Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Supranumită autostrada de deasupra norilor, autostrada Tianlongshan este o minune a ingineriei situată în districtul Jinyuan, în orașul Taiyuan, la nivel de prefectură, capitala provinciei Shanxi, China de Nord.

Drumul este complet asfaltat și foarte pitoresc. Are 30 km (18,64 mile) lungime și are patru viaducte și un tunel. Construcția drumului a început în martie 2018 și a fost deschisă circulației în mai 2019. Se spune că 3000 de muncitori au petrecut doar cinci luni pentru a construi autostrada. Denivelarea acestui pod este de 350 de metri, de la începutul drumului și până la sfârșitul acestuia. Este echivalent cu o clădire de 116 etaje cu o înălțime de 3 metri. Drumul se ridică la 1.364 m (4.475 ft) deasupra nivelului mării pe Muntele Tianlong. Cea mai emblematică secțiune a drumului este un pod circular circular. Este un pod de autostradă circular cu trei etaje, înalt de 350 de metri, similar cu pitorescul Pod Kawazu-Nanadaru Loop din Japonia.

Podul este descris ca un dragon uriaș care plutește deasupra muntelui. Este unul dintre cele mai spectaculoase poduri din lume.

2. Podul Kawazu Nanadaru Loop din Japonia a fost dat în folosință în anul 1981. În același an, construcția a câștigat Premiul Tanaka de la Societatea Japoneză a Inginerilor Civili.

Podul este situat pe autostrada 414 dintre Tokyo și peninsula Izu, fiind un reper bine cunoscut, uneori cunoscut sub numele de spirala japoneză dublă buclă. Această structură unică arată mai mult ca un roller coaster decât o autostradă și aduce mașinile în sus și în jos pe o lungime de 45 de metri (148 de picioare) într-o vale între două versanți de munte. Podul are lungimea de 1,1 kilometri și diametrul de 80 de metri. Viteza de circulației a automobilelor pe acest pod este limitată la 30 kilometri pe oră. Din direcția Shimoda se urcă în sens invers acelor de ceasornic, iar din direcția tunelului Izu se coboară în sensul acelor de ceasornic. Șoseaua are o singură bandă pe fiecare sens de mers parte, limita de viteză este limitată la 40 kilometri pe oră, iar depășirea este interzisă. Pe lângă mașini și motociclete, pe pod pot trece și bicicletele. În trecut, autostrada 414 folosea viraje în ac de-a lungul muntelui, dar panta s-a surpat la cutremurul din 1978. Călătorii cu timp la îndemână se pot învârti de pe autostradă aici (deși se speră că nu la propriu) pentru a investiga câteva cascade și încântătorul sat Kawazu la umbra podului.

Există o parcare sub centrul buclelor podului pentru cei care doresc să facă fotografii și să admire peisajul. Satul Kawazu este cunoscut pentru copacii săi înfloriți devreme, făcând sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie un moment perfect pentru o vizită.

3. Podul fluviului Nanjing Yangtze, numit anterior Primul Pod Nanjing Yangtze, este un pod rutier cu două etaje peste râul Yangtze, situat în orașul Nanjing, provincia Jiangsu, care leagă districtele Pukou și Gulou ale orașului.

Puntea sa superioară face parte din autostrada China National Highway 104, și are o lungime de 4588 de metri. Puntea sa inferioară, cu o cale ferată cu șine dublă, are 6772 de metri lungime și unește calea ferată Beijing-Shanghai, care a fost divizată de Yangtze de zeci de ani. Podul are nouă piloni de susținere, cu o deschidere maximă de 160 de metri, el permițând accesul a aproximativ 80000 de vehicule și 190 de trenuri pe zi. Podul a fost finalizat și deschis pentru trafic în anul 1968. A fost al treilea pod peste fluviul Yangtze după podul Wuhan Yangtze River și Chongqing Baishatuo Yangtze River Bridge. A fost primul pod greu proiectat și construit folosind expertiza chineză. Potrivit presei de stat, podul fluviului Yangtze Nanjing a depășit Podul Golden Gate ca fiind cel mai frecvent loc de sinucidere din lume, cu peste 2000 de sinucideri până în 2006.

Câteva dintre caracteristicile tehnice ale podului sunt:

design - pod cu două nivele (jos cale ferată, sus autostradă)
material – oțel
lungimea totală a podului principal – 1576 metri
lungimea autostrăzii – 4588 metri
lungimea căii ferate – 6772 metri
lățime pod autostradă – 19,5 metri
cale pietonală – 4,5 metri
lățimea caii ferate – 14 metri
înălțime – 70 metri
cea mai lungă deschidere – 160 metri
număr de trave – 10
diguri în apă – 9
proiectant – Ministerul cailor ferate
începutul construcției - 30 septembrie 1960
inaugurarea căii ferate – 30 septembrie 1968
inaugurarea autostrăzii – 29 decembrie 1968

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Insigna - Cupa U.T.C. 1988 (ștafetă)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Ștafetă este o probă atletică sau concurs sportiv la alergări, schi sau înot, care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare de 400 m, 300 m, 200 m, 100 m, în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final.

Insigna - China

China, denumire oficială - Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est, fiind a doua cea mai populată țară din lume, cu o populație de aproximativ 1.411.000.000 de locuitori. China are un sistem unipartid, format de Partidul Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de autoguvernare (Hong Kong și Macao). Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km², China este ca mărime a suprafeței de uscat a doua țară din lume. De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a doua economie din lume, atât cu PIB total nominal cât și cu paritatea puterii de cumpărare și este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator din lume de bunuri. China este una din țările ce dețin arme nucleare și are cea mai mare armată permanentă, fiind considerată o superputere la nivel mondial.Teritoriul Chinei se află între latitudinile 18° și 54°N și între longitudinile 73° și 135°E iar peisajele variază semnificativ de-a lungul vastului teritoriu. După o estimare, China are peste 34.687 de specii de animale și plante vasculare, ceea ce o face a treia cea mai biodiversificată din lume, după Brazilia și Columbia. Aici sunt cel puțin 551 de specii de mamifere, 1221 de specii de păsări și 424 de specii de reptile. Fauna sălbatică pe cale de dispariție este protejată prin lege și din 2005 țara are peste 2349 rezervații naturale, care acoperă o suprafață totală de 149.95 milioane de hectare, 15% din suprafața totală a țării. China recunoaște oficial, 56 de grupuri etnice distincte, dintre care cei mai numeroși sunt chinezii han, care constituie circa 91,51% din totalul populației. La recensământul din 2010 s-au înregistrat un total de 593.832 de cetățeni străini care trăiesc în China. Cele mai mari astfel de grupuri erau din Coreea de Sud, SUA și Japonia. Limbile cele mai vorbite în China fac parte din familia limbilor sino-tibetane (mandarina, wu, yue, min, xiang sau hakka). China s-a urbanizat semnificativ în ultimele decenii.

Procentul din populația țării care locuiește în mediul urban a crescut de la 20% în 1990 la 46% în 2007. China are peste 160 de orașe cu o populație de peste un milion locuitori, inclusiv șapte metropole (orașe cu o populație de peste 10 milioane de locuitori. Din 1986, învățământul obligatoriu în China cuprinde învățământul primar și învățământul gimnazial care, împreună, durează nouă ani. În februarie 2006, guvernul s-a angajat să furnizeze complet gratuit învățământul de nouă ani, inclusiv oferirea de manuale și alocații. Libertatea religioasă este garantată de constituția Chinei, deși organizațiile religioase care nu dispun de o aprobare oficială pot face obiectul unei persecuții de stat. Republica Populară Chineză este unul dintre puținele state socialiste din lume, care susține deschis comunismul. Guvernul chinez a fost descris de politologi în mod variat, ca fiind comunist și socialist, dar și autoritar și corporatist, cu restricții majore în multe domenii, mai ales în cazul accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul de a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale și libertatea religioasă. Constituția Republicii Populare Chineze prevede, oficial, faptul că țara este organizată în trei nivele administrative: provincial, județean și comunal. China are relații diplomatice cu 171 de țări și deține ambasade în 162. Statul chinez este cea mai mare putere comercială din lume, cu o valoare totală a comerțului internațional de 3,87 trilioane USD în 2012.China a făcut investiții semnificative în cercetarea științifică, cheltuind peste 100 de miliarde de dolari pentru cercetare științifică și dezvoltare, doar în 2011. Știința și tehnologia sunt considerate ca fiind vitale pentru atingerea obiectivelor economice și politice și reprezintă o sursă de mândrie națională, descrisă uneori ca „tehno-naționalism". China este țara care produce și consumă cea mai multă energie din lume. De la sfârșitul anilor 1990, rețeaua națională de drumuri a Chinei a fost extinsă în mod semnificativ, prin crearea unei rețele de autostrăzi, cunoscută sub numele de Sistemul Național de Autostrăzi Principale (SNAP). În 2011 autostrăzile din China au ajuns la o lungime totală de 85.000 km, fiind cel mai lung sistem de autostrăzi din lume. Căile ferate din China, deținute de stat, sunt cele mai aglomerate din lume, manipulând un sfert din transportul de marfă și de pasageri, din lume. China este considerată țara de origine a ceaiului, aici s-au dezvoltat, din antichitate, vechile metode de cultivare și elaborare a acestui produs. În contrast cu Occidentul, principalele ustensile sunt bețisoarele; asiaticii au învățat să le folosească, deoarece bucățile de alimente erau foarte mici și nu puteau fi străpunse cu o furculiță. Printre cele mai populare feluri de mâncare din bucătăria țării sunt: carne de porc cu ananas, salată de fasole de soia, pui cu chili picant, ouă prăjite cu ciuperci negre sau friptură de porc cu salată de usturoi. Consumul cărnii de câine sau pisică se reduce treptat în timp, chinezii - în special, tinerii - percepând aceste animale ca un prieten, animal de companie. Guvernul chinez recunoaște, în mod oficial, șapte sărbători obligatorii pentru întreaga populație și alte patru, aplicabile numai anumitor sectoare.

Mihai Viteazu

Mihai Viteazul, primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti, a trăit între 1558 şi 1601. Domnitorul a avut un caracter dârz şi şi-a folosit de toate mijloacele, inclusiv de cuceririle amoroase, pentru a-şi duce la îndeplinire năzuinţele. Mihai Viteazul a rămas în istorie ca primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti: Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă. Pentru a-şi realiza scopurile, Mihai Viteazul s-a folosit de oricine, chiar şi de ibovnicele sale. Istoricii sunt de părere că s-a căsătorit cu Doamna Stanca pentru a reuşi să acceadă la putere.

Nu se cunoaşte cu exactitate locul naşterii. Mihai Viteazul s-a născut, după unele surse, în Oraşul de Floci sau Târgul de Floci (n.r. - denumire care vine de la târgul de lână care funcţiona aici) situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută. Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum şi specificaţiile din Condica episcopiei Rîmnicului, atestă că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stîngă a Oltului, judeţul Vâlcea.
Mihai Viteazul a crescut fără tată. Potrivit unor istorici, Mihai Viteazu este fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun, domnitor al Ţării Româneşti. Argumentul principal împotriva acestei variante este acela că Mihai Viteazu s-a născut în anul 1558, la un an după moartea lui Pătraşcu cel Bun. Astfel, este greu de crezut că acesta a avut relaţii extraconjugale în anul morţii sale, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli.
Mama lui Mihai Viteazul, de viţă nobilă sau comerciantă de rachiu. Există două versiuni care circulă cu privire la mama lui Mihai Viteazul, Teodora Cantacuzino. Potrivit celor mai mulţi istorici, ea este de neam grecesc şi se trage din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor, fiind soră cu Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul domnului Munteniei la Constantinopol, o persoană foarte influentă. „Un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor“, notează istoricul Neagu Djuvara în lucrarea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“. Conform altor surse, Teodora era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cert este că s-a călugărit spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana, şi a murit în anul 1605 sau 1606, fiind înmormântată în biserica mănăstirii Cozia.
Ce caracter avea Mihai Viteazul? Domnitorul era un om dintr-o bucată şi foarte hotărât în toate deciziile pe care le lua. De asemenea, se folosea de toate mijloacele pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, de multe ori parafând alianţe cu parteneri pe care nu-i agrea.
Mihai Viteazul a fost comerciant de vite. La început, domnitorul a făcut comerţ cu vite şi, apoi, cu giuvaieruri. A cunoscut, astfel, lumea comerţului şi a avut multe de învăţat. A deprins limbile greacă şi turcă, dar a intrat în contact cu marea boierime munteană. Ajunsese să deţină o avere imensă. Cumpărase din 44 de sate, în timp ce un boier obişnuit avea 8-9 sate.
S-a căsătorit din interes cu Doamna Stanca? Mihai Viteazu s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani cu doamna Stanca, descendenta unei mari familii de boieri. Ea era nepoata banului Dobromir al Craiovei şi a logofătului Gheorghe din Corbi. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau, conform altor surse, dintr-o familie înruditã cu fraţii Buzeşti. Căsătoria cu Doamna Stanca i-a deschis tânărului Mihai drumul spre putere. Astfel, unii istorici contemporani au suspectat o căsătorie din interes.
Domnitorul şi Doamna Stanca au avut doi copii, Florica şi Nicolae, cel care avea să ocupe, o perioadă, cât marele voievod era în Ardeal, tronul Ţării Româneşti. Florica avea un farmec special, care a ajuns să-l copleşească chiar şi împăratul Rudolf al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Cei doi ajunseseră chiar în pragul căsătoriei. Numai intervenţia energică a mamei acestuia, Maria de Spania, a oprit căsătoria dintre cei doi.
Marula, fiica nelegitimă. Mihai Viteazul a mai avut o fiica, Marula, care s-a născut în anul 1599, dintr-o relaţie a domnitorului cu o ţiitoare cunoscută drept „Tudora din Târgşor“. Mihai nu îşi ascundea relaţiile extraconjugale şi chiar se afişa cu amantele. Astfel, nu a făcut nici un secret din naşterea fiicei sale nelegitime. Domnitorul şi-a vizitat iubita şi fiica în vârstă de doar un an şi i-a oferit un hrisov prin care-i lăsa moştenire, după moartea mamei sale mai multe sate.
Povestea de iubire cu fiicele dregătorului muntean Ivan Norocea. Relaţia dintre Mihai Viteazul şi soţia, Doamna Stanca, se degradează, astfel că domnitorul îşi îndreaptă afecţiunea în altă direcţie. Surorile Zamfira şi Velica, fiicele lui Ivan Norocea, i-au atras atenţai lui Mihai Viteazul atunci când a ajuns la Alba Iulia. Acestea deveniseră sfătuitoarele apropiate ale domnitorului şi apăreau mereu în preajma lor. Dacă despre, Zamfira istoricii susţin că nu există informaţii certe cu privire la o legătură amoroasă cu Mihai Viteazul, în privinţa Valicăi lucrurile sunt certe. Domnitorul se afişa cu aceasta, iar femeia nutrea speranţa că va deveni Doamnă.
Apropierea de soţia lui Sigismund Bathory. Mihai Viteazul apare într-o pictură realizată la Praga de Frans Franken alături de Maria Christierna, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Unii istorici sugerează că între cei doi a avut loc o poveste amoroasă. A divorţat de acesta, iar succesorul la tronul Transilvaniei, Andrei Báthory, vărul lui Sigismund, îi face avansuri din ce în ce mai agresive. Astfel, Maria Christierna se refugiază la curtea regală de la Pragă. Aceasta i-ar fi pus o vorbă bună lui Mihahai la regele Rudolf, pentru a-l spijini să lupte împotriva lui Andrei Báthory. SURSA – NET Adevărul.ro Târgu Jiu

Ministerul Apărăii Naționale - România

Ministerul Apararii Nationale este organul de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, prin care este condusa activitatea in domeniul apararii nationale, potrivit prevederilor legii si strategiei de securitate nationala, pentru garantarea suveranitatii, independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale a tarii si democratiei constitutionale. Ministerul Apararii Nationale raspunde in fata Parlamentului, a Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii pentru modul de aplicare a prevederilor Constitutiei, a celorlalte acte normative in vigoare, a hotărârilor Guvernului si ale Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, precum si ale tratatelor internationale la care România este parte, in domeniul sau de activitate. Sediul ministerului este situat în București, pe strada Izvor, la numerele 3 - 5. Deasupra am postat logo-ul şi clădirea instituţiei.

Jetonul - Cantina D.Mociorniță - 2 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus s-a realizat la comanda marelui industriaș bucureștean Dumitru Mociorniță.

Acesta a donat 650000 lei pentru construirea dispensarului din comuna Țintea-Băicoi. Ca fiu al satului acesta a înzestrat școala Liliești cu un muzeu zoologic de o mare valoare artistică, dar lucru care interesează este faptul că el a subvenționat lunar cantina școlară și chiar a dăruit sandale copiilor săraci. Pot să deduc că el oferea gratuit copiilor săraci astfel de jetoane cu care aceștia se prezentau la cantina școlară D.Mociorniță unde puteau servi o masă.

Gimnastică ritmică - Decembrie 2022 - A.C.S. Ritmic Aly Gym

Produsul de mai sus este o medalie realizată de firma privată orădeană Alex Sztamkovits pentru a fi conferită participanților și / sau câștigătorilor unui concurs de gimnastică ritmică. Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați - sol, sărituri, cal cu mânere, inele, paralele și bara fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică. Gimnastica ritmică este unul dintre cele mai apreciate sporturi, pentru că îmbină elementele creative din balet și mișcările fizice specifice. Coordonarea, disciplina, determinarea, dar și imaginația sunt elemente-cheie pentru a obține rezultatele dorite.

Spre deosebire de celelalte patru ramuri ale gimnasticii, această disciplină are probe individuale, de perechi și de echipe/ansambluri, exclusiv feminine. Din perspectivă istorică, prima competiție de gimnastică ritmică a avut loc în fosta URSS, în 1936, cu participarea a 70 de sportive. În România, primul astfel de concurs s-a desfășurat două decenii mai târziu, în 1956. Coordonare, echilibru, agilitate și postură impecabilă. Pe scurt, așa s-ar putea descrie gimnastica ritmică. În competiții, fiecare reprezentație se notează în funcție de coregrafie, îndemânare și grad de dificultate. Gimnastele pot practica acest sport individual, în duo sau în echipe/ansambluri de 4 până la 10 gimnaste. Dincolo de a presupune foarte multă disciplină, gimnastica artistică este o invitație la exprimarea propriei personalități și creativități, fiind o combinație unică de dans, artă și sport. Concret, gimnastica ritmică este despre îmbinarea unor elemente de balet cu îndemânarea mânuirii unor accesorii/aparate specifice: coardă, cerc, măciuci, panglică și minge.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII