Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Stâlpu este o comună din judeșul Buzău, formată numai din satul de reședință cu același nume, fiind situată în sud-vestul municpiului Buzău, într-o câmpie piemontană de la poalele Subcarpaților Curburii. Este străbătută de drumul județean 203G, care o leagă spre sud de Costești (unde se termină în DN2) și spre nord de stațiunea Sărata Monteoru (unde se intersectează cu DN1B). Comuna este străbătută de calea ferată Ploiești – Buzău, fiind deservită de halta Băile Sărata Monteoru. La recensămîntul din anul 2021 comuna număra 3033 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3193 locuitori) dintre care: români – 94,63% și restul – alte etnii sau necunoscută. Componența confesională a comunei buzoine Stâlpu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,76% și restul – nedeclarată sau alte religii. În anul 1902 comuna avea 1720 locuitori și făcea parte din plasa Sărați a județului Buzău. În 1925, comuna este consemnată în Anuarul Socec în aceeași componență, în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, cu o populație de 1966 de locuitori. În 1950, a fost trecută în subordinea raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a revenit la județul Buzău, reînființat. Atracțiile turistice ale comunei sunt:

biserica cu hramurile Sf. Dumitru și Sf. Împărați – monument istoric și de arhitectură de interes național - construită în 1699
conacul Dr. Constantin Angelescu – monument de arhitectură de intees local – construit sfârșitul secolului al XIX-lea
situl arheologic “Movila lui Pătrașcu” - o așezare și o necropolă din perioada Halstatt (secolele al XII-lea–al V-lea î.e.n.), o așezare și o necropolă din perioada Latène (secolele al V-lea–I î.e.n.), o altă necropolă din primul mileniu e.n. și o așezare medievală timpurie din secolele al X-lea–al XI-lea.

In cimitirul satului se afla o placă memorială din marmură albă cu inscripţia: “Iorgu Streja decedat la 27 august 1944, în etate de 17 ani, clasa a 7-a, Liceul Militar, ucis de germani”.

Astăzi se mai găseşte o cruce simplă din ciment mozaicat cu inscripţia „Streja Maria cu fiul Iorgu Streja”. Mai sunt şi alte cruci în memoria unor eroi, cum a fost învăţătorul Tănase Şt. Iordache, mort în 1943 pe frontul sovietic.

Tot în cimitir se află o mică cruce, din ciment mozaicat, cu inscripţia „Aici odihneşte Anatoli Ionescu împreună cu camarazii pe care i-a comandat, morţi pentru patrie la 27 august 1944”. Din păcate, mormântul acestora a fost desfiinţat şi s-au amenajat alte morminte, ce ascund crucea comemorativă.

xxx

"PROFESOR DE LIMBĂ STRĂINĂ" -

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

UN CAREU DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2024

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN DUEL EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Războaiele daco-romane 101 - 102; 105-106

2 denar Dacia (Decebal)

