială a regatului:

Steagul oficial al regatului:

Mai jos admiri trei importante monumente arhitectonice din acest regat.

Teatrul național - Belgrad

Galeria națională - Lubliana

Teatrul național - Zagreb

Mai jos admiri o marcă poștală, un bond și o monedă emise de către acest regat.

xxx

DE LUAT AMINTE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

100 ani - Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea - Sfânt

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2020 de Compania “Casa de Monede” pentru a celebra centenarul nașterii Papei Ioan Paul al II-lea. Arăt aici câteva dintre caracteristicile tehnice ale monedei: metal compoziție – cupru, înnobilare – argint colorare parțială, forma – rotundă, diametrul de 38,61 milimetri, greutate – 26 grame, calitate batere – superioară și tiraj – 5000 exemplare.

În urmă cu 100 de ani, pe 18 mai 1920, se năștea Karol Józef Wojtyła, viitorul Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea. Papa Ioan Paul al II-lea, originar din Polonia, nume real Karol Josef Wojtyla, a fost capul Bisericii catolice mondiale. S-a născut la data de 18 mai 1920 la Wadowice, Polonia şi a decedat la data de 2 aprilie 2005 la Vatican. A fost un papă foarte iubit de către tinerii lumii. Este primul papă care a vizitat România în perioada 7 - 9 mai 1999, la invitaţia Preafericitului Teoctist, capul Bisericii Ortodoxe Române. Titlul oficial al papei este: episcop al Romei, vicar al lui Isus Cristos, succesor al prinţului apostolilor, pontif suprem al Bisericii Apusului, patriarh al Apusului, primat al Italiei, arhiepiscop şi mitropolit al provinciei Romei, suveran al statului Cetăţii Vaticanului. Cardinalul Karol Wojtyla s-a așezat pe tronul papal la 16 octombrie 1978. El a adoptat numele Ioan Paul al II-lea. și astfel a devenit cel de-al 264-lea urmaș al Sfântului Petru, și totodată după 455 de ani, primul papă non-italian. Alegerea unui om care a avut experiență atât cu nazismul, cât și cu comunismul a salutat zeci de milioane de credincioși din țările comuniste aproape ca un miracol. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai lungi, 26 de ani, al treilea ca durată. În această perioadă a scris 14 enciclici, 15 exortaţii apostolice, 11 constituţii apostolice şi 45 de scrisori apostolice.De asemenea, a scris şi a publicat cinci cărţi: "Să trecem pragul speranţei" (octombrie 1994); "Dar şi mister: aniversarul a cincizeci de ani de preoţie" (noiembrie 1996); "Tripticul Roman", meditaţii sub formă de poezie (martie 2003); "Sculaţi-vă, să mergem" (mai 2004) şi "Memorie şi Identitate" (februarie 2005). Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat 147 de ceremonii de beatificare, în care a proclamat 1338 de fericiţi şi 51 de canonizări, cu un total de 482 de sfinţi. A creat 231 de cardinali (1 in pectore), a condus 6 întâlniri plenare pentru Colegiul Cardinalilor; a convocat 15 întâlniri pentru Sinodul Episcopilor.

Veverița - Sciurus vulgaris

Fauna, flora 2019

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2019 de către Monetăria Națională a Statului Român, și celebrează cea mai cunoscută și îndrăgită rozătoare din pădurile României - Veverița (Sciurus vulgaris). Acrobat al pădurilor, veverița își petrece majoritatea timpului în copaci însă coboară deseori pe pământ după hrană formată din principal din semințe de conifere, ghinde și alune. Medalia are următoarele caracterisitici tehnice: secțiunea „Flora și fauna României”, material compoziție – argint, puritatea – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 27 grame, calitatea – proof , tiraj – 100 bucăți și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 274 lei.

Veverița este un animal ce face parte din familia Sciuridae. Din aceiași familie mai fac parte marmotele și popândăii. Familia este răspândită pe toate continentele cu excepția Australiei, Madagascarului și sudului Americii de sud. Familia Sciuridae aparține ordinului Rodentia și cuprinde rozătoare mici sau mijlocii. Această mare familie mai și include veverița de copac, veverița terestră și veverița zburătoare. Cea mai răspândită specie, veverița gri, este de o lungime de 30-40 de centimetri (inclusiv coada). Cântărește aproximativ o jumătate de kilogram. Principala hrană a veveriței constă în: alune, nuci, semințe, sâmburi și fructe de pădure. Trăiește aproximativ 6 ani. Veverița roșcată (Sciurus vulgaris), are în jur de 20 - 25 de centimetri. Blana veveriței roșcate este în nuanțe de la cărămiziu la negru-roșcat, burta este albă și are o coada lungă. Această specie de veveriță se găsește și în România. Hrana principală este alcătuită din semințe și conuri de pin sau de brad. Veverița dungată (Tamias striatus), trăiește în America de Nord. Cea mai mică specie de veveriță cunoscută trăiește în sud-estul Nigeriei, în Camerun și Gabon și are o lungime de aproximativ 7 cm. Veverițele nu trăiesc în grupuri, fiind animale singuratice. Numai în perioada împerecherii se apropie unul de altul. Puii de veveriță se nasc golași și orbi, având greutate între 30 și 50 de grame fiecare.

Insigna - 1 Mai 1930

În anul 1889 Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, data de 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia. La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymerket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți. În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare.

Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8. În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor.

La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”. 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și SUA, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum P.S.M. și P.R.M. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în anul 1890. În perioada comunistă, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După defilare cu mic, cu mare, muncitorii din toate sectoarele de producție se îndreptau cu avânt, de la primele ore ale dimineții, spre locul de desfășurare a serbărilor câmpenești organizate în lungul și-n latul țării. Își întindeau păturile pe iarbă, mâncau mititei, beau bere și ascultau rapsozii veniți să le răsplătească efortul de peste an. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În ultimii ani Poșta Română nu a mai emis nici o marcă poștală cu ocazia zilei de 1 Mai și nici nu există speranțe să mai scoată. Astăzi doar amintirile țin loc de parade festive în sufletul oamenilor. Locurile de muncă au început să dispară, muncitorii fericiți s-au împuținat, mulți dintre ei lucrând “afară”. În România sărbătoarea de 1 Mai continuă, dar fără obiectul muncii.

Insigne pilot militar din perioada 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930

(Prima domnie a regelui Mihai)

Produsele medalistice de mai sus sunt două insigne pentru piloții din aviația regală a României din timpul domniei regelui Mihai I. În timpul primei domnii a regelui Mihai I (perioada de regență, 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930), a fost emisă în mod particular insigna de pilot militar cu cifrul său. Insigna a fost fabricată în mici ateliere de bijuterii prin suprapunerea monogramei lui Mihai peste cea a lui Ferdinand. Se cunosc două variante ale acestui tip de ecuson.

Ca bază s-a folosit insigna din vremea domniei regelui Ferdinand I (a treia variantă emisă pentru perioada 1915 – 1920, cu ac vertical). Scrierile „M I” albastre smălțuite (monograma lui Mihai) în interiorul unei jante au fost suprapuse peste monograma lui Ferdinand. Acest proces simplificat a dus la prezența a două coroane regale - cea a lui Ferdinand I și cea a lui Mihai I, dacă se observă insigna cu mare atenție.
Ca bază s-a folosit insigna din epoca regelui Ferdinand I (a 4-a variantă emisă în anii 1920 -1930 cu pinul orizontal). Literele „M I” emailate cu albastru închis într-o bordură largă emailată (monograma regelui Mihai) au fost suprapuse pe monograma lui Ferdinand și de această dată nu se mai observă două coroane.

Insigna - 5000000 kilometri zbor aviația civilă

Piesa medalistică de mai sus este o insignă (să-i spunem) de merit ce s-a acordat în regimul comunist piloților din aviația civilă. Pentru piloții civili măiestria și experiența de pilotaj se măsura în kilometri de zbor. La realizarea unui număr de kilometri de zbor (de obicei milioane) pilotul era recompensat cu astfel de insigne. Era un motiv de mândrie pentru orice pilot civil să obțină insigne cu un număr cât mai mare de kilometri. Se cunosc insigne de la 1 milion până la 9 milioane kilometri de zbor. Se poate deduce că la primirea unei astfel de insigne pilotul primea o indemnizație bănească, încasată o singură, dată sau o majorare a salariului lunar. Insignele sunt confecțioante din metal brut și strident colorate abundând de însemne comuniste (cununile de stejar, eșarfele tricolore și folosirea doar a culorilor drapelului național (roșu, galben și albastru) pentru vopsirea insignelor. Partidul comunist unic folosea diverse căi și mijloace pentru a-i face pe cetățeni să lucreze mai bine și mai mult în scopul realizării obiectivului principal – crearea omului nou, constructor conștient și devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate.

____________ooOoo____________

O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