Epaminonda's Blog.....: BONCELLES

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană BONCELLES, municipalitatea

SERAING, provincia LIEGE, regiunea VALONIA, din vremuri diferite.

Cimitirul

Magazinul Carrefour

Școala

Restaurantul

Biserica

Fortul

Memorialul fortului

Strada Plainevaux

Strada Albert I

Strada Bisericii

Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_____________xxx_____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Monograma lui Alexandru Marghiloman

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, monogrma este un semn scris, gravat sau brodat, format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane.

Deasupra admiri monograma omului politic Alexandru Marghiloman, aplicată pe o scrisoare din anul 1903. Pe ea se disting două potcoave suprapuse (semn al norocului) ce pot fi interpretate ca și litera mare de tipar M, o cravașă și o crosă de hochei pe iarbă călare ce pot fi interpretate ca și litera mare de tipar A, iar dedesubt o eșarfă tricoloră cu textul: “ * ÎNAINTE * “

Alexandru Marghiloman (27 ianuarie 1854 – 10 mai 1925) a fost un politician reprezentativ pentru mișcarea conservatoare, care s-a născut la data de 27 ianuarie 1854 la Buzău și a decedat la data de 10 mai 1925 tot la Buzău.Este primul buzoian care a ocupat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României (Prim-ministru, 5 martie – 24 octombrie 1918) în același timp și ministru de interne. A urmat cursurile Colegiului “Sfântul Sava” din București, pe care l-a absolvit în anul 1870. A fost student și doctorand la Paris (1870 - 1878), reușind să își ia licența în drept și apoi doctoratul în drept și științe politice la Sorbona (1878). Între anii 1879 – 1883 a profesat în magistratură ca procuror, de unde a demisionat și s-a înscris în barou, devenind avocat al statului, iar pentru a se lansa în politică , în 1884 a demisionat și din avocatură. Deputat în anul 1884, a ocupat în Partidul Conservator funcții importante, iar între anii 1914 – 1925 a fost chiar Președintele Partidului Conservator din România, după ce la data de 27 ianuarie 1902, de ziua sa, a înființat Filiala Buzău a Partidului Conservator la vila sa – vila Albatros. Pentru perioade mai lungi sau mai scurte a ocupat diferite funcții în guvern precum: ministru justiției, ministru lucrărilor publice, ministru agriculturii, industriei, comerțului și domeniilor, ministru afacerilor străine, ministru de interne și ministru de finanțe. Într-o perioadă foarte grea pentru țară a fost numit Președinte al Consiliului de Miniștri. Într-o vreme când mai bine de jumătate de țară, era ocupată de Puterile Centrale, iar Casa Regală și Armata se retrăsese în Moldova, el a fost pus în situația de a semna armistițiul și tratatul de pace cu Germania. E important de precizat că prin semnarea acestor documente ostilitățile militare au încetat, iar armata română a avut răgazul de a se reface și de a riposta cu succes pe frontul din sudul Moldovei. În această grea situaţie, Alexandru Marghiloman a dovedit dragoste de ţară, tact desăvârşit şi presimţind izbânda franco-engleză, o abilitate, recunoscută ulterior şi de germani. Pentru semnarea acestor documente a primit puternice critici din partea opoziției dar e important de reținut că acele documente nu au valoare juridică deoarece nu au fost semnate de către șeful statului, regele Ferdinand I. Ca prim-ministru, Marghiloman a mers la Chișinău, de unde a primit Declarația Sfatului Țării de Unire a Basarabiei cu România din data de 27 martie 1918. Datorită lui Marghiloman, Buzăul a devenit un centru important al creșterii cailor de rasă și al întrecerilor hipice din România, construind aici un hipodrom de 42 de hectare. Herghelia s-a numit Albatros, după numele calului preferat, nume preluat și de vila sa, situată într-un parc de 45 pogoane (actualul parc Marghiloman). Caii săi au câștigat 27 de derbyuri. A fost căsătorit cu prințesa Eliza Știrbey, dar nu a avut copii. Din anul 1903 Marghiloman a fost vicepreședintele Jokey-Clubului din România, președinția onorifică fiind deținută de regele Ferdinand. Iată cum l-au caracterizat contemporanii: “O inteligenţă scânteietoare, spiritual, ironic, stăpân desăvârşit pe mijloacele lui, toate aceste însuşiri i-au dat putinţa să joace un rol de prim ordin în partidul conservator şi în politica românească. Avea un farmec deosebit în vorbă, pronunţând anumite expresii cu un uşor accent străin, creând o atmosferă de comuniune sufletească între el şi auditorul care îl asculta”. Odată Regina Maria a scris: “O zi petrecută la Vila Marghiloman era o zi plăcută și Marghiloman ne făcea să uităm în totul că era ministru”. Aici musafirii erau serviți cu o cafea specială “Cafeaua Marghiloman”, ce se pregătea la nisip dar nu cu apă ci cu cognac sau rom. Mai jos admiri statuia omului politic Alexandru Marghiloman, dezvelită în data de 27 martie 2018, dezvelită la Buzău, cu ocazia aniversării centenarului unirii Basarabiei cu România. Testamentul său se încheie astfel: “Am greșit poate mai mult decât socotesc, dar gândul mi-a fost întotdeauna curat și mi-am iubit țara”.

