marți, 3 iunie 2014

ALCACER DO SAL - PORTUGALIA



Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură
din localitatea portugheză ALCACER DO SAL, districtul SETUBAL, 
precum și câteva vederi generale. 

Biserica SF.MARIA din castel
  Gara
Arhitectură modernă 
Vederi generale

*** 

PĂRERILE UNOR
CRONICARI ȘI ISTORICI
DESPRE ȘTEFAN CEL MARE
  1. Grigore Urechecronicar moldoveanFost-au acest Ștefan vodă om nu mare de stat, mânios și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorât-a fără județ. Aminterea era un om întreg la fire, neleneșu și lucrul său îl știa a-l acoperi și unde nu gândeai acolo îl aflai. La lucruri la războaie meșter: unde era nevoie însuși se vâra, ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia rar războiul de a nu biruia și unde-l biruiau alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor...  
  2. Nicolae Bălcescurevoluționar și scriitor român - Ei (moldovenii) nu avură îndată trebuință decât de un căpitan mare ca să se facă vestiți și să fie eroi ai creștinătății. Acest căpitan nu întârzie a se ivi și fu Ștefan cel Mare.
  3. S.N.Palauzov istoric rusȘtefan a fost din rândul puținilor eroi din secolele XV –XVI care și-au consacrat întreaga lor viață pentru a întreține în sânul popoarelor creștine ...focul sfânt al dragostei pentru patrie și independență. 
____________xxx___________

O INSIGNĂ,
CÂTEVA MEDALII ȘI
PLACHETE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Insignă - Crosul 7 Noiembrie 
La 25 octombrie 1917 (stil vechi) - 7 noiembrie 1917 (stil nou) are loc Marea Revoluţie Socialistă din octombrie în Rusia, care inaugurează în istoria lumii epoca trecerii de la capitalism la socialism. Revoluţia a fost numită din octombrie deoarece în Rusia ţaristă de pînă în 1917, conform calendarul vechi bisericesc, data era de 25 octombrie. Conform noului calendar introdus de sovietici în Rusia la 1917 data revoluţiei s-a modificat pe 7 noiembrie.


Liceul "Aurel Vlaicu" - Orăștie
75 de ani * 1919 - 1994
Din anul 1919 Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie este noul nume al fostului Colegiu reformat al Liceului Calvin din Orăştie, unde și-a luat bacalaureatul și viitorul pionier al aviației române Aurel Vlaicu, în anul 1902. În perioada 1977 – 1990 s-a numit Liceul Industrial „Aurel Vlaicu”, cu profil mecanic - Construcţii de Maşini, în perioada 1990 – 2000 s-a numit Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”cu profil real şi uman, iar din anul 2000 Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu”, cu profil real şi uman.
Aurel Vlaicu (născut la data de 19 noiembrei 1882 în localitatea Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara şi decedat la data de 13 septembrie 1913 în localitatea Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu. A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig Maximilians Universitat din Munchen, Germania, obţinând diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel din Russelsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi, cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.
Orăștie, mai demult Oroșteiu, ( în germană Broos sau Brosz, în maghiară Szászváros - în traducere Orașul sașilor şi în latină Saxopolis) este un municipiu situat în judeţul Hunedoara, România. Orăştia are o populaţie de aproximativ 22000 de locuitori. Sus am postat stemele interbelică şi actuală ale Orăştiei şi o fotografie cu Primăria Orăștie.

Luna Târgu Mureșului - 1936
Expoziția de vânătoare - Premiul II
Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină  Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și o poză cu Universitatea de medicină și farmacie din Târgu Mureș.

Plachetă - O.S.P. (Organizația sportului popular)
Crosul popular de schi
În decembrie 1912 se infiinteaza Federatia Societatilor Sportive din Romania (FSSR), reunind Uniunea Societatilor Romane de Sporturi Atletice, Asociatia cluburilor de fotbal, Federatia societatilor de sporturi de iarna precum si alte asociatii si cluburi sportive individuale ce existau la acea vreme. In 1915 se recunoaste personalitatea juridică a FSSR, aceasta transformandu-se apoi in UFSR, (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania). In anul 1933 existau 11 federatii sportive. În anul 1929 apare Legea educatiei fizice si se înfiinţează Oficiul National de Educatie Fizica (ONEF) ca institutie de stat. In 1940 UFSR structura de drept privat este desfiintata, patrimoniul si activitatea fiind preluate de OSR (Organizarea sportului românesc), institutie de stat subordonata initial presidentiei consiliului de ministri si apoi subsecretariatului de stat al educatiei extrascolare. OSR este desfiintată prin lege în 1944 si se reînfiinteaza UFSR, persoana juridica de drept privat care va functiona pe lângă Ministerul Culturii. UFSR a fost desfiintată în 1946, înfiinţându-se apoi OSP (Organizatia sportului popular), institutie de stat care se va restructura şi ea in 1948, federatiile sportive devenind sectii ale directiei tehnice in 1949. CC al PMR desfiinteaza OSP si creeaza CCFS (Comitetul de cultura fizica si sport). Iată o parte a framântărilor  organizatorice ale sportului românesc. Să ne mai întrebăm de ce întârzie să apară rezultate mari și în sportul românesc?  

