Epaminonda's Blog.....: FILATELIE - 100 DE ANI DE LA MOARTEA LUI TITU MAIORESCU, 80 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEȘNICE A REGINEI MARIA ȘI ANIVERSĂRI CULTURALE 2018: FILARMONICA GEORGE ENESCU BUCUREȘTI - 150 ANI; ATENEUL ROMÂN - 130 ANI; FESTIVALUL GEORGE ENESCU

1. În data de 21 iunie 2017 Romfilatelia a lansat în circuitul filatelic mondial emisiunea de mărci poștale Titu Maiorescu, 100 de ani de la moarte.

Membru al Academiei Române şi una dintre figurile remarcabile ale epocii, conducător al Societăţii literare „Junimea” şi al revistei „Convorbiri literare”, Maiorescu a marcat dezvoltatarea limbii și literaturii române, în mod profund. Activitatea sa era fundamentată pe o nouă și inovativă direcție de dezvoltare în societatea românească a secolului al XIX lea, prin educarea publicului într-o varietate de domenii, de la ştiinţele naturii și psihologie, filosofie, la cultură și logică, prin cultivarea gustului estetic și impunerea unei literaturi de valoare, unificarea limbii române literare, precum și combaterea „formelor fără fond” în cultură şi în viața de zi cu zi. Titu Maiorescu se va consacra ca îndrumător şi critic literar prin studiile şi articolele publicate, iar lucrarea sa „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” este considerată operă de referinţă pentru estetica românească. Ideile despre procesul de desăvârşire a limbii române literare formulate de Maiorescu, au fost acceptate şi de Academia Română, care îşi însuşeşte aceste principii.

Susţinător convins al unităţii tânărului stat român, Maiorescu a desfăşurat o activitate politică intensă ca jurnalist, în paginile ziarului „Vocea Naţională” în anul 1866. De orientare conservatoare, Titu Maiorescu, a ocupat funcţia de prim-ministru şi ulterior ministru de externe (1912 – 1914), atunci când s-a semnat Tratatul de Pace de la Bucureşti. Cu toate că nu a reuşit să treacă prin Parlament nici unul din proiectele sale de lege a învăţământului, printre realizările sale ca ministru amintim: dezvoltarea învăţământului la sate prin înfiinţarea de noi şcoli, iniţierea de anchete şi statistici privind învăţământul, construirea de şcoli tip, selectarea celor mai bune cărţi de studiu al limbii române în liceu, proiecte de înfiinţare a Şcolii politehnice, a grădinilor botanice, a unei catedre de limba română, conservarea patrimoniului naţional, sprijinirea şcolilor româneşti din Transilvania. Pentru meritele intelectuale, traiectoria sa profesională a fost impresionantă: profesor universitar la 22 de ani, decan la 23 şi rector la aceeaşi vârstă, academician la 27 de ani, deputat la 30, ministru la vârsta de 34 de ani. Cele două timbre ale emisiunii comemorative, având valoarea nominală de 4, 50 lei și 8 lei, înfățișează portretul marelui om de cultură și sunt realizate într-o cromatică cu elemente sepia, care reconstruiesc atmosfera de epocă.

2. În data de 20 iulie 2018 Romfilatelia a lansat în circuitul mondial filatelic emisiunea de mărci poștale 80 de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei Maria.

Primul timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 3 lei, este ilustrat cu un portret al Reginei, în care suverana poartă pe cap o diademă. Pe al doilea timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 11,50 lei, este reprodus un alt portret, în care Regina poartă coroana realizată special pentru ceremonia Încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922.

Timbrul coliței nedantelate, cu valoarea nominală de 19 lei, este ilustrat cu o fotografie de studio a Reginei, în care este îmbrăcată în stilul Belle-Époque. Timbrele şi colița sunt decorate cu flori de crin, extrase dintr-un tablou pictat de Regină. Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, Principesă a Marii Britanii și Irlandei, s-a născut pe 29 octombrie 1875, în Marea Britanie. Tatăl său, Alfred de Edinburg, Duce de Saxa Coburg-Gotha, era al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii, iar mama, Marea Ducesă Maria Alexandrovna Romanova, era fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Aranjamente ținând de statutul caselor regale fac ca în anul 1892, când Maria avea 17 ani, viitorul Rege Ferdinand și frumoasa prințesă să se logodească. Astfel, la 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen, are loc căsătoria celor doi, martor al unirii fiind chiar împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea. După mariaj, sosiți în România, tinerii căsătoriți au parte de o primire călduroasă. Aici, alături de Ferdinand, Prințul moștenitor al României, prințesa Maria va fi mamă, politician și gazdă pentru prinții și regii Europei, care vor fi oaspeți ai Familiei Regale a României, dar și emisar și invitat de seamă la curțile regale, dând dovadă de tact, dar și de îndrăzneală. După decesul Regelui Carol I, în 1914, Maria devine Regină, alături de Regele Ferdinand.

Regina Maria a cucerit inimile tuturor românilor prin naturalețe, eleganță și inteligență, prin dăruire și bunătate, dar mai presus de toate, prin iubirea față de țara sa. A știut întotdeauna să se facă remarcată, apreciată și îndrăgită. Aprecia costumul popular românesc, pe care-l îmbrăca ades, cutreierând prin țară.Regina s-a stins din viață la data de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor. Dorința sa a fost să trăiască ultimele clipe în țara căreia i-a dedicat întreaga viață. A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic.

După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran. Ulterior, aceasta s-a aflat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, pentru 44 de ani. Din 2015, inima reginei Maria s-a întors la Pelișor, locul în care a bătut pentru ultima oară. Iată ce spunea regina Maria despre țara care a adoptat-o: “Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă am împărtășit-o atâția ani, al cărei vis strămoșesc l-am visat și eu și mi-a fost îngăduit să-l văd împlinit. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre alte națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”

3. În data de 20 aprilie 2018 Romfilatelia a lansat în circuitul numismatic mondial emisiunea de mărci poștale: Aniversări culturale 2018: Filarmonica „George Enescu” Bucureşti, 150 ani; Ateneul Român, 130 ani; Festivalul „George Enescu”, 60 ani.

Filarmonica „George Enescu” a fost fondată în aprilie 1868, la inițiativa dirijorului și compozitorului Eduard Wachmann, unul dintre cei mai apreciați artiști ai vremii, cu o activitate de 35 de ani în domeniul muzicii clasice româneşti. Primul concert a avut loc la 15 decembrie 1868, sub bagheta iniţiatorului său. În timp, Wachmann şi Filarmonica au reuşit să dezvolte cultura muzicală a elitelor româneşti şi să popularizeze capodoperele muzicii clasice.

Festivalul Internaţional „George Enescu” este cea mai prestigioasă manifestare muzicală găzduită de România. Prima ediţie a avut loc în septembrie 1958, după trei ani de la moartea lui George Enescu. La evenimentul inaugural au participat nume mari ale muzicii clasice mondiale, precum violoniştii Yehudi Menuhin şi David Oistrah, sau dirijorii Sir John Barbirolli şi Carlo Felice Cillario. În anii ’70, anvergura internaţională a festivalului s-a diminuat, însă odată cu ediţia din 1991 au reapărut în repertoriu nume mari ale muzicii clasice mondiale.

Pe cele trei timbre ale emisiunii sunt reproduse portretele unor personalități care au contribuit la grandoarea muzicii clasice românești: George Enescu (1881-1955), cel mai cunoscut compozitor român, pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei, Eduard Wachmann (1836-1908), fondatorul Filarmonicii, pe timbrul cu valoarea nominală de 4,5 lei şi Albert Galleron (1846-1930), arhitectul Ateneului Român, pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei.

Pe vinietele minicolilor este reprodus unul dintre afișele primei ediții a Festivalului „George Enescu”, precum şi portretele lui Constantin Silvestri (1913-1969), unul dintre cei mai importanţi dirijori ai secolului al XX-lea şi cel al lui Constantin Esarcu (1836-1898), iniţiator al Societăţii Literare „Ateneul Român”. Manşeta minicolilor ilustrează fresca din sala de concerte a Ateneului Român. Emisiunea de mărci poștale este completată de un plic prima zi, iar ca formă de machetare au fost folosite coala de 32 timbre și minicoala de 5 timbre + 1 vinietă + 2 manșete.
(SURSA – NET - https://alexantonache.wordpress.com/noutati-filatelice/)

xxx

DE LUAT AMINTE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Clubul sportiv universitar Cluj-Napoca

Universitas Napocensis - U - 1919 - 1994

75 ani România

Universitatea Cluj (cunoscut mai ales sub numele de „U” Cluj) este un club de fotbal din Cluj Napoca, România. „U” Cluj a făcut parte din Club Sportiv Universitatea Cluj.

CS Universitatea Cluj a fost inființat în septembrie 1919 de către Societatea Sportivă a Studenților Universitari. În fruntea acestei asociații se afla prof. univ. dr. Iuliu Hațieganu, cel care este recunoscut ca fondatorul si primul președinte al clubului. Fiind semnul distinctiv al studenților clujeni, "șepcile roșii" a devenit numele de alint al echipei. În anul 1994 secția de fotbal, numită acum SC Fotbal Club Universitatea Cluj SA, s-a desprins din punct de vedere administrativ din clubul de sport, devenind un club profesionist de fotbal.

Din 1932 până în prezent U Cluj a participat fără întrerupere la toate edițiile campionatului românesc de fotbal. Singurul trofeu câștigat în întreaga sa istorie este Cupa României din anul 1965. Sus am postat câteva logo-uri ale clubului de-a lungul anilor şi modernul stadion al clubului, recent construit.

Industria sârmei - Câmpia Turzii 1920

Industria Sârmei Câmpia Turzii SA prescurtat ISCT, a fost fondată în anul 1920 iar astăzi mai are 240 de angajați. Cu 100 de ani de experienţă în producţia sârmelor trase, ISCT este unul din liderii producţiei de sârme trase şi zincate din Europa de Est. Sediul societății este situat pe Strada Laminoristilor, la nr. 145. Compania a fost înființată în 1920 pentru producerea de sârmă și cuie, fiind prima astfel de întreprindere din Transilvania. Prima dată, în 1921, au fost puse în funcțiune trăgătoria de oțel moale și fabrica de cuie iar în 1922 a fost pus în funcțiune laminorul de sârmă, primul de acest fel din România. În următorii ani profilul companiei s-a lărgit prin deschiderea unor noi unități de producție. Astfel, în 1924, s-a inaugurat secția de oțel moale, sârme subțiri până la 0,5 mm, cuie speciale și sârmă de cupru. În 1925 s-a inaugurat secția de oțel balot iar în 1926 secția de arcuri de mobilă. Tot în 1926 s-a pus în funcțiune secția de zincare a sârmelor și a sârmelor ghimpate. În 1928 a început construcția oțelăriei, trăgătoria de oțel tare, s-a mărit secția de zincare și s-a construit o centrală termoelectrică proprie. După aceasta au urmat noi investiții pentru extinderea societății.

Astfel s-a dezvoltat trăgătoria de oțel tare, s-a asimilat fabricarea cuielor albastre și șpintecate precum și construcția unor secții noi: turnătoria și trăgătoria de metale neferoase, fabrica de cabluri electrice, cositoria de sârmă, zincatorul și fabrica de electrozi. Prin urmare, gama produselor uzinei este completată cu sârme de cupru, alamă și bronz, sârme de cusut, fier profilat, cabluri electrice și electrozi pentru sudură electrică. În 1941 s-a pus în funcțiune o instalație de producere a cuprului electrolitic pentru fabricarea cablurilor electrice iar în anul 1948 întreprinderea a fost naționalizată. Ulterior s-au extins capacitățile de producție prin construirea de secții noi și modernizarea celor existente. În 1968 s-a reconstruit laminorul pentru sârmă nr. 1 (pus în funcțiune în 1923) pentru obținerea colacilor din sârmă de diametru 6-14 mm și a sârmei laminate de cupru cu diametru de 8 milimetri. Astăzi societatea produce:

Sârmă tare mată de grosimi cuprinse între 0.6–6,5 mm
Sârmă pentru fibră metalică de grosime între 0.6 – 1.2 mm
Fibră metalică de grosime între 0.8 - 1.2 mm
Sârmă moale zincată la cald de grosime între 0.9 - 5 mm
Sârma tare zincată la cald de grosime între 1.8 - 5 mm

Asociația filateliștilor din județul Cluj

Filatelist de onoare Cluj - Napoca

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie.

Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Dacă pe reversul medaliei este reprezentat valorosul timbrul Cap de bour de 27 para, pe avers este reprezentat un monument mai puțin cunoscut din Cluj. Este vorba despre Monumentul “Glorie Ostașului Român” amplasat într-un loc nepotrivit, undeva în spatele Catedralei ortodoxe a orașului,, pe locul fostului monument dedicat tanchiştilor sovietici, Monumentul „Glorie Ostaşului Român” este închinat memoriei celor care s-au jertfit pentru apărarea patriei. El este opera sculptorului Radu Aftene şi a fost dezvelit în anul 1996. Monumentul are un soclu de piatră, pe care se înalţă un arc de triumf, înconjurat de statuile de bronz ale ostaşilor români din diferite epoci. Două statui sunt amplasate în deschiderea arcului de triumf: una – simbolizând „Victoria” – este aşezată cu faţa către Bulevardul 21 Decembrie 1989, iar cealaltă – reprezentând un ostaş căzut la datorie – este situată în partea dinspre Catedrala Ortodoxă. Pe soclul monumentului, este aplicată o placă purtând o inscripţie cu litere în relief, cu textul „Glorie Ostaşului Român”. Cu ocazia Zilei Armatei Române, în fiecare an, în data de 25 octombrie, la Monumentul „Glorie Ostaşului Român” se organizează o paradă militară şi se depun coroane de flori.

Expoziția de industrie casnică - Turda 1906

Produsul medalistic de mai sus s-a bătut în anul 1906, în amintirea Expoziției de industrie casnică de la Turda, județul Cluj, din anul 1906. Pe aversul medaliei este reprezentat un fierar, în fața sa fiind dispuse o nicovală și alte scule dintr-o gospodărie. Circular pe marginea monedei pe partea stângă și sus e aplicată inscripția: “HONIIIPAR KIALLITAS ERME” (Expoziția de industrie casnică) și în dreapta, orizontal, pe două rânduri, inscripția: “TORDA / 1906”. Pe revers în centru este reprezentat un deal încoronat deasupra căruia se ridică o cruce cu 2 brate orizontale iar pe marginea monedei, circular, este redată o coroană formată din două crengi de stejar, legate la partea de jos cu o panglică. Între coroana de stejar și cruce, pe părțile, stânga, sus și dreapta e aplicată inscripția: “MAGYAR VEDO EGYESULET” (Asociația maghiară de apărare).

Turda (în latină Potaissa, în germană Thorenburg, în maghiară Torda) este un municipiu din județul Cluj, Transilvania, România, cu o populație de 43472 locuitori (la 20 octombrie 2011). Orașul se situează la circa 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca. Turda a fost fondată ca o așezare dacică sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de romani și redenumită Potaissa. Pe aceste locuri s-ar fi descoperit mai multe vestigii paleocreștine. În Evul Mediu s-au ținut în total la Turda 127 Diete ale Transilvaniei (adunări ale stărilor). În anul 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința comitatului Turda, iar din anul 1876 reședința comitatului Turda-Arieș. Între anii 1925 - 1950 a fost reședința județului Turda. Sus am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale orașului Turda precum și o poză cu Primăria din localitate. La recensământul din anul 2011 municipiul Turda număra 47744 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 55887 locuitori), dintre care: români – 77,04%, maghiari – 8,17%, romi – 5,45% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Turda astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 72,54%, romano catolici – 1,57%, reformați – 5,52%, penticostali – 3,26%, greco catolici – 2,78%, unitarieni – 1,7%, martorii lui Iehova – 1,57% și restul – nedeclarată sau altă religie. Municipiul Turda are multe obiective ce trezesc interesul turiștilor dar eu amintesc doar câteva: Castrul roman Potaissa – zona Cetate; Miliarul de la Aiton – piața 1 Decembrie; Lapidariul – zona centru; Palatul princiar (Muzeul de istorie), Biserica reformată calvină din Turda Veche, Biserica reformată calvină din Turda Nouă, Biserica romano-catolică, Catedrala ortodoxă, Teatrul municipal, Judecătoria, Primăria, Sinagoga, Statuia Dr. Ioan Rațiu, Mormântul lui Mihai Viteazu – strada Bogata și Salina.

Insigna - Asociația cicliștilor clujeni - 1890

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină

Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei.
Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri”. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Stadionul de fotbal - C.F.R. (Căile ferate române)

Teatrul național

Hotelul Ferencz Jozsef

Piața Gh.Dimitrov

Banca austro-ungară

Sinagoga neologă

Primăria

Bastionul Bethlen și Biserica reformată

Biblioteca universitară

Palatul Szeky

Hotelul New York

Grupul statuar Matei Corvin

Institutul de fete Marianum

Gardianul Carpaților

Hotelul Belvedere

Biserica Buna Vestire

Sanatoriul Dr.Cozmuță

Biserica luterană

Biserica ortodoxă - Calea Regele Ferdinand

Statuia lui Mihai Viteazu

Palatul de Justiție

Catedrala Sfântul Mihai

Gara

Camera de comerț și industrie

Prefectura

Casa natală Matei Corvin

Cazinoul din Parc

Universitatea tehnică

Clinica Universității

Vedere

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ și câteva trimiteri poștale ilustrate.