Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE 9

A XXVIII ediție a Jocurilor Olimpice de vară din anul 2004 s-au desfășurat la Atena, în Grecia, între 13 și 29 august 2004. La această competiție au participat 10625 de sportivi și 5500 de oficiali din 201 state ale lumii, în cadrul a 301 evenimente cu medalii și 28 de sporturi diferite. Jocurile Olimpice au fost vizitate de către 3875479 de spectatori. La această ediție s-a conferit medalia de mai jos cu următoarele caracteristici tehnice: diametru - 60 milimetri, grosime - 5 milimetri și greutate - 135 grame.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – SUA cu 100 de medalii, locul 2 – China cu 63 de medalii din care 32 de aur și locul 3 – Rusia cu 92 medalii din care 28 de aur. La această ediție a jocurilor România a ocupat locul 14 cu 19 medalii (8 de aur, 5 de argint și 6 de bronz). Campionii olimpici ai României sunt;

Cătălina Ponor – gimnastică, bârnă și sol

Monica Roșu – gimnastică, sărituri

Camelia Potec – natație, 200 metri liber

Gerogeta Damian și Viorica Susanu – canotaj, 2 rame

Angela Alupei și Constanța Burcică-Pipotă – canotaj, 2 vâsle categoria ușoară

Cătălina Ponor, Silvia Stroescu, Oana Ban, Daniela Sofronie, Monica Roșu și Alexandra Eremia – gimnastică, echipe

Elisabeta Lipă, Aurica Bărăscu, Georgeta Damian, Rodica Florea, Liliana Gafencu, Elena Georgescu, Doina Ignat, Ioana Papuc și Viorica Susanu – canotaj, 8 + 1

Cel mai medaliat sportiv al jocurilor a fost înotătorul american Michael Phelps care a obținut 8 medalii, dintre care; 6 de aur și 2 de bronz.

În perioada 8 – 24 august 2008 la Beijing, în China a avut loc A XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Din cauza carantinei impuse de către statul chinez probele de călărie a au avut loc pe două arene din Hong Kong. La jocuri au participat aproximativ 10500 sportivi din 204 state ale lumii, care au concurat în 302 probe sportive din 28 de sporturi diferite. La această ediție s-a conferit medalia de mai jos cu următoarele caracteristici tehnice: diametru - 70 milimetri, grosime - 6 milimetri și greutate - 200 grame.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – China cu 100 medalii din care 51 de aur, locul 2 – S.U.A. cu 110 medalii din care 36 de aur, locul 3 – Rusia cu 73 de medalii, locul 17 – România cu 8 medalii (4 aur, 1 argint și 3 bronz) , iar Belgia pe locul 46 cu 2 medalii (1 aur și 1 argint). Campionii olimpici ai României au fost;

Alina Alexandra Dumitru – judo, 48 kg

Constantina Diță - Tomescu – atletism, maraton

Sandra Izbașa – gimnastică, sol

Georgeta Andrunache și Viorica Susanu – canotaj, dublu rame

Cel mai medaliat sportiv al jocurilor a fost înotătorul american Michael Phelps, care a câștigat 8 medalii de aur.

A XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, în Marea Britanie, în perioada 27 iulie – 12 august 2012. Londra a devenit astfel primul oraș din istoria modernă care a organizat Jocurile Olimpice de vară pentru a treia oară, după cele din 1908 și 1948. La această ediție a Jocurilor Olimpice au participat 10820 de sportivi, veniți din 204 țări. Au fost în total 302 probe sportive în cadrul a 26 de sporturi diferite. Centrul probelor sportive a fost la Stadionul Olimpic, a cărui capacitate a fost de 80000 de locuri. Costurile construirii stadionului s-au ridicat la 486 milioane de lire sterline. La această ediție s-a conferit medalia de mai jos cu următoarele caracteristici tehnice: diametru - 85 milimetri, grosime - 7 milimetri și greutate - 400 grame.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – S.U.A. cu 104 medalii, locul 2 - China cu 87 medalii și locul 3 - Marea Britanie cu 65 de medalii. La această ediție România a ocupat locul 27 cu 9 medalii, dintre care 2 de aur, 5 de argint și 2 de bronz. Campionii olimpici ai României sunt;

Alin George Moldoveanu – tir, pușcă cu aer comprimat 10 metri

Sandra Izbașa – gimnastică, sărituri

Cel mai medaliat sportiv al jocurilor a fost înotătorul american Michael Phelps, care a câștigat 6 medalii, dintre care 4 de aur și 2 de argint.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII,

INSIGNE ȘI PLACHETE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Centrul militar județean Buzău

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate. Sus am postat logo-ul Centrului militar județean - Buzău.

Școala de aplicație pentru Forțele Aeriene "Aurel Vlaicu"

În anul 1911 au funcţionat în Bucureşti două şcoli de pilotaj unde au fost brevetaţi primii piloţi militari: Slt. Ştefan Protopopescu, slt. Gh. Negrescu, slt. Mircea Zorileanu şi slt. Nicolae Capşa. Metodele de învăţare erau dintre cele mai moderne, având în vedere că primii piloţi români au învăţat să zboare pe avioanele de şcoală construite în atelierele de la Chitila. Avioanele erau de tip monoloc, elevii piloţi trebuind să zboare singuri, fără să fie îndrumaţi în aer de către instructori. La 1 aprilie 1912 a luat fiinţă prima şcoală militară de pilotaj, sub conducerea maiorului Ion Macri, fiind cea de-a doua şcoală de aviaţie din lume, după cea din Marea Britanie. Cea de-a doua, „Şcoala de Piloţi Militari şi Civili”, a fost înfiinţată la 1 august 1912, pe aerodromul Băneasa, de către Valentin Bibescu. Ambele şcoli militare au avut o activitate fructuoasă, reuşind să pregătească şi să breveteze circa 100 de piloţi militari, numai în perioada 1912 – 1918. În timpul primului război mondial, Şcoala militară de aviaţie a fost evacuată pentru scurt timp la Tecuci, apoi la Bârlad, Botoşani şi Odessa. În perioada interbelică, la Cotroceni a funcţionat Şcoala pregătitoare de ofiţeri naviganţi, la Tecuci a luat fiinţă Şcoala militară de pilotaj şi antrenament, iar în Buzău, Şcoala de perfecţionare pentru piloţi de război, având sarcina continuării pregătirii în zbor a absolvenţilor şcolilor de la Cotroceni şi Tecuci. Durata şcolii a fost de 2 ani, iar din anul şcolar 1930 – 1931 s-a mărit la 3 ani, în scopul asigurării unei pregătiri superioare, la nivelul tehnicii de aviaţie care se moderniza şi a exigenţelor întrebuinţării în luptă a acesteia. Zborul de instrucţie începea, într-o primă fază, pe avionul Morane-109 şi continua pe avioane de vânătoare de tipul Focker D-111, Spad-61 sau pe avioane de recunoaştere de tipul Potez-15. La Constanţa a funcţionat Şcoala de tir şi bombardament. În 1940 şcolile militare de aviaţie de la Tecuci şi Buzău au fost mutate pe aerodromul Ziliştea-Boboc, terenul de zbor aflându-se pe pământurile lui Alexandru Marghiloman, cedate în folosul aeronauticii şi aviatorilor decoraţi cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”. Intrarea României în războiul de reîntregire naţională, la 22 iunie 1941, aduce aviatorilor de pe aerodromul Ziliştea onoarea de a intra primii în luptă, într-o misiune de bombardament asupra nordului şi sudului orașului Chişinău. După cel de-al II-lea război mondial, în conformitate cu condiţiile impuse de Comisia Aliată de Control, şcolile militare de aviaţie au fost desfiinţate. După 1948 învăţământul militar de aviaţie a început să se reorganizeze în garnizoanele Sibiu, Mediaş şi Tecuci.

