Epaminonda's Blog.....: SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ȘI DINCOLO DE PRUT

Prietene vizitator-cititor aduc aici câteva epigrame și citate ale unor autori din Republica Moldova, dar și câteva cărți poștale ilustrate, insigne, ordine și medalii emise de partea stângă a Prutului.

A.EPIGRAMIȘTI

ION DIVIZA s-a născut în anul 1955 și în prezent este jurnalist și om de teatru la Chișinău.

În poza de deasupra este domnia sa, alături de autorul blogului și un prieten necuvântător. Iată ce a scris dl.Diviza despre ocupația sa de zi cu zi și încă două epigrame;

MIE ÎNSUMI, GAZETAR REFUGIAT ÎN TEATRU

Fugind de falsuri, oameni trişti,

De vicleşugul ziaristic,

M-am exilat între artişti...

Măcar aceştia mint artistic!

***

CUCOANA CU PRĂJINA

Minciuna acuzată de viol
Semeaţă-şi înfrunta judecătorul,
Văzând în preajmă Adevărul gol,
A exclamat: El e violatorul!

***

DECLARAȚIE DE DRAGOSTE

Femeie, fi'ndcă te iubesc
Şi vreau mereu să-ţi fie bine,
Un singur lucru nu-ţi doresc:
Un soţ... ca mine.

GHEORGHE BÂLICI s-a născut în anul 1963. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1985) şi Academia de Administrare Publică (2002). A lucrat profesor de română la Colegiul de medicină din Tighina, apoi la Ungheni. În prezent e funcţionar public la Primăria municipiului Chişinău.

În poza de deasupra este domnia sa, alături de autorul blogului. Iată două epigrame scrise de dânsul;

TIMPUL CRIZEI

În timpul greu al crizei, iau aminte
Că multe fete rupte sunt din soare,
Dar şi fierbinţi ca soarele fierbinte...
Pe mulţi bărbaţi îi ard la buzunare!

***

ÎN LIPSA CENZIRII

Dintre-atâtea ţări sub soare,
Doar la noi cenzură nu-i:
Despre "viaţa-nfloritoare"
Spui ce vezi, dar… vezi ce spui!

EFIM TARLAPAN s-a născut în anul 1944 și a absovit Facultatea de Filologie (secţia Jurnalism) a Universităţii de Stat din R.S.S. Moldovenească (1966–1970) find și bursier la Cursurile superioare de literatură de la Institutul „A. M. Gorki” din Moscova (1985-1987).

În poza de deasupra este domnia sa, alături de autorul blogului. Iată două epigrame scrise de dânsul;

SFÂRȘIT DE IARNĂ, PE LAC

Pe gheaţa subţire, un ins pescuieşte.
În van se agită pe mal salvamarul-
Pescarul aşteaptă să-i cadă vreun peşte
Iar peştele-aşteaptă să-i cadă pescarul!

***

ECLIPSA

Am văzut eclipsa şi-s
Amuzat, cum nu se poate:
Sus, pe cer, un ochi închis,
Jos, pe Terra... guri căscate.

ION CUZUIOC, de profesie medic, este un scriitor din Republica Moldova, care s-a născut în anul 1949. Iată două epigrame scrise de dânsul;

CÂND ESTE ÎNȚELEGERE

Tâmplar fiind de meserie,
Ţinea la fiecare sculă
Şi soaţa şi-a-nvăţat să ştie
Că, fără sculă, viaţa-i nulă.

***

UNUI POLIȚIST ÎN ETATE CU SOȚIE TINERICĂ

Când iese-n bulevard,
Străjer să stea de gardă,
Soţia-i bodyguard
Un căţeluş cu zgardă.

EFIM BIVOL s-a născut 1951 și a absolvit Facultatea de Filologie (secţia Ziaristică) a Universității de Stat din R.S.S. Moldovenească (promoţia 1974), debutând cu poezii umoristice şi aforisme în revista de satiră şi umor „Chipăruşul”, în anul 1964. Iată două epigrame scrise de dânsul;

CONCESII

Strigă unu-n Piaţa Mare:
"Vrea poporul de mâncare!"
Parlamentul se adună
Şi-i urează: "Poftă bună!"

