Epaminonda's Blog.....: ODEMIRA

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză ODEMIRA, districtul

BEJA, câteva vechi trimiteri poștale, dar și vederi generale.

Biblioteca municipală

Biserica Sao Teotonio

Plaja

Trimiteri poștale

Vederi generale

Arhitectură locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DE LUAT AMINTE

____________xxx_____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BOTOȘANI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu 1850 - 1889

Premiul Eminescu - Teiul de argint - Editura Geea

Activitatea Premiile Eminescu Teiul de Aur și Teiul de Argint este o manifestare culturală, un adevărat festival literar închinat lui Mihai Eminescu. Este o manifestare botoşăneană, cu implicaţie în toată ţara, pentru că printre laureaţi se numără oameni de cultură şi din alte judeţe. Activitatea are loc anual, începând cu anul 2001, din inițiativa unei femei sufletiste, pe nume Elena Condrei, cu sprijinul financiar al Editurii botoșenene GEEA, înființate în anul 1994. Premiile Eminescu Teiul de Aur și Teiul de Argint se acordă unor personalități române și basarabene care și-au dedicat activitatea poetului nostru național în domeniile: Literatură, Arte vizuale, Colecții și Colecționari.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 la Ipotești în județul Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din data de 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. La data de 28 octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Mai jos am inserat câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el;

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României.
Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.
Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică
De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată.
A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare…
Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.

Onoare agriculturii și industriei

Expoziția județului Botoșani - 1880 - România

Produsele medalistice de mai sus s-au bătut la Monetăria București, în anul 1880 fiind dedicate evenimentului expozițional “Concurs de agricultură la Botoșani”. Medaliile sunt identice dar confecționate din metale diferite (bronz și argint), sunt rotunde cu diametrul de 58 milimetri fiind gravate de Carniol. În câmpul central al aversului este redată stema mare a Regatului România sub care este înscris milesimul “1880”. Pe circumferință, într-o bandă circulară cu lățimea de 6 milimetri este dispus, între două steluțe cu câte 6 raze, pe arcul inferior“* ROMÂNIA * iar în arcul superior “ESPOSIȚIA JUDEȚULUI BOTOȘANI”. Pe revers, la mijloc este înscrisă pe patru rânduri legenda “ONORE / AGRICULTURII / ȘI / INDUSTRII” având dedesubt o coasă cu coada înfiptă într-un mușuroi de pământ. Totul este încadrat de cunoscuta cunună-alegorie referitoare la culturile de câmp și creșterea

animalelor.

Nicolae Iorga - 68 de ani de la moartea savantului

28 noiembrie 1940 - 28 noiembrie 2018

Această insignă a fost realizată de numismatul

Stelian Brânzei din Botoșani

Nicolae Iorga s-a născut în 1871 la Botoşani, în familia unui avocat. A studiat în oraşul natal, apoi la Liceul Naţional din Iaşi. A absolvit Universitatea din Iaşi - secţia istorico-literară - în 1889, în doar un an. În 1889 publică primele sale articole ştiinţifice (dar şi poezii în revista Convorbiri literare). Iorga obţine titlul de doctor în 1893, la Universitatea din Leipzig. În 1895 devine profesor de istorie universală la Universitatea din Bucureşti (la Facultatea de Litere). Deja Iorga devenise o personalitate foarte cunoscută şi apreciată. În 1897 este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru plin din 1910. Pe la 1900 Iorga s-a implicat în politică, domeniu în care s-a remarcat îndeosebi prin patriotism. În 1907 este ales deputat al colegiului al II-lea din Iaşi. În 1919 a fost ales preşedinte al Adunării Deputaţilor. A înfiinţat mai multe partide şi a participat la diverse alianţe politice. A fost un susţinător al regelui Carol al II-lea, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1931 şi consilier regal în 1938. În 1908 Nicolae Iorga a înfiinţat şcoala de vară de la Vălenii de Munte. În întreaga sa carieră Iorga a scris peste 1000 de volume şi vreo 25 000 de articole, studii şi recenzii (adică în medie mai mult de o carte pe lună, şi mai mult de un articol pe zi!). Nicolae Iorga avea o memorie cu totul ieşită din comun, şi o putere de muncă pe măsură. Sfârşitul vieţii marelui istoric a fost unul îngrozitor şi nemeritat. În 28 noiembrie 1940 Iorga este găsit mort pe un cîmp lîngă Strejnic, nu departe de Ploieşti. Fusese luat cu o zi înainte din vila sa de la Sinaia de o echipă de legionari, care l-au asasinat. Conflictul dintre legionari şi Iorga era vechi, dar el se accentuase în 1938, cînd Corneliu Zelea Codreanu publicase un articol în care îl acuza pe savant de „necinste sufletească”. Iorga l-a dat în judecată pe Codreanu, şi acesta a fost condamnat pentru calomnie. Pe 30 noiembrie 1938 căpitanul şi alţi legionari, condamnaţi pe diferite termene, au fost ucişi de poliţie, la ordinul regelui Carol al II-lea (în perioada respectivă asasinatul politic era o metodă utilizată şi de Putere, nu numai de Legiune). Imediat după ce au ajuns la putere legionarii au răzbunat crâncen moartea comandantului lor, asasinâ'nd în închisoarea de la Jilava zeci de persoane implicate mai mult sau mai puţin în lichidarea Căpitanului. A doua zi a fost ucis şi Iorga, pe care legionarii îl considerau ca „autor moral” al asasinării lui Codreanu.

Insigna - F.C.M. Dorohoi 2010 (Fotbal club municipal)

F.C.M. Dorohoi (Fotbal Club Municipal) a fost un club de fotbal din municipiul Dorohoi, județul Botoșani care s-a înființat în anul 2010. La finalul sezonului 2010 – 2011 clubul a promovat în Liga a III-a. În sezonul 2011 – 2012 a ocupat locul 8 iar în sezonul 2012 – 2013 locul 2 în Liga a III-a. În sezonul 2013 – 2014 a promovat în Liga a II –a, seria I. Clubul a purtat și alte denumiri până la cel actual: Cristalul Dorohoi sau Fulgerul Dorohoi. Din cauza unor probleme financiare, clubul s-a desființat în anul 2015. Echipa a jucat în echipament complet roșu. Stadionul echipe se numește 1 Mai și are 2000 locuri pe scaune.

David I. Serpeanu

Primul deputat țăran în Parlamentul României

David Ion Serpeanu (1882 - 1963) este un țăran din județul Botoșani, localitatea Tudora, ce a fost ales deputat în primul Parlament al României Mari (anul 1919). La acea dată județul avea în parlament 6 deputați (Toader Țigău – Uniunea Democrației Naționale, David Ion Șerpeanu, Octav Lupașcu – Partidul Național Liberar, Ioan Simionescu, Ramiro C. Săvinescu – Partidul Național Liberal Dizident și Panait Vizanti – Partidul Conservator Progresist) și 3 senatori (A.C.Cuza – Uniunea Democrației Naționale, Ariton Iacobeanu și Victor Miclescu – Partidul Conservator Progresist). Redau mai jos o parte din discursul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, cu ocazia Simpozionului anual de istorie şi civilizaţie bancară "Cristian Popişteanu", ediţia XXVI, cu tema: Reconfigurări statale și instituții financiar-bancare în Europa anului 1918, ținut la București în data de 24 aprilie 2018: “ În acest sens mi se pare plină de învățăminte atitudinea deputatului - sătean David Ioan Șerpeanu din județul Botoșani, „un brav ostaș întors cu galonul de sergent” de pe front, care a fost invitat să rostească o cuvântare în Parlament, cu ocazia discuției la mesajul tronului în iunie 1918. După ce a vorbit avântat despre pământ și dreptul la vot, potrivit însemnărilor de război ale dr. Vasile Bianu, „când a vorbit despre tratatul de pace, glasul s-a domolit pe nesimțite și vorbea foarte încet; la strigătul unui deputat de a vorbi mai tare, el a răspuns: «Apoi eu vreau ca despre asta să spun mai încet și aș spune și mai încet, ca să aud numai eu, fiindcă mă doare»”.

Botoșani este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110 locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul 1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul vremii, Botoşaniul a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești româneşti. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria care datează din anul 1350. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Botoșani, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat în acest oraș.

Bulevardul

Teatrul Mihai Eminescu

Strada Belvedere

Strada P. Mavrogheni

Școala israelită

Casa Sofian

Birourile vamale

Moara

Hala

Biserica Sfântul Nicolae-Popăuți

Biserica Sfântul Ilie

Biserica catolică

Catedrala Uspenia

Casa Văsescu

Cazarma Infanteriei 37

Monumentul eroilor

Școala Primară și Statuia lui Eminescu

Statuia lui Mihai Eminescu

Strada Principală

Casa de cultură

Prefectura

Mall-ul

Poșta

Vedere

Județul Botoșani este situat în nordul regiunii Moldova din România, care face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Judeţul are suprafaţa de 4986 kilometri pătrați, numără aproximativ 450000 de locuitori şi are capitala în municipiul cu acelaşi nume, Botoşani. Ca subunităţi administrative este compus din 2 municipii - Botoșani, Dorohoi, 5 oraşe - Bucecea, Darabani, Flămânzi, Săveni, Ștefănești 71 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ din vremuri diferite.