Epaminonda's Blog.....: OBERLIND

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din vremuri diferite din localitatea germană

OBERLIND, cartier al orașului SONNEBERG, districtul

SONNEBERG, landul THURINGIA.

Piața mare

Biserica evanghelică luterană Sfântul Egidien

Trimitere poștală

Ecuson pompieri

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Metalurgist de onoare - I.M.M.N. Baia Mare

(Întreprinderea metalurgică metale neferoase)

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Metalurgist de onoare – IMMN Baia Mare face parte din acest ansamblu de distincții. De pe insignă nu lipsesc simbolurile comuniste; coroana de laurii de pe margine ce simbolizează “victoria finală” în efortul de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”, roata dințată – simbolul industrializarii țării – obiectiv fundamental al politicii partidului comunist, oala de turnătorie – specifică întreprinderii băimărene și desigur fundalul roșu-purpuriu al baretei insignei – sângele vărsat de eroi pe câmpurile de luptă. I.M.M.N. Baia Mare (Întreprinderea metalurgică metale neferoase), denumire alternativă Combinatul Phoenix, denumire actuală CUPROM, a fost o mare întreprindere de prelucrare a metalelor neferoase din municipiul Baia Mare. Întreprinderea a fost unicul rafinator de aur din Europa. Combinatul Phoenix din Baia Mare producea în anii de glorie 40000 de tone de cupru pe an, 12 tone de aur şi 120 de tone de argint. Acum, acolo sunt 80 de hectare de hale rase de pe faţa pământului”. Pe platforma combinatului a mai rămas în picioare doar turnul de evacuare al gazelor arse, care odată era simbolul orașului (înălțime – 531,5 metri, diametru la bază – 20 metri, diametru la vârf – 9 metri, costul realizării turnului – 11 milioane dolari SUA).

În anul 1998, la Baia Mare se anunţa privatizarea combinatului. Pe listă apar câţiva jucători cu ştate vechi în negustoria cu material neferos. Câştigătoare este declarată o firmă din Marea Britanie, Allied Deals, firmă controlată de doi frati indieni - Narendra si Virendra Rastogi, care a platit pentru combinatul intins pe 80 de hectare suma de 111111,111 de dolari americani. Pe lângă suma simbolică pe care au plătit-o statului român, aceştia trebuiau să achite datoriile combinatului, care erau consistente, dar şi să facă investiţii de 21 de milioane de dolari şi să dispună de un capital de lucru de 16 milioane de dolari. Au fost promisiuni deșarte, ba mai mult, au început să dezasambleze din liniile de producţie ale combinatului. În 2002, se declanşează un scandal internaţional. Indienii se dovedesc a fi nişte excroci cu acte în regulă, identificaţi de autorităţile americane pentru fraude masive. A fost considerată una dintre cele mai mari fraude din istorie, peste 20 de banci din Marea Britanie şi SUA fiind înşelate, cu o pagubă de peste 680 de milioane de dolari. În 2003 începe un nou proces de privatizare la Baia Mare. De data asta cu niste investitori români – Cuprom. Horia Pitulea si Horia Şchiopu Simu, doi tineri bancheri, cumpără cu 3,6 milioane de dolari, la pachet, combinatul de la Baia Mare şi Elcond Zalau, una dintre cele mai mari firme producătoare de fire de cupru din Europa şi formează Cuprom. Administratorii Cuprom nu s-au dovedit a fi cu nimic mai buni pentru combinatul din Baia Mare decat predecesorii lor, indienii. Activitatea se restrângea în fiecare an. În lipsa minereului românesc şi datorită competiţiei Chinei la cumpărarea de deşeuri de cupru, fabrica de la Baia Mare a fost închisă şi pusă în conservare, urmând decăderea totală a ceea ce a fost odată un mîndu combinat de prelucrare a metalelor neferoase.