În 1953 Şcoala militară de aviaţie nr. 1 de la Tecuci a primit numele de Şcoala de Ofiţeri de aviaţie „Aurel Vlaicu”, iar în 1958 şi-a mutat sediul pe aerodromul Boboc, devenind Şcoala Superioară de ofiţeri, cu durată de 4 ani, unde se pregăteau atât piloţi militari cât şi piloţi pentru aviaţia civilă, personal navigant şi nenavigant. Revoluţia din decembrie 1989 a deschis instituţiei noi perspective. În 1991 Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Începând cu anul 1997, Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Sarcinile de formare a viitoarelor cadre de aviaţie, din punct de vedere teoretic, au fost preluate de Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov.

La 1 august 2003, ca urmare a procesului de transformare şi redimensionare din cadrul Forţelor Aeriene, Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie îşi schimbă denumirea în Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şi reuneşte cele trei categorii de arme specifice Forţelor Aeriene: aviaţie, artilerie antiaeriană şi rachete sol–aer şi radiolocaţie. În anul 2007 au fost finalizate două proiecte importante, constând în procesul de modernizare a infrastructurii pistei de decolare şi punerea în funcţiune a simulatorului de zbor al avionului IAR – 99 SOIM. La 1 septembrie 2008 pentru eficientizarea procesului de instruire, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene s-a reorganizat, înfiinţându-se Centrul de Instruire pentru Forţele Aeriene, structură responsabilă de procesul de învăţare şi instrucţie în şcoală.

Placheta - Divizia 2 Infanterie "Getica"

Semper dignitate fidelis patriae

(Totdeauna credioncioși și demni patriei)

Divizia 2 Infanterie „GETICA” este o mare unitate de nivel tactic-operativ a Armatei Române, fiind subordonată Statului Major al Forțelor Terestre. Sus am postat logo-ul și o poză cu fațada comandamentului marii unități.

Insigna - 2 (Divizia 2 Infanterie "Getica")

Unitatea este continuatoarea tradițiilor istorice și de luptă ale ale Armatei a 2-a, înființată în primul război mondial și a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri: Armata a 2-a; Regiunea a 2-a Militară; Comandamentul Operațional Întrunit, Comandament 2 Operațional Întrunit „Mareșal ALEXANDRU AVERESCU”; Comandament Operațional Întrunit „Mareșal ALEXANDRU AVERESCU”; Din anul 2010, marea unitate are denumirea actuală și are comandamentul în municipiul Buzău. Sus am postat fanionul și staegul de identificare al Diviziei 2 Infanterie "Getica" - Buzău.

Insigna - Humint

Batalionul Humint - România (First to know)

For excellence - Humint Battalion (First to know)

Ministerul Apărării Naționale - România

Batalionul HUMINT (HUman INTelligence – informatii militare culese si furnizate de surse umane) din Buzău, este o unitate a Armatei României, specializată pe culegerea de informații, ce a luat ființă în anul 2001. Împreună cu Batalionul IMINT (IMagery INTelligence – informatii militare rezultate din culegerea, prelucrarea si analiza fotogramelor si imaginilor) și Batalionul Război electronic și SIGINT (SIGnals INTelligence – informatii militare obtinute prin analiza comunicatiilor din spatiul electromagnetic) fac parte din marea unitate de informații – Divizia de informații “Mareal Averescu”, dislocată tot în municpiul Buzău. Sus am postat logo-ul Batalionului Humint - Buzău.

Insigna - 200 (Batalionul 200 Sprijin "Istrița")

Placheta - Batalionul 200 Sprijin "Istrița"

Batalionul 200 Sprijin “Istrița” este o unitate militară a Armatei Române, cu speficic de logistică, dislocată în garnizoana Buzău. Unitatea face parte din structura Diviziei 2 Infanterie “Getica” – Buzău. Logistica militară este ansamblul acţiunilor conexe care asigură succesul oricărei operaţiuni de luptă. În vechime s-a mai numit şi intendenţa militară. Logistica este managemetul (gestionarea) fluxului de mărfuri între punctul de origine și punctul de destinație, în scopul de a satisface toate cerințele luptătorilor. Aceasta se ocupă de-a lungul producției și desfacerii (furnizării) cu organizarea, reglarea, prezentarea (punerea la dispoziție), și optimizarea proceselor de trafic de informații, de mijloace financiare, de energie, de bunuri și de personal. Sus am postat logo-ul Batalionului 200 Sprijin "Istrița".

„Logistica înseamnă să ai obiectul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit”. Procesul care asigură un flux coerent și neîntrerupt al produselor și serviciilor de la furnizorii organizației, ținând cont de procesele din interiorul organizației, până la clienții finali. Procesul de logistică se ocupă de operațiuni și resurse din domeniile: - aprovizionare; - achiziții; - stocuri; - depozite; - transport; - servicii clienți, etc. Mai concret, logistica se definește prin planificare integrată, organizare, impozitare și control a tuturor cursurilor de mărfuri și materiale împreună cu cursurile de informații legate de acestea începând de la livratori prin etapele creării de valori (ex. producție și/sau etape de distribuție) până la livrarea produselor către clienți, inclusiv a eliminării deșeurilor și a reciclării. O definiție posibilă a noțiunii de logistică este aplicarea celor 6 P: Cantitatea potrivită a bunurilor potrivite, la timpul potrivit, de calitate potrivită, la costurile potrivite, la locul potrivit. Des mai apare si al 7-lea P cu informațiile potrivite tuturor participanților. Sus am postat steagul de identificare al Batalionului 200 Sprijin "Istrița" și semnul de armă al logisticii militare.

Municipiul Buzău este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. Având 115494 locuitori la recensământul din anul 2011, este al optsprezecelea oraş ca populaţie din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Orașul, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 E.N., a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activitățile economice principale din oraș în epoca medievală au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele XVII - XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat Parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzău a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă, orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi. Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Ţării Româneşti, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelniţa și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. Sus am postat stema veche, comunistă şi actuală, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură buzoiene, din timpuri diferite.

Prefectura

Palatul Comunal

Palatul Comunal - Primăria

Palatul Comunal

Hotelul "Pietroasa"

Centrul de afaceri

Monumentul "Omagiu"

Sala sporturilor "Romeo Iamandi"

Magazinul universal Winmarkt (Piața Dacia)

Seminarul teologic "Chesarie episcopul"

Episcopia veche

Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei (sediul nou)

Biserica Greci

Biserica Banu

Biblioteca județeană "Vasile Voiculescu"

Administrația financiară,

azi Biblioteca județeană "Vasile Voiculescu"

Fostul sediu al filialei B.N.R.,

azi sediul filialei Unicredit - Țiriac Bank

Biserica Sfinții Îngeri - atunci și acum

Liceul Hașdeu

Parcul Palatului Comunal

Bodega Crângului, azi Restaurantul Trandafirilor

Bulevardul I.C.Brătianu,

azi Nicolae Bălcescu

Piața Dacia

Podul de beton - cale ferată

Eleșteul Crângului

Podul peste râul Buzău

Carul cu Bere

Cercul militar

Spitalul județean

(clădirea veche de pe bulevardul Nicolae Bălcescu)

Gara

Gara - 1917 și astăzi

Hala

Hala în Piața Oborului

Proprietatea Sava Gerota,

azi Hotelul Coroana

Hotelul "Coroana"

Liceul de fete "Dr. C. Angelescu"

Școala "Dionisie Episcopul" (nr.5)

Strada Mare, azi Strada Cuza Vodă

Județul Buzău este situat în sud-estul României și are reședința în orașul cu același nume – Buzău. La nord se învecinează cu județele Brașov, Covasna și Vrancea, la vest cu Prahova, la sud cu Ialomița și la est cu județul Brăila. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 432000 de locuitori. Ca subunități administrativ-teritoriale județul este compus din; 2 municipii – Buzău și Râmnicu-Sărat; 3 orașe – Nehoiu, Pătârlagele și Pogoanele precum și 82 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Buzău, din vremuri diferite, alte locuri de vizitat și o trimitere poștală ilustrată.