Epaminonda's Blog.....: PROIECTE DE MONEDE LEGIONARE

Lovitura de stat de la 10 februarie 1938 deschide în istoria contemporană a României o succesiune de regimuri autoritare, fundamental diferite, în care dictatura şi partidul unic erau fie privite ca singurele soluţii de guvernare a ţării în anii premergători izbucnirii şi, apoi în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, fie impuse de Armata Roşie de ocupaţie, după model sovietic. într-un anumit sens, cel al procesului de erodare până la disoluţie a democraţiei româneşti, perioada în ansamblu are o primă caracteristică, şi anume, aceea de impunere a unui nou tip de discurs politic şi a unei mitologii proprii, menite a da sens şi legitimitate noii puteri. După abdicarea lui Carol al II-lea şi proclamarea regelui Mihai I la 6 septembrie, urma să fie legiferată noua formulă politică şi de guvernare. La 14 septembrie 1940, după discuţii şi tergiversări în cercurile politice româneşti, a fost proclamat Statul National-Legionar, în care singura forţă politică recunoscută era mişcarea legionară. Generalul Ion Antonescu, care îndeplinea funcţia de Preşedinte al Consulului de Miniştri, devenea Conducătorul Statului Legionar şi Şeful Regimului Legionar, iar Horia Sima, Conducătorul Mişcării Legionare. Colaborarea cu Garda de Fier apăruse necesară Generalului - desigur - atât timp cât regimul cel nou avea nevoie de o mitologie populară pe care el n-o avea încă. Noul regim politic trebuia marcat şi pe plan monetar. Efigia regelui Mihai I reprezenta garanţia autorităţii emitente, în timp ce simbolurile legionare ar fi marcat autoritatea mişcării conducătoare. Astfel, pentru cel mai mare nominal metalic al vremii a fost pregătită o emisiune a cărei batere a început la 18 decembrie 1940 – moneda de 250 lei. (metal - argint 83,5%, greutate - 12 grame, diametru -30 milimetri, muchia netedă cu lozinca incusă: “TOTUL PENTRU TARA” şi semnul Gărzii de Fier între cuvinte, pe avers înscrisul MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia regelui în profil spre stânga. dedesubt, numele artistului modelator: H . IONESCU, pe revers sus stema mică a ţării; central, valoarea nominală 250 LEI, dedesubt, milesimul 19-40 separat de semnul Gărzii de Fier, totul în ghirlandă formată din spice de grâu, ciorchini de struguri şi frunze de viţă-de-vie. Datorită evenimentelor politice din 21 – 23 ianuarie 1941 emisiunea nu a mai fost pusă în circulatie, iar monedele bătute au fost retopite, totuşi, câteva exemplare au ajuns în diferite colecţii. Cabinetul Numismatic al Muzeului National de Istorie a României deține cinci desene diferite de monede în creion ce provin din colecţia Muzeului Saint-Georges. Aceste desene sunt semnate şi datate în creion, în dreapta jos, Gh. Stănescu/1940 - sculptor și medalist reputat, angajat al Monetăriei Naţionale.

1. Desenul de mai sus este proiectul unui avers nenominalizat valoric ce conține ca simbol al garanţiei autorităţii emitente, Coroana de Oţel a României. Se descrie astfel: REGATUL ROMÂNIEI sus, semicircular. în centru: acvilă pe culmi muntoase, cu zborul deschis, surmontată de Coroana regală. în fundal, raze de soare. Jos: semnul Gărzii, între ramuri de stejar, în dreapta, şi de laur, în stânga. Dimensiuni 252 x 240 milimetri, deco formă ușor ovalizată.

2.Desenul de mai sus reprezintă reversul monedei de 10 lei 1940. Se descrie astfel: REGATUL ROMANIEI sus, semicircular. central: sus, Coroană regală deasupra munţilor, din spatele cărora răsare soarele. Jos, semnul Gărzii, încadrat de nominalul 10 - LEI. Dedesubt, în semicunună, două spice de grâu. Totul în cerc perlat. Dimensiuni: 261 x 243 milimetri.

