Epaminonda's Blog.....: OBERNDORF AM NECKAR

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OBERNDORF AM NECKAR,

districtul ROTWEILL, landul BADEN-WURTEMBERG, din

vremuri diferite, câteva vederi generale și trimiteri poștale ilustrate

dar și un timbru judiciar, un jeton și o medalie locale.

Primăria veche

Hotelul Poștei și vechea Primărie

Gara

Biserica Sfântul Mihai

Biserica evanghelică

Vederi generale

Trimiteri poștale

Timbru judiciar

Jeton local

Medalie locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

INSPIRATĂ DE FOTOGRAFII

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SIBIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Relee Mediaș

Pe scurt evoluţia societaţii începe cu anul 1954, când se produceau câteva sortimente de produse de uz casnic, succesiv trecând prin diverse stadii de dezvoltare până în anul 1979, când devine “Intreprinderea de Relee” din Mediaş cu producţie în domeniul releelor electrice pentru automatizări industriale şi ulterior micromotoare electrice, electromagneţi, transformatoare electrice de mică putere, aparataj electric de joasă tensiune, aparataj electric auto etc. În anul 1991 se transformă în societate comercială pe acţiuni, iar în 1995 se privatizează în baza Legii 55/1995. În prezent întregul capital social este privat. Pe lângă producţia existentă (relee intermediare, prize pentru relee, dispozitive de comutaţie, relee de măsură şi protecţie, relee de timp, relee de semnalizare, micromotoare electrice, transformatoare de mică putere, electromagneţi) se dezvoltă producţia de: - întreruptoare şi comutatoare pentru aparate de uz casnic şi scopuri similare - întreruptoare pentru instalaţii electrice fixe casnice şi similare - fişe şi prize pentru uz casnic şi similare - aparate electrice pentru uz casnic şi scopuri similare - accesorii pentru instalaţii electrice - dulii cu filet Edison pentru lămpi electrice - doze - corpuri de iluminat (veioze, lămpi) - cabluri si conductoare electrice - diverse bunuri de larg consum. SC Relee SA pune la dispoziţie următoarele servicii: - proiectare şi execuţie scule, dispozitive verificatoare (SDV) - prelucrări pe maşini cu comandă numerică - prelucrări prin electroeroziune cu fir şi cu electrod masiv - piese executate prin injecţie mase plastice si injecţie aluminiu - piese executate prin strunjire pe strunguri cu comandă numerică - piese executate prin ştanţare şi prin deformare plastica, acoperiri galvanice - vopsiri în câmp electrostatic - bobinat motoare. Produsele societăţii se adresează beneficiarilor din domeniile: uz casnic, maşini unelte, tehnică de calcul, energetică, transporturi feroviare şi navale. Atelierul Prelucrări Mecanice asigură execuţia unei game diverse de piese complexe având în dotare strunguri automate, agregate de ştanţat, indoit, găurit şi filetat, prese mecanice cu avans automat, maşini specializate pentru execuţie contacte electrice, inclusiv conectate electrice din cupru placate cu argint etc. Atelierul Sculărie asigură cu matriţe simple şi combinate, dispozitive şi verificatoare, întregul proces de producţie precum şi execuţia acestora pentru clienţi. Preciziile dimensionale impuse acestor SDV-uri se realizează pe maşini de găurit în coordonate, agregate de prelucrare prin electroeroziune, proiectoare de profil, freze cu comandă numerică etc. În atelierul Mase Plastice se execută diverse repere din materiale termoplaste şi termorigide pe maşini de injecţie şi presare. Preocupările specialiştilor din cadrul atelierelor de proiectare se concentrează asupra asimilării de produse noi, a utilizării pe scară largă a proiectării asistate de calculator, a perfecţionării tehnologiilor de fabricaţie şi a utilizării unor tehnologii moderne. Această preocupare a impus certificarea sistemului calităţii, iniţial după standardul SR EN ISO 9001: 1995, apoi din 2003 SC Relee SA a certificat sistemul de management al calităţii după standardul SR EN ISO 9001/2001, a cărui menţinere şi îmbunătăţire constituie o preocupare permanentă a tuturor angajaţilor. Managementul la cel mai înalt nivel a alcătuit o echipă unită, al cărui obiectiv este menţinerea şi îmbunătăţirea unui sistem competitiv de creştere a satisfacţiei cerinţelor clienţilor prin valoarea creată. Toate acţiunile întreprinse de societate au scopul de a crea premize favorabile pentru trecerea la conceptul de management al calitatii totale. Sediul central al unității economice este situat pe Strada Gloria, la nr. 5.

Promoția 1978 - 40 ani - Patrie, Demnitate, Onoare

Școala militară de ofițeri activi de artilerie "Ioan Vodă" - Sibiu

Istoria Şcolii militare de artilerie, denumită mai târziu Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie sau Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie "Iona Vodă" este foarte stufoasă, ea funcţionând ani buni pe lângă Şcoala militară de ofiţeri "Nicolae Bălcescu". Ea a pregătit cadre militare, ofiţeri de artilerie terestră, pentru nevoile armatei române. Pozele aplicate aici provin din perioade diferite şi ele reprezintă aceiaşi construcţie a Şcolii militare de ofiţeri activi "Ioan Vodă" din oraşul transilvan Sibiu.

De la data de 1 decembrie 1970 Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie "Ioan Vodă" a început să funcţioneze în localul prezentat în fotografia de mai sus.

În poza de deasupra vezi artileriștii în misiune (trageri de luptă cu obuzierul calibru 122 milimetri model 1938).

Cercetașii României - Sibiu - 1932

Premiu - Jamboreea națională

În 1907, între 27 iulie şi 8 august, organizează pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii. Acesta este momentul când ia naştere Cercetăşia, o mişcare care, în scurt timp, a luat o amploare deosebită în toate regiunile lumii. Cercetăşia a fost fondată de către tinerii care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate în lucrarea “Scouting for Boys”, scrisă de Baden Powell în 1908. Ideea initială nu a fost aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci mai degrabă de a promova nişte idei pentru educarea caracterului aşa-zis “de cercetaş” – pe care apoi, organizaţii deja existente (ca Boys Brigade, spre exemplu), să le preia şi să le adapteze programului propriu. Oarecum neaşteptat însă, imediat dupa aceasta, pe întreg cuprinsul Marii Britanii, grupuri de tineri au început să se organizeze singuri în patrule, pe baza materialului conceput de Baden Powel. Astfel, încă de la începuturile sale, o dată cu organizarea primei patrule, Cercetăşia a fost organizată şi condusă de către tineri. Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la Bucureşti, el va deveni principalul iniţiator şi conducător al primelor grupuri de cercetaşi români. În 1912 apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial. În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti. În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetaşilor. În 1922 Asociaţia Cercetaşii României devine membru fondator al Organizaţiei Mondiale a Mişcării Cercetăşeşti. În 1937, anul desfiinţării sale, Organizaţia se afla peste tot unde era nevoie de ajutorul ei. În urma ordinului de abolire dat de Carol al II-lea, Asociaţia îşi suspendă orice activitate. Renăscută în 1990, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României“, cea mai mare mişcare neguvernamentală de tineret din România, se face repede cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate. În 1993, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României“ este singura mişcare cercetăşească din România reprimită în Organizaţia Mondială a Mişcării Scout care numără în prezent peste 30 milioane de membri activi în 216 ţări şi teritorii. În România, peste 2500 de membri îşi desfăşoară activitatea în 65 grupuri de cercetași.

Cercetășia este o mișcare internațională de tineri creată cu scopul de a ajuta tinerii în dezvoltarea lor fizică, mentală și spirituală, pentru a deveni membri constructivi ai societății. Organizația Națională "Cercetașii României" (ONCR) este organizația principală de cercetași din România. Organizația Națională "Cercetașii României" este coeducațională și este prezentă în peste 50 de localități. La 1 decembrie 2010 avea un număr de 2,278 membri. Din anul 1993 este membră a Organizației Mondiale a Mișcării Scout. Prima comunicare asupra cercetășiei a fost făcută de către profesorul Gheorghe Munteanu Murgoci într-o ședință a Federației Societăților Sportive din România (FSSR). Prima publicație despre fenomenul cercetășiei a fost o broșură informativă, editată de către profesorul Gabriel Giurgea în noiembrie 1913. Acesta a trimis-o către conducerile școlilor secundare (gimnazii) din țară. Între cele două momente, în vara anului 1913, inspirați de un articol citit într-o revistă franțuzească, câtiva elevi de la Liceul “Gheorghe Lazăr” din București (frații Dimăncescu, frații Berindei, Săndel Bogdan și Ionel Andronescu) formează singuri, fără ajutorul adulților, primele patrule de cercetași, experimentând cercetășia în Munții Bucegi. In vara anului 1914, col. adj. Grigore Berindei obține o audiență și prezintă către membri casei regale cercetășia și organizarea asociației pâna în acel moment. Obține sprijin și asociația se dezvoltă puternic pâna în anul 1916 (peste 9000 de cercetași, grupați în 34 de legiuni și 56 de cohorte). Recunoașterea asociației ca persoană morală este votată de Senat (20 decembrie 1914) și de Adunarea Deputaților (21 februarie 1915), fiind publicată în Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915. In zilele de 15-18 martie 1915 se ține la București primul Congres al Comandanților. Inspirați de către cercetașii din Marea Britanie, aflată în război încă din 1914 cercetașii români s-au organizat în “Corpul cercetașilor de război”, fiind încadrați ca sanitari, brancardieri, curieri, telefoniști, factori poștali și alte specializări.La 1 august 1928 cercetășia este trecută ca direcție la "Oficiul Național pentru Educație Fizică" (ONEF).

De-a lungul anilor, Asociația "Cercetașii României" va emite un număr mare de însemne cercetășești. Cea mai importantă distincție a fost "Virtutea Cercetășescă". Pâna în primăvara anului 1929, cercetașele activau ca grupuri distincte, încadrate în Marea Legiune a Cercetașilor. La 18 ianuarie 1930 lua ființă Asociația “Cercetașele României”. Cercetașii erau organizați în patrule. O patrulă era formată din 2 echipe a câte 3 cercetași. 5 patrule formau o grupă și 3 grupe o centurie. Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o cohortă. Toate cohortele dintr-un județ formau o legiune, mai multe legiuni un ținut, iar toate legiunile din țară formau Marea Legiune a Cercetașilor. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, regimul comunist din România a impus o interdicție pentru toate mișcările de tineret alternative, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist.

Cercetășia româneasca s-a reînființat la 31 martie 1990, prin demersurile începute de către un grup de foști cercetași, conduși de Alexandru Daia, comandantul Cohortei III București în perioada interbelică. Cercetașii de astăzi sunt organizați astfel:

Lupișori: copii cu vârste între 7 și 10 ani
Temerari: copii și tineri cu vârste între 11 și 14 ani
Exploratori: tineri cu vârste între 15 și 18 ani
Seniori: tineri cu vârste între 18 și 24 de ani
Lideri: adulți cu vârste peste 18 de ani

Angajamentul cercetașului este: “Promit pe onoarea mea să fac tot ce este posibil pentru: a servi patria mea România și credința mea, a ajuta pe aproapele meu în orice moment, a mă supune Legii Cercetașului”

Iată și câteva dintre legile cercetașului:

Cercetașul își iubește patria sa, România și pe toți cei care trăiesc in ea
Cercetașul este loial, își respectă cuvântul dat, nu minte, este curat în gând, în vorbă și în faptă
Cercetașul este util și își ajută semenii în orice situație, este un prieten pentru toți și frate cu toți Cercetașii
Cercetașul este econom și cumpătat, este îngăduitor cu alții și sever cu sine, își îngrijește corpul și duce o viață sănătoasă
Cercetașul iubește și ocrotește natura și este bun cu animalele
Cercetașul își respectă și ascultă părinții, șefii si profesorii și este disciplinat în tot ceea ce face
Cercetașul este credincios și respectă credința celorlalți
Cercetașul este curajos și încrezător în puterile sale, vioi și plin de însuflețire
Cercetașul iubește învățătura și la rândul său învață și pe alții
Cercetașul se străduiește să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

Fondatorul mişcării cercetășești este lordul Baden Powell. Urmând o carieră militară, Baden Powell, încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor. În urma unui succes de excepţie este distins, la Londra, de către regina Victoria, cu Ordinul Bath şi avansat la gradul de general-maior. Această avansare marchează finalul strălucitei sale cariere militare, urmând ca Sir Robert Baden Powell să îşi dedice viaţa promovării păcii şi toleranţei. Sus am postat logo-ul mișcării românești de cercetași. Robert Stephenson Smyth Baden-Powell a fost un general locotenent a armatei britanice, scriitor și fondator al Mișcării Cercetașilor, care a trăit în perioada anilor 1857 – 1941.

Insigna - C.I.C.I. Decebal

(Centrul Instruire pentru Comunicații și Informatică)

Centrul Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică (C.I.C.I.), denumire actuală Şcoala de Aplicaţie pentru Comunicaţii, Tehnologia informaţiei şi Apărare cibernetică, este o instituție militară de învățământ pentru aprofundarea pregătirii de specialitate a cadrelor militare de transmisiuni, fiind situată în garnizoana Sibiu, cazarma fostei Școli militare de ofițeri activi de transmisiuni de pe Bulevardul Vasile Milea, nr. 3 – 5. Redau mai jos câteva repere în devenirea acestei instituții militare de învățământ:

1 iulie 1942 - prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 85959 din 02.06.1942 şi Decretul nr. 3818 din 31.12.1942, se înfiinţează Comandamentul Transmisiunilor, Centrul de Instrucţie al Transmisiunilor, Şcoala de Subofiţeri de Transmisiuni şi Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni;
22 ianuarie 1945 - prin instrucţiunile nr. 75500 ale Marelui Stat Major s-a ordonat contopirea cu Şcoala de Ofiţer de Geniu.
1 martie 1945 - în urma contopirilor a început să funcţioneze “Şcoala de ofiţeri şi subofiţeri de geniu şi transmisiuni”;
1948 - Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni a fost mutată în garnizoana Sibiu;
1 iunie 1961 - Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni a intrat în organica Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri ”Nicolae Bălcescu” - astăzi Academia Forţelor Terestre;
1 ianuarie 1972 - S-a reînfiinţat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni cu sediul în actualul local;
01.08.1990 - s-a schimbat denumirea instituţiei în Şcoala Militară de Transmisiuni “Decebal”;
22.03.1991 - s-a stabilit înfiinţarea Institutului Militar de Transmisiuni “Decebal” ca instituţie militară de învăţământ superior, prin transformarea Şcolii Militare de Transmisiuni “Decebal”;
01 iunie 1997 - în cadrul măsurilor de reformă a învăţământului militar, institutul Militar de Transmisiuni “Decebal” a fost transformat în Şcoala de Aplicaţie pentru Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic;
01 august 2005 - şcoala s-a transformat în “Centrul de Pregătire pentru Comunicaţii şi Informatică” subordonat Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă “General Eremia Grigorescu”;
Aprilie 2006 - Comisia de Heraldică şi Denumiri a Ministerului Apărării a aprobat denumirea onorifică “DECEBAL”;
3 ianuarie 2019 - prin Ordinul M165/2018 Centrul Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică (C.I.C.I.) se transformă în Şcoala de Aplicaţie pentru Comunicaţii, Tehnologia informaţiei şi Apărare cibernetică.

Insigna - C.J.E.F.S. Sibiu

(Consiliul Județean pentru Educație Fizică și Sport)

Consiliul Județean pentru Educaţie Fizica şi Sport (C.J.E.F.S.) a fost un organ de specialitate, cu caracter obştesc al statului român în vremea comunistă ce coordona și îndruma unitar activitatea de educaţie fizica şi sport din județ, în vederea infaptuirii politicii partidului şi statului în acest domeniu. C.J.E.F.S:

stabilea planurile de perspectiva, orientarea şi conţinutul educaţiei fizice şi sportului de masa şi de performanţă în județ;
exercita îndrumarea de specialitate a activităţii de educaţie fizica şi a sportului de masa în județ;
urmărea respectarea normelor igienico-sanitare în activitatea sportiva, la bazele de antrenamente şi competitii; facea propuneri cu privire la specializarea şi perfecţionarea medicilor care lucrează în domeniul educaţiei fizice şi sportului;
desfăşura propaganda în domeniul educaţiei fizice şi sportului; răspunde de presa sportiva şi de editarea publicaţiilor de specialitate în județ;
se preocupa de pregătirea şi perfecţionarea antrenorilor, instructorilor, arbitrilor şi a altor cadre tehnice necesare activităţii de educaţie fizica şi sport;
cerea organelor şi organizaţiilor de stat şi obşteşti date, informări şi alte materiale în legătură cu activitatea de educaţie fizica şi sport;
exercita orice alte atribuţii prevăzute de lege.

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase.

Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben, Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Sibiu, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.

Biserica evanghelică

Biserica luterană

Biserica romano catolică

Biserica Ursulinelor

Casa Societății Urania

Cazarma

Comandatura germană

Direcția de electricitate

Direcția financiară

Direcția silvică

Gara și Uzina electrică

Parcul zoologic

Hotelul Împăratul Romanilor

Lacul Dumbrava

Mănăstirea franciscană

Muzeul de istorie naturală

Palatul ASTRA

Palatul episcopal

Palatul de justiție

Parcul Arinilor cu viaductul

Podul minciunilor

Seminarul Andreian

Zidul cetății

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre monumentele istorice și arhitectonice inconfundabile ale județului, din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.