Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

LIVIU DRAGNEA – P.S.D.:

“Victor Ponta va merge în tandem,

după părerea mea, cu poporul român.“

EUGEN NICOLICEA – P.S.D.:

“Onestitatea fără logică este

o chestiune foarte gravă.“

CORNELIU VADIM TUDOR – P.R.M.:

“Să nu te pui cu omul primitiv

Că-ți crapă capul fără de motiv.“

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Șantierul naval Galați - România - Fondat în 1893

Municipiul Galaţi este de secole punctul central al construcţiilor navale din România. Începutul construcţiilor de nave la Galaţi este menţionat încă din 1565 de pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu când din conţinutul unui firman otoman rezulta ca la Galaţi exista un mic atelier de reparaţii navale. Mai târziu, in 1742, doua documente interne din colecţia Bibliotecii Academiei Române atesta construirea de corăbii in Șantierul naval din Galaţi. Şantierul şi perioada moderna a construcţiilor navale debutează cu Fernic. Născut in 1860, într-o vreme în care revoluţia industrială atingea, pe ici, pe colo, zona Galaţiului, Gheorghe Fernic, un pionier al timpului său, era un antreprenor veritabil, specializat în ştiinţa prelucrării metalelor prin turnare şi forjare. Uzinele “G. Fernic et Co”, cărora li s-a adăugat în 1897 şi “Şantierul Naval G. Fernic et Co”, au fost înfiinţate în 1893, într-un timp în care România depindea de străinătate pentru toate lucrările metalurgice şi mecanice, dar mai cu seamă pentru lucrările de reparaţii navale. Aşadar, anul 1893 reprezintă nu numai începutul industrie metalurgice naţionale, dar marchează şi debutul epocii moderne a construcţiilor navale la Galaţi, şi anume trecerea de la corăbii din lemn la nave cu corpul metalic. Şantierul naval şi-a făcut rapid un renume şi a devenit recunoscut pe plan internaţional pentru complexitatea navelor pe care le construia. Din anul 1999, când şantierul s-a alăturat grupului de Şantiere Navale Damen, am continuat tradiţia construirii unei game variate de nave complete şi complexe, printre care amintim super yahturi, nave de cercetare şi nave tip offshore dar şi nave militare. Sediul central al Șantierului naval Galați este situat pe Strada Alexandru Moruzi, la nr. 132. Șantierul naval Damen din Galaţi are 2400 de angajaţi permanenţi şi 900 de colaboratori, livrează anual o medie de 20 de nave de diferite tonaje și pentru destinații diverse, prelucrând anual 30000 tone de otel.

Insigna - C.S.G. - 20 ani U.P.S.R.S. 1963 - 1983

(Combinatul siderurgic Galați)

(Uzina de piese de schimb și reparații siderugice)

Arcelor Mittal Galați (fost Sidex Galați, fost CSG - Combinatul siderurgic Galați) este cel mai mare combinat siderurgic din România. A fost cumpărat de LNM Holdings NV în noimebrie 2001 de la statul român cu prețul de 70 milioane de dolari. Tranzacția a inclus angajamente investiționale de 351 milioane de dolari și un capital de lucru de 100 milioane de dolari. Începând cu 2004, Sidex Galați este parte a Mittal Steel, companie formată prin fuziunea companiilor LNM Holdings NV și Ispat International N. V. După fuziunea dintre Mittal Steel și Arcelor, în anul 2006, din care a rezultat Arcelor Mittal, numele combinatului a fost schimbat în Arcelor Mittal Galați. Ideea construirii unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu acces la Dunăre și/sau la Marea Neagră, a fost prima dată pusă în discuție la Plenara Partidului Muncitoresc Român din 1958. Decizia a fost luată printr-un decret adoptat în 1960, la puțin timp după ce Congresul al VIII-lea al Partidului a aprobat o investiție masivă pentru acest proiect. După un amplu studiu științific cu privire la curenții de aer, apa freatică și stabilitatea solului, s-a stabilit ca amplasarea combinatului să se facă în orașul Galați. Întreprinderea de construcții și montaje siderurgice a fost împuternicită să construiască combinatul; un număr de peste 12000 de oameni au lucrat la construcția acestuia. Construcția combinatului a început în luna iulie 1960. Un an mai târziu, după ce infrastructura necesară constructorilor a fost instalată, a început săparea. Prima clădire construită a fost atelierul de preparări mecanice. Construcția primei unități semnificative de producție, Laminorul Nr. 1, a început în aprilie 1963. Gheorghe Gheorghiu-Dej a decedat în martie 1965 iar succesorul său, Nicolae Ceaușescu, a tăiat panglica inaugurală a combinatului în septembrie 1966. Producția a început în iulie 1968 când componentele necesare producerii de oțel au fost montate și a rezultat primul oțel produs la Oțelăria Nr. 1. Activitatea a crescut într-un ritm constant, în 1972 combinatul având 40000 de angajați - peste 50.000 per total, incluzând și unitățile industriale din vecinătate. Un studiu din 2011 arăta că două treimi din populația Galațiului a lucrat sau obișnuia să lucreze în combinat sau în fabricile asociate acestuia. Conform înregistrărilor oficiale, maximul de producție a fost atins în 1988, cu 8,2 milioane tone oțel în valoare de 7,2 milioane $ (banii vremii). La începutul anilor 1990 combinatul provoca poluări masive ale aerului, solului și apei din Galați.Regimul comunist a fost înlăturat în 1989 iar în 1991 combinatul a devenit o societate pe acțiuni sub numele de Sidex Galați. Acesta a fost preluat în anul 2001 de la Statul Român de către compania Mittal Steel iar datoriile combinatului au fost șterse. La Galați este cel mai mare combinat siderurgic din România și este pilon principal al economiei orașului. De asemenea este singurul care nu utilizează furnale cu arc electric, bazându-se în schimb pe minereul de fier și cărbune pentru a produce un tip special de oțel, mai maleabil și potrivit pentru a produce tablă de oțel. Combinatul are două aglomeratoare, două furnale cu funcționare continuă, două oțelării din care una cu funcționare continuă, trei linii de turnare, o mașină de rulare la cald și una de rulare la rece, două mașini de rulare a tablei de oțel, o secție de placare cu zinc și o fabrică de var.

Uzina de piese de schimb și reparații siderurugice (U.P.S.R.S.) era situată pe platforma siderurgică a municipului Galați și ea producea piese mecanice noi pentru Combinatul Siderurgic Galați (azi Arcelor Mittal). Aici au muncit 700 de oameni în toate cele trei ture de lucru. Uzina a fost construită în anul 1963 și a fost închisă complet în anul 2013, Arcelor preferând piesele mecanice din import.

Insigna - Județul Tecuci

Județul Tecuci a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era municipiul Tecuci.

Județul se învecina la est cu județele Tutova și Covurlui, la sud cu județul Râmnicu Sărat, iar la vest cu județele Putna și Bacău. Teritoriul județului era inițial împărțit în trei plăși: Homocea, Ivești și Podu Turcului pentru ca apoi să fie reorganizat pe cinci plăși; Găiceana, Brăhășeșeti, Ivești, Podu Turcului și Tecuci Conform datelor recensământului din anul 1930 populația județului era de 156405 locuitori, dintre care 94,9% români, 2,0% țigani, 1,8% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional populația județului era alcătuită din 96,3% ortodocși, 1,9% mozaici, 1,6% romano-catolici ș.a.

Insigna - Județul Tecuci 555 ani * 1435 - 1990

Acest județ a fost desființat în urma căderii monarhiei în România și venirea comunismului, el fiind împărțit în septembrie 1950 între regiunile Putna și Bârlad, iar în 1952 după comasarea celor două, a rămas parte a regiunii Bârlad. În anul 1960, teritoriul său a fost din nou împărțit între regiunile Bârlad și Galați, iar din 1968, mare parte din vechiul său teritoriu (inclusiv reședința) face parte din județul Galați, unele zone restrânse aparținând astăzi județelor Vrancea și Bacău.

Clădirea Prefecturii județului Tecuci din perioada interbelică a funcționat în clădirea situată azi pe Strada Galați, la nr.15. În prezent clădirea construită în anul 1900 are statut de monument istoric și găzduiește Clubul Copiilor din municipiul Tecuci.

Campionatul mondial Grupa B - Galați

România - Galați 1979 hochei pe gheață

În perioada 16 – 24 martie 1979 la Galați a avut loc Campionatul Mondial de hochei pe gheață, Grupa B. La acea vreme, Grupa B cuprindea echipele după locurile 9 – 18 în lume. Pentru pentru prima oară, în anul 1979, IIHF a acceptat participarea a 10 echipe, pe care le-a împărțit în două grupe valorice a câte 5 echipe fiecare grupă:

Grupa 1: Germania de Est, România, Austria, Danemarca, Ungaria. Din această grupă, Ungaria va retrograda în Grupa C.
Grupa 2: Olanda, Norvegia, Elveția, Japonia, China. De aici retrogradează în Grupa C, reprezentativa Chinei.

România a obținut următoarele rezultate: cu Austria 7-7, cu Danemarca 4-1, cu Ungaria 8-4, cu Germania de Est 3-4. Primele două clasate din fiecare grupă (Germania de Est, România; Olanda, Norvegia) au luptat pentru promovarea în Grupa A. Rezultatele meciurilor au fost:

Germania de Est – Norvegia: 9 – 2
România – Olanda: 2 – 3
Germania de Est – Olanda: 3 – 4
România – Norvegia: 3 – 2

Olanda, echipa ce a aliniat și 10 jucători de naționalitate canadiană, a ocupat locul I și a promovat în Grupa A. Echipa României, ocupanta locului III, s-a calificat direct pentru Jocurile Olimpice de Iarnă din 1980 de la Lake Placid, SUA.

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor - lacrosse. În sfârșit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internațională s-a înființat cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.

Insigna - Clubul ciclist Galați

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Tradiția ciclismului în orașul de la Dunăre este continuată de existenta Clubului (asociației) de ciclism din Galați care desfășoară o prodigioasă activitate. Deasupra am postat logo-ul și un tricou al acestul club de ciclism.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Complexul muzeal al științelor naturii

Hotelul Galați

Banca națională

Spitalul militar de urgență Aristide Serfioti

Biserica catolică

Biserica grecească

Catedrala ortodoxă

Hotelul Splendid

Teatrul dramatic

Hotelul Turist

Gara nouă

Primăria

Casa de cultură a sindicatelor

Prefectura

Turnul de televiziune

Spitalul județean

Biserica fortificată Precista

Teatrul pentru copii "Guliver"

Biserica greacă

Muzeul de arte vizuale

Palatul navigației fluviale

Regionala CFR Galați

Casa muzeu - Alexandru Ioan Cuza

Teatrul muzical N.Leonard

Biblioteca județeană V.A.Urechia

Colegiul național pedagogic "Costache Negri"

Braseria Zăvoiul

Bursa

Casa Ion Negoescu

Casa Kalavrezo

Casa Helder

Resutaurantul Pescarul

Casele Cheoca

Curtea de apel

Piața regală

Hotelul Dunărea

Universitatea

Hotelul Metropol

Hotelul Bristol

Institutl Notre Dame de Sion

Liceul Vasile Alecsandri

Palatul Comisiei Europene

Palatul Episcopiei

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, precum și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.