Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Muzeul regal “Ontario” (ROM) din Toronto - Canada este un muzeu de artă, cultură mondială și istorie naturală, unul dintre cele mai mari din Canada și America, care primește anual peste un milion de vizitatori, fiind situat la nord de Queen’s Park cu intrarea principală din Strada Bloor West.

Muzeul conținând peste 6 milioane piese expoziționale a fost construit între anii 1910 – 1914 și în mai multe rânduri extins. Până în anul 1968 Muzeul s-a aflat sub conducerea Universității din Toronto până în 1968, pentru ca ulterior să devină instituție culturală independentă. Prima extindere a muzeului a început în data de 12 octombrie 1933 și a constat în ridicare aripii de est ce a însemnat o cheltuială de 1,8 miliarde dolari americani. La 26 octombrie 1968, muzeul a deschis Planetariul McLaughlin de la capătul de sud al proprietății, după ce a primit o donație de 2 milioane de dolari de la colonelul Samuel McLaughlin. Altă importantă extindere a muzeului a fost realizarea Galeriei Reginei Elisabeta a II-a, în partea de nord a clădirii, în perioada anilor 1978 – 1984, ceea ce a însemnat o cheltuială de 55 milioane dolari americani. Proiectarea acestei extinderi a fost recompensată cu Premiul Guvernatorului General pentru arhitectură. Începând cu 2002, muzeul a trecut printr-un proiect important de renovare și extindere supranumit Renașterea ROM. Guvernele Ontario și Canada au contribuit cu 60 de milioane de dolari la proiect și în plus magnatul Michael Lee-Chin a donat încă 30 milioane de dolari. Piesa centrală a proiectului, Michael Lee-Chin Crystal, a fost o completare majoră a cadrului inițial al clădirii.

Structura a fost creată de arhitectul Daniel Libeskind, al cărui design a fost selectat dintre 50 de finaliști într-o competiție internațională.

Inaugurarea finală a acestei extinderi a avut loc în data de 2 iunie 2007 iar costul final a fost de 270 milioane USD. deci, clădirea originală (aripa vestică) a fost proiectată de arhitecții Frank Darling și John A Pearson, fiind o sinteză a italianatului și neo-romanticului. Aripă de est orientată spre Queen's Park a fost proiectată de Alfred H.Chapman și James Oxley, în stil art decorativ cu influiențe bizantine. Secțiunea sudică a muzeului, denumită și Centrul curatorial, a fost proiectat de Compania Toronto Gene Kinoshita. Controversatul Michael Crystal-Crystal „Crystal”, o extindere a multimilionară a muzeului a fost proiectat de Daniel Libeskind, incluzând o nouă intrare cu uși glisante pe Bloor Street. Forma cristalină deconstructivistă este acoperită cu sticlă 25% și aluminiu 75%, aceste materilae fiind fixate pe un cadru de oțel.Cadrul de oțel a fost fabricat și asamblat de firma de construcții Walters Inc din Hamilton-Ontario iar plăcile de aluminiu anodizat s-au fabricat în Germania, la compania Josef Gartner. Proiectul de extindere Crystal a stârnit păreri divergente în rândul publicului cunoscător sau mai puțin cunoscător în ale arhitecturii, dar e cert că a sporit numărul de vizitatori al muzeului.

2. Muzeul Național al Indianului American (NMAI) – Washington DC, SUA, este o instituție culturală americană care promovează cunoașterea și înțelegerea culturilor băștinașilor din emisfera occidentală - trecut, prezent și viitor.

Muzeul lucrează pentru a sprijini continuitatea culturii și a valorilor tradiționale a populațiilor băștinașe. Instituția operează în trei locații distincte:

Muzeul Național al Indianului American, în Mallul Național din Washington DC, inaugurat la data de 21 septembrie 2004
Muzeul permanent al băștinașilor din New York, fondat în anul 1916
Centrul de Resurse Culturale, un institut de cercetare și colecționare, localitatea Suitland, statul Maryland.

Muzeul Național al Indianului American este primul muzeu național american dedicat exclusiv băștinașilor americani. Clădirea cu forme curbilinii este îmbrăcată în calcar Kasota, de culoare aurie, conceput pentru a evoca formațiuni de rocă naturală modelate de vânt și apă de-a lungul a mii de ani. Amprenta la sol a muzeului este de 1725 metri pătrați situați în mijlocul unor zone zone umede artificial. Intrarea muzeului, orientată spre est, fereastra prismei și spațiul său înalt de 120 metri pentru spectacole native contemporane sunt rezultate directe ale consultărilor ample cu popoarele autohtone. Muzeul oferă o serie de expoziții, proiecții de filme și video, programe de grupuri școlare, programe publice și prezentări de cultură vie pe tot parcursul anului fiind vizitat anula de peste 1,2 milioane persoane. Arhitectul și proiectantul muzeului a fost cardinalul canadian Douglas (Blackfoot) iar arhitecții de design sunt John Paul Jones și firma Arghitects of Philadelphia.

Firma de inginerie structurală aleasă pentru acest proiect a fost Severud Associates. În general, băștinașii americani au îndeplinit rolurile de conducere în proiectarea și funcționarea muzeului și au urmărit crearea unei atmosfere și experiențe diferite din muzeele de cultură europeană și euro-americană. Muzeul Național al Indianului American găzduiește peste 800000 de obiecte, precum și o arhivă fotografică de 125000 de imagini. Muzeul are programe în care savanții și artiștii nativi americani pot vizualiza colecțiile NMAI pentru a-și îmbunătăți propriile cercetări și opere de artă. Ca întotdeauna și acest muzeu se bucură de aprecieri dar și de critici din partea publicului vizitator, specialist sau nespecialist în problematica băștinașilor americani. Muzeul publică o revistă trimestrială, numită “Indianul american”, care se concentrează pe o gamă largă de subiecte referitoare la băștinașii americani.

3. Biblioteca națională ucraineană din Minsk este un ultramodern monument arhitectonic.

Edificiul este structurat pe 23 de nivele și are aproape 74 de metri înălțime având fațada cea mai spectaculoasă și luminoasă din întreg spațiul ex-sovietic. În 1989 a avut loc un concurs internaţional în vederea selecţionării celui mai bun proiect arhitectural de bibliotecă. Proiectul arhitecţilor Mihail Vinogradov şi Viktor Kramarenko a câştigat concursul. Arhitecţii au conceput o combinaţie originală de funcţionalitate şi estetic pentru „Diamantul Belarusului”, aşa cum a fost denumit iniţial proiectul celor doi. La 1 noiembrie 2002, a fost pusă fundaţia noii clădiri, care a fost inaugurată în iunie 2006. Clădirea este concepută sub forma unui diamant - rombicuboctahedron.

Construcția a durat intre 2002 - 2006, deși proiectul acesta era gata deja în amurgul comunismului. Clădirea este acoperită de panouri de sticlă care în timpul zilei scânteiază asemenea unui diamant cu 24 de faţete. Pe timpul nopţii, cele 4646 de leduri îşi schimbă mereu culorile, oferind locuitorilor un spectacol inedit de lumină şi culoare, vizibil de la sute de metri distanţă.

Prin 2009 construcția era considerată “printre cele mai urâte din lume”, dar cu siguranță pentru a compromite realizările regimului politic ucrainian condus de Lucașenko, pentru a nu atrage turiștii străini, in ideea de a descuraja pe toate căile vizitarea tării, poate una dintre cele mai necunoscute ale Europei de ieri și de azi.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL TELEORMAN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Întâiul episcop al Episcopiei Alexandriei și Teleormanului

Prea Sfințitul părinte Galaction Stângă

100 de ani de la târnosirea Catedralei din Alexandria

Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, pe numele de miream Galaction Stângă, s-a născut în data de 17 mai 1953, în comuna Constantin Brâncoveanu, jud. Ialomiţa, din părinţii Nicolae şi Elena Stângă, la botez primind numele Gheorghe. A urmat şcoala din localitatea natală, Liceul Teoretic din Slobozia şi Seminarul Teologic din Bucureşti (1971-1976); Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1977- 1981). În perioada octombrie 1985 – martie 1986 a urmat studii postuniversitare la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveţia). Între timp, a fost tuns în monahism la schitul Crasna, jud. Prahova, cu numele Galaction (1977); a fost hirotonit ierodiacon la 28 octombrie 1978 şi ieromonah la 2 noiembrie 1978; în data de 1 aprilie 1981 a fost numit stareţ al schitului Crasna; la 15 decembrie 1990 a fost numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, iar în 1994 a fost hirotesit arhimandrit. În 4 iulie 1996 a fost ales Episcop al nou-înfiinţatei Eparhii a Alexandriei şi Teleormanului, iar în data de 1 septembrie 1996 a fost hirotonit arhiereu şi întronizat în aceeaşi zi în Alexandria. Sfinția Sa este și vicepreședinte al Societății Numismatice Române și președinte al Secțiunii Alexandria.

Sfânta Episcopie a Alexandriei și Teleormanului

Septembrie 1996 - 2006

Catedrala Episcopală ” Sfântul Alexandru” este cea mai reprezentativă clădire din Alexandria, lăcaşul fiind considerat simbolul oraşului. A fost botezată după numele domnitorului Alexandru Ghica, întemeietorul oraşului iar istoria ei se leagă îndeaproape de cea a reşedinţei de judeţ. Alexandria s-a înfiinţat în 1834, când o mână de negustori din Zimnicea şi Mavrodin au cumpărat de la Mitropolia Ţării Româneşti, moşia Bâcâianca şi au stabilit aici o urbe pentru a putea face comerţ liber. Oameni cu frică de Dumnezeu, negustorii şi ţăranii care veniseră să locuiască în noul oraş au vrut o biserică. Încă din 1835, înainte de a se construi alte clădiri oficiale ale oraşului, a fost ridicată în grabă o biserică de lemn. Lăcaşul a fost târnosit în ziua de Florii, în 1838, şi a fost închinat patronului spiritual al oraşului, Sf. Alexandru. Pentru că lăcaşul de lemn a devenit în scurt timp neîncăpător,obştea din Alexandria a hotărât în 1855 ridicarea unei biserici de cărămidă. S-au comandat 500000 de cărămizi. dar proiectul a stagnat, în lipsa fondurilor. Proiectul a fost amânat din cauza banilor vreme de câţiva ani, până în1868 când la sugestia Prefecturii Teleorman, administraţia oraşului a constituit un Comitet de reconstrucţie a bisericii.” Se dorea o catedrală, dar costurile privind ridicarea unei catedrale erau foarte mari, mai mari decât putea suporta atunci urbea. Cu toate acestea, proiectul se reia prin organizarea la 18 iulie 1868 a unei licitaţii pentru fabricarea a încă 200000 de cărămizi şi pentru aprovizionarea cu 15000 kg de var necesare construcţiei”, se menţionează în cartea ” Catedrala Episcopală Sf Alexandru ”. Biserica a fost ridicată în 1871, dar nu avea încă turlă. Lucrările de construcţie s-au oprit aici pentru câţiva ani. În lăcaşul acoperit cu şindrilă şi fără picturi s-au ţinut vreme de ani buni slujbe. Autorităţile au încercat să facă rost de bani pentru continuarea construcţiei bisericii apelând inclusiv la colectări de fonduri de la enoriaşi. În 1871 o trupă de teatru de la Bucureşti a fost invitată să pună în scenă la Alexandria trupa de teatru ” Formarea oraşului Alexandria”. Piesa a fost jucată în beneficiul bisericii , dar banii adunaţi nu au fost suficienţi pentru continuarea lucrării. Pentru că lucrările s-au tot amânat, şindrila de pe acoperiş a început să cedeze iar în 1873 din cauza deteriorării biserica a fost închisă, la decizia Mitropoliei. Mai marii bisericii au deschis chiar o anchetă asupra construcţiei ridicate în Alexandria. Eăzboiul de Independenţă şi situaţia politică tulbure din ţară au făcut ca în următorii ani ridicarea catedralei să fie iar amânată . ” Abia în 1883, Primăria din Alexandria fiind condusă de un consiliu avându-l în frunte pe primarul Ştefan Mândreanu a decis să acorde prioritate reluării proiectului de finalizare a construcţiei bisericii. Astfel , în vederea asigurării fondurilor necesare pentru reluarea construcţiei Bisericii, Primăria a organiat o loterie publică pentru care Librăria Socec a tipărit 120.000 de bilete de loterie cu valoarea de 1 leu bucata”, mai aflăm din cartea ” Catedrala Episcopală Sf Alexandru Suma strânsă a fost insuficientă. Loteria s-a reluat în 1884, dar banii necesari tot nu au fost strânşi. Situaţia bisericii care se deteriora pe zi ce trece în lipsa lucrărilor necesare a fost cel mai aprins subiect de discuţie al anilor în reşedinţa de judeţ a Teleormanului. În plus, din cauza stării lăcaşulu, Mitropplia a închis biserica de mai multe ori de-alungul anilor. Abia după ce primăria a vândut o casă din patrimoniul local şi a scos în arendă 200 de hectare, s-au strâns bani pentru demararea construcţiei. Lucrările s-au reluat în 1895. Catedrala a fost finalizată abia în 1898. Pe 2000 de m.p. în Catedrala ” Sf. Alexandru” pot fi văzute picturile lui Ştefan Luchian. Pictorul a fost angajat în 1896 de primăria oraşului pentru a picta biserica. Autorităţile i-au cerut lui Luchian să execute lucrarea în cinci luni. Luchian a acceptat şi a făcut echipă cu Constantin Artachino şi Constantin Pascally. ” Se prevedea prin contract ca pictura interioară să fie gata la 1 octombrie 1898, urmând ca exteriorul bisericii să se completeze cât mai urgent după această dată”, mai aflăm din cartea ” Catedrala Episcopală Sf Alexandru ”. Timpul nu le-a permis pictorilor să execute toată lucrarea de pictură interior şi exterior şi atunci ei s-au rezumat să execute numai tablourile din biserică, adică icoanele. Parterul bisericii a fost pictat de Ştefan Luchian iar turla mare şi pandantivii, de pictorul Artachino. Catedrala a cărei construcţie a durat 29 de ani impresionează şi astăzi. Lăcaşul are 42 de metri lungime şi 26 de metri lăţime, iar la ridicarea ei au fost folosite peste un milion de cărămizi. Catapeteasma are zece metri, este realizată în stil neogotic iar policandrul este lucrat la Viena. Catedrala se prezintă sub forma de cruce în interior şi navă în exterior, având la intrare o frumoasă tindă străjuită de coloane lucrate în stil corintian. Timpul şi intemperiile naturii şi-au pus amprenta, de-alungul anilor, asupra simbolului oraşului. Biserica a fost afectată de cutremurele din 1940 şi 1977 şi a avut nevoie de reparaţii capitale. Între anii 1997-2012 Catedrala a fost restaurată . S-au efectuat ample efectuat lucrări de consolidare, subzidire, reamenajări exterioare la învelitoare. O parte din pictură a fost refăcută de către o echipă de restauratori. Pictura a fost resfiinţită la data de 30 august 2012, de către Preasfinţitul părinte Episcop Galaction al Alexandriei şi Teleormanului. Sarcofagul în care odihneşte domnitorul Alexandru Ghica a fost adus la catedrala din Alexandria în 1994. Monumentul funerar închinat lui Ghica a fost comandat de Alexandru Ioan Cuza imediat după moartea lui Alexandru Dimitrie Ghica . Sarcofagul este împodobit cu spadă, sceptru, mantie de hermină, coroana regală . Odată cu aducerea în lăcaşul din Alexandria a osemintelor domnitorului., catedrala a devenit necropolă domnească.

Insigna - U.R.B. Alexandria

Hotărârea de Guvern nr. 280 din 23 martie 1971 privind înfiinţarea Fabricii de rulmenţi Alexandria în cadrul Grupului de uzine pentru fabricaţia de rulmenţi Braşov, prevedea: "Pe data de 1 aprilie 1971 se înfiinţează, în cadrul Grupului de uzine pentru fabricaţia de rulmenţi Braşov, de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, Fabrica de rulmenţi Alexandria, cu sediul în oraşul Alexandria, judeţul Teleorman, care va avea ca obiect fabricarea de rulmenţi. Fabrica de rulmenţi Alexandria se organizează şi va funcţiona potrivit prevederilor legale privind organizarea şi funcţionarea întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat”. Concernul Koyo Seiko din Japonia a preluat, în 1998, pachetul de 51% din acțiunile societății comerciale Rulmenți Alexandria, valoarea totală a tranzacției (pretul acțiunilor și investițiile asumate) fiind de 57 milioane de dolari Vânzările Koyo România Alexandria au fost de 75,9 milioane lei în anul 2000. Uzina de la Alexandria produce cele mai utilizate tipuri de rulmenți, care reprezintă mai mult de 60% din consumul total al pieței.

A XXXIII-a Expoziție națională de de insigne

Alexandria 1-2 septembrie 2007

Societatea numismatică română

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent S.N.R. are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Insigna - A.C.I.R.

(Asociația colecționarilor de insigne din România)

Mai jos prezint un scurt istoric al mișcării insignografice din România. La începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elementele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc. După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România. Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor

Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Societatea S Mariaj - Turnu Măgurele

Deși am căutat, lumea internetului nu mi-a oferit nicio informație despre insigna sau Societatea S Mariaj din Turnu Măgurele. Eu cred că ar putea fi vorba despre o asociație, societate sau agenție matrimonială. Dacă cineva ar putea oferi ceva informații în legătură cu acest produs medalistic i-aș fi sincer recunoscător.

Alexandria este un municipiu și reședința județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române, pe partea dreaptă a râului Vedea, la 88 km distanță de capitala României - București. Întemeiat în anul 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. Sus am postat stema actuală a municipiului, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Alexandria, din vremuri diferite.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Grădina publică

Gara

Direcția județeană de finanțe

Pavilionul din Grădina publică

Podul peste râul Videle

Prefectura

Sediu bancar

Catedrala domnească și episcopală Sfântul Alexandru

Hotelul Parc

Primăria

Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Cimitirul eroilor

Cinematograful Patria

Moara Brătescu

Teleorman este un județ din România, provincia istorică Muntenia, cu reședința în orașul Alexandria. Județul se întinde pe 5790 kilometri pătrați și numără aproximativ 360000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este compus din 3 municipii (Alexandria, Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele), 2 orașe (Zimnicea și Videle) precum și 92 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Teleorman, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din timpuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ, din vremuri diferite.