Plachetă - 1835 - 1935 
(Centenarul corpului pompierilor militari români)
Sărbătoritu-sa astăzi, 13 septembrie 1935, 
100 de ani de la înființarea pompierilor militari 
în prezența M.S. Regele Carol II, a familiei regale… 
Gh.Tătărăscu – prim ministru, General de corp 
Ad.I.Pangelescu – ministrul apărării naționale, 
Ion Inculeț – ministru de interne, Alex. Donescu – 
primar general al municipiului București, Osvald Racoviță – 
primarul muncipiului Iași, Colonel Gh.Pohrib – 
comandantul pompierilor militar, Maior Pante Popescu – 
comandantul companiei de pompieri București.     
Despre stingerea organizată a incendiilor pe teritoriul de astăzi al României există dovezi încă din timpul Daciei romane, însă instituţia pompierilor este atestată la mijlocul secolului al XVIII-lea prin „steagurile de foc” din Bucureşti şi Iaşi, organizări bazate pe solidaritatea comunităţii în faţa primejdiei focului. Condiţiile concrete de la începutul veacului următor au determinat apariţia, la Bucureşti şi Iaşi, în 1845 şi, respectiv, în 1835, a primelor unităţi de pompieri militari, încadrate în armata permanentă, soldaţii urmând instrucţia de infanterie în paralel cu cea pompieristică. Istoria începuturilor a consemnat participarea efectivelor de pompieri din Bucureşti la stingerea „Focului cel mare” din data de 23 martie 1847, sinistru care a distrus atunci peste 1800 de case şi prăvălii, precum şi la Bătălia din Dealul Spirii, care a avut loc la data de 13 septembrie 1848, moment de seama al revoluţiei democratice din acel an. În memoria celor aproape o sută de ostaşi pompieri care au căzut în luptă, în Bucureşti a fost înălţat „Monumentul Pompierilor”.  Ulterior, după modelul primelor două unităţi, în principalele oraşe ale României, s-au înfiinţat servicii de pompieri profesionişti cu accentuat caracter militar, subordonate primăriilor. În anul 1874 s-au pus bazele Corpului Pompierilor Militari care cuprindea 15 unităţi care aveau în dotare şi baterii de artilerie. La războiul din 1877 – 1878, pompierii - artilerişti au participat cu forţa a şase baterii în compunerea armatei române, atât pentru apărarea teritoriului, cât şi la luptele din sudul Dunării, în Bulgaria de astăzi, împotriva armatei otomane. Contactele europene, mai ales cu Regimentul de pompieri din Paris, aderarea la primul organism internaţional de profil, constituit în anul 1900, „Comitetul Tehnic Internaţional al Focului”, la care România este membru fondator, au impus începerea reorganizării pompierilor români, proces întrerupt de primul război mondial. Separarea de artilerie s-a produs la 2 august 1929, prin înfiinţarea Comandamentului Pompierilor, care făcea parte din structurile armatei române, iar, sub aspect administrativ, depindea de Ministerul de Interne. Această organizare a fost legiferată în anul 1936 când, pentru prima oară, se defineau misiunile pompierilor militari: „prevenirea şi combaterea sinistrelor pe tot cuprinsul tării”. Tot din acea perioadă datează şi investirea acestora cu atribuţii concrete în domeniul protecţiei civile, cel de-al doilea război găsindu-i organizaţi, până la nivelul subunităţilor, ca formaţiuni militare de pompieri - apărare pasivă. Anii postbelici au conservat forma de organizare tradiţional militară a instituţiei pompierilor, procesul de modernizare cuprinzând, deopotrivă, planul conceptual şi cel material, la nivelul realităţilor tehnico – economice.

_____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
500 coroane 1996 - Estonia
Carl Robert Jakobson a fost un scriitor, profesor și om politic estonian, care a trăit în perioada anilor 1841 - 1882.

Două vignete de pe bancnote Sardinia

Detaliu vignetă de pe un certificat american 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 06.06.2014

Niciun comentariu: