Epaminonda's Blog.....: IERSEKE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea olandeză IERSEKE (YERSEKE),

municipalitatea REIMERSWAAL, provincia ZEELAND, din

vremuri diferite,câteva trimiteri poștale ilustrate și o insignă locală.

Strada Monumentului

Portul

Biserica

O intrare în localitate

Monumentul eroilor locali

Restaurantul Nolet

Statuia pescarului din port

Mori de vânt

Arhitectură locală

Vedere generală

Trimiteri poștale ilustrate

O insignă locală

xxx

"PESCUALITATE"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O FOTO EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mircea cel Bătrân

150 de ani de învățământ românesc de marină

Academia navală Mircea cel Bătrân 1872 - 2022

Produsul prezentat mai sus este o medalie realizată în anul 2022 de către Monetăria Statului prin care se celebrează împlinirea a 150 de ani a școlii românești de marină, denumită azi Academia Navală ,,Mircea cel Bătrân” din municipiul Constanța. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție (argint și aliaj de cupru) și are următoarele caracteristici tehnice: Anul emiterii – 2022, Tema – 150 de ani de învățământ românesc de marină, material compoziție – argint cu puritatea de 99,9% și aliaj de cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 142 grame (cea de argint), calitatea – patinată, tiraj – 50 exemplare (cea de argint) și 80 exemplare (cea din aliaj de cupru) și preț unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei, cu TVA inclus – 1150 lei (cea de argint) și 380 lei (cea din aliaj de cupru).

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din municipiul Constanța, este instituția etalon a învăţământului românesc de marină. Academia navală “Mircea cel Bătrân” din Constanța este o instituție de învățământ superior din România. Academia Navala "Mircea cel Batran" isi are sorgintea in Scoala Flotilei, infiintata prin Decizia Ministerului de Razboi nr.15 din 17 noiembrie 1872 cu sediul la Galati. Pe parcursul a doi ani de studiu, in aceasta institutie s-au pregatit ofiteri si subofiteri care au indeplinit diferite functii de la bordul navelor Marinei Militare, dar si ale Flotei Comerciale Romane. Ulterior invatamantul superior de marina a evoluat sub diferite denumiri conform organizarilor si reorganizarilor invatamantului militar. Dupa 1878 o parte a ofiterilor de marina au provenit de la scolile armatei de uscat, indeosebi de la Scoala Militara de Artilerie, Geniu si Marina. Pentru pregatirea speciala de marina a ofiterilor repartizati in flota militara la scolile militare, la 26 februarie 1896 s-a infiintat Scoala de Aplicatie a Sublocotenentilor de Marina, ce a functionat la Galati pana in anul 1901 cand a fost mutata la Constanta. La 29 octombrie 1909, Scoala de Aplicatie a Sublocotenentilor de Marina a fost organizata pe alte baze, superioare din punct de vedere teoretic si practic, primind denumirea de Scola Navala Superioara. Ea a functionat la Constanta pana la primul razboi mondial. Dupa razboi, sectia de marina din Scoala de Artilerie, Geniu si Marina si-a reluat activitatea la 9 iunie 1920, prin decizia ministrului de razboi, aceasta sectie a fost mutata la Constanta reorganizata intr-o institutie de invatamant superior complexa, cu denumirea de Scoala Navala, care incepand cu anul de invatamant 1925/1926 in cadrul Scolii Navale a functionat cu unele intreruperi, pana in anul 1939/1940, o sectie pentru elevii cu termen redus (T.R.). Pentru formarea personalului specializat necesar navelor comerciale, la 1 octombrie 1938, in cadrul Scolii Navale s-a infiintat Sectia Marinei de Comert. Dupa al doilea razboi modial institutia si-a schimbat denumirea in Scoala Navala si Scoala de Maistri (martie-decembrie 1948), Scolile Marinei Militare (decembrie 1948-iunie 1950), Scoala de Ofiteri de Marina (iunie 1950-1952), Scoala Militara de Marina (1952-1954), Scoala Militara Superioara de Marina (1954-1968). La 1 septembrie 1959, reinnodand o traditie, s-a reinfiintat Sectia Marinei Comerciale. Incepand cu 1 ianuarie 1969 s-a schimbat din nou denumirea in Scoala de Ofiteri Activi de Marina "Mircea cel Batran", continuand sa pregateasca pe parcursul a patru ani ofiteri pentru Marina Militara si Marina Comerciala. La 29 august 1973 Scoala Militara de Ofiteri Activi de Marina a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marina Civila creat in 1972, noii institutii de invatamant superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marina "Mircea cel Batran". Prin Hotararile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie si 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marina a fost reorganizat ca urmare a consecintelor Revolutiei din decembrie 1989, infiintandu-se Academia Navala "Mircea cel Batran", institutie militara de invatamant superior de specialitate. Aflată în coordonarea Ministerului Apărării Naționale, clasificată Universitate de educație și cercetare științifică, Academia Navală este o instituție modernă care asigură formarea și dezvoltarea continuă a specialiștilor navaliști cu un bogat bagaj de cunoştinţe tehnico-știinţifice și de management. Alături de corpul profesoral, infrastructura educațională reprezintă unul dintre atuurile Academiei Navale. Aceasta este modernă, studenţii dispunând de săli de curs, 41 de laboratoare și 8 simulatoare, bibliotecă universitară, poligon de vitalitate, bază sportivă și bazin de înot olimpic, perfect destinate pregătirii într-un domeniu atât de dinamic cum este industria maritimă și apărarea intereselor politico-economice ale ţării noastre.

În vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), Ţara Românească a cunoscut cea mai întinsă cuprindere teritorială din toata istoria sa medievală. Statul muntean se întindea de la Munţii Carpaţi până la Dunăre, de la Banatul Severinului până la Marea Neagră, cu posesiunile transilvane şi părţile tătăreşti şi cu cetatea Dârstorului[1]. Vrednic gospodar al ţării, Mircea s-a îngrijit de activitatea meşteşugarilor, de schimburile comerciale, iniţiind mai multe emisiuni monetare, a dat privilegii negustorilor transilvăneni şi polonezi. S-a preocupat de exploatarea bogăţiilor subsolului. A mărit capacitatea de apărare a ţării prin întărirea şi extinderea fortificaţiilor dunărene, prin crearea băniei Severinului. Destoinicul voievod, „bărbatul cel mai viteaz şi cel mai ager dintre creştini, cum îl numeşte cronicarul Johannes Löwenklau (Leunclavius), a domnit 32 de ani. În acest lung timp, s-a dovedit şi un iubitor al artelor, lăsând în urma sa - înălţate de el sau sporite în frumuseţe - importante valori arhitecturale ale patrimoniului românesc: Cozia, Brădet, Vişina, Snagov, Cotmeana şi mânăstirile de la Sfântul Munte Athos. Trebuie remarcat că toate luptele pe care Mircea cel Bătrân a fost silit să le poarte, au fost cu turcii, nicidecum cu ungurii, polonii sau moldovenii, cu care, de altfel, a încheiat alianţe trainice în lupta comună antiotomană. După căderea lui Baiazid, Mircea a intervenit în luptele interne ce au avut loc între urmaşii acestuia. Mircea cel Bătrân este ctitorul mănăstirii Cozia, în al cărei naos se află tabloul votiv ce-l înfăţişează într-un frumos costum de cavaler occidental, şi unde, sub lespedea de piatră, i se află mormântul. In anul 1393, Mircea a participat la sfinţirea (a două oară) a mănăstirii Cozia, după ce lăcaşul a primit podoaba zugrăvelii. Prima atestare documentară a oraşului Râmnic, reşedinţa judeţului Vâlcea, apare într-un hrisov al cancelariei voievodului Mircea, la 20 mai 1388. Documentul este un act de danie prin care domnitorul dăruieşte ctitoriei sale de la Cozia, printre alte privilegii, şi „o moară la Râmnic […] şi curtea Hinăteştilor”, să le fie spre folosul călugărilor de aici. Domnitorul a declarat Râmnicul reşedinţă a curţii şi cancelariei sale voievodale, datorită legăturii directe pe care oraşul o avea cu capitalele Ţării Româneşti - Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Târgovişte şi Bucureşti, dar şi pentru potenţialul economic al acestei vechi vetre urbane. Mircea cel Bătrân s-a stins din viaţă la Argeş şi a fost adus cu mare alai la ctitoria sa de la Cozia, aşa după cum i-a fost voia. Trupul domnitorului a fost înhumat în pronaosul Coziei, la 4 februarie 1418, într-un sarcofag de piatră alcătuit după modelul celor apusene. Domnia lui Mircea cel Bătrân rămâne importantă, în primul rând prin inaugurarea cu succes a strategiei de a-i împiedica pe sultani să-și impună administraţia directă la nord de Dunăre şi să oprească, pentru un timp, expansiunea otomană în ţările române. El este domnitorul care şi-a împletit destinul cu Vâlcea, lăsând în urma lui mărturii care au creat o identitate acestor locuri, pe care le-a înscris în istoria românilor.

Scafandrii militari români de 55 de ani o profesie de elită LH-300

Produsul prezentat mai sus este o medalie realizată în anul 2022 de către Monetăria Statului prin care se celebrează Ziua scafandrilor militari și Ziua scafandrului român, concomitent cu împlinirea a 55 de ani de existență a școlii românești de scafandri militari. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție (argint și aliaj de cupru) și are următoarele caracteristici tehnice: Anul emiterii – 2022, Tema – Scafandrii militari români – de 55 de ani o profesiune de elită, material compoziție – argint cu puritatea de 99,9% și aliaj de cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 145 grame (cea de argint), calitatea – patinată, tiraj – 60 exemplare (cea de argint) și 40 exemplare (cea din aliaj de cupru) și preț unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei, cu TVA inclus – 1169 lei (cea de argint) și 400 lei (cea din aliaj de cupru).

Istoria Centrului de Scafandri a început la 15 noiembrie 1967, atunci când, în baza ordinului Marelui Stat Major, s-a înființat Grupul 279 Scafandri. Acesta a funcționat în garnizoana Mangalia până la data de 1 octombrie 1976, când s-a transformat în Grupul Scafandri de Luptă și a intrat în subordinea Centrului de Scafandri. În luna august 1976, ministrul Apărării Naționale a aprobat înființarea Centrului 39 Scafandri (U.M. 02145), cu sediul în Constanța, în subordinea Comandamentului Marinei Militare. Centrul de Scafandri, componentă a Forțelor Navale Române, este unica instituţie de profil din România abilitată în brevetarea scafandrilor profesionişti şi autorizarea companiilor sau instituţiilor cu activităţi în domeniul scafandreriei. Vorbim despre un instrument militar bine dotat, motivat, flexibil, cu un suport logistic şi de transport naval, terestru şi aerian (la chemare), mereu pregătit pentru a putea răspunde în cel mai scurt timp provocărilor actuale generate de noile condiţii geopolitice şi strategice. Scenariile la care pot răspunde structurile Centrului de Scafandri au în vedere intervenţii subacvatice, operaţii militare, acţiuni de menţinere a păcii şi umanitare, de prevenire şi combatere a terorismului sau de înlăturare a pericolului generat de dispozitivele explozive clasice sau improvizate, pe teritoriul naţional şi în afara acestuia, independent sau în cooperare cu alte forţe similare NATO. De-a lungul a zeci de ani, prin munca şi activitatea lor, în timp de pace, dar şi de război, scafandrii au înscris multe pagini de glorie. Ei sunt cei care au reparat sute de cârme şi elice, au astupat găuri de apă la nenumărate nave, reintroducându-le în serviciu, au scos la suprafaţă zeci de epave, mine şi proiectile, eliberând căile de navigaţie. Pentru toate aceste calităţi şi pentru faptul că şi-au pus întreaga fiinţă în folosul patriei, aceşti oameni trebuie priviţi cu admiraţie şi respect. De la primul scafandru autonom român – întemeietorul scafandreriei române moderne – căpitanul comandor Constantin Scarlat, cel care în 1967 a pus bazele primei unităţi de scafandri şi până la ultimul detaşament al Centrului de Scafandri întors din teatrul de operaţii Afganistan, scafandrii militari au acoperit de glorie o meserie, o pasiune, un crez. În cele cinci decenii de activitate, instituţia a brevetat peste 1000 de scafandri profesionişti şi a participat la lucrări complexe în domeniul subacvatic.

Onoare, loialitate, profesionalism

Școala militară de maiștri militari a forțelor navale

"Amiral Murgescu" - 125 de ani de tradiție 1897 - 2022"

Produsul prezentat mai sus este o medalie realizată în anul 2022 de către Monetăria Statului prin care se celebrează Școala militară de maiștri militari ai Marinei Române “Amiral Ion Murgescu” concomitent cu împlinirea a 125 de ani de existență a acesteia. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție (argint și aliaj de cupru) și are următoarele caracteristici tehnice: Anul emiterii – 2022, Tema – Școala militară de maiștri militari “Amiral Ion Murgescu” 125 de ani de tradiției, material compoziție – argint cu puritatea de 99,9% și aliaj de cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 120 grame (cea de argint), calitatea – patinată, tiraj – 60 exemplare (cea de argint) și 40 exemplare (cea din aliaj de cupru) și preț unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei, cu TVA inclus – 1100 lei (cea de argint) și 330 lei (cea din aliaj de cupru).

Prin dobândirea ieşirii la mare în urma revenirii Dobrogei între hotarele naţionale fireşti, Romania trece rapid la dezvoltarea marinei militare şi civile, fapt ce a impus organizarea unor forme de învăţământ specifice. Astfel, la data de 8 octombrie 1897, prin Inaltul Decret nr. 3110, regele Carol I a aprobat "Regulamentul de funcţionare al Şcolii de submecanici şi submaeştri de marină", instituţie precursoare a actualei şcoli şi care, la înfiinţare, îşi recruta elevii doar din fiii marinarilor din marina de război sau civilă şi din fiii de militari. Şcoala funcţiona la Galaţi, iar primul comandant al acesteia a fost numit comandorul Constantin Bălescu. În anul 1908, şcoala se mută la Constanţa, în actualul imobil al Muzeului Marinei. Dintre foştii profesori ai acestei şcoli s-a remarcat personalitatea lui Eugeniu Botez, cunoscut în literatură sub pseudonimul Jean Bart. Odată cu înfiinţarea Corpului Maiştrilor Militari, prin Decretul nr. 2064/1909, şcoala se reorganizează sub denumirea de Şcoala de marină a maeştrilor șefi de specialitate, sub comanda Lt.cdor Vasile Scodrea. Declanşarea Războiului de reîntregire a neamului duce la mutarea în grabă a şcolii la Galaţi şi, în scurt timp, la întreruperea cursurilor. Elevii sunt detaşaţi în unităţile Marinei militare, mulţi dintre ei participând la acţiunile de luptă purtate de unităţile de nave. Ca urmare a acestei participări, şcoala a dat ca jertfă doi elevi: Constantin Budeanu și Alexandru Meșter. Prin Înaltul Decret Regal nr. 1875/1919 intră în vigoare noul statut al Corpului maeştrilor militari, în care se stipula că aceştia sunt ajutoare ale ofiţerilor şi instructori tehnici de specialitate. Incepând cu anul 1920, Şcoala de Maeştri a fost reorganizată, funcţionând cu două instituţii, pregătind specialişti cu studii medii pentru marină: Institutul Maritim cu sediul în Constanţa şi Şcoala de Mecanici şi Electricieni cu sediul în Sulina. Institutul Maritim cuprindea:

Şcoala copiilor de marină, cu durata de trei ani;
Şcoala instructorilor de specialitate, cu durata de un an;
Şcoala de maeştri, cu durata de doi ani.

Începând cu 1 octombrie 1928, funcționează în Constanţa sub numele de Şcoalele de specialişti ale marinei, având ca obiectiv pregătirea tinerilor care doresc a îmbrăţişa o carieră militară in specialităţile de punte. Cea de-a doua conflagraţie mondială îi regăseşte pe elevii școlii în practică şi stagiu la nave. Luptând pentru independenţa şi suveranitatea ţării, apărând interesele poporului roman și oferind înalte pilde de patriotism, săvârşind glorioase fapte de arme, în acest război au căzut la datorie 12 elevi şi un ofiţer profesor. Între anii 1950 şi 1959, şcoala este desfiinţată urmând ca, la data de 1 noiembrie 1959, să se reînfiinţeze sub numele de Şcoala de subofiţeri de marină. Din 21 august 1965, instituţia se va numi Şcoala Militară de Maiştri de Marină, având o durată de trei ani. Din 1986, la concursul de admitere pot participa numai absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat. Începând cu anul 1987, şcoala a funcţionat ca secţie a Academiei Navale "Mircea cel Batran" şi s-a reînfiinţat ca instituţie de sine stătătoare la data de 15 martie 1990. Perioada următoare a consemnat noi evoluţii pe calea aplicării reformei învăţământului militar.

Şcoala a parcurs diferite etape de reorganizare structurală:

începând cu anul de învățământ 2002-2003, durata perioadei de școlarizare s-a redus la doi ani;
din iulie 2004 trece în subordinea Academiei Navale "Mircea cel Bătrân"
din septembrie 2008 se subordonează Statului Major al Forţelor Navale.
Din anul 2008, schimbările doctrinare și tehnologice au impus elaborarea noului model al maistrului militar care devine astfel un om multidimensional cu competenţe de specialist, lider militar de organizaţii mici, cu o bogată cultură generală, civică, marinarească, ataşat valorilor naţionale.

În perioada existenţei sale, Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale "Amiral Ion Murgescu" a dat Marinei militare şi Marinei grănicereşti (actuala Poliţie de Frontieră) şi, în anumite momente ale istoriei, Marinei comerciale peste 8000 de cadre medii care au demonstrat prin înaltă ţinută şi profesionalism că au urmat cursurile unei instituţii de excepţie din peisajul învăţământului militar românesc.
La bordul navelor maritime şi fluviale, în secţii şi ateliere de reparaţii, în laboratoarele instituţiilor militare de învăţământ, la depozite şi subunităţi, maiştrii militari şi-au făcut datoria, onorând profesia aleasă. Adresa de corespondență a instituției este: Strada Dezrobirii nr.80, Constanta.

Facultatea de medicină și farmacie Constanța - Clinica de chirurgie

10 ani de la prima colecistectomie laparoscopică din România

3 decembrie 1991 - 2 decembrie 2001

Conform DEX, prin colecistectomie se înțelege extirparea chirurgicală a vezicii biliare. Operatia de colecist (colecistectomia) reprezinta indepartarea chirurgicala a vezicii biliare, organ situat in partea inferioara a ficatului, responsabil de acumularea si stocarea bilei. Interventia chirurgicala de indepartare a vezicii biliare poate fi efectuata cu ajutorul laparoscopului. In anumite situatii care asociaza complicatii de tipul piocolecistului sau peritonitei infectioase, colecistectomia necesita realizarea unei incizii clasice la nivel abdominal. Colecistectomia este indicata pacientilor care prezinta simptomatologie clinica suparatoare determinata de prezenta pietrelor la fiere si a celor cu risc crescut de aparitie a complicatiilor generate de migrarea pietrelor la fiere. Colecistita acuta diagnosticata in primele 72 de ore de evolutie prezinta indicatie de colecistectomie laparoscopica, procedura chirurgicala minim invaziva. Dupa acest interval timp, modificarile inflamatorii locale necesita efectuarea unei interventii chirurgicale clasice de indepartare a vezicii biliare. Alta optiune de tratament in cazul pacientilor care prezinta colecistita litiazica simptomatica neresponsiva la metodele de tratament medicamentos, este reprezentata de colecistectomia laparoscopica realizata la 4-6 saptamani dupa remiterea episodului acut. Interventia laparoscopica pentru indepartarea veziculei biliare necesita realizarea unor incizii minime la nivelul peretelui abdominal pentru introducerea trocarului optic si al accesoriilor. Primul timp operator este alocat realizarii pneumoperitoneului in cursul caruia se obtine camera de lucru prin insuflarea de aer la nivelul cavitatii abdominale, cu monitorizarea presiunii intraabdominale pe tot parcursul interventiei. Urmatorii pasi vizeaza introducerea trocarului optic (prevazut cu o camera optica) si a trocarelor accesorii cu ajutorul carora se efectueaza indepartarea propriu zisa a vezicii biliare. Inspectia cavitatii abdominale si lavajul sunt similare celor efectuate in cazul colecistectomiei clasice si preceda exsuflatia, montarea tuburilor de dren si sutura inciziilor abdominale. Colecistectomia laparoscopică cu un singur port de acces este indicata in prezenta unui polip cu dimensiune mai mare de 10 mm, colicii biliare acute, diskineziei biliare si veziculei “de portelan” si se efectueaza prin introducerea trocarelor printr-un singur orificiu localizat la nivel ombilical.

Insigna - Fruntaș în creșterea oilor - Regiunea Dobrogea 1965

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Fruntaș în creșterea oilor face parte din acest ansamblu de distincții.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest oraș, din vremuri diferite, dar și alte trimiteri poștale ilustrate.

Sfânta Episcopie

Școala normală de învățătoare

Casinul comunal

Piața Independenței

Grădina Publică

Hotel Terrassa

Strada Carol și Hotel Bristol

Bazinul de petrol din Port

Hotel Regal

Cercul militar

Hotel Mercur și Statuia lui Ovidiu

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Constanța, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate de vremuri diferite.