Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE ARHITECTURII ITALIENE

Forumul Roman (în latină: Forum Romanum, deși romanii îl numeau de obicei Forum Magnum sau doar Forum) a fost principala piață publică din Roma, ca atare centrul civilizației romane.

La început, forumul era în esență o piață de cumpărături zilnice, dar de-a lungul timpului, a devenit mai versatil și funcțional pe măsură ce afacerile publice erau organizate în zonă. Ultima extindere majoră a Forumului Roman, Bazilica lui Maxentius, a avut loc în timpul lui Constantin cel Mare în anul 312 d.Hr. Situat între colinele Capitolină și Palatină, forumul găzduia un mare număr de monumente și edificii publice, fiind centrul activităților politice, comerciale, religioase, festive, juridice etc. Este estimat cǎ apariția evenimentelor publice în Forumul Roman a avut loc pentru prima dată în jurul anului 500 î.Hr., când a început Republica Romană. Era de asemenea nodul rețelei de drumuri construite de romani, fiind străbătut de Via Sacra. A fost fundalul multor evenimente istorice, precum incinerarea lui Cezar. Împărații Cezar, Augustus, Flavii, Nerva și Traian au construit piețe adiacente, cunoscute drept Forumurile Imperiale. În preajma domniei lui Iulius Cezar, forumul a devenit supraaglomerat. Cezar este creditat cu crearea unui nou forum alături de cel original pentru a oferi mai mult spațiu. Forumul a adăpostit o serie de clădiri importante, statui și monumente. Unele temple ale forumului au fost construite pentru a onora oamenii, iar altele au fost dedicate zeilor sau zeițelor.Unele dintre cele mai cunoscute structuri ale Forumului de la Roma sunt:

Casa Senatului - cunoscută sub numele de „Curia”, a fost sediul Consiliului Senatului Roman și al diferitelor evenimente politice. A fost reconstruită de mai multe ori și transformată într-o biserică Curoniană în secolul al VII-lea.
Templul lui Saturn - a fost construit în jurul anului 498 î.Hr. și este considerat a fi unul dintre primele temple ale Forumului Roman. Această clădire a fost dedicată lui Saturn, zeul agriculturii, și a fost folosită ca tezaur pentru gestionarea și depozitarea banilor romani.
Arcul lui Titus - a fost construit de împăratul Domițian în anul 81 d.Hr. pentru a-l onora pe fratele său, împăratul Titus, care a câștigat asediul Ierusalimului.
Templul Vesta - un templu circular dedicat Vestei, zeița vetrei, a căminului și a familiei.
Forumul Roman a fost reconstruit de mai multe ori pe parcursul existenței sale.

Acest lucru a permis diferitelor forme arhitecturale să se îmbine în diferite epoci. Impactul fiecărei perioade se poate observa în proiectarea și construcția clădirilor. Arhitecții romani au fost influențați de către desene grecești clasice. Dar romanii și-au creat propriile structuri de semnătură, cum ar fi bazilici, arcuri de triumf, cupole, băi romane și amfiteatre. Materialele au variat de la beton la marmură excelentă. Forumul Roman și ruinele în sine au fost, de asemenea, o sursă de inspirație pentru artiști. Celebrul Giovanni Battista Piranesi - un artist italian care a trăit în anii 1700, a fost cunoscut pentru crearea unui set de gravuri care ilustrează vederi ale Romei. Locurile forumului au fost menționate și în literatura istorică: Roma antică, de exemplu, a fost locul mai multor lucrări ale lui William Shakespeare. După anul 410 d.Hr. Imperiul Roman a început să decadă iar clădirile au intrat în paragină. În Evul Mediu, pământul a devenit pășune, iar zona a devenit cunoscută sub numele de „Campo Vaccino” sau „câmp de pășune” și a fost în esență un câmp supraîncărcat, neglijat. După decăderea Imperiului Roman de Apus și a Romei, piața monumentală a devenit o sursă de materiale de construcții. Un număr de edificii, printre care și Curia (sediul Senatului), au fost transformate în biserici creștine, conservându-se de aceea până în prezent. De-a lungul veacurilor nivelul solului a crescut foarte mult, astfel că la capătul secolului al XVIII-lea au fost demarate săpături arheologice pentru a fi scoase la lumină vestigiile antice.

Forumul Roman a fost redescoperit de arheologul Carlo Fea în 1803. Săpăturile pentru curățarea zonei au durat mai bine de un secol, nu a fost excavat complet până la începutul secolului al XX-lea. Pe măsură ce romanii au reconstruit ruinele anterioare, pe forum pot fi găsite relicve de mai multe secole. După mai mult de două secole, forumul continuă să fie unul dintre cele mai importante situri arheologice ale capitalei Italiei. Forumul Roman este muzeu în aer liber.

Orașul italian Verona se bucură de o clădire faimoasă care a devenit punct de maxim interes turistic.

Aceasta este clădirea în care se află balconul de la care Julieta tânjea după dragostea sa în piesa lui Shakespeare, Romeo și Julieta, cu faimoasa replică "Romeo, Romeo, de ce ești tu Romeo?" Balconul de la care Julieta se presupune că ar fi rostit cuvintele din piesa lui Shakespeare este situat în centrul orașului Verona, conectat la o clădire numită sugestiv, La Casa di Giulietta (Casa Julietei). Casa a fost a familiei Capello, care l-a inspirat pe autor să creeze familia Capulet și lupta lor învrăjbită împotriva familiei Montagues din cea mai romantică piesă din lume, cunoscută în italiană ca Romeo e Giulietta. În prezent, clădirea a devenit un loc de pelerinaj pentru persoanele care doresc s-o onoreze pe Julieta, care în fiecare an primește mii de scrisori, cerându-i-se sfaturi în dragoste. Aceste scrisori sunt procesate de un grup de localnici voluntari din Verona, care trimit și răspunsurile. Un alt fapt interesant despre acest punct de interes turistic din Verona este că există și o statuie a Julietei în curtea casei, vizitatorii orașului Verona care doresc să aibă noroc în dragoste trebuie să îi atingă sânul drept. Mulți turiști aleg, de asemenea, să își declare dragostea prin graffiti și gumă de mestecat în formă de inimă lipită pe pereți. Clădirea este situată pe strada Via Cappello, la nr.23, la aproximativ 150 de metri spre sud de Piazza delle Erbe și la 750 de metri spre est de Arena Verona. Casa Julietei chiar și balconul pot fi vizitate lunea între orele 13.30 – 19.30 iar de marți până joi între orele 8.30 – 19.30, ultima intrare fiind permisă la ora 18.45. Nu este nevoie să se rezerve bilete, ele se pot cumpăra la intrare.

Taxele percepute pentru intrare sunt următoarele:

Bilet întreg: 6 euro
Peste 60 de ani, grupuri cu mai mult de 15 persoane și alte reduceri: 4,50 euro
Bilet combinat pentru mormântul și casa Julietei: 7 euro
Bilet cu reducere combinat pentru mormântul și casa Julietei: 5 euro
Peste 65 de ani, rezidenți în Verona: gratuit
Persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora: gratuit
Prima duminică a lunii în fiecare lună între octombrie-mai: 1 euro
O altă modalitate bună de a vă bucura de Casa Juliei dar și alte atracții turistice din Verona este să achiziționați Cardul Verona, care este un fel de abonament care costă 20 de euro pentru 24 de ore și 25 de euro pentru 48 de ore de vizitare a obiectivelor turistice.

Colina (dealul) Palatin este cea mai încărcată de istorie dintre toate cele șapte coline din Roma.

Este, de asemenea, și cea care se bucură de situarea cea mai centrală (fiind înconjurată de Colina Capitolină – spre nord vest – de Colina Aventin – la sud vest – de Colina Celiană – la est – și de Colina Esquillin – la nord est) și cea mai bogată în materie de situri istorice și arheologice. Se spune că această colină a fost prima locuită, chiar dinainte de întemeierea orașului Roma. Astfel, săpăturile arheologice executate în timp au adus la lumină vestigii de locuințe umane care datează din secolul al X-lea î.e.n. Dincolo de încărcătura sa istorică, Colina Palatin este și cadrul de care sunt legate cele mai fundamentale legende ale orașului Roma: aici s-a întâmplat ca lupoaica mitică să îi găsească pe gemenii Romulus și Remus (în controversata peșteră Lupercală), și tot aici se spune că Hercule l-a învins pe monstruosul Cacus care, cum susține legenda, decima cirezile localnicilor. Palatinul este, pe scurt, locul în care a început traseul istoric, politic și cultural al orașului Roma. Astfel, nu este de mirare să vedem că aici se află numeroase vestigii care, fără a exagera, fac din Colina Palatină și din împrejurimile sale imediate un muzeu de arheologie în aer liber. În prezent, este foarte probabil ca săpăturile arheologice în derulare să aducă la lumină noi dovezi ale măsurii în care această colină era considerată crucială în viața anticilor romani. Descoperirile așteptate, alături de cele deja aduse la suprafață, probează că odinioară regii și apoi împărații romani își construiseră reședințele pe Palatin. Câteva temple, precum și diverse alte structuri arhitecturale (circuri, hipodromuri), fie încă existente, fie supraviețuind ca vestigii, fac parte din patrimoniul istoric al Colinei Palatine.

Câteva dintre siturile istorice de pe Colina Palatină sunt:

Peștera Lupercală,
Casa Liviei,
Templul lui Apolo,
Palatul lui Augustus,
Palatul lui Tiberius,
Palatul lui Domițian,
Templul lui Cybele, Palatul Flavian
Colina Palatină este faimoasă și prin grădinile sale - Grădinile Farnese.

xxx

"AZI CE AI LA MASĂ?" -

O EPIGRAMĂ DE

MARGARETA CHITCATII

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN CAREU DE DEFINIȚII REZOLVAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Set 3 insigne - Asociația meseriașilor brașoveni

Produsele de mai sus sunt trei vechi insigne realizate la comanda Asociației meseriașilor brașoveni (denumire în limba germană – Kronstadter Gewerbeverein), fiecare având dimensiunile 52 x 35 milimetri. Insigna prezintă un meseriaş stand în picioare, echipat de lucru cu şorţ de protecţie. La brâu meseriaşul are atârnat un cleşte de fierar. Mâna dreaptă este ridicată în sus având un ciocan în ea, iar mâna stângă se reazemă pe un scut triunghiular de tip francez, având gravat pe el stema Braşovului, coroana şi buturuga cu rădăcini. În stânga meseriaşului este dispusă o nicovală pe suportul ei şi o roată dinţată, iar rezemat de piciorul drept un alt ciocan, toate acestea înconjurate de o cunună de lauri. Uneltele care sunt dispuse pe insignă (ciocanele, cleştele de fierar, nicovala, roata dinţată) indică meseriile practicate de lucrătorii braşoveni. În partea inferioară a insignei sunt aplicate două eşarfe din smalţ albastru şi roşu, culorile breslelor braşovene ale saşilor. Pe eşarfa albastră este marcat inscripţia KRONSTÄDTER, iar pe cea roşie GEWERBEVEREIN. Pe spate are sistem de prindere agrafă. Insigna este realizată din metal aurit. Asociaţia meseriaşilor braşoveni (peste 1200 membri) s-a înfiinţează în anul 1841, la iniţiativa unui colectiv din care a făcut parte şi tipograful Johannes Gött, care mai târziu între anii 1870 – 1883, va fi preşedinte al asociaţiei, iar în 1876, a devent primar al Braşovului. Scopul asociaţiei era de a promova interesele negustorilor şi meseriaşilor braşoveni şi ale educaţiei prin formarea profesională a tineretului în toate domeniile. De asemenea, asociația urmărea ca prin cursuri speciale și expoziții să îmbunătățească activitatea meseriașilor, încercând să salveze astfel existența breslelor.

Asociaţia avea un sediu, Casa Gewerbeverein, construită în anul 1858, cu faţada renovată în stilul neobaroc în anul 1902, (după un proiect a lui M. Wagner), pe locul unde se afla la acea vreme casa portarului, pe promenadă, având în partea dreaptă Vila Schuller (demolată în anul 1962, pentru a face loc actualului Palat al Telefoanelor), iar în stânga vila inginerului Kertsch (distrusă de bombardamentele din primăvara anului 1944, construindu-se în locul ei clădirea Modarom în anul 1972, şi Hotelul „Capitol” în anul 1974), pe aleea Rudolf (actualul bulevard al Eroilor). În prezent în sediul asociaţiei se află Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie din Braşov. Muzeul a luat ființă în anul 1949 ca secție a Muzeului Regional al Regiunii Stalin. Începând cu 15 februarie 1950 a fost deschisă la etajul întâi al Casei Sfatului prima expoziție permanentă de artă plastică. Secția de Artă s-a mutat din anul 1970 în spațiul în care funcționează până în prezent. Ridicată în anul 1902 de Asociația Meseriașilor Sași din Brașov (Kronstädter Sächsischer Gewerbeverein), clădirea a fost nașionalizată în 1950, apoi reamenajată și adaptată în vederea destinației actuale între anii 1969 - 1970. Muzeul de Artă Brașov s-a constituit ca instituție de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Județean Brașov a Secției de Artă. Funcționează ca instituție publică de cultură, având personalitate juridică proprie, în subordinea Consiliului Județean Brașov. Conform Legii muzeelor și colecțiilor este clasificat drept muzeu de importanță județeană.

Insigna turistică - Brașov

Înainte de anii 1900, destul de timid, în teritoriile româneşti au început să-şi facă apariţia asociaţii şi cluburi de turism, ce s-au dedicat în activitatea pentru drumeţiile şi ascensiunile montane. Între ele se remarcă: Clubul Alpin al Transivaniei, fondat la Braşov în 1873; Erdély Kárpáti Egyésület (EKE), (Societatea Carpatină Ardeleană), fondată la Cluj în 1891; Asociaţia Carpatică a Transilvaniei, fondată în 1880 la Sibiu; Societatea Carpatină Sinaia, fondată în 1893; Societatea Turiştilor din România, fondată la Bucureşti în 1903. După primul Război Mondial, numărul iubitorilor de drumeţii montane creşte, apărând noi asociaţii, create în sprijinul acestora: Societatea Hanul Drumeţilor, fondată în 1920; Touring-Clubul României, fondat în 1926; Asociaţia Drumeţilor din Munţii României, fondată în 1929; Clubul Alpin Român, fondat în 1936, etc. Pe lângă organizarea de excursii în munţii Carpaţi, organizaţiile şi asociaţiile montane au avut ca scop amenajarea de trasee montane, dar şi construirea de cabane şi refugii montane, atât pentru membri cât şi pentru iubitorii de munte. În perioada interbelică, unele asociaţii, preluând tradiţia de la cluburile de turism din Europa centrală (Austria, Elveţia, Germania), au început să ofere membrilor însemne –mărturii ale locurilor pe unde aceştia au ajuns. Însemnele sunt sub forma unei insigne metalice, ce se ataşa cu ajutorul unor cuişoare la obiectul de sprijin al călătorului – bastonul. În general, aceste insigne, erau ornamentate cu imagini simbol ale locului sau evenimentului pentru care au fost create. Produsul medalistic de mai sus este o insignă de formă ovală, având dimensiunile de 43 x 34 milimetri. Ea este confecţionată din alamă, iar ca sistem de prindere, are patru orificii, situate câte două pe părţile laterale. Ca imagine, este ilustrată Casa Sfatului din Braşov, iar în partea inferioară, numele oraşului Braşov şi un scut cu emblema oraşului, aşezat pe două crenguţe de brad.

Casa Sfatului din municipiul Brașov, un important monument de arhitectură, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn. În data de 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din anul 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat. Clădirea s-a transformat în primăria pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în anul 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

5 iulie 1608 – un fulger lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vin, oțet și lapte
17 iunie 1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;
24 iulie 1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);
21 aprilie 1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire.
După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi.

Tot atunci, pe loggia din față, a fost adăugată stema Brașovului. Administrația orașului se mută din aceasta clădire în anul 1876, într-o clădire nouă situată la intersecția străzilor Republicii și Mihail Sadoveanu. La începutul secolului al XX-lea, Casa Sfatului urma să fie demolată și înlocuită cu o clădire administrativă modernă. Acest lucru a fost evitat doar datorită unei puternice campanii de presă pentru menținerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909 – 1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din anul 1950 clădirea găzduiește Muzeul județean de istorie. Casa Sfatului este situată chiar în centrul orașului în piața cu același nume.

Blazonul unui oraș este mai mult decât un ansamblu de semne și simboluri convenționale specifice comunității locale. Acesta ascunde întâmplări și personaje istorice importante, dar și legende transmise prin viu grai de strămoșii noștri. Singura emblemă color din Brașov se află pe fațada principală a Casei Sfatului, devenită azi sediul Muzeului de Istorie. Aceasta este alcătuită dintr-un scut albastru pe care se află un trunchi de copac argintiu, ale cărui rădăcini ies dintr-o coroană aurie. Orașul presărat cu monumente și clădiri în stil gotic, baroc sau renascentist are o emblemă veche de peste 1.000 de ani. Coroana reprezintă simbolul puterii, iar trunchiul de copac cu cele 13 rădăcini este simbolul celor 13 comunități rurale din Țara Bârsei. Totodată, rădăcinile sunt atribuite locuitorilor din ținutul Bârsei, preocupați de munca pământului și comercializarea produselor la oraș. Ele întăresc cetatea și susțin trunchiul – simbol al orașului Brașov. Emblema se mai distinge și printr-o coroană argintie cu 7 turnuri, ce înnobilează armonios scutul albastru. La rândul lor, turnurile fac referire la municipiile reședință de județ. În ansamblu, sigla Brașovului poate fi descrisă prin următoarea afirmatie: „Intelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea.” Prezint aici o istorie romanțată a simbolisticii vechii steme a orașului Brașov: Înainte de stabilirea germanilor în Transilvania, regele maghiar Solomon a purtat război împotriva cumanilor pe care i-a alungat în final peste graniță. La un moment al acestei lupte ploaie de săgeți se abăteau mai mult asupra regelui deoarece el se făcea cel mai vizibil prin strălucirea coroanei pe care o purta pe cap, coroana dându-l de gol în fața inamicului. Înțelegând pericolul, regele și-a depus coroana pe trunchiul retezat al unui copac, mai precis peste buturuga ce rămăsese din falnicul copac, el nemaifiind atât de vizibil. Astfel a evitat regele Solomon potopul de săgeți și a reușit să se retragă, abandonându-și coroana în acea pădure. Coroana regală a rămas neobservată mulți ani pe trunchiul de copac, până când au găsit-o sașii. Aici teutonii au construit cetatea Brașovia și în jurul acesteia s-a constituit o comunitate umană. Pe locul unde s-a găsit coroana s-a ridicat primăria comunității care s-a denumit Kronstadt (Orașul coroanei). Mai târziu toate clădirile, drapelele și scuturile orașului s-au decorat cu coroana pe trunchiul de copac cu rădăcini și apoi s-a încercat interpretarea stemei: Rădăcinile acesteia reprezintă cele 13 comunități rurale săsești din Țara Bârsei, ale căror locuitori, asemenea rădăcinilor, lucrează în pământ și își duc produsele la oraș. Așa cum rădăcinile nu doar susțin trunchiul copacului, ci îl și întăresc, pentru a nu putea fi doborât de furtuni, așa ajută și comunitățile săsești orașul și îl feresc de pieire. Așa cum rădăcinile unui copac nu sunt observate, așa e trecută cu vederea și munca tăcută a țăranilor. Trunchiul puternic simbolizează orașul: scoarța aspră și tare se aseamănă cu zidurile orașului și bastioanele. Coroana se aseamănă cu regele. Pe trunchi, coroana poate sta în siguranță, așa cum și regele se poate baza pe susținerea și loialitatea orașului Brașov și a sașilor.

Castelul Bran - 1 oz fine silver - 10 denar - Dacia

Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, în comuna Bran, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorita unei legende, Legenda Contelui Dracula, deşi izvoarele spun ca Ţepeş ar fi trecut o singură dată pe aici, în drum spre Braşov. Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, care a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea. Prima atestare documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre 1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund. La sfarsitul secolului al XV-lea a fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in aceasta perioada a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948. Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987, castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. In 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana. In iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vanzare. Deoarece consiliul Judetean Brasov s-a arata dispus sa rascumpere Castelul, avocatii care se ocupau de tranzactie au cerut pretul de 60 milioane de euro. Dupa o ancheta efectuata de o comisie parlamentara concluzia a fost ca retrocedarea Castelui Bran catre Dominic de Habsburg nu s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor legale. In final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg de la 1 iunie 2009, cand avocatii Casei de Habsburg si conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria si fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobandit Castelul Bran la aproape sase decenii dupa ce familia sa a fost fortata de regimul comunist sa paraseasca tara, pe cand el avea doar zece ani. Dupa ce Ministerul Culturii si Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost inlocuite cu obiecte si mobilier care au apartinut familiei de Habsburg, printre cele mai pretioase fiindCoroana, sceptrul si un pumnal de argint care au apartinut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnatura acesteia,un acoperamant al patului Reginei Maria, cateva piese de mobilier, dar si o carte de oaspeti care a apartinut Reginei Maria acesta fiindu-i daruita, în 1920, de comunitatea brasovenilor si în care se pastreaza impresiile tuturor personalitatilor din tara si strainatate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii. Potrivit unui reprezentant al aministratiei Castelului Bran, in castel va fi amenajata si o sala de proiectii cu imagini ale Arhivei Nationale de Film despre istoria familiei regale si a castelului, o camera a costumelor familiilor regale, precum si o sufragerie. In plus, in Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux,pentru cei care vor sa stea sa petreaca o noapte in Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului intentioneaza sa restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflata in incinta domeniului Bran, care sa fie apoi deschisa publicului. Intr-una dintre camerele castelului, a fost amenajata si o camera “Bram Stoker”, unde este prezentata legenda lui Vlad Ţepeş (cunoscut si ca Vlad Dracul), precum si a mitului lui Dracula. In curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezinta viata taranilor din zona, munca si traditiile din zona Rucar-Bran. In perioada sarbatorii Halloween, Castelul Bran este destinatia preferata a turistilor americani si englezi. O noua atractie turistica oferita de noii proprietari este un numar de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare din 2007 botezat ad-hoc „Chateau Bran”, la 45 de lei sticla, si 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din acelasi an si aceeasi podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilata” cu mentiunea „Reserve de l’Archiduc” si semnatura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate doar la Castelul Bran, sub denumirea «Chateau Bran. Revista americana Forbes a plasat Castelul Bran pe pozitia a doua in randul celor mai scumpe proprietati din lume, cu o valoare estimata la 140 milioane dolari.

Corul bărbătesc Măieruș 1908

Produsul medalistic de mai sus este o veche și frumoasă insignă săsească ralizată în anul 1902 pentru a marca înființarea Corului bărbătesc de cântece religioase săsești din localitatea Măieruș, județul Brașov. Este cunoscut faptul că aproape în toate localitățile colonizate cu sași s-au înființat de îndată corul bărbătești, femeiești și mixte, de cântece religioase. Se cunosc destul de multe astfel de insigne bătute pe vremuri.

Măieruș (în limba germană - Nussbach, în maghiară - Magyarós) este o comună din județul Brașov care include și satul Arini. Comuna este situată la 31 km de municipiul Brașov, la 37 km de orașul Rupea, 10 km de Feldioara și 6 km de Apața. Comuna aparține regiunii istorice Țara Bârsei și se află pe DN13 și E60. Primele atestări documentare datează din anul 1377, sub numele latinesc Villa Nucum, numele comunei apărând apoi în diferite variante atât în germană, cât și în maghiară și română: Monzoros (1427), Nozbach (1476), Nosbach (1701), Măieruș (1797), apoi Magzaroș, Măgheruș și în final Măieruș. Încă din cele mai vechi timpuri locuitorii au practicat vânătoarea ca sursă de trai, pentru a-și asigura hrana, îmbrăcămintea și încălțămintea. Pe teritoriul comunei Măieruș în afara zimbrului și a bourului, care au dispărut cu aproape două secole în urmă, viețuiesc în prezent: ursul, lupul, cerbul, mistrețul, râsul, bursucul, vulpea, dihorul, nevăstuica și iepurele de câmp. Păsări ce fac obiectul vânării sunt: rațele, graurii, porumbeii, sitarii și mai rar fazanii. Hotarul comunei Măieruș este străbătut de la un cap la altul, de râul Olt, cât și de văile ce izvorăsc din pădurea satului, parte componentă a Munților Perșani, și se varsă în Olt. Datorită inundațiilor repetate ale Oltului din fiecare primăvară s-au transformat numeroase bălți, mare parte din ele au rămas cu apă și în timpul secetelor. În toate aceste ape se află o mare diversitate de pește și raci, ce au asigurat o mare parte din necesarul de hrană al locuitorilor. La recensământul din anul 2021 comuna număra 3138 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2920 locuitori) dintre care: români – 49,4%, romi – 40,63%, germani – 1,37% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Măieruș astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 54,21%, penticostali – 31,68%, evanghelici – 1,47% și restul – nedeclarată sau alte religii. Deasupra am postat stema și o poză a Primăriei Măieruș. Câteva dintre atracțiile turistice ale comunei sunt:

Biserica fortificată – Măieruș, monument din secolul al XV-lea
Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului
Monumentul Eroilor Sași ridicat în 1927
Monumentul Eroilor Români ridicat în 1936
Monumentul Eroilor Români din satul Arini ridicat în anul 2000.
Fântâna Albă, astăzi izvor și loc de popas. La Fântâna Albă pot fi examinate conglomerate formate din calcar și alte roci, printre care cele mai importante sunt bazaltele așezate în coloane.
Stejar multisecular din specia Quercus robur, cu vârsta de 350 de ani, diametrul de 2,07 metri și înălțimea de 23 de metri în satul Arini.

Asociația sportivă Codlea (CIM?)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată la comanda Asociației sportive din Codlea pentru a fi conferită membrilor acesteia.

Codlea (în dialectul săsesc - Zäöeden, în limba germană - Zeiden, în limba maghiară - Feketehalom, în limba latină - Cidium) este un municipiu din județul Brașov. Primele urme omenești atestate pe teritoriul Codlei de astăzi datează din Epoca Bronzului (2000-1500 î.Hr.) și aparțin Culturii Schnckenberg (Dealul Melcilor), printre acestea numărându-se o serie de morminte cu sarcofage de piatră. Între anii 1211 – 1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Tutoni, care pentru apărarea țării au ridicat 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră (Schwarzburg) pe un vârf de deal, de 980 m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Se presupune că așezarea Codlea a fost fondată de coloniști germani în perioada în care Ordinul Teutonilor mai activa în Țara Bârsei. Localitatea a fost concepută ca sat cu o singura stradă, al cărui centru era reprezentat de o piață cu o biserică. Într-un document emis la 19 noiembrie 1377 localitatea este menționată pentru prima dată ca „Cidinis”. De-a lungul vremi localitatea a fost trecută prin foc și sabie de trupele: 1599 – trupele lui Mihai Viteazu, 1600 – trupele moldovenești, 1612 – trupele lui Gabriel Bathory, 1628 – un incendiu, 1658 – trupele tătare și 1704 – trupele imperiale. Prima mențiune a locuitorilor români datează din 1699, pe atunci localitatea fiind locuită de 23 de familii de români. Cartierul românesc, aflat la sud-vest de cel săsesc, a fost inițial dezvoltat separat de acesta, mai apoi unindu-se. Până în 1848, casele românilor erau construite din lemn, cu acoperiș de paie sau șindrilă. În timpul primului război mondial, după intrarea trupelor române în Transilvania, o parte din sașii Codlei s-au refugiat în Valea Hîrtibaciului și chiar în Banat. Între cele două războaie mondiale, au apărut două noi cartiere în zona sudică a așezării, iar din acest moment floricultura a început să ia amploare. Prima seră a fost construită de pastorul luteran în 1885, iar până în 1924 existau deja opt grădini de flori la 9.000 m². Florile erau de obicei livrate direct clienților din București, Cluj, Oradea și Sibiu. În 1953, serele au fost naționalizate, astfel rezultând compania de stat Sere Codlea care a cunoscut o puternica extindere. În 1938, compania germană I.G. Farben a fondat Uzina chimică Colorom. În 1950 așezarea a fost declarată oraș. După privarea sașilor de proprietăți, în momentul industrializării, au început să se stabilească români proveniți din Moldova, Oltenia, Zonele Bran și Buzău. La recensământul din anl 2021 orașul număra 20534 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 21708 locuitori), dintre care: români – 76,845, romi – 3,71%, maghiari – 1,63% și restul – necunoscută sau altă etnie.Componența confesională a municipiului brașovean Codlea astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,65%, penticostali - 2,59%, romano catolici – 2,01%, creștini după evanghelie – 1,93% și restul – nedeclarată sau alte religii. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Biserica evanghelică luterană – monument sec.13
Biserica ortodoxă – 1783
Muzeul Tradițiilor Codlene și al Administrației Publice Locale, a fost inaugurat în 13 mai 2016.
Centrul Istoric - reabilitat integral în 2015, din fonduri europene, redă imaginea din urmă cu 100 de ani, când această comună medievală a intrat în modernitate.
Ștrandul Codlei, este amenajat de Zeidner Verschönerungsverein (asociația codleană pentru înfrumusețare) în anii 1903 – 1904.

Alergăraș - Făgăraș - Musai spectaculos în inima României

Piesa de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor competiție de alergare Alergăraș Făgăraș.

Alergăraș în Făgăraș e o punte. Una ce nu se mulțumește a fi utilă, ca orice punte, ci-i musai să fie și spectaculoasă. Misiunea asumată de Alergăraș e să invităm comunitatea să conștientizeze că alergarea e cea mai accesibilă și naturală formă de mișcare, cea mai sănătoasă investiție în sănătatea familiei. Și a comunității. Alergăraș e puntea dintre făgărășeni și un stil de viață sănătos. Alergăraș e puntea dintre alergătorii din toată România și frumusețile din jurul Făgărașului, pe care le împărtășim pe măsură ce continuăm și noi să le descoperim. Alergăraș e puntea dintre tipurile de alergare: aducem în același eveniment alergători de trail și alergători de plat. Alergăraș e puntea dintre generații: misiunea asumată prin cele 3 curse gratuite este să invitam spre mișcare copiii și vârstnicii. Ca să fie folosită de cât mai mulți, puntea Alergăraș e important să fie atractivă, spectaculoasă. Pentru asta alegem trasee ce pun în valoare centrul istoric al Făgărașului, Cetatea Făgăraș care este printre puținele din Europa atât de bine conservate, trasee pe care alergi prin lunca Oltului și pe dealuri, trasee care pun accent pe peisaje parcă făcute pentru National Geographic și Instagram, prea puțin cunoscute chiar și de localnici. Trasee care ies de pe rutele accesibile pe roți și te duc unde alergătorii au exclusivitate la spectacolul vizual. Pentru asta alegem trasee ce pun în valoare centrul istoric al Făgărașului, Cetatea Făgăraș care este printre puținele din Europa atât de bine conservate, trasee pe care alergi prin lunca Oltului și pe dealuri, trasee care pun accent pe peisaje parcă făcute pentru National Geographic și Instagram, prea puțin cunoscute chiar și de localnici. Trasee care ies de pe rutele accesibile pe roți și te duc unde alergătorii au exclusivitate la spectacolul vizual. Puntea Alergăraș e ancorată în 9 piloni, 9 curse de alergare după cum urmează:

Maratonul de pe Ardeal – 46 km
Belvedere – 20 km
Crosul Făgărașului – 12 km
Crosul urban Moveos – 5,4 km
Crosul urban Demgy – 2,7 km
Cursa gratuită Bucuria Alergării – 1 km pentru copii 9 – 12 ani și seniori peste 55 de ani
Cursa gratuită a Generațiilor – 1 km pentru echipe 2 - 4 membri dintre care cel puțin câte unul minor și major
Cursa gratuită Voinicel – 300 m pentru copii 6 – 9 ani
Ștafetă 3 x 2 km pentru echipe de 3 membri din ambele sexe.

Făgăraș (în germană Fogarasch sau Fugrasch, în maghiară Fogaras) este un municipiu din judeţul Braşov. Înainte de Marea Unire, Făgărașul era centrul administrativ al comitatului Făgăraş, iar în perioada interbelică orașul era reședința judeţului Făgăraş. Așezarea este atestată documentar din anul 1291 sub numele Fogros. Municipiul Făgăraș se află situat pe traseul șoselei DN1, la 66 km de orașul Brașov și 76 km de orașul Sibiu, pe malul râului Olt, la poalele Munților Făgăraș. La recensământul din anul 2021 orașul număra 26284 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011) dintre care: români – 73,29%, romi – 8,58%, maghiari – 2,24% și restul – necunoscută sau altee tnii. Componența confesională a municipiului brașovean Făgăraș astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 76,65%, reformați – 1,37%, romano catolici – 1,25% și restul – nedeclarată sau alte religii. Așezarea este atestată documentar din anul 1291 sub numele Fogros. În oraș funcționează 3 colegii, licee, școli gimnaziale și grădinițe. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Cetatea Făgărașului – ridicată pe locul unei vechi fortificații de pământ și lemn, la 1310, de voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor (Opor)
Biserica Sfântul Nicolae din Făgăraș
Casa de cultură (Fundația “Negru Vodă”)
Muzeul Țării Făgărașului “Valeriu Literat”
Casa episcopului unit Ioan Inocențiu Micu Klein din Făgăraș, construită în 1727
Biserica evanghelică Făgăraș
Monumentul eroilor din primul război mondial, ridicat 1931, autor Dănilă Scheneider.
Statuia lui Badea Cârțan, în fața Casei de Cultură

Municipiul Făgăraș poate fi un excelent punct de plecare pentru turistul care dorește să facă ascensiuni, de diferite grade de dificultate, în Munții Făgăraș. Câteva dintre personalitățile care s-au născut s-au trăit vremelnic în această localitate sunt:

Negru Vodă - voievod legendar al Țării Românești (1290 - 1300)
Ștefan Mailat – voievod și principe al Transilvaniei (1534 - 1540)
Gabriel Bethlen - principe al Transivaniei (1613 - 1629)
Mihai Apafi I - nobil maghiar, principe al Transilvaniei între 1661-1690.
Ioan Inochențiu Miicu Klein - episcop român unit (greco-catolic) de Alba Iulia și Făgăraș (1728 - 1751), a avut reședința episcopală la Făgăraș între anii 1732 – 1737
Aron Pumnul - (1818-1866), cărturar, lingvist, filolog, istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania;
Nicolae Desușianu - (1846 – 1911), istoric, membru corespondent al Academiei Române
Aron Densușianu - (1837 - 1900), poet și critic literar, membru corespondent al Academiei Române
Ovid Densușianu (1873-1939), filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet, academician, profesor la Universitatea București
Badea Cârțan (Gheorghe Cârțan) (n. 24 ianuarie 1848 - d. 7 august 1911), luptător pentru eliberarea românilor din Transilvania; globe-trotter;
Octavian Paler, publicist, fost elev actualului Colegiu Național Radu Negru, promoția 1945
Radu Anton Roman (1948 - 2005) jurnalist, scriitor și realizator TV;
Eugen Ovidiu Chirovici (n 1964), economist, scriitor și jurnalist român;
Nicușor Dan (n. 1969, Făgăraș), activist civic și matematician român, politician USR , in prezent Primarul Capitalei

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva clădiri frumoase din oraș.

Hotel Coroana

Vila Kertsch

Turnul Alb

Statuia lui Honterus

Turnul Negru

Hotel ARO

Vila Schuller

Școala superioară de stat

Palatul de finanțe

Gimnaziul romano-catolic

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 km.p., numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva clădiri reprezentative pentru județul Braşov.