Insigna - CDM OP - Buzău 1916 - 2001

(Comandamentul 2 operațional)

Comandamentul 2 operațional Buzău a fost o mare unitate a armatei române, urmașă a Armatei a II-a, de pe timpul comunismului, care avea misiunea de conducere, control, și coordonare ale misiunilor Armatei Române pe teatrele internaționale de luptă. Comandamentul 2 Operațional Buzău, a purtat numele Mareșal Averescu, personalitate marcantă a istoriei militare române. Sus am postat o poză cu clădirea marii unități buzoiene. În prezent nu mai există structură militară de Comandament operațional în Buzău, aici existând doar comandamentul unei mari unități militare de nivel divizie - Divizia 2 Infanterie "Getica".

Costache Negri

Medalia de mai sus a bătută la comanda administrației orașului buzoian Râmnicu Sărat în onoarea omului politic Costache Negri care a redat orașului așa zisele bunuri închinate. Medalia s-a bătut în două variante de metal-compoziție: argint și aramă, este rotundă și are diametrul de 27 milimetri. Pe aversul medaliei este redat doar chipul lui Costache Negri, în profil spre dreapta. Reversul medaliei prezintă o inscripție pe șapte rânduri: “URBA / RIMNICUL SARAT / RECUNOSCĂTOARE / DOMNULUI C. NEGRI / PENTRU / RECUPERAREA BUNURILOR / DISE INCHINATE”, urmate de un ornament graficși sub acesta anul: “1863”.

Costache Negri (născut la data de 14 mai 1812 la Iași și decedat la data de 28 septembrie 1876 la Târgu Ocna) este un scriitor, om politic și patriot român. A îndeplinit următoarele funcții; pârcălab de Covurlui – între anii 1851 – 1855 și deputat – între anii 1857 – 1865. În anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice din Bârlad. A fost un fervent luptător pentru cauza Revoluției de la 1848 și a Unirii Principatelor. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. Mihai Eminescu îl prezenta pe Costache Negri ca fiind "unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor".

Asociația cercetașilor militari în rezervă și retragere

1 februarie 1958 - 2018

60 ani de la înființarea

Companiei de Cercetare specială - Buzău

Asociaţia cercetaşilor militari în rezervă şi în retragere (ACMRR) este o asociaţie profesională a cercetaşilor militari, în rezervă sau în retragere. Aceasta este persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, independentă, democratică, nonprofit, apolitică şi deschisă și are sediul în municipiul Buzău. ACMRR reprezintă interesele cercetaşilor militari în rezervă şi în retragere în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale şi cu organizaţiile similare din ţară şi străinătate. Deviza asociației este: ”Ad unum omnes” (Toți ca unul). Obiectivele principale ale ACMRR sunt:

promovarea valorilor socio-profesionale ale cercetaşilor militari în mediul militar şi în societate;
editarea/participarea la editarea unor lucrări ştiinţifice specifice domeniului militar şi profesiei de cercetaş militar;
organizarea de activităţi ştiinţifice pe teme de interes conexe domeniului de activitate;
promovarea respectului faţă de simbolurile naţionale şi valorile fundamentale ale democraţiei şi statului de drept;
consilierea membrilor pe problematica drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti, pentru consolidarea rolului societăţii civile;
participarea la educarea generaţiilor tinere în spiritul dragostei şi respectului faţă de ţară, popor şi profesia de cercetaş militar;
participarea la comemorarea evenimentelor importante pe plan local, naţional, iar uneori şi pe plan internaţional;
colaborarea cu organizaţii similare din ţară şi străinătate;
realizarea altor scopuri legale, stabilite prin hotărâri ale organelor de conducere ale ACMRR.

Insigna - Poliția locală Râmnicu Sărat - România

Atributiile politiei locale (fostă comunitară) sunt diverse: de la asigurarea ordinii si linistii publice pana la verificarea comerciantilor sau amendarea soferilor care incalca anumite prevederi ale Codului rutier.

Conform Legii nr. 155/2010 care reglementeaza activitatea politiei locale, politistii locali au atributii in sase domenii: ordine si liniste publica, circulatie, disciplina in constructii si afisaj stradal, protectia mediului, activitate economica, evidenta populatiei, ordine si liniste publica. Politistul local mentine ordinea si linistea publica in zonele in care este arondat, inclusiv in in imediata apropiere a unitatilor de invatamant publice, a unitatilor sanitare publice, in parcarile auto, precum si in zonele comerciale si de agrement, in parcuri, piete, cimitire sau in alte asemenea locuri publice. Legea il obliga sa participe, alaturi de institutiile abilitate, la activitati de salvare si evacuare a persoanelor si bunurilor periclitate de calamitati naturale ori catastrofe, precum si de limitare si inlaturare a urmarilor provocate de astfel de evenimente. De asemenea, el trebuie sa identifice cersetorii, persoanele fara adapost sau copii lipsiti de supravegherea si ocrotirea parintilor si sa ii incredinteze serviciului public de asistenta sociala, care sa le rezolve situatia mai departe. Politistii locali sunt cei care se asigura ca stapanii unor caini agresivi sau periculosi (cum sunt considerati cei din rasele pitbull, rottweiller, dog argentinian, mastiff sau ciobanesc caucazian) isi respecta toate obligatiile pe care le au vizavi de cresterea si ingrijirea acestora, fiind abilitati sa sanctioneze proprietarii care incalca prevederile legale. Totodata, politistii locali sunt cei care constata contraventii si aplica sanctiuni pentru nerespectarea normelor legale privind convietuirea sociala, pentru faptele constatate in raza teritoriala de competenta.

Râmnicu Sărat este un municipiu din județul Buzău, fiind situat în partea de nord a Munteniei. Este străbătut de șoseaua națională DN2 care leagă capitala de provincia Moldova. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată care leagă capitala de Moldova, orașul fiind deservit de o frumoasă gară proiectată de renumitul Anghel Saligny. Prima atestare documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din data de 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”. O vreme orașul a fost reședință de județ. Din anul 1994 orașul a fost declarat municipiu. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 33843 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,21%, romi – 8,26% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională actuală a municipiului Râmnicu Sărat se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,77%, iar restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile care s-au născut sau au trăit vremelnic în acest oraș: căpitanul erou Pavel Zăgănescu - căpitan pompier, care a luptat împotriva turcilor în Bătălia din Dealul Spirii, academicienii: Ștefan Minovici (chimist), Petre Antonescu (arhitect), Traian Săvulescu (bilog și botanist), Costin Murgescu (economist), Constantin Robescu (inginer agronom), Gheorghe Manea (inginer), Teodor Oroveanu (inginer), general și om politic Nicolae Ciupercă, amiral, comandant al Marinei Militare Române în perioada 1979-1989 Ion Mușat, cântăreață de operă, operetă și lied Florica Cristoforeanu, compozitor și interpret de muzică folk Valeriu Sterian, antrenoare de gimnastică Marian Bitang, etc.

Municipiul Buzău (nume antic Mousaios) este reședința și cel mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. La recensământul din anul 2002 orașul avea o populație de 134227 locutori. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzăul a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu, iar prima sa atestare documentară provine din anul 376 E.N. Sus am postat stemele vechi, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva reprezentative monumente de arhitectură și cultură buzoiene, din vremuri diferite.

Biserica Sfinții Îngeri

Palatul comunal (vedere aeriană)

Biblioteca județeană Vasile V. Voiculescu

Biserica Greci

Biserica Banu

Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu

Vila Albatros

Bufetul din Crâng

Casa Hortensia Papadat Bengescu

Casa de cultură

Cercul militar

Biserica din Cimitirul eroilor

Arhiepiscopia

Gara

Hala

Proprietatea Sava Gerota (azi Hotelul Coroana)

Liceul de fete Dr. C.Angelescu

Palatul comunal (azi Primăria)

Școala Dionisie Episcopul (azi Școala nr.5)

Școla primară mixtă nr.2 (azi Școala nr.1)

Spitalul județean (sediul vechi)

Casa Vergu Mănăilă

(Secția de etnografie și folclor a Muzeului județean)

Palatul de Justiție

Monumentul Omagiu

Hotelul Pietroasa

Centrul de afaceri

Prefectura

Magazinul universal Winmarkt

Sala sporturilor Romeo Iamandi

Seminarul teologic

Județul Buzău este situat în sud-estul României, la curbura Carpaților, fiind traversat de la NV spre SE de râul cu același nume de la care și-a luat numele. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați, numără aproximativ 495000 de locuitori și are reședința în orașul cu același nume. Ca structură administrativă județul este compus din 2 municipii - Buzău și Râmnicu Sărat, 3 orașe - Nehoiu, Pătârlagele, Pogoanele și 82 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Buzău, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.