Epaminonda's Blog.....: Ro - M

La data de 1 decembrie 1991 Banca Națională a României a pus în circulație moneda de 100 de lei de mai jos. Iată tirajul de emisiuni ale acestei monede pe ani; 1991 – 12,6 mil.buc., 1992 – 70,5 mil.buc., 1993 – 78 mil.buc., 1994 – 125 mil. buc., 1995 – 30 mil.buc. și 1996 – 11 mil.buc.. Pe muchia monedei este aplicat de trei ori înscrisul ROMANIA, despărţit de grupuri de câte trei stele, fiecare cu câte opt raze. Moneda are diametrul de 29 milimetri, este confecționată din oțel placat cu nichel cântărind 8,75 grame, are cantul neted și prezintă pe avers în stânga o ramură de laur iar în dreapta una de stejar, dar și inițialele gravorului aversului – Constantin Dumitrescu. Reversul monedei prezintă înscrisurile ROMÂNIA și MIHAI VITEAZUL, bustul domnitorului, dar și inițialele gravorului reversului – Vasile Gabor. Valoarea nominală a monedelor emise în 1991 şi 1992 este scrisă cu cifre groase.

Începând din 1992 au fost bătute monede cu valoarea nominală scrisă cu cifre subţiri. În anul 1992 au fost bătute atît monede cu cifre groase cât şi cu cifre subţiri. Cifra 9 din scrierea anului emisiei diferă deasemenea, codiţa lui 9 fiind dreaptă sau rotunjită. Monedele obişnuite din 1992 (atît cele cu cifre groase cît şi cele cu cifre subţiri) au cifra 9 dreaptă. Există monede cu cifre groase din 1992 care au cifra 9 rotunjită (mai rare - noi am găsit doar 5 piese de acest tip, cu toate că am verificat peste 200). Imaginea de mai jos prezintă o monedă cu cifre subţiri.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

În data de 29 aprilie 2015 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă dedicată aniversării a 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominal - 10 lei; metal – argint; puritate – 99,9%; formă – rotundă, diametru - 37 milimetri; greutate - 31,103 grame; calitate – proof, cant – zimțat; tiraj – 250 de exemplare; preț unitar de vânzare fără T.V.A. – 330 lei.

Aversul monedei prezintă un ofiţer român din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care ține în braţe un copil, simbolizând bucuria victoriei; inscripţia „ROMANIA”, anul de emisiune „2015”, stema României şi valoarea nominală „10 LEI”. Reversul monedei redă o compoziţie care ilustrează distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, inscripţiile „INCHEIEREA CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL”, „70 ANI“ şi „1945” - anul terminării războiului.

În data de 19 mai 2015 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă dedicată împlinirii a 145 de ani de la înființarea Monetăriei Statului. Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei, metal - argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru - 37 milimetri, greutate - 31,103 grame, calitate – proof, cant – zimţat, tiraj – 250 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 330 lei. Aversul monedei prezintă o compoziţie ce ilustrează începuturile şi prezentul Monetăriei Statului: câteva monede bătute după înfiinţarea ei, printre care se află cele de 1 leu şi 20 lei cu milesimul 1870, un cant zimţat gravat cu inscripţia „ROMANIA” şi corpul central al sediului actual al monetăriei; valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2015”. Reversul monedei redă imaginea unei prese monetare din secolul al XIX-lea, reprezentată pe o medalie gravată pe cant cu inscripţia „MONETARIA STATULUI”, portretul şi semnătura regelui Carol I şi inscripţiile „145 ANI” și „1870” - anul înfiinţării monetăriei.

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

În spatele unor porți masive, se bate moneda românească de către nu mai mult de 300 de muncitori. Afacerea este profitabilă, deși nu pare. Monetăria se autofinanțează, fiind o firmă care negociază cu Banca Națională, în fiecare an, cât costa imprimarea stemei și a valorii pe rondele metalice. La fel negociază și cu Președinția, ori alt beneficiar, cât costă realizarea ordinelor și decorațiilor naționale, ori a medaliilor, plachetelor sau insignelor curente. Artiștii specialiști cizelatori lucrează zilnic cu kilograme de aur. Procesul de fabricaţie începe în atelierul de gravură cu o machetă de ipsos. Macheta este lucrată manual şi reproduce, la scară mare, forma finală a monedei. Vasile Gabor lucrează ca gravor din anul 1967. Este cel mai experimentat din branșă. El a creat aproape toate monedele care au fost puse în circulaţie în ultimii 40 de ani. Are însă un regret; ar fi vrut să realizeze o monedă cu chipul lui Vlad Țepeș, dar deoarece acesta a fost singurul domnitor pe timpul căruia unde nu a existat îndeletnicirea FURT, nu s-a comandat deoarece era un apropo direct la vechea și încă actuala îndeletnicire românească. Munca de gravor implică talent dar şi multă migală. Să dai chip pieselor de ipsos dar și plastilinei nu este deloc uşor. Lucrul la o monedă poate să dureze chiar şi o săptămână. Vasile Gabor îşi aminteşte cum lucra pe vremea comuniștilor. Erau zile în care trebuia să realizeze, contra-cronometru, monede și medalii aniversare pentru soţii Ceauşescu. Amândoi erau sărbătoriți în ianuarie și mai întotdeauna comenzile veneau în ultima clipă. Machetele din ipsos sunt apoi transformate în machete din răşină. Acestea sunt preluate de un dispozitiv special numit pantograf. Utilajul transpune imaginea de pe macheta din rășină, pe o piesă din metal. Astfel sunt realizate matriţele după care se bate moneda. Procedeul poate să dureze şi până la 35 de ore. Nea Tomiță, cum îi spun colegii, lucrează la pantograph din anul 1968, el aflând, printre primii, cum vor arăta monedele care urmează să fie puse în circulaţie, dar avea obligația de fi foarte discret. După ce sunt realizate matrițele, se trece la baterea propriu-zisă a monedelor. Un angajat al Monetăriei care stă zilnic la gura mașinii care scuipă 750 de monede pe minut, le trece prin palme, le caută atent de defecte și le varsă apoi în saci, nu câștigă lunar mai mult de 2000 de lei. Sunt, până la urmă, niște mecanici de utilaje care produc niște șaibe, niște table presate, explică directorul. „Au valoarea pe care o scrii pe ele”, închide orice comentariu șeful de productie. La fel gândesc și „mecanicii”, cel puțin declarativ. Majoritatea și-au petrecut ultimii 20 de ani din viață acolo și se pun în pielea cofetarului care a făcut prea multă ciocolată la viața lui, și acuma i se apleacă. În acest perimetru, în care banii sunt făcuți la „foc automat”, au acces doar angajaţii experimentaţi, după ce au fost supuși la nenumărate teste psihologice. Se pune întrebarea „Cât costă totuşi un ban? Sunt informaţii confidenţiale, dar directorul general al Monetăriei Statului declară că;

“Un ban nu costă un ban”.

Ghițulete face bani la Monetarie de prin 1986, de când Ceaușescu înca mai bătea lei cu anul 1966, ca să nu știe dușmanul imperialist câtă masă monetară și ce inflație are Romania. “Ștampilele” sculptate răbdător de mâna magică a lui Ghițulete fac cunoștință cu producția de serie în mașini importate din Germania. De acolo „șaibele” se varsă în cuvele din care ies fișicuri roze, cuminți, pe banda care duce către ambalajul de plastic. De aici preia legatura Angela Fluerici, care-și menține condiția fizică, de prin 1978, trecând dintr-o mână în alta pachetele cu câte 10 fișicuri plastifiate de 10 bani. Cântarul arată 2028-2032 de grame, nicio sutime în plus sau minus, ca altfel se rup toate și se caută moneda buclucașa care a scăpat numărătorii mașinii. Patru grame sunt suficiente ca să se ia tot procesul de producție de la capăt. La fel s-ar întâmpla dacă vreunui angajat i s-ar rătaci vreo „rondea ștampilată” prin buzunare. De altfel, niciun angajat al Monetariei nu-și poartă portmoneul cu el. Toate stau închise în vestiare. Dacă au fost cazuri de furt? „Istoria e lungă..., dar au fost înainte de 1989”. Filtrul detector de metale, de la ieșirea din hala de producție, arată că cinstea se cere testată, totuși, de câteva ori pe zi. Nici n-ar fi vreo afacere; 100 lei în monede actuale de 1 ban cântăresc 24 kg, iar în monede de 50 de bani cântăresc 1,3 kg, nemailuând în calcul și volumul acestora. Prin urmare, angajații Monetăriei privesc problema detașat: “moneda nu-i decât o șaiba oarecare”. Valoarea mică a produsului face nerentabil gândul jafului. Pe lângă monedă românească Monetăria națională mai produce, contra cost, şi monede ale altor ţări cum este leul moldovenesc, dar şi medalii, decoraţiuni şi obiecte de cult pe care le vinde prin reţeaua proprie de magazine. Obiectele de cult sunt realizate de numai cinci cizelatori. În ţară au mai rămas doar zece astfel de meșteri. La realizarea odoarelor bisericești se trudește cu lunile și pentru acestea, pe piața de profil, Monetăria a devenit un brand care pune la colț măiestria călugărilor greci. În timpul procesului de fabricaţie au apărut şi apar unele erori. Rezultă astfel monede şi bancnote cu defecte care sunt foarte căutate de către colecţionari. “Un 50 de bani poate să coste și 100 de euro dacă este o eroare de batere frumoasă”, spune Daniel Obreja, un colecţionar care a făcut o pasiune pentru leii cu greșeli de fabricatie. Colecţia sa de bancnote şi monede cu defecte, din toate perioadele istorice, este impresionantă. „Pe o parte e valoarea de 2 lei şi pe cealaltă e valoare de 1 leu”, este doar una din exponate.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII, INSIGNE

ȘI PLACHETE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Departamentul pentru politică de apărare și planificare

Departamentul pentru politică de apărare și planificare

Departamentul pentru politica de apărare şi planificare (D.P.A.P.) este structura centrală a Ministerului Apărării Naționale care coordonează îndeplinirea obligaţiilor asumate şi care decurg din calitatea de membru N.A.T.O. şi a Uniunii Europene, asigură aplicarea politicii de apărare şi planificarea integrată a apărării, precum şi coordonarea cooperării politico-militare internaţionale. Acest departament este condus de un secretar de stat. Sus al postat logo-ul Departamentului pentru politica de apărare şi planificare.

Set 2 plachete în limbile română și engleză

Departamentul pentru politică de apărare și planificare

Domeniile de responsabilitate ale acestui departament sunt: politica de apărare; planificarea integrată a apărării; cooperarea internațională în domeniul apărării; cercetarea științifică în domeniul politicii de apărare și istoriei militare; expertiză documente, activități internaționale, de stat major și resurse umane. Sus am postat fanionul de identificare al Departamentului pentru politica de apărare şi planificare.

Traian Vuia - Pionier al aviației române 1872 - 1950

100 de ani de la primul zbor cu mijloace proprii de bord

1906 - 18 martie - 2006 * Montesson - Franța

Traian Vuia (născut în satul Surducu Mic, comuna Bujoru - azi Traian Vuia - judeşul Timiş la data de 17 august 1872 şi a decedat la 3 septembrie 1950 în Bucureşti) a fost un inventator român, pionier al aviației mondiale. Pe data de 18 martie 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.

Cuvioasa Parascheva - Privegheați și vă rugați!

Aceasta femeie cu adevarat mare si vestita, pe numele ei Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii ei erau din neam mare si bun, bogati, dar cel mai mult îi imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si mandria de a fi si a se numi crestini. Dupa implinirea varstei de 10 ani, a inceput sa mearga deseori la biserica unde a ascultat pentru prima data cuvintele: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie".O data, la iesirea din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa, si-a dezbracat hainele stralucite si luminate pe care le purta si i le-a dat lui, ea imbracandu-le pe cele ponosite ale saracului. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii au cautat-o, dar fara succes. La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare aici. Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim, bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat . Multi ani rabdând în mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc. Dupa ce moastele sale s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care erau depuse sfintele moaste. Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheiva au odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de 290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a adus la Iasi.Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste ale cuvioasei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara. Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa: "Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."

Insigna - F.R.A. (Federația română de atletism)

Federatia Romana de Atletism (F.R.A.) patroneaza toate sectiile de atletism ale cluburilor si asociatiilor sportive din Romania, desfasurandu-si activitatea in conformitate cu Statutul si Regulamentele proprii. F.R.A. are la bază principiile fundamentale ale atletismului si ale sportului in general, considerand ca sunt esentiale fair-play-ul si respectarea regulilor competitionale de catre toti cei implicati in activitatile atletice. Printre valorile promovate de Federatia Romana de Atletism se numara respectul fata de ceilalti competitori, onestitatea, spiritul de echipa. Astfel, sunt incurajate: cooperarea, responsabilitatea, sportivitatea, increderea, implicarea etc. Mai mult, F.R.A. considera ca atletii si antrenorii trebuie sa integreze valorile etice ale sportului atat in competii, cat si in antrenamentele zilnice. Sus am postat logo-ul F.R.A. şi o aripă a clădirii F.R.A. din Bucureşti.

Federația română de atletism

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la I.A.A.F.(Federația international de atletism amator). Primele campionate naționale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani.

Insigna - Festival III - 1959 (atletism)

In 1937, F.R.A. organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale F.R.A.. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Mărturie de botez - Constantin Saligny - născut 4 iunie 1883

Botezat de Aurelia și Constantin Lupescu la 3 iulie 1993

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se conferea copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE