Epaminonda's Blog.....: Ro - M

În data de 25 decembrie 2000 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic național un set de monede comemorative (din care prezint aici doar trei) dedicate celebrării unor mănăstiri din Republica Moldova. Aversul monedelor redau în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2000”, în partea de jos inscripția “50 LEI” și urmărind circumferința monedelor inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedelor redau în plan central în relief imaginea mănăstirii cu porțiuni de peisaj și în partea de sus urmând circumferința monedei inscripția „MĂNĂSTIREA....(denumirea mănăstirii)”. Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 25 decembrie 2000, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.

Mănăstirea Frumoasa are hramul Sfânta Treime și se află în satul cu același nume de pe valea râului Ichel, din raionul Călăraşi. A fost ctitorită în anul 1804 de către Efrem Iurcu, răzeş din satul Onişcani, pe numele său de călugăr Eftimie. Pe atunci mănăstirea era numită Frumuşica. Biserica a fost construită din lemn între anii 1808 - 1810 de meşterul Ignat din Bravicea și refăcută din piatră în anul 1851. Între anii 2003 şi 2008 biserica de vară a fost complet restaurată. În anul 1937 mănăstirea Frumoasa a fost populată de călugăriţe. În anul 1946 măicuţele au plecat la mănăstirea Hirova, deoarece Frumoasa a fost închisă (până în anul 1994). În timpul comunismului biserica mare a fost modificată prin demolarea clopotniţei şi a cupolei. La mănăstire au funcţionat diverse instituţii: orfelinat, şcoală pentru copii surdo-muţi, penitenciar de minore, etc. În anul 1994 aici s-a reînfiinţat mănăstirea, având ca vieţuitori călugări, iar din anul 2005 din nou călugăriţe.

Mănăstirea Noul Neamţ are hramul Înălţarea Domnului și este situată în comuna Chiţcani, în raionul Slobozia, la doar 4 kilometri de Tiraspol, în zona ocupată de separatiştii transnistreni. Mănăstirea Noul Neamţ a fost fondată în anul 1861 de către Andronic Popovici (fost egumen la schitul Sihăstria şi apoi la mănăstirea Secu din Munţii Neamţului). După secularizarea averilor mănăstirilor din Principatele Unite, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, Andronic Popovici, împreună cu mai mulţi monahi au părăsit vechea mănăstire moldovenească Neamț și au venit la Chiţcani, în Basarabia ocupată de Imperiul Rus, la o moşie a mănăstirii Neamţ. După ucazul favorabil al împăratului Alexandru al II-lea din 1864, în anul 1867 a început construcţia mănăstirii Noul Neamţ. În anul 1912 a fost ridicată marea clopotniţă cu 5 etaje, ce are peste 60 de metri înălţime, operă a arhitectului Alexandru Bernardazzi. Clopotul cel mare are singur peste 8 tone. Tot în anul 1912 a fost terminată catedrala Sfânta Maria. În incinta mănăstirii există 4 biserici. În anul 1961 mănăstirea a fost a fost închisă, fiind transformată în sanatoriu pentru tuberculoși, iar clopotniţa a devenit muzeu. Viaţa duhovnicească a fost reluată abia după 1989. Pe monedă apare turnul clopotniţă şi două dintre bisericile mănăstirii.

Mănăstirea Hirova are hramul Sf. Simeon Stâlpnicul și este situată în satul Niculaeuca, comuna Isacova, din județul Orhei, fiind locuită de 33 călugărițe. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1805, de către Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, pe locul unui schit de călugări, părăsit, despre care nu se știe decât că a ars în anul 1803. Aici sosesc călugărițe de la schitul Hârtop, care construiesc o biserică de lemn în cinstea Marelui Ierarh Nicolae. În anul 1836, în locul bisericii din lemn este construită actuala biserică din piatră. În anul 1865, Ioan Botezat, om cu dare de mână de pe aceste meleaguri, zidește biserica de iarnă, în cinstea Întâmpinării Domnului. În perioada dintre cele două războaie mondiale, mănăstirea număra peste 190 de călugărițe. Mănăstirea Hirova este închisă în anul 1959, dar maicile rămân în căsuțelor învelite cu stuf și lucrează la colhozul din sat. Timp de 30 de ani ele au privit neputincioase cum bisericile le-au fost închise și transformate în depozite de cereale ori de materiale. Icoanele au fost ascunse de maici, păstrate la biserica Sfântul Nicolae din Orheiori și la mănăstirea Japca, singura rămasă deschisă din toată Basarabia. Cele peste 40 de maici au trăit o mare bucurie în februarie 1990 când, după atâta amar de ani, biserica a fost redeschisă.

***

RĂSPUNS LA

CARICATURILE - GHICITORI

STUF este TOM CRUISE (născut 3 iulie 1962) – îndrăgit actor american, cea mai puternică celebritate a anului în 2006, după revista Forbes. A fost nominalizat la trei premii Oscar, câștigând trei Premii Globul de Aur. Iată câteva din filmele în care a jucat; Rain Man, Firma, Jerry Maguire, Top Gun, Misiune imposibilă și Rock of Age.

FRUNCE este JACK NICHOLSON, nume complet și real John Joseph „Jack” Nicholson (născut 22 aprilie 1937) – mare actor, regizor și producător american. A câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal de două ori, în filmele “Zbor deasupra unui cuib de cuci” și “Mai bine nu se poate” și odată pentru rolul secundar în filmul “Cuvinte de alint”. A câștigat șapte premii Globul de aur și a primit premiul Kennedy Center Honor în 2001. Alte filme în care a jucat marele actor sunt; Cârtița, Promisiunea, Sânge și vin, Oameni de onoare, Batman, Strălucirea, Ultimul magnat, Reglare de conturi, Un loc sigur și multe altele.

___________xxx___________

O PLACHETĂ, CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL SUCEAVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea sociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

(Ștefan cel Mare - Biserica mănăstirii Putna)

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iar Ştefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus -fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

Mănăstirea Putna, asezata la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima si cea mai importanta ctitorie a lui Stefan cel Mare, ce strajuieste, de veacuri, tinutul legendar al Bucovinei. Manastirea a fost ridicata de Stefan cel Mare pentru biruinta obtinuta in batalia de la Chilia, din 25 ianuarie 1465, la indemnul si cu staruinta sihastrului Daniil. Lucrarile de constructie ale manastirii au fost terminate in 1469, dar sfintirea ei a avut loc la data de 3 septembrie 1470. Ridicarea zidurilor de imprejmuire ale incintei si a turnurilor aferente lor a fost terminata dupa un deceniu de la sfintire, in 1481. Dupa 3 ani mănăstirea a fost lovita de un puternic incediu care a afectat in mod grav constructia. Stefan cel Mare nu s-a lasat insa si desi avea pe cap bataliile cu Baiazid al II-lea, a refacut manastirea la fel de frumoasa cum fusese si inainte. In anul 1504 Stefan cel Mare a fost inmormantat in incinta manastirii, dupa 47 de ani de domnie. In 1536 manastirea a fost cuprinsa de un nou incediu, in care au ars casele domnesti, amandoua trapezele, bucataria, spitalul si camara cu toate alimentele din interior. Dupa doua decenii cladirile afectate de incediu au fost refacute, constructia casei domnesti fiind chiar amplificata. In urmatorul secol Putna a cunoscut o stare de inflorire. Monumentul a fost din nou devastat in anul 1653 de un incendiu pus de ostile conduse de Timus Hmelnitki, amestecat in luptele pentru tronul Moldovei dintre socrul sau Vasile Lupu si viitorul domn Gheorghe Stefan. Totusi aceasta informatie nu este foarte sigura si unele cercetari au aratat ca in acea perioada au avut loc alunecari de teren grave care au afectat fundatii bisericii, motiv pentru care a trebuit demolata. Vasile Lupu a inceput reconstructia manastirii, lucrari care au fost continuate de urmatorul domnitor, Gheorghe Stefan si finalizate de abia in 1662 de catre Eustatie Dabija, domnul de atunci al Moldovei. Lucrarile realizate in aceasta perioada nu au avut in vedere doar biserica, ci intregul complex manastiresc, constituind un moment important in istoria ansamblului monumental al Putnei. Intre anii 1854 - 1856, zidurile fostei case domnesti au fost demolate pana la nivelul solului iar in locul lor au fost construite un corp de cladiri care exista si in prezent. In aceeasi perioada zona de nord a fost largita si s-a construit un zid de 23 de metri, langa care s-au construit un nou corp de chilii. In partea de nord-vest s-a ridicat o masiva cladire cu parter si etaj destinata staretiei. In anul 1859 au fost facute modificari la forma acoperisului iar in anul 1882, pe locul turnului-clopotnita din lemn s-a construit un turn inalt din zidarie, in care s-au instalat clopotele. În următoarea perioada au mai urmat lucrari incheiate in 1902, prilej cu care a fost refăcut acoperișul bisericii după forma vechilor acoperișuri ale monumentelor moldovenești.

Insigna - Festivalul tineretului - Regiunea Suceava

5 - 7 iulie 1957

În timpul regimului comunist se organizau anual festivaluri ale formațiilor artistice de amatori, festivaluri ale tineretului, în toate școlile, liceele și instituțiile de învățământ superior, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României.

Insignă - Absolvent

Colegiul național militar "Ștefan cel Mare"

Placheta - Colegiul național militar "Ștefan cel Mare"

Colegiul National Militar “Stefan cel Mare” continua traditiile Liceului Militar “Stefan cel Mare”, infiintat la 25 noiembrie 1924, la Cernauti, actul sau de nastere fiind consfintit prin Inalt Decret Regal nr. 3889, semnat de Regele Ferdinand. Evenimentele din perioada 1940-1945 au marcat existenta liceului, determinand mutarea acestuia - de la Cernauti la Roman (iunie 1940), la Targoviste (iulie 1940) apoi la Cimpulung Muscel (octombrie 1940), din nou la Cernauti (octombrie 1941), apoi la Timisoara (ianuarie 1944) si la Pitesti (ianuarie 1945) - si in final desfiintarea (mai 1945). Liceul se reinfiinteaza sub numele de Scoala Militara Medie Nr.1 Campulung Moldovenesc, la 1 septembrie 1953, functionand timp de 3 ani, pana la terminarea constructiei cu destinatie speciala din Campulung Moldovenesc, la Iasi, in localul Scolii Militare de Ofiteri de Infanterie nr. 3. La implinirea a 450 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, la 2 iulie 1954, institutia reprimeste numele marelui voievod si devine Scoala Militara Medie « Stefan cel Mare » Campulung Moldovenesc. Liceul se muta in localul nou construit din garnizoana Campulung Moldovenesc in perioada 1-10 august 1956. Schimbarea denumirii institutiei din Scoala Militara Medie « Stefan cel Mare » in Liceul Militar “Stefan cel Mare” a avut loc la 1 ianuarie 1957, iar incepand cu 1 decembrie 1999, Liceul Militar « Stefan cel Mare » isi schimba denumirea in Colegiul Militar Liceal “Stefan cel Mare”. In anul 2014, ca urmare a indelungatei activitati educationale si a performantelor profesionale, colegiului i-a fost acordat titlul de “Colegiu National”, numele institutiei devenind Colegiul Național Militar “Ștefan cel Mare”.

Vama 1990 - Bucovina - România

Vama este o comună în județul Suceava, provincia istorică Moldova, România, astăzi cu o populație de aproximativ 5400 locuitori. Comuna este situată între râurile Moldova și Moldovița, "străjuind" trecerea din Carpații Orientali, în Transilvania și Moldova. Numele de "vama" provine de la atribuțiile pe care le-au avut "mai marii vremi" în această localitate, adică la vamă, respectiv vameș. Sus am postat stema actuală a comunei sucevene Vama dar și o poză cu primăria localității.

Insigna - Centrul militar județean Suceava

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Suceava este un municipiu, reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Suceava, România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale țării. Timp de două veacuri a fost capitală a principatului Moldova, iar între anii 1775 - 1918 a fost un oraș din Imperiul Austriac (pământurile coroanei Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei). Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele II–III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar în secolul al XIV-lea, în anul 1388 Suceava este menționată drept capitală a Moldovei. În prezent orașul are o populație de aproximativ 86000 de locuitori. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice și de cultură inconfundabile ale orașului, dar și o trimitere poștală ilustrată.

Piața centrală - Casa de Cultură

Cetatea

Muzeul satului bucovinean

Palatul de Justiție

Hanul domnesc

Biblioteca Bucovinei "I.G.Sbiera"

Muzeul de artă "Ion Irimescu" - Fălticeni

Prefectura

Muzeul Bucovinei

Casa polonă

Primăria

Colegiul național "Ștefan cel Mare"

Muzeul de Științe ale naturii

Casa apelor

Trimitere poștală ilustrată

Suceava este un județ în nordul extrem al provinciei istorice Moldova, din România, la frontiera cu Ucraina. Capitala județului este orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 8553 kilometri pătrași și numără aproximativ 615000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 5 municipii - Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, 11 orașe - Gura Humorului, Siret, Solca, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea, Broșteni, Cajvana, Vicovu de Sus și 97 de comune. Deasupra am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice și de cultură ale județului Suceava, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate dar și alte locuri de vizitat în acest județ.