Epaminonda's Blog.....: BREGENZ

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea austriacă BREGENZ,

bundeslandul VORARLBERG, din vremuri diferite, trimiteri

poștale ilustrate, vederi generale, o insignă, o monedă,

un jeton și o medalie din aceiași localitate.

Primăria și piața

Gara

Portul

Hotelul și fântâna

Institultu Marienberg

Centrul cultural și de congrese

Biserica Mererau

Muzeul bundeslandului

Biserica Inima sacră

Biserica Riedenburg

Turnul Martin

Arhitectură locală

Arhitectură locală nouă

Trimiteri poștale

Vedere generală

Insignă polițienească locală

Jeton local

Medalie locală

Monedă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

A.I.E.S.E.E. - Asociația internațională de studii sud-est europene

Al III-lea Congres internațional de studii sud-est europene

București 4 - 10 septembrie 1974

I - Sofia 1966; II - Atena 1971

Institutul de Studii Sud-Est Europene (I.S.S.E.E.) al Academiei Române, reînființat în 1963, sub direcția lui Mihai Berza, este succesorul de drept al institutului omonim întemeiat de N. Iorga, în colaborare cu Gh. Murgoci și V. Pârvan, în 1914 și al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, întemeiat de Victor Papacostea în 1937, ambele desființate de regimul comunist în 1948. ISSEE este menit să contribuie la dezvoltarea cercetărilor științifice asupra Balcanilor și, în sens mai larg, a întregului Sud-Est european, la progresul cunoașterii popoarelor din această zonă, la relevarea elementelor comune din istoria și cultura lor. ISSEE cercetează sistematic acțiunea principalilor factori de unitate asupra lumii sud-est europene: cultura și civilizația greacă, Imperiul și civilizația romană, Imperiul și civilizația bizantină, statele, limbile și culturile sud-slave, neoelenismul, Ortodoxia creștină, Imperiul și civilizația otomană, modernismul european. Domeniile de cercetare generale ale ISSEE sunt, conform clasificării UNESCO;

istoria comparată a popoarelor din Sud-Estul european,
istoria comparată a artelor și literaturilor Sud-Estului european,
lingvistica balcanică și antropologia generală și comparată a Sud-Estului european

Primul Institut de Studii Sud-Est Europene a fost înființat la București, în 1914, de N. Iorga (1871-1940), în colaborare cu arheologul Vasile Pârvan (1882-1927) și geograful Gheorghe Murgoci (1872-1925). De la începuturile sale, Institutul a avut un caracter interdisciplinar și a reunit preocupări diverse acoperind întreaga arie de studii a științelor sociale. Acest caracter răzbate din periodicul Institutului, Bulletin de l’Institut pour l’Étude de l’Europe Sud-Orientale (1914-1923), devenit ulterior Revue historique du Sud-Est européen (1924-1947). Cele două publicații au fost conduse până în 1940 de fondatorul Institutului, iar după moartea sa, până în 1947, de istoricii Gheorghe Brătianu (1898-1953) și Nicolae Bănescu (1878-1971). În 1937 a fost înființat, în paralel, Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, condus de Victor Papacostea (1900-1962), sub egida căruia a apărut revista Balcania (1938-1947). Obiectivul general al celor două institute a fost studiul aprofundat al vieții și culturii popoarelor din Sud-Estul Europei, din Antichitate până în epoca contemporană. Aceste cercetări au condus la definirea unui spațiu geografic, social și cultural și a unei discipline științifice de sine stătătoare. Suprimate în 1947 de regimul comunist, cele două institute s-au impus însă prin amploarea și însemnătatea cercetărilor întreprinse de fondatorii și colaboratorii lor de-a lungul a peste trei decenii de existență. Ele s-au aflat la temelia noului Institut de Studii Sud-Est Europene, reînființat în 1963, sub conducerea lui Mihai Berza. Noul institut a reunit o parte din colaboratorii institutelor fondate de N. Iorga și Victor Papacostea, păstrându-și intacte obiectivele generale și caracterul interdisciplinar. Sub această nouă înfățișare, Institutul și-a redobândit rapid renumele internațional prin calitatea cercetărilor membrilor săi și a studiilor publicate în principala sa publicație, Revue des Études sud-est européennes, înființată în 1963 și care continuă în prezent. Reorganizarea Institutului a fost însoțită de înființarea unei Asociații Internaționale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE), al cărei sediu central se află la București, sub egida căreia au fost organizate regulat, începând din 1966, 11 Congrese internaționale de studii sud-est europene, dintre care două la București, în anii 1974 și 1999.

Casa centrală a Armatei - Cercul numismatic

Palatul Cercul Militar Național este este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.

Inițial gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu s-au reunit în Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare a organizat de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Ulterior, la data de 30 ianuarie 2009, în cadrul Cercului militar național (fosta Casă centrală a Armatei) s-a constituit Clubul colecționarilor de medalii "Eminescu", care a inițiat baterea unei noi insigne și medalii în memoria poetului național român. Sus admiri logo-ul Clubului colecționarilor de medalii "Eminescu" din cadrul Cercului militar național din București.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - Uzina Autobuzul 1951 - 1971

Uzina Autobuzul București (U.A.B.), denumire veche Tudor Vladimirescu, denumire alternativă din anul 1993, ROCAR a fost o companie producătoare de autobuze deținută de statul român. Între anii 1950 – 1990 această companie a fost singurul furnizor din Romania de vehicule pentru transport persoane si vehicule usoare de marfa.

Aici s-au fabricat apreciatele utilitare din gama TV, multe dintre ele și pentru export in tari din blocul socialist, dar și America de sud si unele chiar in Vest. In anii 1970 este preluată o licenta RABA-MAN pentru fabricarea de autobuze si autocare, iar la sfarsitul anilor ‘70 si continuand in anii ‚80 produce vehicule articulate ( autobuze si troleibuze) , diverse autocare, microbuze, midibuze, dar si foarte multe prototipuri care insa nu au intrat vreodata in fabricatie de serie, fabricandu-se cel mult in numar foarte redus. Economiile socialiste din anii 80 precum si penuria de materiale si piese si-au pus intr-un mod negativ amprenta asupra produselor ROCAR ( Autobuzul), calitatea mai buna a produselor fiind a celor pentru export.

S-au efectuat in continuare exporturi, de acum si in URSS ( Ucraina) si Bulgaria ale troleibuzelor DAC 117 si 217. Odata cu caderea regimului si liberalizarea pietei multe vehicule din import au inceput să patrunda pe piata romaneasca, atat second hand cat si noi. Lipsa de comenzi, datoriile acumulate dar și presiunile făcute de urmașii familiei Brătianu, mai pecis ai generalului Constantin I. Brătianu, de restituire a terenului de 17 ha, confiscat de regimul comunist, pe care ulterior a fost construită Uzina Autobuzul, compania a intrat în procedura de insolvabilitate și indirect faliment total. În martie 2008 platforma fostei uzine Rocar a intrat în portofoliul fondului austriac de investiții Immoaest, care urmează să construiască aici un proiect comercial. Cumpărătorul a plătit achiziția abia după ce a fost somat de AVAS. Apoi a dat și Brătienilor, moștenitorii de drept ai terenului, o despăgubire de 140000 euro. Experții imobiliari considerau în 2005 că terenul Rocar valorează 24 milioane euro.

Electromagnetica București - 10 ani vechime

Electromagnetica București este o companie producătoare de aparatură și instrumente de măsură din România. Compania desfășoară și următoarele activități; injecție a pieselor de masă plastică, fabricarea matrițelor de masă plastică, asamblarea și testarea circuitelor electronice, dar și producția și furnizarea de energie electrică.

Acționarii principali ai companiei sunt Asociația salariaților, cu 33,68%, și SIF Oltenia, cu 10,1% din totalul acțiunilor. Titlurile societății se tranzacționează la prima categorie a pieței Rasdaq, sub simbolul ELMA. În anul 2008 compania a avut o cifră de afaceri de 100,5 milioane de euro cu un profit net de 5,1 milioane de euro. Sus am postat logo-ul societății comerciale Electromagnetica - București.

Campionatele europene de volei

București 1955 - PRESA

A IV-a ediție a Campionatul European de Volei Feminin din 1955 a avut loc la București în perioada 15 – 26 iunie. Competiția a fost organizată de Confederația europeană de volei (fondată în anul 1949) la ea participând șase reprezentative naționale europene. Iată echipele participante și locul ocupat: Cehoslovacia (1), U.R.S.S. (2), Polonia (3), România (4), Bulgaria (5) și Ungaria (6).

Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea pe deasupra acestuia, folosind doar mâinile, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu respectă regula celor trei atingeri. O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de două puncte).

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din București, de acum sau altădată.