***

CUCUL FAMILIST

Cucul se întoarce-acasă,
Să-şi mângâie puii săi,
Dar, văzându-i mari, îi lasă
Şi devine iar holtei.

B.CITATE

SUNT

de Grigore Vieru

Sunt pomul cel cu mere roşii,

În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproşii
Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Beţivul peste ea se udă.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe faţă preoţi o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înşiră golănimea brută.

Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujaţi cu roşul Uniunii.

Sunt, poate, însuşi viitorul
Poporului cu chip de salce
Pe care-l mai învaţă chiorul
Pe unde şi-n ce fel să calce.

Sunt cel ce vrea să cânte-n Piaţă
A libertăţii dulci prescură,
În gură c-un baston de gumă,
Cu un căluş cazon în gură.

Sunt pata cea de sânge, zisă
Republica Moldovenească
Ce-n loc să frigă ucigaşul,
Încearcă veşnic să-i zâmbească.

Sunt dorul care zboară peste
Zagaz şi apa înspumată
Un fel de tristă libertate
Cu lacrimi mari încoronată.

Sunt Prutul singur şi istoric,
Ghimpata sârmă îl răneşte.
Îl suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvorăşte.

Sunt doina, taina ei, pe care
Nu poţi s-o-năbuşi, nici s-o sperii
Chiar dacă-ar fi acoperită
Cu-o mie una de Siberii.

C.CĂRȚI POȘTALE ILUSTRATE

Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ-teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este atestat documentar din anul 1436 iar astăzi numără aproximativ 678000 de locuitori. Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea istorică a acestui oraș și al Moldovei. Începând cu anul 1241 teritoriul este călcat sistematic de invaziile hoardelor tătare. Istorii consemnează că Principatul Moldovei, ca stat, s-a format în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, în teritoriul general cuprins între Munții Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru. În anul 1812 teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) este anexat de către imperiul țarist rus. Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratataul de la Paris din anul 1856, în urma războiului Crimeii, retrocedează Principatului Moldovei, județele Ismail, Cahul și Bolgrad din partea de sud. În anul 1859 are loc Unirea Principatelor Moldova și Țara românească sub domnia unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unor negocieri internaționale, în 1878, cele trei județe sudice ale Basarabiei revin Rusiei, ca troc pentru acceptatrea alipirii Dobrogei la România și recunoașterea independenței naționale a României. În anul 1917 Basarabia își declară pentru prima dată independența sub numele Republica Democrată Moldovenească, iar în anul 1918 se unește cu Regatul României. Anul 1945, terminarea celui de-al doilea război mondial, marchează, încorporarea Basarabiei la Rusia, ca republică autonomă , sub numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar în data de 27 august 1991 teritoriul dintre Prut și Nistru își proclamă pentru a doua oară independența, ca stat, sub numele Republica Moldova. Din această prezentare succintă reiese că teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a fost independent între anii 1917 – 1918 și 1991 – prezent, a fost sub administrație rusă între anii 1812 – 1917 și 1945 – 1991, iar în rest a aparținut Principatului Moldovei și României.

Chișinău - Biserica catedrală

Chișinău - Casa eparhială

Chișinău - Liceul militar "Ferdinand"

Chișinău - Muzeul național

Chișinău - Palatul arhiepiscopal

Chișinău - Primăria

Chișinău - Strada Alexandru cel Bun

Chișinău - Teatrul național

Chișinău

Cernăuți este un oraș din regiunea cu același nume din Ucraina, regiunea Bucovina de nord și este situat pe râul Prut. Orașul a fost atestat documentar pentru prima dată în domnia lui Alexandru cel Bun, în data de 8 octombrie 1408, într-un privilegiu acordat negustorilor din Lemberg (azi Lvov), și în prezent numără aproximativ 260000 de locuitori. Începând cu anul 1775 orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei vorbitori de limba idiș, care au adoptat cu timpul limba germană înrudită. În anul 1849 orașul Cernăuți a devenit capitala Ducatului Bucovina, instituit prin constituția Austriei din 4 martie 1849. Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în anul 1918, orașul și zona sa au devenit parte a României. În iunie 1940 orașul și zona au fost ocupate de URSS, și în urma pactului Molotov-Ribbentrop a fost oferite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania. La 30 martie 1944 armata sovietică l-a reocupat, anexându-l Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. După destrămarea U.R.S.S. orașul a rămas în componența statului Ucraina.

Cernăuți - Biserica Sf.Paraschiva

Cernăuți - Cafeneaua Europa

Cernăuți - Depoul de cale ferată

Cernăuți - Direcția de Poliție

Cernăuți - Cazarma Erzberzog Eugen

Cernăuți - Gara

Cernăuți - Gimnaziul

Cernăuți - Hotelul Pension

Cernăuți - Strada nr.7 și Monumentul

Cernăuți - Muzeul și Palatul Justiției

Cernăuți - Palatul Justiției

Cernăuți - Palatul evreiesc

Cernăuți - Palatul feroviar

Cernăuți - Piața Primăriei

Cernăuți - Primăria

Cernăuți - Piața Elisabeta

Cernăuți - Reședința Mitropolitană

Cernăuți - Școala de Stat

Cernăuți - Spitalul de copii

Cernăuți - Strada Primăriei

Cernăuți - Strada Providenței

Cernăuți - Strada Regele Ferdinand

Cernăuți - Teatrul național

Cernăuți - Templul israelit

Cernăuți - Universitatea

Cernăuți - Cazarma Ștefan cel Mare

Cernăuți - Școala Normală de băieți

Cernăuți - Vedere

Cernăuți - Salutări

Cernăuți - Reclamă comercială

Ismail este un oraș de subordonare regională în regiunea Odesa, sud-vestul Ucrainei. Este situat la o distanță de 192 km sud-vest de orașul Odesa și la 80 km de vărsarea brațului Chilia al Dunării în Marea Neagră. Orașul este situat la o altitudine de 31 metri, pe brațul Chilia al Dunării, în partea de sud-vest a raionului Ismail. Are aproximativ 77076 locuitori, în principal ruși și ucrainieni și atestat documentar prima dată în anul 1542. În secolele IV-V s-a aflat aici o colonie de origine greaca cu numele de Antiofilas. În secolul al XII-lea, negustorii genovezi au construit aici o cetate denumită “Licovrissi”. În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812 “Basarabia” era denumirea românească a Bugeacului - Bugeac fiind un nume turcesc). De la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatul Moldova. fiind cunoscut sub denumirea de Smil. Orașul a avut o importanță mare în secolul al XV-lea, sub domnia voievodului Ștefan cel Mare. În 1484 devine protectorat otoman. Pe mai departe istoria acestui oraș este strâns legată de istoria celor trei județe sud basarabene prezentată la orașul Chișinău.

Ismail - Bulevardul Lung

Ismail - Catedrala

Ismail - Catedrala și Monumentul regelui Ferdinand

Ismail - Catedrala cetății

Ismail - Liceul de fete

Ismail - Catedrala, Tribunalul și

Monumentrul Trecerea Dunării

Ismail - Vedere

Storojineț este un oraș situat în regiunea Cernăuți din Ucraina, centru administrativ al raionului cu același nume de la poalele Carpaților Bucovinei. Este situat la o distanță de 22 km sud-vest de municipiul Cernăuți, în apropiere de frontiera cu România. Orașul se află la o altitudine de 366 metri, pe malul râului Siret, în partea de centru a raionului Storojineț. Are o populație de aproximativ 14500 de locuitori, preponderant ucrainieni, dar există și o comunitate importantă de români. Prima mențiune a localității Storojineț are loc pe vremea lui Alexandru cel Bun(1400-1432), care a pus sub ascultarea episcopului de la Rădăuți, bisericile din 50 de sate, printre care aflăm și Storojinețul. A doua mențiune datează din data de 18 februarie 1448, când Roman Voievod (1447-1448) a dat boierului Petrea, fiul lui Toma satul Storojinet pe Siret. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După Unirea Bucovinei cu România la 27 noiembrie 1918, orașul Storojineț a făcut parte din componența României, ca reședință a Plășii Flondoreni și a județului Storojineț. S-a încercat redenumirea orașului din Storojineț în Flondoreni, dar nu s-a reușit. În anul 1921, limba română devine limbă oficială, iar limba ucraineană nu se mai folosește în administrație. La recensământul general al populației din 29 decembrie 1930, orașul Storojineț avea 8611 locuitori, din care 4151 bărbați și 4460 femei, fiind cea mai populată localitate din județ. Urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, la data 28 iunie 1940 Bucovina de nord este anexată de către URSS. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, orașul Storojineț fiind eliberat de către armatele germano-române la 5 iulie 1941. În anul 1944 Bucovina de nord și orașul Storojineț revin URSS, mai exact Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, Ucraina de astăzi.

Storojineț - Biserica romano catolică

Bălți este un oraș cu statut de municipiu, reședința Regiunii de dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul cu un relief de câmpie fragmentată este situat la 138 kilometri la nord de Chișinău și la 65 de kilometri față de punctul de trecere a frontierei cu România, de la Sculeni. Orașul Bălți este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi. Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiul Otoman, din anul 1620. Orașul are aproximativ 150000 de locuitori, fiind situat pe locul 3 ca populație după orașele Chișinău și Tiraspol.

Bălți - Gara centrală

Cetatea Albă este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, Ucraina de astăzi, regiunea Odesa. În timpul lui Burebista, cetatea se numea "Tyras" și ținea de regatul dacic al său. Cetatea s-a aflat sub suzeranitatea moldovenilor între anii 1359 -1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. În anul 1812 orașul intră sub administrare rusă. În anul 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzând și Cetatea Albă, iar în anul 1918, prin unirea cu România, trece trece în componența Regatului României. În 1940 orașul este ocupat de URSS fiind atribuit RSS Ucrainiene, pentru ca în anul 1941, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, orașul redevine românesc, iar în anul 1944 trece definite în componența URSS – RSS Ucraineană.

Cetatea Albă - Limanul

Cetatea Albă - Str. Mihai Eminescu și Banca Națională

Cetatea Albă - Cetatea "Ștefan cel Mare"

Soroca este un oraș în nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la 160 kilometri depărtare de capitala – Chișinău. Cu 37,5 mii de locuitori orașul este centrul administrativ al raionului cu același nume. La Soroca funcționează un muzeu de istorie și etnografie care include și Cetatea Soroca, ridicată în piatră de către domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1489 și renovată în forma actuală de către un domnitor urmaș - Petru Rareș.

Soroca - Cetatea

Soroca - Vedere

Tighina, oficial Bender, este un oraș cu statut de municipiu din Republica Moldova, situat la 61 de kilometric depăratre sud-est de Capitala – Chișinău.Începând cu anul 1992, în urma conflictului din Transistria, orașul și localitățile înconjurătoare se află sub controlul autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene.

Bender - Litografie

Tighina - Intrarea principală în Cetate

Tighina - Cetatea veche pe malul Nistrului

Bad Burnas este denumirea în limba germană a satului - stațiune de odihnă Lebedivka, denumire românească Băile Burnas, din comuna Tuzla, raionul Tatarbunar, regiune Odesa, statul Ucraina. Satul, cu 26 del ocuitori, este situat la o altitudine de doar 14 metri, pe malul limanului Burnas de la Marea Neagră. Satul a fost înființat, ca stațiune de odihnă, de către coloniști germane în anul 1787. Astăzi stațiunea poate găzdui, în același timp, 2000 de turiști. Localitatea dispune de un litoral cu lățimea de aproximativ 400 de metri, pe care în fiecare vară se montează corturi.

Vederi Bad-Burnas

Boian, în germană Bojany, în ucraineană Boiani este un sat- reședința de comună, din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, statul Ucraina. Satul cu aproximativ 4400 de locuitori, preponderant români (moldoveni), este situate la altitudinea de 158 de metri și la o depărtare de 20 kilometri față de Cernăuți. În secolul al XVIII-lea teritoriile din jurul satului au constituit moșia cronicarului moldovean Ion Neculce.

Biserica din Boian

Șabolat, altă denumire Budachi, a fost o localitate - stațiune de odihnă din sudul statului Ucraina, provincia istorică Bugeac, pe limanul Șabolat, la nord de brațul dunărean Chilia, care pe timpul administrației românești a teritoriului sud basarabean s-a numit Dacia. Localitatea era compusă din trei sate; Budachi - Cosa, Budachi - Cordon și Budachi – Sat.

Șabolat - Restaurantul

Șabolat - Sosirea de la plajă

Budachi - Cordon * Plaja

Stațiunea balneară Budachi - Plaja

Budachi - Cordon * Plaja

Budachi - Cordon * Lecția de înot

Băile Budachi - 1931

Stațiunea balneară Budachi - Dacia

Budachi - Cordon * Pe plaja

Budachi - Cordon * Pescuirea la Maria

Dacia (Budachi - Cordon)

Budachi - Cordon * Faleza și coborârea pe plajă

Cordon Budache - Cetatea Albă

Budachi - Cordon * Plaja și faleza

Budache - Cordon * județul Cetatea Albă

(Sectorul Regimentului 5 Grăniceri)

Sanatoriul Grănicerilor

Budachi - Cordon * Sanatoriul Corpului Grănicerilor

Budachi - Cordon * Scara spre plajă

Stațiunea balneară Budachi - Cosa

Stațiunea balneară Dacia (Budachi)

Stațiunea balneară Dacia (Budachi - Cordon)

cu Limanu și Marea Neagră

Plaja Dacia (Budachi)

Budachi - Cordon * Faleza

Bugaz (în ucraineană Zatoka) este un oraș în sudul Basarabiei (Ucraina de astăzi). Orașul cu aproximativ 1600 de locuitori este o stațiune balneară de pe coasta Mării Negre, frecventată în mod special de persoane cu venituri medii din Ucraina și Republica Moldova. La Bugaz se află podul peste strâmtoarea Țarigrad, ce asigură comunicarea rutieră și feroviară a raioanelor ucrainene din sudul Basarabiei cu restul Ucrainei.

Bugaz - Noul sanatoriu al

Ligii naționale contra tuberculozei

Dobrușa este o localitate situată în raionul Șoldănești (Republica Moldova, undeva în partea sa estică, pe malul drept al râului Nistru).

Mănăstirea din localitatea Dobrușa, raionul Șoldănești

Cahul este un oraș în partea de sud-vest a Republicii Moldova, situat la frontiera cu România, la 175 kilometri depărtare de Chișinău. Localitatea este menționată pentru prima oară în secolul al XVI-lea, sub numele de Frumoasa, sub care figurează până în secolul al XIX-lea și, alături de Kahul (nume tătăresc) până la începutul secolului al XX-lea. Cu o populație de aproximativ 41000 de locuitori (în anul 2012), Cahul este centrul administrativ al raionului cu același nume, deseori fiind poreclit "Capitala de Sud" a Moldovei.

Cahul - Tribunalul

Vedere Cahul

Nistrul este un râu care izvorăște în Ucraina, în apropiere de granița cu Polonia și se varsă în Marea Neagră. Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și Republica Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe malul său stâng se află regiunea separatist Transistria, iar apoi râul devine din nou graniță între Moldova și Ucraina, înainte de a străbate teritorii ucrainene. Se varsă în Marea Neagră prin Limanul Nistrului, pe teritoriu ucrainean. Printre altele, Nistrul este folosit pentru pescuit, transport de mărfuri și producerea energiei electrice. Râul are o lungime de 1362 kilometri, fiind navigabil pe 500 de kilometri. Debitul mediul anual al râului este de 310 metri cubi pe secundă, iar suprafața bazinului său hidrogrfaic este de 72100 kilometri pătrați.