3. Desenul de mai sus reprezintă aversul monedei de 20 lei 1940. Se descrie astfel: ROMANIA sus, semicircular. in centru: semnul Gărzii, încadrat de nominal 20 – LEI, deasupra Coroana României şi dedesubt milesimul 1940. Totul în semicunună de laur. Dimensiuni: 245 x 242 milimetri.

4. Desenul de mai sus reprezintă aversul monedei de 50 lei 1940. Se descrie astfel: REGATUL ROMANIEI sus, semicircular, în camp, semnul Gărzii în interiorul unui lanţ circular, surmontât de Coroana României. între gratii, milesimul scris 1-9-4-0. Dedesubt, nominalul 50 LEI între frunze de laur. Totul în cerc perlat. Dimensiuni: 253 x 244 milimetri.

5. Desenul de mai sus reprezintă reversul monedei de 100 lei 1940. Se descrie astfel: REGATUL ROMANIEI sus, semicircular, în centru, semnul Gărzii surmontât de Coroana României, în semicunună de frunze de stejar, la dreapta, şi de laur, la stânga. Dedesubt, nominalul 100 LEI. Totul în cerc perlat. Analizând structura celor şase proiecte prezentate mai sus observăm că aceasta cuprinde cel puţin două reprezentări inedite pentru semiotica monetară românească – fiind specifice noii ideologii - şi anume, lanțul și simbolul Gărzi. Primul element, lanţul, este des folosit în scrierile istorice şi politice cu accente naţionaliste, pentru a caracteriza starea naţiunii române "înlănţuite" într-o istorie a suferinţei. Al doilea element comportă o arie mai vastă de interpretări. Ca simbol distinctiv al mişcării legionare, gratiile sau sau gardul de fier sunt interpretate în diferite moduri: fie ca o reprezentare stilizată a semnului crucii, specific creştinismului timpuriu din catacombele Rome - tip denumit heraldic "cruce de Ierusalim" - fie ca o zvastică ocultată, fie, mai direct, drept gratiile celulelor în care a stat închis Codreanu. Cert este un lucru: această emblemă a fost aleasă ca semn electoral de către Corneliu Zelea-Codreanu pentru mişcarea legionară participantă la alegerile de la 1 iunie 1931, sub denumirea de "Gruparea C. Z. Codreanu", după cum el însuşi menţionează - fără a preciza semnificaţia simbolului. Un alt element pe care l-am circumscrie aceleiaşi caracteristici de noutate, îl reprezintă soarele ce apare de după culmi muntoase, ca semn al epocii nou începute. În ceea ce priveşte datarea proiectelor, considerăm că acestea puteau fi comandate Monetăriei Nationale după proclamarea Statului Naţional-Legionar şi până la adoptarea primelor măsuri anti-legionare, luate de gen. Ion Antonescu, Conducătorul Statului, adică între mijlocul lunii septembrie şi sfârşitul lunii noiembrie 1940. Aceste proiecte nu au fost acceptate, fiind pregătită emisiunea din 18 decembrie 1940, pe care am prezentat-o inițial (cea de 250 lei). SURSA Net - Liliana-Nicoleta Hanganu

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Roua cerului - Drosera rotundifolia

Flora și fauna României

În luna decembrie, anul 2018 Monetăria Națională a Statului a lansat în circuitul medalistic mondial o medalie cu tema Roua cerului. Produsul medalistic, format din medalie, pliant și mapă de prezentare, este emis într-un tiraj de 100 de bucăți, calitate proof și poate fi achiziționat la prețul de 200 lei/ bucata (inclusiv TVA). Medalia este confecționată din argint cu puritatea de 92,5%, este rotundă, cu diametrul de 3 centimetri și greutatea de 13 grame. În câmpul central al aversului medaliei este reprezentată planta Roua cerului, iar deasupra, circular pe conturul medaliei este aplicată inscripția: “Drosera Rotundifolia – Roua cerului”. În câmpul central al reversului medaliei sunt reprezentate cateva animale și plante iar peste ele, cu litere mari de tipar, este aplicată inscipția: “FLORA FAUNA ROMÂNIEI”.

Roua cerului, denumire științifică - Drosera rotundifolia, este o plantă carnivoră care poate fi admirată în turbăriile muntoase (mlaștine de platou și altitudine, situate la o înălțime medie spre mare, cu o floră și faună specifică, îndeosebi cu mușchi), aflate în rezervații naturale. Este vorba despre o specie insectofagă ce și-a dobândit numele grație unei secreții lipicioase, cu aspect de rouă, ușor observabilă pe perișorii plantei, ca niște mici tentacule. În folclor, roua cerului este una din plantele căreia i s-a atribuit renumele de “iarba fierului“, despre care se spune că are puterea de a desface orice lacăt. Roua cerului este o plantă erbacee mică, insectivoră, perenă, hidrofită din familia droseracee răspândită în Europa, Asia, America de Nord. Are frunzele circulare, roșiatice, dispuse în rozetă bazală, acoperite pe fața superioară și marginal cu peri glanduliferi măciucați în vârf, a căror secreții lipicioase strălucesc în lumina soarelui ca picăturile de rouă (de unde și denumirea populară). Florile sunt mici, albe, dispuse într-o cimă scorpioidă; caliciu este tubulos și campanulat. Înflorește în lunile iunie-august. Fructul este o capsulă. Semințele sunt fusiforme, galbene-deschis, lungi până la 2 milimetri. Planta ademenește insectele cu tentaculele acoperite cu o sevă vâscoasă de care se prind insectele. Tentaculele de pe marginea petalelor se închid, iar seva plantei învelește insecta și o dizolvă complet, până nu mai rămâne nimic decât chitina.

Vlad Țepeș - domnul Țării românești

Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, Ţara Românească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

Insigna - Unitatea militară 01829 * 1938 - 1995 * 55 ani

Unitatea militară nr. 01829 este o unitate de transmisiuni dislocată în garnizoana Bucureşti, pe Strada Padina, nr. 41-49, Sectorul 1.

Transmisiunile militare constituie un corp aparte de militari şi tehnica aferentă care destinate pentru transmiterea informaţiilor în timp de pace şi război. Fără comunicare nu se poate obţine victoria în luptă. Enumăr câteva dintre căile de comunicaţii militare; radio, telefon, telegraf, radio-releu, internet sau satelit.

Medalia pionierească - Tot înainte

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației).

În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri.

În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Insignă cercetaș

Mișcarea cercetășească a luat ființă în anul 1907 în Anglia, fiind rapid îmbrățișată de tineri din toată lumea. Deși destinată băieților, mișcare a atras mai apoi și fetele. Primele patrule de cercetași în România s-au constituit în anul 1913, pentru ca în mai 1914 să se constituie Asociația “Cercetașii României”.

În primăvara anului 1929, datorită cererilor tot mai multe ale fetelor care doreau să devină cercetașe, Principesa Ileana convoacă la Palatul Cotroceni numeroase persoane pentru a discuta oportunitatea înființării unei mișcări de cercetașe. Aici se stabilește un comitet restrâns format din Principesa Ileana, Nissa Cămărășescu și căpitanul Ioan Dimăncescu (Comandantul Cohortei I Galben de cercetași), care va colabora cu Ministerul Școalelor în vederea înființării unei asociații a cercetașelor.

Insigna - Arbitru emerit

Arbitrul este un individ destinat a supraveghea desfășurarea în bune condițiuni a unei activități sportive, oricare ar fi ea: fotbal, handbal, volei, judo, lupte, box etc, înregistrarea punctajelor de joc (a golurilor), sancționarea încălcării regulilor de joc și urmărirea încadrării în timpul regulamentar de joc. Activitatea lui este remunerată financiar și apreciată prin acordarea unor gradații, titluri sau insigne.

__________ooOo___________

O POLIȚĂ

DE ASIGURARE ROMÂNEASCĂ