Cetățean de onoare al municipiului Sighetul Marmației

Sighetu Marmației, colocvial Sighet, în limba maghiară Maramorossziget, colocvial Sziget, în traducere Insula, în limba germană Marmarosschsiget, în limba ucraineană Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй, în limba slovacă Marmarošská) Sihoť, este un municipiu din județul Maramureș care mai include și localitățile: Iapa, Lazu Baciului, Șugău, Valea Cufundoasă și Valea Hotarului. Orașul este situat la confluența râurilor Iza și Tisa și se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giulești, Ocna Șugatag. Site-ul web oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate. Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget”, pronunțat identic în românește, care înseamnă „insulă”, (orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara). Prima atestare scrisă a localității Sighet (simplu) parvine din anul 1326, iar denumirea de azi a orașului (compusă), a fost consemnată documentar pentru prima dată în anul 1742 (Szigethi in Marmatia). În anul 2007 s-a deschis frontiera cu Ucraina, pentru prima dată permițându-se trecerea la vecini și comerțul cu produse între cele două țări.La recensământul din anul 2011 orașul număra 37640 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 76,07%, maghiari – 11,73%, ucrainieini – 1,99%, romi – 1,3% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Sighetu Marmației astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 65,49%, romano catolici -10,99%, greco catolici- 5,22%, reformați – 3,04%, martorii lui Iehova – 2,19% și restul – nedeclarată sau altă religie. În municipiul Sighetul Marmației pot fi admirate multe monumente istorice de cultură și arhitectură. Dintre acestea enumăr: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (închisoarea), Muzeul Satului Maramureșean (în aer liber), Muzeul Etnografic al Maramureșului, Muzeul Culturii Evreiești, Casa-Muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”, Centrul istoric al orașului (sec. XVIII-XX); Ansamblul urban „Cămara Sării” (sec. XV-XIX), Vechea „Direcție a pădurilor” (azi Liceul „Leowey Klara”) (sec. XVIII); Liceul Pedagogic (1802); Primăria (azi Casa Armatei) (sec. XIX); Sinagogă (1902); Poșta (sec. XIX); Biserica Ucraineană „Înălțarea Sfintei Cruci” (1791-1807); Casa cu cariatide, la parter Librăria „Luceafărul” (1890); Vicariatul Ortodox Ucrainean (sec. XIX); Tribunalul Vechi (azi, Primăria și Judecătoria) (1893-1895); Banca Albina (1886); Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1892); Fabrica de Lapte (1913); Cazarma Militară (1825); Gara CFR (1893-1897); Fosta Școală Normală (sec. XIX); Vechea Fabrică de Perii „Părplast” (încep. sec. XX); Pavilioanele vechi ale Spitalului Municipal (sec. XIX); Hotel Coroana (sec. XIX); Casa Brenner (1832); Mănăstirea Piariștilor (1730-1806); Biserica Sfântul Carol de Borromeo (1730-1806); Banca Maramureșeană (sec. XIX); Liceul Ucrainean și Liceul Sportiv (1901); Farmacia Buzath (1875); Sediul Asociației pentru Cultura Poporului Român din Maramureș cu Preparandia (azi, sediu Acaterm) (1873-1875); Palatul Culturii (1913); Banca Națională (sf. sec. XIX); Sediul Lojei Francmasonice (1890-1910); Liceul „Dragoș Vodă” (1913); fosta Prefectură a Comitatului Maramureș (azi, Restaurantul „Curtea Veche” (1692); Biserica Reformată (sec. XIV-XV); Cimitir Evreiesc (sec. XVIII); Curia familiei Dunca (sec. XIX); Casa Wiesel (sec. XIX); etc. În acest oraș s-au născut Alexandru Ivasiuc – scriitor (1933 – 1977) și Elie Wiesel - scriitor și publicist de limbă engleză, franceză și ebraică, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1928 – 2016).

Asociația sportivă Explorări Baia Mare

Cupa Explorări Ediția a VII-a 1980

Explorări, nume alternativ Universitatea Explorări, astăzi Știința Explorări, este numele unui puternic club de handbal masculin din municipiul Baia Mare. Începutul activității voleibalistice în oraș a început în anul 1947 când s-a organizat primul campionat orășenesc, la care la care au participat echipele: Liceul "Gheorghe Şincai", Şcoala Chimică, Şcoala minieră, Progresul Finanţe, Dinamo şi o echipă a armatei. Meciurile s-au desfăşurat tur-retur, câstigătoare fiind echipa Şcolii miniere. După reînfiinţarea Federaţiei Române de Volei, în anul 1958, se organizează campionatul divizionar B pentru echipe masculine. La prima ediţie participă şi Dinamo Baia Mare, care ocupă locul opt în seria a II-a și retrogradează. În anul 1959 promovează în Divizia B, sub denumirea de CSM Baia Mare. Editia 1960 a diviziei B se desfasoară doar pe jumătate, ulterior desființându-se. În urma turneului de calificare pentru divizia A (1962), Minerul Baia Mare promovează pe prima scenă a voleiului românesc pentru ca după șase ani să retrogradeze. În anul 1969 revine în divizia A, sub numele de Explorări Baia Mare și după 2 ani retrogradează. Turneul de calificare de la Râmnicu Vâlcea, pentru promovarea în divizia A (1974) îi readuce pe băimăreni în campionatul primei divizii. În anul 1991 Asociația Sportivă Explorari Baia Mare fuzionează cu Clubul Sportiv Universitatea Baia Mare, evoluând în cadrul super ligii de volei masculin, sub denumirea de Universitatea Explorări Baia Mare. Sediul central al clubului este situat pe Strada Dr.Victor Babeș, la nr. 62 A, în municipiul Baia Mare.

Insigna - Explorări Baia Mare

Redau mai jos câteva date din palmaresul club sportiv Explorări:

Campioana României – anul 1993
Vicecampioană a României – anii 1974, 1980, 1994 și 2011
Locul 3 în campionat – anii 1990, 1991 și 1993
Câștigătoarea Cupei României – anii 1970, 1980
Finalistă a Cupei României – anul 2010
Câștigătoare a Cupei Balcanice – anii 1979, 1980 și 1982
Vicecampioană balcanică – anul 2010
Calificare în turneul final al Cupei Cupelor – anul 1975
Clasificarea în primele 16 echipe la ediția 1993/1994 a Cupei Campionilor
Participare la Cupa Confederației Europene de Volei – perioada anilor 1989 – 1995
Câștigătoare a mai multor turnee internaționale, în Ungaria, Bulgaria, Germania și Cehoslovacia.
A dat mulți jucători loturilor naționale de volei

Insigna - Al II-lea Festival al tineretului din Regiunea Baia Mare

În general, orice ideologie care se vrea a fi revoluţionară, orice regim care-şi propune să schimbe ordinea existentă se bazează, în principal, pe tineri. Tineretul este categoria cea mai importantă; fiind cea mai dinamică şi cea mai volatilă, ea trebuie neapărat atrasă de partea ideologiei. În regimurile comuniste din întreaga lume, cel românesc inclusiv, tinerii au avut parte de un statut special, fiind mereu în atenţia conducerii. În cazul guvernării comuniste din România, modalităţile de atragere a tineretului s-au schimbat de-a lungul deceniilor. De asemenea, s-au schimbat şi generaţiile: de la entuziaştii ce mergeau voluntar pe şantierele de muncă ale anilor ’50, la cei care s-au întors împotriva regimului în decembrie ’89. Odată cu schimbarea regimului la finele anului 1947, tineretul devine subiect politic. El trebuia obligatoriu înregimentat! In aprilie 1948 se dă startul unei campanii de mare amploare de mobilizare a tineretului în vederea refacerii economice şi industriale a ţării. Ulterior a început o perioadă de îndoctrinare a tineretului cu valorile societății comuniste. S-a dat liber organizării unor concursuri, festivaluri culturale prin care se căuta atragerea unor mase cât mai mari de tineri prin care să se preamărească realizările noului regim și chiar să se aducă laude conducătorilor. Anual aveau loc acest gen de manifestări cultural artistice, ocazie cu care se emiteau și distribuiau cu toptanul aceste insigne greoaie, strident colorate pe care erau aplicate diverse simboluri comuniste, precum drapelele țării și ale partidului, dar și roata dințată – simbolul industrializării forțate. Totul făcea parte dintr-un program național de manipulare, pentru realizarea așa zisului “om nou – constructor conștient și devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate”– obiectivul general declarat al Partidului Comunist la putere.

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele 14 - 15. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură băimăreană, din perioade diferite, din acest oraș.

Biserica greco-catolică

Biserica reformată

Biserica romano-catolică

Hotelul Carpați

Monumentul ostașului român

Piața centrală

Mina de aur - Valea Roșie

Parcul central

Turnul Sfântul Ștefan

Aeroportul

Bastionul măcelarilor (Turnul de muniții)

Gara

Hotelul Mara

Prefectura

Primăria

Hotelul - Ștefan Vodă

Piața Victoriei

Trimitere poștală

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folclorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate și vederi generale, din perioade diferite, din acest județ.