Războaiele daco-romane au avut loc între anii 101 – 102 și 105 – 106 între Imperiul Roman condus de Traian și Regatul Dac condus de Decebal. Și mai înainte de aceste perioade au avut loc războaie daco-romane dar probabil de intensitate mai redusă, în timpul domniei împăratului roman Domițian. Armata dacice lupta sub comanda lui Diurpaneus, denumit ulterior Decebal – ce însemna „un om mai puternic decât zece oameni sălbatici”. În acele timpuri Regatul Dac reprezenta o puternică amenințare pentru Imperiul roman. Zvonurile confirmate despre aurul dacic și despre alte bogații ale acestei țări au contribuit și ele la conflictul romano-dac. Alt motiv a fost cel al poziției strategice a Daciei. Ca urmare, noul împărat Traian, el însuși soldat și tactician experimentat, a început pregătirile pentru un război decisiv împotriva Daciei. La 25 martie 101 împăratul Traian a părăsit Roma și s-a îndreptat cu forțele romane spre Moesia Superior, ce reprezenta baza de pornire a operațiilor militare, după pregătiri de trei ani, către Dacia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae și cohortele, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare că mauri, palmireni, asturi.În total, numărul celor care participau la forța de invazie era de 150 000 de oameni. Armata dacilor era alcătuită din 50 000 de soldați, din călăreți ce luptau cu arcuri și pedestrași înarmați cu paloșe curbe - siccae, săbii drepte sau curbe - falces, și aveau că stindard balaurul-draco. Decebal s-a coalizat cu popoarele vecine - bastarnii și sarmatii.Armata romană a traversat un pod de vase pe Dunăre după ce au ieșit din poartă cetății Viminacium, traversând Banatul spre Tibiscum. O a doua coloană a armatei a pătruns în Dacia la Dierna-Orșova, înaintând pe valea Cernei și a Timișului, întâlnind prima coloana la Tibiscum. A treia coloană a pătruns prin Drobeta, traversând pe sub munți pe la Cătune, Vartu și Porceni, , urcând apoi pasul Vălcan până la Sarmizegetusa. Erau construite castre, drumuri și poduri pentru a menține siguranță armatei. Armata romană înainta fără incidente, iar Decebal s-a decis să-i aștepte într-un loc prielnic, la Tapae, unde dacii și-au stabilit tabăra. Conform lui Cassius Dio, Traian primește un sol care îi aduce o ciupercă mare pe care scria cu litere latine că romanii să se retragă. Traian a refuzat dur și a continuat înaintarea. Bătălia decisivă s-a desfășurat la Tapae. Dacii au rezistat în față ofensivei romane, dar, la izbucnirea unei furtuni, aceștia, considerând-o un semn de la zei, au hotărât să se retragă.Din cauza apropierii iernii, Traian a hotărât să aștepte primăvară pentru a-și continua ofensiva asupra Sarmisegetusei. Decebal se retrage spre un cuib de vulturi din munți și rezistă în cetățile întărite cu ziduri de piatră. În iarna 101 -102 Decebal a organizat o diversiune. A trimis trupe dacice împreună cu sarmați, roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Atacurile au surprins garnizoanele romane, iar invadatorii prăduiesc. Traian ordonă participarea la lupta numai a auxilierilor germani. Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar, deoarece nu era destul de frig, gheața s-a rupt sub greutatea lor și mulți au murit în apa înghețată. Traian a plecat cu armata din munți, urmându-i pe daci în Moesia. O prima ciocnire a avut loc în timpul nopții, cu pierderi nesemnificative de ambele părți, și fără un rezultat decisiv. Călăreții roxolani sunt înfrânți. Fiind atacați de pretutindeni, dacii sunt învinși. Bătălia s-a desfășurat la Adamclisi.Tratativele eșuează, iar luptele se reiau. Traian a ocupat munții intăriți și a găsit armele, mașinile de război romane și stindardul lui Fuscus. Dacii sunt copleșiți de armata romană, mai numeroasă și dotată cu o tehnică militară adecvată pentru asedierea cetăților. Decebal a trebuit să accepte condițiile impuse în schimbul păcii.Condițiile păcii au fost următoarele: predarea armelor, mașinilor de război, constructorilor, dezertorilor, distrugerea zidurilor cetăților, retragerea trupelor dacice de pe teritoriul cucerit de romani (Banat, Oltenia), Decebal să devină rege clientelar al Romei, se pierdea politică externă independenta. Traian și-a staționat o oaste romană la Sarmizegetusa, precum și în castre din Banat, Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei și în sud-estul Transilvaniei. Adevărata intenție a lui Traian era să transforme Dacia într-o provincie, și astfel, i-a ordonat arhitectului Apollodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre, intre Drobeta și Pontes, două castre. Decebal se pregătea în taină pentru revanșă, inarmandu-și forțele și reconstruindu-și cetățile. A trimis soli la regele parților, precum și la marcomani, cvazi, carpi și costoboci, bastarni, sarmați și roxolani, cerând sprijin. Cum Decebal nu a respectat condițiile armistițiului conflictul s-a reaprins. Trupele romane au părăsit Roma la 4 iunie 105 cu direcția clară – Dacia. După multiple discutii și diversiuni nu s-a găsit calea păcii. Traian și trupele romane au traversat Dunărea pe podul construit. În vara anului 105, romanii au atacat Dacia în mai multe direcții: din vest, prin Banat până spre Valea Mureșului și pe valea Apei Orașului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vâlcan, și apoi, pe valea Oltului. Ultimele cetăți sunt treptat cucerite în vara anului 106, printre care și Sarmizegetusa, unde apărătorii rezistă cu înverșunare. Primul atac a fost respins de apărătorii daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platforma pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio. În cele din urmă, romanii au distrus conductele de apă ale Sarmizegetusei și au obligat pe daci să se predea înainte că să dea foc la oraș. Forțele romane au reușit să între în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian că împărat și apoi au nivelat (distrus) întreagă cetate. Decebal și cei scăpați din încercuire sunt urmăriți. Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani, Decebal se sinucide.Pierderile suferite în acest război de către daci au fost uriașe, dar armata romană a avut și ea pierderi semnificative în timpul cuceririi Daciei. Romanii distrug cetățile și sanctuarele lor pentru a înăbuși orice rezistență. Războaiele dacice au reprezentat un triumf uriaș pentru Roma și armatele sale. Traian a anunțat 123 de zile de sărbătoare în întreg imperiul. Minele de aur bogate ale Daciei au fost folosite de romani, și se estimează ca Dacia a contribuit atunci cu 700 milioane de dinari pe an la economia romană, asigurând surse importante de finanțare pentru alte campanii romane. Cele două războaie au reprezentat victorii importante în cadrul campaniilor expansioniste ale Romei, câștigând sprijinul și admirația oamenilor pentru Traian.Mai puțin de jumătate din Dacia a fost oficial anexată și apoi organizată ca provincie a imperiului (Dacia romană).

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

Corpul național al polițiștilor - România

Corpul Naţional al Poliţiştilor reprezintă forma de organizare pe criteriul profesional, autonomă, apolitică şi nonprofit a poliţiştilor, este constituit şi îşi exercită atribuţiile în scopul promovării intereselor profesionale, sociale, culturale şi sportive ale membrilor săi, prevăzute de legislaţia în domeniu, precum şi al apărării drepturilor legitime ale acestora. Corpul este persoană juridică de drept public, este format din organe centrale, departamente şi organizaţii teritoriale, fiind autonom faţă de structurile din care provin membrii săi. Regulamentul de organizare şi funcţionare al Corpului a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1305/2002, cu completările şi modificările ulterioare stabilite prin H.G. nr. 237/2003, H.G. nr. 1600/2003, H.G. nr. 560/2006 şi H.G. nr. 667/2009. Corpul este organizat la nivel central, departamental şi teritorial, pe principiile teritorialităţii, eligibilităţii, mutualităţii şi ierarhiei structurilor de conducere, iar structurile de conducere se aleg potrivit prevederilor regulamentului. Corpul nu poate fi angajat politic prin acţiunea organelor de conducere sau a membrilor săi. În vederea îndeplinirii scopului pentru care se înfiinţează, Corpul şi structurile sale, prin organele de conducere şi executive, exercită următoarele principale atribuţii:

întreprind măsuri pentru dezvoltarea, în rândul poliţiştilor, a sentimentului de demnitate, onoare şi ataşament faţă de tradiţiile şi valorile morale pe care aceştia trebuie să le împărtăşească şi să le apere;
promovează şi susţin în raporturile cu celelalte instituţii ale statului şi cu societatea civilă tradiţiile, interesele şi scopurile generoase urmărite de poliţişti pentru apărarea valorilor şi drepturilor fundamentale ale omului;
participă, împreună cu structurile specializate, la iniţierea unor acţiuni menite să sporească eficienţa activităţii poliţieneşti;
formulează puncte de vedere în cazul elaborării propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la Statutul poliţistului, emiterea de către ministrul administraţiei şi internelor sau, după caz, de către inspectorii generali ori directorii generali a unor ordine, instrucţiuni sau dispoziţii cu caracter normativ care vizează interesele şi drepturile poliţiştilor, înfiinţarea sau reorganizarea unor unităţi de poliţie, organizarea programului de lucru şi acordarea repausului săptămânal;
la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost dispuse sancţiuni disciplinare şi oferă asistenţă juridică gratuită celor aflaţi în procese pentru fapte săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
prin organele de conducere reprezintă profesia de poliţist, împreună cu şefii unităţilor şi organelor poliţieneşti, în raporturile cu organizaţii profesionale şi ştiinţifice, instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate;
participă la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru exercitarea profesiei de poliţist, şi acţionează pentru însuşirea şi aplicarea acestuia;
promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare, cu care se şi pot asocia;
desfăşoară activităţi de susţinere a intereselor poliţiştilor în faţa autorităţilor interne şi internaţionale.

Corpul pompierilor militari

13 septembrie 1848 - 1998 - Inspectoratul general

Corpul Pompierilor Militari este instituţia publică de interes naţional, specializată în prevenirea şi stingerea incendiilor şi învestită cu atribuţii de coordonare, control şi acordare a asistenţei tehnice în acest domeniu, în condiţiile legii. Personalul Corpului Pompierilor Militari se compune din militari şi salariaţi civili. Personalul unităţilor de pompieri militari cu atribuţii de îndrumare, control şi constatare a încălcărilor legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi de intervenţie, anume desemnat de comandantul Corpului Pompierilor Militari, pe timpul îndeplinirii serviciului, este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii:

să efectueze controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind prevenirea şi stingerea incendiilor, inclusiv în unităţile şi locurile în care se află documente secrete de stat sau se execută lucrări cu asemenea caracter, în condiţiile legii;
să stabilească măsuri obligatorii pentru prevenirea şi înlăturarea stărilor de pericol şi cauzelor potenţiale de incendiu şi a altor nereguli constatate în respectarea normelor legale de prevenire şi stingere a incendiilor; să propună eliberarea sau retragerea avizelor şi a autorizaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
să organizeze exerciţii şi aplicaţii tactice de intervenţie pentru stingerea incendiilor la instituţii şi agenţi economici, cu acordul şi în prezenţa conducătorilor acestora;
să constate şi să sancţioneze contravenţiile privind prevenirea şi stingerea incendiilor;
să constate şi să sesizeze, în condiţiile prevăzute de lege, infracţiunile săvârşite în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor;
să solicite de la persoanele fizice şi juridice orice date, informaţii şi documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale;
să stabilească restricţii ori să interzică utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;
să propună, în condiţiile legii, sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării sau utilizării unei construcţii;
să dispună, în situaţii de necesitate, oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unor părţi din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor şi al evitării unui dezastru, dacă un asemenea pericol este real, iminent şi inevitabil;
să dispună restrângerea utilizării clădirilor incendiate ori ameninţate, precum şi a terenurilor din vecinătatea acestora;
să utilizeze, în raport cu necesităţile, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenţii la incendii;
să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt deschise traficului public ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta; să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de intervenţie;
să intre, pentru îndeplinirea atribuţiilor legale, în orice incintă a unităţilor economice, a instituţiilor publice ori private, a organizaţiilor social-politice, cu respectarea dispoziţiilor legale;
să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul scris al acestora, în condiţiile prevăzute de lege. În cazul în care se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice sau bunurilor unor persoane, consimţământul nu este necesar;
să solicite sprijinul autorităţilor publice, mijloacelor de informare în masă şi cetăţenilor pentru luarea măsurilor urgente în vederea preîntâmpinării, limitării şi înlăturării unor pericole iminente provocate de incendii, explozii, accidente şi alte sinistre;
să preia, în condiţiile legii, planurile clădirilor din administrarea autorităţilor publice, instituţiilor şi a agenţilor economici.
În exercitarea atribuţiilor legale prevăzute la alin. (1), personalul Corpului Pompierilor Militari îşi va face cunoscută calitatea şi va prezenta legitimaţia de serviciu.

Concursul internațional Discovery - mai - iunie 2023

Concursul internațional Discovery este un concurs de cultură generală ce are ca scop transformarea unor rezultate din bune în formidabile. Concursul se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani îndrăgostiți de natură, pasionați de cunoașterea mediului, geografie sau biologie, celor ce știu că-n spatele unei simple frunze se ascund mistere ce abia așteaptă să fie descoperite, celor curioși, neobosiți și însetați de cunoaștere. Fiecare participant primește un test și va rezolva subiectele pentru nivelul de vârstă corespunzător. Subiectele de concurs sunt de cultură generală specifică fiecărui nivel, ponderea lor raportată la discipline/domenii experimentale/cultură generală extra curriculară fiind absolut aleatorie. Subiectele de concurs sunt structurate după cum urmează:

Grupa mică: 4 subiecte de nivel mediu- obligatorii și 2 subiecte de nivel performer – opționale;
Grupa mijlocie: 5 subiecte de nivel mediu – obligatorii și 2 subiecte de nivel performer – opționale;
Grupa mare – clasele primare și gimnaziale: 9 subiecte obligatorii pentru nivelul mediu și 5 subiecte facultative, cu grad de dificultate mai ridicat, pentru nivelul performer.

Copiii de nivel preșcolar vor avea la dispoziție 30 de minute pentru a rezolva subiectele destinate vârstei lor, în vreme ce participanții din clasele pregătitoare, primare și gimnaziale vor avea alocate în acest scop 50 de minute. Subiectele rămân secrete până în momentul desfășurării concursului. Toți participanții primesc:

revistă de concurs frumoasă și captivantă, în format A4, cu 24 de pagini integral color;
diplomă de merit;
medalia Generației Discovery, ce vine ca o încununare a efortului și a curajului fiecărui participant.
dreptul de a participa gratuit la concursul „Vreau să fiu performer!”

Proiectul Discovery este unul îndrăzneț și frumos care adună în competiția pentru titlul de Performer Discovery copii din România, Republica Moldova, Serbia, Spania, Grecia și Țările de Jos.

Mărturie de botez - Născut și botezat în anul 1883

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se confer copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

Concursul de ștafetă - 1978

Ștafetă este o probă atletică sau concurs sportiv la alergări, schi, înot, care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare de 400 m, 300 m, 200 m, 100 m, în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final.

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE