Epaminonda's Blog.....: PRINCIPATUL MONACO

50 centimes 1990

PRINCIPATUL MONACO

Este o monarhie constituțională

situată pe Coasta de Azur,

pe litoralul francez al Mării Mediterane.

Acest principat și-a declarat

independența față de Casa Grimaldi

în anul 1927, numără aproximativ

32700 locuitori și se întinde

pe suprafața de 1,95 kilometri pătrați,

având capitala chiar orașul Monaco.

Deviză națională unanimă acceptată

în principat este: Cu ajutorul lui Dumnezeu

Stema oficială:

Evoluţia stemei:

Steagul oficial adoptat la 18 aprilie 1881:

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului:

Secolul al XVII-lea

1793 – 1814 Franţa

1814 – 1881

Mai jos admiri câteva piese de numismatică și medalistică emise de Principatul Monaco.

Insignă

Jeton

Medalie

Monedă

Acțiune financiară

Bilet de loterie

Mai jos admiri trei monumente reprezentative pentru arhitectura Principatului Monaco. Fac precizarea că Monte Carlo este o secțiune (un fel de cartier) al orașului Monaco.

Cazinoul din Monte Carlo

Hotelul Paris din Monte Carlo

Platul princiar Monaco

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN OM ÎNȚELEPT

UN DUEL EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ferdinand I al României 1865 - 1927

Cele mai mari personalități ale poporului - România

Medalia de mai sus s-a realizat în anul 2019 de firma Casa de Monede și omagiază personalitatea Regelui Ferdinand al României. Medalia are următoarele caracteristic tehnice: material compoziție – cupru argintat, forma – rotundă, diametru – 38,61 milimetri, greutate – 26 grame, calitate – superioară și tiraj – 5000 exemplare.

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjunctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, țara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iași. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a reintrat în război. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avântul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrângerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întorcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormântat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și științei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Campion R.P.R. 1962 (Republica Populară Română)

Federația română de atletism

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Federatia Romana de Atletism (F.R.A.) patroneaza toate sectiile de atletism ale cluburilor si asociatiilor sportive din Romania, desfasurandu-si activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele proprii. F.R.A.are la bază principiile fundamentale ale atletismului si ale sportului in general, considerand ca sunt esentiale fair-play-ul si respectarea regulilor competitionale de catre toti cei implicati in activitatile atletice. Printre valorile promovate de Federatia Romana de Atletism se numara respectul fata de ceilalti competitori, onestitatea, spiritul de echipa. Astfel, sunt incurajate: cooperarea, responsabilitatea, sportivitatea, increderea, implicarea etc. Mai mult, F.R.A. considera ca atletii si antrenorii trebuie sa integreze valorile etice ale sportului atat in competii, cat si in antrenamentele zilnice. Sus am postat logo-ul F.R.A. şi o aripă a clădirii F.R.A. din Bucureşti.

Insigna - Colegiul de comandă și stat major

Evenimentele politico – militare din anul 1968, marcate de invadarea Cehoslovaciei şi distanţarea politică faţă de fosta U.R.S.S., fac posibilă şi, totodată, impun reorganizarea studiilor militare postuniversitare. Astfel, în acel an iau fiinţă Cursul Postacademic de Comandă şi Stat Major (pregătire de nivel operativ) şi Cursul Postuniversitar Profil Unic (pregătire de nivel strategic). Începând cu anul 1982 s-au pus, din nou, bazele pregătirii la nivel strategic a ofiţerilor superiori şi generalilor din Armata Română, înfiinţându-se Cursul Postacademic Superior. Cursul a avut o durată de 10 luni până în anul 1992, an în care durata a fost redusă la 6 luni. În noiembrie 1993 Cursul Postacademic Superior a primit denumirea de Colegiul Superior de Stat Major, fiind destinat învăţământului postuniversitar intercategorii de forţe ale Armatei (conducere strategică generală). Începând cu anul 1995, cursurile postuniversitare de nivel operativ au fost reunite în cadrul Colegiului de Comandă şi Stat Major, destinat învăţământului de perfecţionare în conducerea categoriilor de forţe ale armatei şi în profiluri de stat major asociate, cu durata de 4 luni. Pe data de 01.10. 2003 se înfiinţează Universitatea Națională de Apărare prin transformarea Academiei de Înalte Studii Militare, iar în structura acesteia, începând cu 01.11. 2003, ia fiinţă Colegiul de Război, prin fuzionarea Colegiului de Comandă şi Stat Major şi a Colegiului Superior de Stat Major.

Fanion - Divizia 1 Cavalerie 1944 Tatra 1945

Divizia 1 Cavalerie a fost o mare unitate de nivel tactic care s-a constituit la data de 25 august / 7 septembrie 1916 prin mobilizarea unităților sale existente la pace, comandamentul diviziei fiind la București. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 – 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării Divizia 1 Cavalerie a intrat în structura Armatei 3, comandată de generalul de divizie Mihail Aslan. Divizia 1 Cavalerie era formată din: Detașamentul 1 Cicliști, Brigada 1 Cavalerie pe jos, Brigada 1 Roșiori, Brigada 2 Roșiori, Brigada 3 Roșiori, Divizionul 1 Artilerie Călăreață, Escadrila 1 Aviație și Detașamentul 1 Mitraliere (12 mitraliere). Forța combativă a diviziei era de 24 de escadroane de cavalerie și 3 baterii de artilerie. În prima jumătate a anului 1917, Divizia 1 Cavalerie s-a reorganizat în spatele frontului. Divizia a fost inclusă în compunerea de luptă a Corpului de Cavalerie, comandat de generalul de brigada Nicolae Sinescu, alături de Divizia 2 Cavalerie. De astă dată ordinea de bătaie a diviziei era: Brigada 1 Cavalerie pe jos, Brigada 2 Roșiori, Brigada 3 Roșiori, Divizionul 1 Artilerie Călăreață, Grupul 1 Automitraliere. Forța combativă a diviziei era de 16 de escadroane de cavalerie (călare), 6 de escadroane de cavalerie (pe jos) și 3 baterii de artilerie. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 1 Cavalerie a avut următorii comandanți: general de brigadă Ioan Herescu (15 aug 1916 – 24 sept 1916), general de brigadă Nicolae Botea (25 sept 1916 – 17 nov 1916), colonel Gheorghe Rusescu (18 nov 1916 – 22 dec 1916), colonel Mihail Schina (23 dec 1916 – 1 iul 1919) și general de brigadă Romulus Scărișoreanu (2 iul 1919 – 1 mai 1920).

Geiza Stranszky - În semn de recunoștință 1984 - 1994

Trebuie să recunosc că aceasta este prima piesă medalistică, pe care scrie și românește, deci este și românească, și pentru care nu am, găsit niciun fel de informație despre piesa propriu zisă dar nici despre personaj, deși am controlat insistent măruntaiele internetului. Aștept de la cititori o părere, o informație, despre această piesă și acest personaj, drept pentru care vă mulțumesc!

_______ooOoo_______

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII