Epaminonda's Blog.....: BURG DITHMARSCHEN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea germană BURG DITHMARSCHEN,

districul DITHSMARCHEN, landul SCHLESVIG HOLSTEIN,

dar și o vedere generală. Bancota superioară aparține părții

nordice a lnadului, iar cea inferioară aparține părților nordice

și sudice ale landului DITHSMARCHEN.

Biserica luterană

Muzeul silvic

Școala

Farmacia

Cheiul de acostare

Cimitirul local

Arhitectură locală

Vedere generală

***

DOUĂ CARICATURI GHICITORI

Sunteți invitați să ghiciți ce

personalități ale alumii

sunt reprezentate prin

caricaturile de mai sus.

Pentru a-ți veni ajutor

am scris și două catrene,

cer scuze pentru stângăcii.

Găsești răspuncul exact și

complet în următorul articol de blog;

ATTERSEE - AUSTRIA

BANDAJATUL

Scapă din orice „cafteli”

Doar cu două-trei “cârpeli”,

Fi’ndcă lumii a promis

Că este… “Greu de ucis”!

FREZATUL

S-a cam făcut de poveste

Schimbând mai multe neveste,

Tipul se crede fatal,

Și cel mai pur… liberal!

_____________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - 160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

15 ianuarie 1850 - 2010 Cernăuți - Ucraina

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (născut la data 15 ianuarie 1850 Ipoteşti şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Insigna - 160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

15 ianuarie 1850 - 2010 Cernăuți - Ucraina

M-am gândit că ar fi potrivit să atașez mai jos câteva păreri ale unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe marele poet reluând prezentarea unora dintre medaliile mai deosebite care îi sunt dedicate poetului nepereche.

„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa, încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. În aceeași proporție tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenție socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă… Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a propria sa ființă încât să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc.” - Titu Maiorescu – Critice

„Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” - Ion Luca Caragiale - În Nirvana

„Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” - Ion Luca Caragiale - În Nirvana

„Omul acesta a trăit, mai des mâhnit, mai rar vesel, într-un cerc foarte restrâns de prieteni. Dar era și un om ciudat! El își făcea o plăcere din necaz și din durere o voluptate. Dacă nu avea vreo supărare, și-o căuta; dacă nu venea să-l întâmpine durerea din afară, el știa să și-o scormonească singur din rărunchi. Cu un astfel de caracter mai era și de tot sărac…. Am cunoscut foarte de-aproape un om cu o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atâta putere de gândire. Era pe lângă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă și mai înaltă fantezie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară «formă nouă limba veche și-nțeleaptă», pe care o cunoștea atât de bine și o iubea atât de mult…. Dacă nu dorea onoruri, dacă fugea de zgomot și de laude, asta nu era decât din pricina deșertăciunii lor, iar nu din vreo falsă modestie ce l-ar fi făcut să n-aibă deplină și manifestă încredere, față cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent, și o știa mai bine decât oricine; nici o critică nu-l putea face să se-ndoiască de sine, iar aplauzele nu i-ar fi putut spune decât mai puțin de ce credea el însuși. De aceea opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare sau neîncredere în sine.” - Ion Luca Caragiale - Ironie

Om de o veselie copilăroasă, el râdea cu toată inima, încât ochii tuturora se-ndreptau asupra lui. În clipa următoare se-ncrunta însă, se strâmba ori își întorcea capul cu dispreț. Cea mai mică contrazicere-l irita; muzica de cele mai multe ori îl supăra; șuierătura-l făcea să se cutremure; orișice scârțâitură-l scotea din sărite.” - Ioan Slavici – Amintiri

„Poetul era un prieten ideal. Bun de inimă, îndatoritor, niciodată răutăcios, totdeauna gata de sacrificiu pentru alții. De discutat serios nu prea discuta cu alții nici literatură, nici filozofie, nici politică, nici altceva. Se vedea simțindu-se ridicat sus peste ceilalți, la care privea liniștit și blând din înălțimea gândurilor lui. Îi asculta bucuros pe toți și când se întâmpla de spuneau vreo prostie, zâmbea binevoitor. Era o fire plină de contraste și extreme: rezervat și expansiv, izolat și plăcându-i zgomotul vieții, foarte dulce cu prietenii și neîndurat cu adversarii de idei, pe care îi ura din cea mai adâncă convingere…. Cu subalternii lui se purta îndatoritor; se întâmpla că muncea el și pentru ei....În redacție muncea enorm de mult…nu-i plăceau chefurile exagerate și bucuriile senzuale, ca după nebunie, ci stătea ziua întreagă, uneori noaptea chiar, la redacție. Cu superiorii era demn și neîncovoiat.” -

Ei l-au văzut pe Eminescu (D.Roșca) – Antologie de texte de Cristina și Victor Crăciun

Insigna - Marina militară

Prin Marină militară sau, cum mai este ea de numită - Marina de război- se înțelege totalitatea forțelor militare de pe mare ale unui stat compusă din nave de război, nave de escortă, precum și avioane, submarine, împreună cu tehnica şi personalul din cadrul infanteriei marine.

Marina militară română este denumită oficial, în termeni militari de specialitate, Forţele navale române. Ea este compusă din Flota maritimă militară, care operează în Marea Neagră precum şi în celelalte mări şi oceane ale lumii, numai sub egida NATO, şi Flota fluvială militară, care operează pe Dunăre.

Insigna - Concursul "Prietenia" - România '78 - atletism

Concursurile sportive din vremea comunistă se organizau sub egida prieteniei, a solidaritații și a păcii între popoarele lumii. Nu se omitea nicio ocazie pentru a se promova politica externa "de prietenie si pace între popoare".

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la I.A.A.F.(Federația international de atletism amator). Primele campionate naționale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, F.R.A. organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale F.R.A.. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Insigna - Expo XXXVIII - Alexandria

Petroșani - Al IV-lea Congres național de insignografie

25 - 27 mai 2012

Alexandria este un municipiu și reședința județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române, pe partea dreaptă a râului Vedea, la 88 km distanță de capitala României - București. Întemeiat în anul 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. Sus am postat stema actuală a municipiului și o poză cu Catedrala episcopală „Sfântul Alexandru” dinAlexandria.

Petroșani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu din judeţul Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 34300 de locuitori și este situat la 100 kim sud față de reședința județului - Deva. Aici se află sediul Companiei Naţionale a Huilei, care cuprinde mai multe exploatări miniere, printre care şi Lupeni. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Petroşani precum și o poză a Caterdralei ortodoxe din localitate.

Insigna - Informații și relații publice

Direcţia informare şi relaţii publice –M.Ap.N. este structura specializată în conducerea, organizarea şi gestionarea domeniului informării şi relaţiilor publice în Ministerul Apărării Naţionale în timp de pace, în situaţii de criză şi la război. Direcţia informare şi relaţii publice are următoarele atribuţii: planificarea, organizarea, desfăşurarea, coordonarea şi evaluarea activităţii de informare şi relaţii publice în Ministerul Apărării Naţionale; conducerea mass-mediei militare centrale; organizarea şi desfăşurarea instruirii în domeniul informării şi relaţiilor publice pentru personalul armatei; monitorizarea mass-mediei interne şi internaţionale; realizarea, întreţinerea şi actualizarea site-ului central de internet al Ministerului Apărării Naţionale și asigurarea accesului la informaţiile de interes public, conform prevederilor Legii nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca răspuns la creşterea nevoii de comunicare şi transparenţă publică a instituţiei militare şi din dorinţa de aliniere rapidă la standardele unei armate moderne, capabilă să răspundă provocărilor noului mediu de securitate internaţional, conducerea Ministerului Apărării Naţionale a decis, la sfârşitul lunii octombrie 1991, introducerea activităţii de relaţii publice în armată şi înfiinţarea Secţiei de Informare şi Relaţii Publice a Armatei (SIRPA), aflată în subordinea directă a ministrului apărării. La 30 octombrie 1993, în baza Ordinului general al ministrului apărării şi a Ordinului Marelui Stat Major, SIRPA s-a transformat în Direcţia de Informare şi Relaţii Publice a Armatei (DIRPA), iar în perioada 30 aprilie 1997 – 20 februarie 2007 a purtat denumirea de Direcţia Relaţii Publice (DRP). Începând cu 20 februarie 2007, denumirea structurii este Direcţia informare şi relaţii publice. În perioada 1993-1997, direcţia a funcţionat în subordinea secretarului de stat şi şef al Departamentului pentru Politica de Apărare şi Relaţii Internaţionale, iar în perioada 1997-2000 în subordinea directă a ministrului apărării. Începând din 1 martie 2001, Direcţia Relaţii Publice s-a subordonat secretarului de stat şi şef al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul, Armonizare Legislativă şi Relaţii Publice. Din 31 iulie 2006, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, Armonizare Legislativă şi Relaţii Publice şi-a schimbat denumirea în Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică. Deasupra am postat logo-ul și steagul de identificare al acestei structuri militare.

Insignă specialist clasa I - Informații și relații publice

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

_____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIA BANCARĂ