Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO 75

1. Statul Noua Zeelandă procedează la înlocuirea bancnotelor naționale aflate în circulație. Noua Zeelandă este o țară insulară compusă din două insule mari și mai multe insule mici, situate în sud-vestul Oceanului Pacific. Printre națiunile Pacificului de Sud, Noua Zeelandă are cea mai mare și cea mai industrializată economie și este a doua după Papua Noua Guinee ca populație. Statul, cu capitala la Wellington, și-a câștigat independența în anul 1931 față de Marea Britanie. Ca formă de guvernământ statul este o monarhie constituțională cu o populație de 4,4 milioane de locuitori și întindere de 268021 kilometri pătrați.și face parte din Commonwealth-ul britanic condus de suverana Marii Britanii – Elisabeta a II-a.

Aici îți prezint bancnotele de 20, 50 și 100 dolari (deasupra bancnota din 1999 iar jos cea nouă). Bancnotele noi au un design îmbunătăți și mai multe elemente de securitate, deși reprezentările grafice principale sunt aceleași.

Bancnotele de 20 dolari prezintă chipul Elisabetei a II-a.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

Bancnotele de 50 dolari prezintă chipul lui Apirana Turupa Ngata.

Sir Apirana Turupa Ngata a fost un politician şi jurist neozeelandez, care a trăit anii 1874 – 1950.

Bancnotele de 100 dolari prezintă chipul lui Ernest Rutherford.

Ernest Rutherford (1871 – 1937) a fost un fizician și chimist neozeelandez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1908, pe bună dreptate considerat "părintele" fizicii nucleare.

Mai jos admiri câteva monumente arhitectonice din capitala neo-zeelandeză, un cec, un bond, un certificat, o monedă și o medalie, toate din Noua Zeelandă:

Clădirea Guvernului

Înalta Curte de Casație și Justiție

Cec

Bond

Certificat

Monedă

Medalie

2. Există informații că, în pregătirea aderării la spațiul comun european al monedei euro, și România a emis monede euro probă, test sau de încercare. Acestea au pe revers chipurile domnitorilor Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș.

Mai jos îți prezint moneda euro probă, test sau de încercare, emisă de statul român în anul 2008, având pe avers o poză a Turnului cu ceas al cetății Sighișoara iar pe revers chipul domnitorului Ștefan cel Mare. Până acum nu am găsit nicio imagine cu moneda euro de probă, cu chipul lui Vlad Țepeș.

Turnul cu ceas este un monument istoric și de arhitectură din orașul cetate - Sighișoara, din județul Mureș, provincia istorică Transilvania, România, cel mai masiv dintre cele nouă turnuri de apărare ale cetății, care s-au păstrat până în prezent (din totalul de 14). Monumentul este situat în partea de sud-est a cetății și este vizibil din orice punct al orașului. Edificiul a fost construit în secolul al XIV-lea pentru a proteja poarta principală a orașului. La sfârșitul sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu un coronament de factură barocă, similar celui de la Catedrala Sf. Vitus din Praga. De-a lungul timpului Turnul cu Ceas a devenit edificiul reprezentativ al orașului. Până în anul 1556 încăperea de la primul nivel al turnului a servit drept sală a consiliului orășenesc. Constructia are la baza o prisma dreptunghiulara, prezinta cinci nivele, care impreuna cu balconul si acoperisul in forma de piramida au o inaltime de 64 de metri. Acest edificiu a primit la inceputul veacului al XVII-lea un orologiu realizat in anul 1648 de catre Johann Kirschel, ce era prevazut cu statui de lemn de tei, inalte de 0,80 metri, infatisând zeii păgâni ce personifica zilele saptamanii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn si Soarele. Actualul mecanism al ceasului este mai nou, fiind executat la comanda speciala in Elvetia, de către firma Fuchs si instalat in Turnul cu Ceas la data de 1 aprilie 1906. In exterior ceasul este dotat cu doua cadrane uriase, de 2,40 metri diametru, pe fiecare fatada a turnului si figurine instalate in nise.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iarŞtefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus - fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură - ca să zic aşa - Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta. Imperiul Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod împotriva Imperiului creștin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre - şi-atunci ne înțelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş. (Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

3. Și statul Trinidad și Tobago procedează la înlocuirea bancnotelor naționale aflate în circulație. Trinidad și Tobago este o țară insulară formată din două insule, Trinidad și Tobago, situate la 17 km de coasta nordică a continentului America de Sud, în Marea Caraibelor, facând parte din Antilele Mici. Economia sa se bazează în principal pe industria petrolului. Un eveniment important în viața insulelor este carnavalul care se ține anual și care atrage turiști din toată lumea. Țara se întinde pe 5131 kilometri pătrați de uscat, numără aproximativ 1,2 milioane de locuitori și are capitala în orașul Port of Spain. Acest stat și-a câștigat independența în data de 31 august 1968 față de Marea Britanie și are ca deviză națională sloganul “Împreună visăm, împreună realizăm!

Aici îți prezint bancnota de 50 dolari (deasupra cea din anul 2006, jos cea nouă). Bancnota nouă are un design îmbunătăți și mai multe elemente de securitate, deși reprezentările grafice principale sunt aceleași.

Pe aversul ambelor bancnote este reprezentată Banca națională a statului Trinidad și Tobago.

Mai jos admiri alte renumite monumente de arhitectură din capitala acestui stat, o monedă și o medalie Trinidad și Tobago.

Academia Națională

Muzeul Național de Artă

Monedă

Medalie

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRĂILA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Centrul militar județean Brăila

Înfiinţat prin Ordinul nr. M.10 din 17.02.1968 al ministrului Forţelor Armate, Centrul Militar Judeţean Brăila (C.M.J.) a rezultat prin contopirea comisariatelor militare raion - oraş Brăila şi raion Făurei, subordonat iniţial prim adjunctului ministrului Forţelor Armate şi şef al Marelui Stat Major, iar din 20.08.1969 Comandamentului Militar Teritorial Bacău. A urmat, includerea în structura unităţii a organului militar de apărare locală antiaeriană al cărui şef deţinea şi funcţia de locţiitor pentru A.L.A. al comandantului centrului militar judeţean. De la înfiinţare Centrul Militar Judeţean Brăila a avut ca reşedinţă garnizoana Brăila unde a funcţionat în două adrese: prima, în localul fostului raion - oraş Brăila din str. R.S. Campiniu nr. 30 și a doua în cazarma actuală din şoseaua Buzăului nr.5. Sus am postat logo-ul C.M.J. Brăila.

Insignă - C.M.J. Brăila 35 de ani

(Centrul militar județean)

Din atribuţiile Centrului Militar Judeţean Brăila, amintim doar pe acelea care nu s-au păstrat până în prezent: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoana Brăila; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi etc.; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Potrivit însemnărilor din registrul istoric al unităţii, la data înfiinţării centrul militar avea un efectiv de 22 de ofiţeri, 10 subofiţeri şi 16 salariaţi civili, care au efectuat prima încorporare în anul 1968 a unui contingent de 1395 de recruţi. Începând cu 15.01.1990, unitatea se transformă în Comandament Militar Judeţean şi ia în subordine Statul Major al Gărzilor Patriotice şi al Apărării Civile. Reprimeşte denumirea iniţială de centrul militar judeţean pe 01.06.1994. Pe data de 15.03.2002, unitatea trece în subordinea Corpului 1 Armată Teritorial Bucureşti, iar cu 01.12.2002 se transformă în Centrul Militar Zonal Brăila şi ia în subordine două centre militare judeţene din sudul ţării. Sus am postat steagul de identificare al C.M.J. Brăila.

Tracon S.R.L.- Brăila România 1991 - 1996

Societate de transporturi și construcții

(Societate cu răspundere limitată)

Jubileu - 5 ani

Infiintata in 1991, S.C. Tracon S.R.L. are capacitatea tehnica de a executa o variata gama de proiecte, de la cladiri de mare anvergură si lucrari de infrasturtură la restaurări de cladiri de patrimoniu. Societaea oferă următoarea gamă de servicii; constructii civile si industrial, consolidari si restaurari cladiri, studii topocadastrale, proiectare cladiri civile si industrial, proiectare lucrari de infrastructura, structuri si verificare, proiectare si executie fatade, servicii conexe cladiri, lucrari de mediu, lucrari mecanice, lucrari electrice, productie betoane si armature, transporturi tehnologice, sisteme de pereti cortina, productie usi si ferestre la comanda, productie semifabricate si produse din lemn, management de proiect, consultanta tehnica si juridical, management-ul deseurilor, servicii administrare proprietati, etc. Sediul societății este situat în Brăila, pe strada Vapoarelor, la nr.21.

Centenar Panait Istrati 1884 - 1984

Panait Istrati (născut la data de 10 august 1884 în Brăila şi decedat la data de 16 aprilie 1935 în Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă română și franceză. Panait Istrati este fiul nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul unor nave fluviale. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria, Cairo, Paris și Lausanne. Primele încercări literare datează din 1907. Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în anul 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. După mai multe călătorii în Rusia, în 1930 se stabileşte definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de TBC la Nisa şi apoi la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.

Insigna - Al XX-lea Simpozion național de numismatică

Brăila - mai 2003 - Societatea numismatică română 1903

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent S.N.R. are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Placheta - Brigada 10 Geniu "Dunărea de Jos"

Brigada 10 Geniu "Dunărea de Jos" - 10 ani

La 1 iunie 2002, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S. 45 din 23 aprilie 2002, a luat fiinţă Brigada 10 Geniu, în subordinea Corpului 10 Armată Teritorial. În cursul aceleiaşi luni s-a definitivat organizarea structurală şi au fost luate în subordine Batalionul 96 Geniu, Batalionul 3 Geniu, Batalionul 72 Treceri, Batalionul Nave Treceri Fluviale, Cercul Militar Brăila, Muzica militară, Căminul militar şi Comenduirea de garnizoană Brăila. Înfiinţarea Comandamentului Brigăzii 10 Geniu în garnizoana Brăila, deloc întâmplătoare, având în vedere tradiţia geniştilor pe aceste meleaguri începând cu 1 octombrie 1878, a reprezentat în fapt materializarea concepţiei privind sprijinul genistic a acţiunilor militare, în deplină concordanţă cu diversitatea misiunilor şi provocărilor actuale. Sus am posta logo-ul Brigăzii 10 Geniu "Dunărea de Jos" din Brăila și intrarea în comandamentul unității.

Brigada 10 Geniu "Dunărea de Jos" - 10 ani

Audaces Fortuna Juvat 2002 - 2012

În cadrul procesului complex de restructurare şi transformare a armatei, începând cu 22 aprilie 2003, Brigada 10 Geniu ,,Dunărea de Jos” a trecut în subordinea Corpului 1 Armată Teritorial „General Ioan Culcer”, iar începând cu 1 iulie 2010, Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos” este subordonată nemijlocit Statului Major al Forţelor Terestre, cu o nouă structură: comandament şi subunităţi de brigadă; batalionul 72 Geniu „Matei Basarab”; batalionul Nave Treceri Fluviale; batalionul 136 Geniu „Apulum”; batalionul 110 Sprijin Logistic „Mareşal Constantin Prezan”; cercul Militar Brăila, muzica militară, căminul militar şi comenduirea de garnizoană Brăila; În aceeaşi perioadă Batalionul 96 Geniu a trecut în subordinea Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, iar Batalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru” în subordinea Diviziei 2 Infanterie „Getica”. Începând cu luna octombrie 2011 din organica marii unităţi fac parte Batalionul 52 Geniu „Tisa” şi Grupul 5 EOD. Sus am postat fanionul și steagul de identificare al Brigăzii 10 Geniu "Dunărea de Jos" din Brăila.

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile ale Brăilei, din vremuri diferite.

Prefectura

Primăria

Fântâna cinetică

Biserica greacă "Buna Vestire"

Biserica romano catolică

Teatrul Maria Filotti

Palatul Agriculturii

Faleza

Spitalul Județean de Urgență

Casa memorială Panait Istrati - Grădina mare

Str. Mihai Eminescu

Muzeul

Magazinul universal Dunărea

Castelul de apă - Grădina publică

Catedrala Nașterea Domnului

Gara fluvială

Ceasul din Parcul central

Cetatea

Monumentul eroilor

Liceul Nicolae Bălcescu

Proprietatea Dumitru Ionescu

Str. Galați

Str. Regală

Teatrul Pacsalacqua

Vedera Băilor din Port

Str. Călărași

Piața Dumitru Ionescu

Cazarma gărzilor comunale

Piața V.I.Lenin

Vedere generală

Vedere generală a portului

Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 kilometri pătrați și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva obiective arhitectonice ale județului, alte locuri de vizitat și o trimitere poștală ilustrată.