Epaminonda's Blog.....: PERU

50 soli noi 2011

PERU

Este un stat – republică prezidențială –

situat în America de Sud, având capitala la Lima.

Statul a obținut independența națională

la data de 28 iulie 1821 față de Spania

și nu are azi o deviză națională unică precum alte state.

Acest stat are suprafața de 1285220 kilometri pătrați și numără aproximativ 27,3 milioane de locuitori

Stema oficială:

Evoluţia stemei peruane:

Steagul oficial în perioada anilor 1825 – 1837

şi din 1839 până în prezent:

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului:

1822

1822 – 1825

1837 – 1839

Pe aversul bancnotei aplicate aici este reprezentat chipul lui Pedro Abraham Valdelomar Pinto iar pe revers o imagine a sitului arheologic Chavin de Huantanar.

Pedro Abraham Valdelomar Pinto a fost un scriitor și jurnalist peruan care s-a născut la data de 27 aprilie 1888 și a decedat la data de 3 noiembrie 1919. Poveștile sale au fost publicate în reviste și ziare ale vremii și publicate în două cărți: El Caballero Carmelo și Los Ninos de Sol. În ele se află primele mărturii ale poveștii neo-creole din Peru, cu trăsături post-moderniste, care au marcat punctul de plecare al narațiunii moderne din Peru. Poezia sa se remarcă prin evoluția sa unică de la modernism la postmodernism, având chiar și imagini de avangardă. Poezia sa este de o extraordinară sensibilitate lirică care are expresia maximă de a fi un viraj către interioritatea sa. Dar această interioritate trebuie înțeleasă ca o expresie directă și intimă (deci creatoare) a realității.

Chavín de Huántar este un sit arheologic (sau monument arheologic) situat în districtul Chavin de Huantar, provincia Huari, departamentul Ancash, intrat în Patrimoniul mondial al UNESCO în anul 1985. Complexul este situat la confluența râurilor Huacheksa și Mosna, în bazinul superior al râului Maramon, fiind un punct de trecere pre-inca de la coastă la junglă. Situl a fost centrul administrativ și religios al culturii Chavin,, construit și ocupat aproximativ între anii 1500 și 300 Î.Hr.. Structurile sale, în formă de piramidă trunchiată, sunt construite cu mortar de piatră și argilă. Cea mai impunătoare structură este cunoscută sub numele de „El Castillo”, numită și „Templo Mayor” sau „Templo Nuevo”. Este o mostră de excepție a artei construcției vechilor peruani pentru gradul ridicat de perfecțiune obținut în inginerie, în sculptarea și lustruirea pietrelor și în litoscultura asociată arhitecturii sale. Construcția prezintă o rețea complexă de drumuri și galerii interioare de piatră iluminate doar de fascicule de lumină care pătrund prin conducte amenajate strategic.

Deasupra admiri pozele a trei monumente arhitectonice peruane reprezentative iar mai jos câteva piese peruane de medalistică și numismatică

Insignă

Jeton

Medalie

Monedă

Obligațiune tezaur

Acțiune

Bond

Certificat

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA
INSIGNE DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Matrice sigilară - Poliția orașului Craiova 1831

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc. Matricea sigilară de mai sus a fost executată în anul 1831 pentru Poliția orașului Craiova. Ea are forma oval-orizontală, cu dimensiunile de 33 x 36 milimetri, este confecționată din alamă fiind gravată în incizie. În centrul câmpului sigilar matricea prezintă stema heraldică a Ţării Româneşti: acvila cruciată, redată din faţă, cu capul spre stânga, încoronată cu o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, cu aripile deschise, poziţionate în jos, flancată de două ramuri care se încrucişează sub ea. În exergă, mărginită de un oval culcat, perlat, la exterior se poate descifra cu oarecare dificultate legenda scrisă în litere chirilice: “Poliţia oraşului Craiova 1831”.

Matrice sigilară - Poliția comunală a urbei Craiova

Regatul României

Matricea sigilară de mai sus a fost execută pentru Poliția orașului Craiova, în vremea Regatului România. Matricea este executată din alamă, are forma rotundă, cu diametrul de 42 milimetri și este gravată în excizie. În centrul câmpului sigilar al matricii este redat un un scut scartelat: 1. acvila cruciată, redată din faţă, încoronată, cu capul spre dreapta, aripile deschise şi orientate în jos; 2. capul de zimbru cu stea cu 6 raze între coarne, flancat sus, în partea stângă, de semilună; 3. un leu încoronat, născând dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea cu şase raze aflată în faţa lui, între labele anterioare; 4. doi delfini afrontaţi, cu cozile ridicate. Peste tot sunt redate armele familiei de Hohenzollern. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi a şezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei afrontaţi, care îl susţin cu câte o labă anterioară de marginea de sus, iar cu cealaltă de flancuri; sub scut, deviza NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Compoziţia este inclus ă într-un pavilion căptuşit cu hermină şi prins, în partea de sus, sub o coroană închisă, terminată cu glob crucifer. În exergă, între două cercuri liniare, se poate citi legenda în litere românești: * REGATUL ROMÂNIEI * POLI ŢIA COMUNAL Ă URBEI CRAIOVA.

Matrici sigilare - Carantina Calafat - 831

Asezarea geografica a Calafatului a favorizat dezvoltarea economica si sociala a asezarii. Originile sunt inca incerte. Se presupune o origine genoveza sau bizantina. Asezarea documentara dateaza din 1424, cand Dar al II-lea intareste printr-un document proprietatea manastirii Tismana asupra satului Valea Cumarilor si a vamii de la Calafat. Localitatea s-a dezvoltat la rascrucea unor drumuri comerciale importante. Pe Dunare, pe directia E-V, dar si pe uscat, pe directia N-S, Calafatul lega Tara Romaneasca de reteaua drumurilor comerciale de la sud de Dunare. Importanta comerciala a asezarii este demonstrata de faptul ca vama a fost atestata documentar inaintea localitatii!!! În anul 1830 au intrat in functiune carantinele asezate pe malul Dunarii, care aveau rolul de a forma un cordon sanitar, protejand tara de epidemiile de ciuma si holera ce izbucnisera la sud de Dunare. Ideea exista de mai mult timp. Incă din timpul ciumei lui Caragea (anul 1812), in punctele de trecere a frontierei de pe Dunare (printre care si la Calafat) au fost organizate și au funcționat carantine. Printre cele 11 carantine infiintate in 1830 era si carantina Calafat, de clasa I-a, inzestrata cu personal medical si administrativ. Personalul medical era alcatuit dintr-un "cirovnic doftoricesc" si 2 ciocli, iar cel administrativ de comisar, subcomisar si 3 slujitori. Inspectoratul Carantinei din Oltenia trebuia sa-si aiba sediul la Calafat. La 20 ianuarie 1830 capitan al Carantinei Calafat a fost numit stegarul Costache Nicolaide, avand ca ajutor pe logofatul Dumitrache Truica. Personalul era completat de 3 slujitori si 2 ciocli. In primavara aceluiasi an ajung la Calafat podpolcovnicul Nilson si medelniceru Iancu Dimarcea pentru a alege locul unde sa se construiasca localul carantinei. Primul medic al Carantinei Calafat a fost Mihalache Andronic care avea o leafa de 400 lei lunar. Acestuia i-au urmat dr. Constantin Papaiodoros si dr. Scarla Tinc. Intre anii 1837-1840 era dr. Dimitrie Culur iar in 1853 medicul carantinei si al orasului era dr. Victor Pozi. Paza carantinei era asigurata de o garda militara formata din dorobanti si calarasi precum si 2 vase fluviale. Sistemul de dezinfectie consta din spalarea cu apa a diverselor categorii de marfuri, imbatarea scrisorilor cu otet sau alte substante purificatoare (clorgas) si mai tarziu trecerea prin cuptor sau fumigatie. Scrisorilor purificate li se aplica stampila carantinei. Tipurile de sigilii si stampile utilizate de-a lungul anilor la carantina Calafat au fost descrise de Kiriac Dragomir. Activitatea carantinei se baza pe profesionalism si fermitate, hotararile conducerii fiind respectate intocmai. Astfel, in septembrie 1848 seful carantinei Calafat a purtat tratative cu pasa din Vidin care solicita reducerea termenului de carantina pentru trupele turcesti care urmau sa intre in tara!! Daca initial termenul de izolare in carantina era de 40 zile (chiar denumirea de "carantina" vine de la frantuzescul "quarente" 40 adica) in 1830 se ajunsese la 4-24 zile pentru persoane. Nerespectarea masurilor luate de carantine se pedepsea extrem de sever, mergand pana la condamnarea la ocna si confiscarea marfurilor. Activitatea carantinei era strans legata de activitatea de paza a frontierei si cea de vamuire. Schela Calafatului (portul) se afla in partea de NV a localitatii, pe malul fluviului. Langa schela era cazarea dorobantilor, capitania si vama. Carantina era sus pe deal.

Insigna - Dăbuleni 500 * 1494 - 1994

Dăbuleni este un oraș în județul Dolj, care mai include și satul Chiașu. Orașul Dăbuleni este situat în sudul Olteniei, în partea de sud-est a județului Dolj, la sud de Craiova și în apropierea portului Bechet, în vecinătatea Dunării, într-o zonă cu sol nisipos, numită și "Sahara Olteniei", propice culturii pepenilor. Relieful din regiune este format din câmpii și lunci acoperite cu dune de nisip. În partea de sud se găsesc suprafețe cu aspect neted de coline care urcă până la extremitatea nordică a teritoriului.Din punct de vedere climatic, are un pronuntat caracter continental cu usoara influenta mediteraneana. Astfel, regiunea are parte de o perioada de seceta accentuata in lunile iulie - septembrie si o cantitate normala de precipitatii in lunile mai si iunie. La recensământul din anul 2011 orașul număra 12182 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români - 97,89%, romi - 1,29% și restul – altă etnie. Actuala structură confesională a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși - 98,75% și restul – altă religie. În această localitate s-au născut Mișu Negrițoiu (economis) și Ionela Prodan (cântăreață de muzică populară).

Insigna - Asociația chinologică română - Județul Dolj

Chinologie (din greacă: kyn, -"câine"; și logos, -"știință") este știința care se ocupă cu studiul și creșterea câinilor. Arăt încontinuare câteva dintre momentele dezvoltării chinologiei românești prin activitatatea chinologilor arădeni. In anul 1921 au luat fiinta Clubul Foxterrieri din Arad si Clubul Amatorilor de Caini de Politie din Arad. Aceste doua cluburi au organizat activitatea chinologica din Arad si din judetele invecinate, stimuland dezvoltarea miscarii chinologice. Dintre manifestarile chinologice organizate in acea perioada de chinologii aradeni amintim expozitia clubului de Fox Terrier din anul 1929 la care au participat peste 200 de exemplare, aproximativ 100 fiind din Arad. Activitatea chinologica a fost intrerupta de cel de al doilea razboi mondial. Anul 1969 este un an important pentru chinologia romana, este anul infiintarii asociatiei chinologice. La data de 17 noiembrie 1969 s-a infiintat la Arad Asociatia de Crescut si Dresat Caini din Romania, prima asociatie chinologica din Romania si care a fost aprobata de Consiliul de Ministri din R.S.R. In anul 1972, cu ajutorul chinologilor maghiari Asociatia Chinologica Romana este admisa ca membra al Federatiei Chinologice Internationale. Chinologii aradeni au avut in acea perioada o intensa activitate pentru popularizarea cainilor de rasa in randul oamenilor. De asemenea sau tiparit mai multe publicatii de specialitate: revista „Ciinele”, colectia „Totul despre câini” care cuprinde patru carti: „Micul ghid canin”, Reproductia speciei canine”, „Eredopatologie canina” si „Zoopsihologie canina”. Din anul 1972 pana in anul 1976 Asociatia Chinologica Romana a functionat in cadrul AVIROM, care a avut sediul central la Arad, organism care includea alaturi de crescatorii de caini, crescatorii de pasari de curte si porumbei si era sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Prima expozitie s-a organizat in anul 1971 pe stadionul fabricii arădene de zahar. Expozitiile incepeau intotdeauna cu parada raselor, demonstratii de dresaj, curse de ogari. In anul 1976 s-a organizat, pe stadionul Gloria, una dintre cele mai mari expozitii chinologice din Romania, fiind prezenti peste 800 de caini. In anul 1978, la Arad, s-a infiintat prima scoala nationala de dresaj si s-a organizat prima tabara de dresaj. De la infiintare anual s-au organizat la Arad expozitii chinologice. Asociatia chinologica din Arad a organizat in anul 2002 si anul 2005 Campionatul Europei Centrale si de Est considerat cel mai important eveniment continental organizat sub egida F.C.I..

Insigna - Asociația umanitară 22 Decembrie 1989 Dolj

Asociația umanitară „22 Decembrie 1989” din Craiova este constituită din urmași ai eroilor martiri, răniți și reținuți în Revoluția română din decembrie 1989, apărându-le drepturile legale. Ea s-a constituit în data de 30 august 1990 și are sediul în municipiul Craiova, Calea București, blocul M18B, apartamentul 9.

Insigna - Craiova

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri, dar și unele trimiteri poștale din vremuri diferite.

Banca națională

Casa Iancu Pleșia

Liceul externat de fete Regina Elisabeta

Teatrul național

Banca Olteniei

Monumentul regelui Carol I

Grădina botanică

Prefectura

Casa Băniei

Biserica Sfânta Treime

Catedrala Sfântu Dumitru

Primăria

Universitatea

Banca Comerțului

Biserica Sfântu Ilie

Biserica Mântuleasa

Casa Albă

Casa Doi lei

Casa Alexandrescu

Casa Vălimărescu

Cazarma Regimentului Rovine, nr. 26

Gara

Gimnaziul fiilor de militari

Liceul militar

Institutlu Sfânta Maria (călugărițe)

Liceul Frații Buzești

Muzeul Theodor Aman

Palatul Minerva

Palatul Constantin Mihail

Școala Madona Dudu

Școala normală

Turnul din Parcul Bibescu

Institutul Arnold

Întreprinderea Electroputere

Palatul Jean Mihail

Palatul Vorvorenilor

Trimiteri poștale

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.