Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Smeeni este o comună din județul Buzău, care include și satele: Albești, Bălaia, Călțuna, Moisica, Udați-Lucieni și Udați-Mânzu. Comuna se află pe valea râului Călmățui și este traversată de șoseaua națională DN2C, care o leagă spre vest de localitatea Costești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 5806 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 6649 locuitori), dintre care: români – 87,13%, romi – 1,38% și restul – altă etnie sau necunoscută. Componența confesională a comunei buzoiene Smeeni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,05% și restul – alte religii sau nedeclarată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, în altă structură, cu doar 1850 locuitori. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, având o populație de 2425 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. Din anul 1968 comuna în actuala componență face parte din județul Buzău. Șase obiective de pe teritoriul comunei Smeeni sunt incluse în listam monumentelor istorice de interes local:

biserica „Sfântul Nicolae” din satul Sălcioara, construită în 1926 - clasificat ca monument de arhitectură.
siturile arheologice de la Albești, Moisica (două), Smeeni și Udați-Lucieni

Aici s-a născut liderul comunist Chivu Stoica (1908 - 1975), prim-ministru al RPR (1955-1961) și Președinte al Consiliului de Stat (24 martie 1965 – 9 decembrie 1967).

În curtea bisericii cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, din satul Albești, se află un monument dedicat eroilor, în formă de cruce, aşezat pe un soclu în trepte, din ciment. Pe monument nu e aplicat nicio inscripție. Din acest sat au participat la Războiul de Independenţă un număr de 17 ostaşi, din care au pierit cinci, numele numai a patru dintre ei fiind cunoscute. În al doilea război balcanic au participat un număr de 47 de ostaşi, unii murind din cauza holerei. În Războiul de Reîntregire au participat 78 de cetăţeni din care s-au jertfit 35. Trei dintre ei erau învăţători. În august 1944 au fost ucişi trei săteni de către trupele germane, Mihăilescu Ghiţă, Constantin Petre şi Paraschiva Dragomir.

Lângă biserica cu hramul “Sfântul Vasile”, din satul Călțuna, se găseşte o cruce de lemn, fără inscripţii, în amintirea eroilor satului. În biserică nu se păstrează un pomelnic al eroilor.

În faţa bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae” din satul Moisica, a fost ridicată o cruce din fier forjat pe care a fost fixată o tablă metalică pe care este aplicată inscripţia, “Eroii neamului căzuţi la datorie în anii 1916-1918 şi 1941-1945”, după care urmează numele acestora. Alături a fost aşezată o mică cruce din ciment mozaicat pe care a fost montată o placă de marmură cu inscripţia, “Ridicată pentru eroii neamului din 1945”.

În curtea bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae”, din satul Sălcioara, se înalţă o cruce din ciment mozaicat, aşezată pe un soclu în trepte, susţinut de un postament de formă pătrată. Pe cruce este fixată o placă ce conţine următoarea inscripţie: “Acest monument este ridicat sergentului voluntar Roman Gh. Mirea din Reg.6 Inf. Buzău, mort pe câmpul de onoare, în etate de 20 de ani, ca un erou în luptele de la Vaprava, judeţul Orhei, în ziua de 13 iulie 1941 şi înmormântat în comuna Vaprava, judeţul Orhei. Veşnică să-i fie şi neuitată amintirea. Ridicată de părinţii săi, Gheorghe N. Roman şi Siţa”. Pe cruce se află fotografia eroului. În jurul acestei cruci se mai găsesc încă şapte cruci cu numele şi portretele unor eroi căzuţi în Al Doilea Război Mondial.

În faţa bisericii cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, din satul Smeeni, se înalţă un monument în memoria “Eroilor din comuna Smeeni” care s-au jertfit în cele două războaie mondaiale, numele lor fiind înscrise pe plăci de marmură. Monumentul este un obelisc cu cruce susţinut de un postament în trepte şi decorat cu însemnele armatei. Inscripţia ne spune că, “Acest monument s-a ridicat cu concursul pr. Popescu Aurel, Neculai Gh. Oprea, Neagu V.Gheorghe, Marian Gh. Simion, cântăreţi, Tudor Radu, Gheorghe Vasile.”

În centrul localității Smeeni, în data de 11 noiembrie 2017, cu prilejul Zilei Veteranilor din Teatrele de Operaţii, a avut loc o ceremonie militară de omagiere a tuturor eroilor căzuţi în misiunile din afara ţării. Cu acest prilej, a fost dezvelit şi Monumentul Eroilor căzuţi în Teatrele de Operaţii, ridicat în memoria sublocotenenţilor post-mortem Iulian Dumitrescu, originar din localitate, şi Adrian Vizireanu. Monumentul Eroilor, ridicat prin grija familiilor sublocotenenţilor post-mortem Iulian Dumitrescu şi Adrian Vizireanu, a fost dezvelit de Paula Vizireanu, soţia eroului căzut în Afganistan, şi de generalul Gheorghiţă Vlad. După ceremonialul religios, membrii familiilor şi oficialităţile prezente şi-au exprimat omagiul şi recunoştinţa veşnică faţă de toţi eroii români căzuţi în cadrul operaţiunilor militare externe. La ceremonie a participat şi preşedintele Asociaţiei Militarilor Veterani şi Veterani cu Dizabilităţi din Teatrele de Operaţii, plutonierul adjutant principal Marius Apostol.El a reuşit să scape cu viaţă din Afganistan, după ce a fost rănit, împreună cu alţi patru camarazi. Din păcate, doi dintre ei şi-au pierdut viaţa şi fac parte dintre eroii înscrişi în lista gravată pe monument. Cei 29 de eroi căzuţi la datorie în Teatrele de Operaţiuni, ale căror nume au fost încrustate pe monumentul de la Smeeni, vor rămâne de-a pururi în memoria românilor. Patru dintre aceştia au fost şi vor rămâne fiii Buzăului. SURSA – Net – Trust Campus.

În faţa bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae”, din satul Udați-Mânzu, adăpostită în clopotniţă, se află o cruce de lemn, sculptată, aşezată pe un suport masiv de piatră şi “Ridicată de enoriaşii parohiei Udaţi”, cum ne informează inscripţia de la baza crucii. Pe braţele crucii scrie: “1989, 22 decembrie. Eroilor revoluţiei”. Nu sunt înscrise numele eroilor.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU

DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

POTRIVITE ȘI RETRIBUITE

UN DUEL EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Mănăstirea Cozia

Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval – monument istoric, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân Mircea, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare. Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se atestează că aici funcționa o școală mănăstirească încă din anul 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român. Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: „...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești, pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.” Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea. Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 – 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate și moșii. De-a lungul timpului mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958 – 1 ianuarie 1959 de către guvernul României, la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina. Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între anii 1879 – 1893 a fost transformată în pușcărie, ulterior spital și chiar grajd de cai. Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcașe de cult, construite în etape diferite și având ctitori diferiți:

Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii are hramul Sfânta Treime, fiind o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân (1388).
Paraclisul din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situat în colțul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.
„Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, situat în colțul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite și un foișor. Datează din anii 1710-1711.
Tot de Mănăstirea Cozia aparținea și bolnița mănăstirii, aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul Sfinții Apostoli și a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit și Petru de la Argeș), domn al Țării Românești între 1535-1545.

„Biserica mare” a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de meșteri aduși din Moravia, după modelul bisericii sârbești din Crușevaț, din piatră albă, între 1387-1391. Este armonios proporționată, având o ornamentație bogată. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia și perfecțiunea realizării artistice. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor și pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab. Catapeteasma originală din lemn, a ars și a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos și pronaos au fost dăruite mânăstirii de voievodul Constantin Brâncoveanu.

Vâlcea Forest Run & MTB 2025

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor la competiția de ciclism și alergare contra cost Forest Run & MTB Vâlcea.

Evenimentul este organizat de Fundația Comunitară Vâlcea. Fundaţia Comunitară Valcea este o organizație apolitică, înființată în 2019, parte dintr-o mişcare naţională, alături de alte 18 fundaţii comunitare din țară. Fundația Comunitară Vâlcea a intrat în familia fundațiilor comunitare din țară în august 2019, în urma unui proces care a durat aproximativ 18 luni. Am început ca grup de inițiativă și am devenit, cu sprijinul consultanților ARC (Asociația pentru Relații Comunitare) și al partenerilor RAF (Romanian American Foundation), o echipă. Suntem tineri profesioniști și am revenit la Vâlcea pentru a contribui la dezvoltarea locală, pentru a crea un spațiu care să răspundă nevoilor comunității și să arate că „se poate”! Conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii pentru a înfiinţa o fundaţie, este nevoie de un patrimoniu în valoare totală de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei. Pentru a înfiinţa Fundaţia Comunitară Vâlcea şi a derula proiectele pe care ni le-am propus, am avut nevoie de un patrimoniu inițial de 208 000 de mii de lei. Dintre aceştia, aproximativ 110 000 au fost strânşi prin donaţii, sponsorizări şi evenimente de grupul de iniţiativă, iar restul de 104 000 au fost primiţi de la ARC, prin proiectul de extindere al reţelei de Fundaţii Comunitare, finanțat de Raf.

În cadrul competiției se desfășoară mai multe probe:

Forvia – 5 kilometri pentru începători dar și profesioniști – taxă 125 – 215 lei
Diana – 10 kilometri – taxă 125 – 215 lei
Annabella – 21 kilometri – taxă 125 – 215 lei
Mers – 3 kilometri – taxă 125 – 215 lei
Nurvil Kids Orientare pentru cei mici – taxă 60 lei (copii 3 – 15 ani)
MTB - 21 kilometri clasic – taxă 125 – 215 lei
MTB – 41 kilometri clasic și electric – taxă 125 – 215 lei
MTB Kids – 5 kilometri – taxă 60 lei (grupe: 5 – 6 ani, 7 – 9 ani, 10 – 12 ani, 13 – 15 ani)

Administrația Moșiei Gușoieni *

Nimic fără muncă * 70 bani

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Produsul de ami sus este un jeton din alamă executat la comanda Administrației Moșiei Gușoieni din județul Vâlcea. Nu se știe exact cum se folosea acest jeton dar se poate presupue că el era un mijloc de garantare a unor produse aparținând acestei moșii. Fiecare din lucrătorii de pe această moșie primeau contra sumei de 70 de bani un astfel de jeton. În momentul când se prezenta la muncă pentru a-și primi unealta de lucru (în general sapa) sau porția de mâncare la bucătăria moșiei, el preda acest jeton. După terminarea muncii sau a servirii mesei el își preda unealta sau toată vesela din care a mâncat, reprimindu-și jetonul. Astfel se manifesta mai multă grijă față de uneltele sau vesela moșiei, acestea nemaifiind lăsate pe oriunde, rupte, sparte sau sustrase.

Gușoeni este o comună din județul Vâlcea, care include și satele: Burdălești, Dealu Mare, Gușoianca, Măgureni și Spârleni. La recensământul din anul 2021 comuna număra 1161 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 1535 locuitori), dintre care: români – 95,35% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a comunei vâlcene Gușoeni, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,14% iar restul – nedeclarată sau alte religii. Aici s-a născut regizoarea Malvina Urșianu (1927 - 2015)

Bike Fest - Damila D - Ediția a X-a

Produsele de mai sus sunt niște medalii speciale realizate de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferite participanților și / sau câștigătorilor la competiția de ciclism Bike Fest Damila Măciuca, ediția a 10-a.

In comuna Maciuca din Judetul Valcea, in mijlocul naturii fascinante, Bike Fest Damila-Maciuca organizeaza an de an evenimentul mult asteptat pentru a aduna ciclisti pasionati din toate colturile tarii. Acest festival ciclistic a luat nastere in anul 2013, si de atunci a devenit o traditie asteptata cu nerabdare de toti iubitorii de miscare si aventura pe doua roti. Cu fiecare editie, Bike Fest Damila a creat un istoric bogat, plin de momente memorabile si prietenii noi. Participantii se aduna an de an pentru a impartasi aceeasi pasiune – dragostea pentru bicicleta, sport si natura. Este un eveniment ce uneste generatii, de la ciclisti amatori pana la cei experimentati, dornici sa se confrunte cu trasee diverse, atat pe asfalt cat si pe MTB. Bike Fest Damila ofera curse pe diverse tipuri de trasee, atat pe asfalt pentru ciclistii pasionati de viteza, cat si pe drumuri forestiere pentru iubitorii de mountain biking. Indiferent de nivelul de experienta sau varsta, toti sunt bineveniti sa se inscrie si sa faca parte din aceasta aventura ciclistica unica. Competitia este dedicata celor care vor sa-si testeze limitele, oferind tuturor satisfactia participarii intr-o competitie de anvengura unei curse profesioniste.

SC Damila SRL este o societate comercială din satul Botorani, comuna Măciuca, importator direct si distribuitor autorizat al celor mai renumiti producatori de materiale de constructii si produse metalurgice din tara si strainatate, care a dezvoltat un model flexibil de afacere, prin imbinarea activitatilor comerciale si de distributie, cu activitati de servicii si productie. Sus am postat logo-ul SC Damila SRL din localitatea Măciuca.

Măciuca este o comună din județul Vâlcea, Oltenia, România. Comuna este așezată în sudul județului, la 15 Km nord de orașul Bălcești și este formată din 8 sate: Oveselu – centru de comună), Bocșa, Botorani, Ciocănari, Măciuceni, Măldărești, Popești, Ștefănești și Zăvoieni. Comuna numără aproximativ 1800 de locuitori. Sus am postat o fotografie cu unul din sediile societății comerciale Damila.

Sport club municipal Râmnicu Vâlcea

Sport Club Municipal Râmnicu Vâlcea cunoscută în mod obișnuit ca S.C.M. Râmnicu Vâlcea sau Râmnicu Vâlcea, este o echipă românească de fotbal din Râmnicu Vâlcea, care în prezent joacă în Liga a III-a. Echipa reprezintă secția de fotbal a clubului polisportiv SCM Râmnicu Vâlcea și a fost reînființată în vara anului 2004, după ce vechiul club CSM Râmnicu Vâlcea (fondat 1946) a fost reorganizat din cauza unor probleme financiare întâmpinate de administrația clubului. În 2004, administrația locală înființează CSM Râmnicu Vâlcea, ca și club continuator al fotbalului p eplan local. În primul an de existență, CSM Râmnicu Vâlcea a câștigat sezonul 2004-2005 al Ligii III, obținând astfel promovarea în Liga II. După promovarea din Liga a III-a, echipa a evoluat în Liga a II-a timp de mulți ani. În decembrie 2016, Municipiul Râmnicu Vâlcea a decis să își retragă sprijinul financiar pentru echipa de fotbal. Celălalt acționar al echipei, omul de afaceri Dan Nițu, a declarat că nu poate susține singur financiar echipa. Ca urmare, aproape toți jucătorii au ales să părăsească echipa și să semneze contracte cu alte cluburi. În vara anului 2017, clubul a fost reînființat sub numele de SCM Râmnicu Vâlcea, o denumire aproape identică cu cea veche. Diferența constă în faptul că "SCM" reprezintă Sport Club Municipal, în loc de "CSM", care însemna Club Sportiv Municipal. De asemenea, culorile clubului au fost schimbate de la alb și albastru la roșu și albastru, iar vechii jucătorii s-au transferat de la CSM la noul club. În vara anului 2022, echipa de seniori a fost reînființată și înscrisă în Liga a IV-a sub conducerea antrenorului Gabriel Mangalagiu. Echipa era poreclită: Vâlcenii, Viperele albstre sau Trupa din Zavoi și își juca meciurile de acasă pe Stadionul municipal de 12000 de locuri. Echipamentul tradițional de joc al echipei era:

acasă – jambiere roșii, șort și tricou albastru cu dungi verticale roșii
deplasare – echipament complet alb
echipament de rezervă – jambiere roșii. șort și tricou albastru

Bujoreni Run 2023 - Forvia faurecia

Fundația comunitară Vâlcea

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor la competiția de alergare și orientare turistică Bujoreni Run 2025.

Competiția Bujoreni Run este un eveniment sportiv dedicat tuturor copiilor și adulților indiferent de naționalitatea, cu focus pe activități de coeziune și integrare a oaspeților ucrainieni în comunitățile gazdă. Competiție are loc în incinta Muzeului Satului din Râmnicu Vâlcea și constă în următoarele probe sportive:

orientare – pentru copii până în 10 ani
orientare juniori – pentru copii cu vârstele între 11 și 16 ani
alergare feminin și masculin – pentru tineri cu vârste peste 16 ani și adulți

Traseele sunt marcate în incinta Muzeului Satului Vâlcean și în Pădurea Valea Bujorencii. Compania Forvia Faurecia finanțează proiectul “Integration in Vâlcea County – A Romanian Future for Ukrainian Refugees”, solicitat de fabrica Faurecia Vâlcea, cu sprijinul Fundației Forvia.

Bujoreni este o comună din județul Vâlcea, care include și satele: Bogdănești, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni, fiind situată pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea, în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (Rm. Vâlcea – Sibiu). În comuna Bujoreni se dezvoltă și se desfășoară activități economice legate de producție, cercetare, comerț și prestări servicii în diverse domenii precum pomicultura, legumicultura, morărit și panificație, creșterea animalelor sau prelucrarea lemnului. Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă din comuna Bujoreni, singura de acest fel din zona Oltenia, deține unica bancă de gene pentru nuc, alun, castan și prun din România. Stațiunea creează soiuri de pomi a căror faimă a devenit internațională, având clienți pomicultori din Italia și Polonia. Principala atracție turistică a comunei Bujoreni este constituită de Muzeului Satului Vâlcean, muzeu etnografic în aer liber, deschis publicului în 1974. Muzeul se întinde pe 8 hectare cuprinzând aproape 80 de construcții arhitecturale și în jur de 12000 de piese muzeistice. În incinta muzeului se pot admira următoarele obiective:

cula Bujorenilor (numită și "cula cu scară exterioară", ctitorită în jur de 1810 de Preda Bujoreanu
hanul lui Bogdan (din 1889)
școlile din Cacova (Stoenești) din secolul al XX-lea
biserica de lemn (1785) în care încă se oficiază liturghii la marile sărbători
alte construcții religioase (cruci, troițe),
case țărănești vâlcene mobilate și cu anexe gospodărești (cea mai veche casă având peste 200 de ani),
fântâni și porți specifice zonei.

Alte edificii reprezentative ale patrimoniului istoric și cultural al comunei Bujoreni sunt:

Biserica Sfântul Nicolae a fostului schit Olteni (construită în jur de 1580 – 1590 și extinsă în 1830)
Biserica Sfinții Voievozi din Bogdănești (construită în jur de 1692 - 1698)
Biserica Sfântul Gheorghe din Gura Văii (construită în jur de 1758)
Biserica Adormirea Maicii Domnului (construită în jur de 1812, cu picturi inițiale).
Un obelisc ridicat în memoria eroilor de război (lângă școala din Bogdănești)
O cruce comemorativă pentru eroii de război (în fața bisericii din Gura Văii.

La recensământul din anul 2021 comuna număra 5305 locuitori, în creștere fașă de recensământul anterior (anul 2011 – 4410 locuitori) dintre care: români – 73,42%, romi – 16,38% și restul –necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vâlcene Bujoreni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,2% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura orașului.

Biserica - Toți Sfinții

Casa lui Anton Pann

Palatul Administrativ

Gimnaziul Alexandru Lahovary

Gara

Parcul și Banca de Scont

Fântâna lui Barbu Știrbey

Fântâna lui Constantin Măldărescu

Biserica Cetățuia

Episcopia Râmnicului

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura vâlceană și alte locuri de vizitat în acest județ.