Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Banca națională a statului armean procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Prin această acțiune se urmărește realizarea unor bancnote, cu un design mai plăcut și cu mai multe elemente de siguranță, pentru împiedicarea contrafacerii acestora. Aici se prezintă bancnotele de 500 drami 1999 și 2018.

Pe aversul bancnotei vechi se prezintă chipul lui Alexander Tamanyan iar pe revers Palatul guvernului armean.

Alexander Tamanyan a fost un arhitect neoclasic armean, bine cunoscut pentru activitatea sa în orașul Erevan, care s-a născut la data de 16 martie 1878 decedat în data de 20 februarie 1936. A absolvit Academia de Arte din St. Petersburg în 1904, în anul 1914 a devenit doctor în arhitectură iar în anul 1917 a fost ales Vicepreședinte al Academiei de Arte. În 1923 s-a mutat la Erevan, pentru a ajuta la construcția noii republici. A fost numit inginerul șef al Consiliului local al Comisariatului Poporului și a supervizat realizarea de construcții industriale, proiectarea unor orașe și sate.Tamanian a creat primul plan general al orașului modern Erevan, care a fost aprobat în 1924. Stilul Tamanian a contribuit esențial la transformarea Erevanului, un oraș mic de provincie în capitala armeană modernă, un centru industrial și cultural de prim rang. Neoclasicismul a dominat proiectele sale, dar Tamanian a introdus, de asemenea, un stil național (placarea fațadelor cu tuf roșu, sculpturi tradiționale decorative din piatră, etc.). Printre cele mai cunoscute creații ale sale, din Erevan, enumerăm Clădirea Operei numită A. Spendiarian (1926-1953), Piața Republicii (1926-1941) și altele. A jucat de asemenea un rol major în restaurarea unor monumente istorice din țară, în calitate de președinte al Comitetul pentru Protecția Monumentelor Istorice din Armenia. Între anii 1926 – 1929 a proiectat și supervizat înălțarea clădirii guvernului armean, drept pentru care în anul 1942 a primit premiul de stat sovietic.

Palatul Guvernului armean este opera arhitectului academician armean Alexandru Tamanian, este situat în Piața Independenței din capitala Erevan. Partea de nord-vest a clădirii a fost concepută ca o clădire separată pentru Comisariatul Poporului Armenesc. Construcția casei guvernamentale a fost preluată și terminată de Gevorg Tamanian, fiul autorului, care a introdus unele modificări prin eliminarea volumului central foarte ridicat și adăugarea unei săli de adunări extinse în partea estică. Principiul care stă la baza întregii concepții a clădirii este destul de simplu: din punct de vedere funcțional, se bazează pe considerente de comoditate: camere de birouri situate de o parte și de alta a coridoarelor pivotale centrale, în deplină armonie cu Marile și Micile Săli de Adunare, foaiere și scări. Proiectarea pieselor frontale este diferită, în concordanță cu rolul care le-a fost atribuit în temeiul dezvoltării urbane. Fața principală în formă de curbă, orientată spre piața publică, este dezvoltată de un model ritmic de 5 arcade, care se sprijină pe ciorchine de colon monumentale, peste care se desfășoară centura unei colonade deschise. Pe partea de nord, se învecinează cu turnul încununat cu o rotundă dreptunghiulară. Proiectarea părților față pătrate este mai simplă și mai temperată, deși diferența nu implică o contradicție. Datorită pasajelor unghiulare treptate și netede, întregul design al structurii este perceput ca o integritate armonioasă.

Pe aversul bancnotei noi se prezintă Muntele Ararat iar pe revers Catedrala Ecimiadzin.

Muntele Ararat este un masiv muntos cu două vârfuri mai semețe: Araratul Mare (altitudine 5165 metri) și Araratul Mic (altitudine 2896 metri), muntele fiind de fapt un vulcan stins situat pe podișul Anatoliei, aproape de granița cu Armenia și Iran. Ararat este considerat locul biblic unde în timpul potopului ar fi ajuns Arca lui Noe, lucru amintit și în Coran. Cu toate că muntele se află în Turcia, el este reprezentat pe stema Armeniei fiind simbolul național armean, ceea ce a atras protestul Turciei. Ministrul sovietic Gromiko ar fi răspuns că și Turcia are ca stemă semiluna, iar luna poate fi văzută pe tot globul.

Catedrala Ecimiadzin este situată în orașul Vagharshapat (Ecimiadzin). Porivit specialiștilor este prima catedrală construită în Armenia antică, fiind considerată cea mai veche catedrală din lume. Biserica inițială a fost construită la începutul secolului al IV-lea între anii 301 și 303 potrivit tradiției, de sfântul protector al Armeniei, Grigore Luminătorul, în urma adoptării creștinismului ca religie de stat de regele Tiridate al III-lea. Nucleul actualei clădiri a fost construit în anii 483 – 484 de Vaham Mamikonian, după ce catedrala a fost puternic avariată de invazia persană. De la fondarea sa până la a doua jumătate a secolului al V-lea, Ecimiadzin a fost sediul catolicismului, liderul suprem al Bisericii Armene. Deși niciodată nu și-a pierdul însemnătatea, catedrala a suferit ulterior secole de neglijare. În anul 1441, a fost restaurată ca sediu al catolicosului și a rămas așa până azi. De atunci, episcopia mamă Sf. Ecimiadzin a devenit sediul administrativ al Bisericii Armenești. Ecimiadzin a fost jefuită de safevizi în 1604, când moaștele și pietrele au fost luate de la catedrală, într-o încercare de a submina atașamentul armenilor față de patria lor. De atunci, catedrala a trecut prin mai multe renovări. Clopotnițele au fost adăugate în ultima jumătate a secolului șaptesprezece, iar în 1868 a fost construită o sacristie la marginea estică a catedralei. Astăzi, catedrala încorporează stiluri din diferite perioade ale arhitecturii armene. I s-a diminuat importanța în epoca sovietică timpurie, dar a renăscut din nou în a doua jumătate a secolului douăzeci și în cadrul Armeniei independente. Ca principal sanctuar al armenilor religioși creștini din toată lumea, Ecimiadzin a fost și este o locație importantă în Armenia nu doar în sens religios, ci și politic și cultural. Un important punct de pelerinaj, este unul dintre cele mai vizitate locuri din țară. Alături de câteva biserici importante medievale timpurii aflate în apropiere, catedrala a fost introdusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 2000.

2. Banca națională a statului australian procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Prin această acțiune se urmărește realizarea unor bancnote, cu un design mai plăcut și cu mai multe elemente de siguranță, pentru împiedicarea contrafacerii acestora. Aici se prezintă bancnotele de 50 dolari din anii 2012 și 2018.

Bancnotele au design diferit dar prezintă aceleași personaje: pe avers - David Unaipon și pe revers - Edith Dircksey Cowan.

David Unaipon a fost un predicator, autor și inventator australian, care s-a născut la data 28 septembrie 1872 și a decedat la data de 7 februarie 1967. Timp de cincizeci de ani, el a călătorit sud-estul Australiei, combinând cercetarea inventică cu prelegeri și predici în biserici și catedrale de diferite confesiuni. De la începutul anilor 1920, Unaipon a studiat mitologia aborigenă și a compilat versiunile sale de legende; el a fost influențat de clasici și de cercetările sale în egiptologie la Muzeul Australiei de Sud. Pentru eforturile sale de emancipare a aborigenilor în anul 1953 a primit o medalie de încoronare. În anul 1988 s-a instituit premiul național David Unaipon pentru scriitorii aborigeni și a fost instituită o prelegere anuală Unaipon la Adelaide.

Edith Dircksey Cowan, născută Brown a fost un politician reformator social australian care a lucrat pentru drepturile și bunăstarea femeilor și a copiilor. Este cunoscută drept prima femeie australiană care a îndeplinit funcția de parlamentar. S-a născut la data de 2 august 1861 și a decedat la data de 9 iunie 1932. În anul 1894 se numără printre fondatorii primului club social feminin australian, denumit Karrakatta. A fost o vajnică luptătoare pentru dreptul de vot al femeilor australiene și pentru drepturile copiilor, în special cei născuți din mame singure. A contribuit la crearea Spitalului Memorial pentru Femei – King Eduard. Pe lângă faptul că a fost membru al Parlamentului, Cowan a ocupat funcții în multe consilii din vestul Australiei. Iată câteva:

Consiliul Spitalului din Perth
Comitetul consultativ al spitalului matern King
Președinte al Crucii Roșii auxiliare de la Spitalul Perth
Președinte al Comitetului Militar de Asistenți Militari
Comitetul de diviziune al Crucii Roșii
Societatea pentru protecția copiilor
Asociația de urbanism
Asociatia Gospodinelor
Asociația pentru Sănătate Infantilă

3. Banca națională a statului sud american Uruguay procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Prin această acțiune se urmărește realizarea unor bancnote, cu un design mai plăcut și cu mai multe elemente de siguranță, pentru împiedicarea contrafacerii acestora. Aici se prezintă bancnotele de 1000 pesos noi 1991 și 1000 pesos uruguayeni 1995.

Pe aversul bancnotei vechi se prezintă chipul lui Jose Gervasio Artigas iar pe revers Palatul Estevez.

José Gervasio Artigas a fost un om de stat, general, erou național al statului Uruguay, supranumit părintele independenței uruguayene, care s-a născut la data de 19 iunie 1764 și a decedat la data de 23 septembrie 1850. Este prețuit pentru realizările sale excepționale în cursul războiului de independență și pentru ideile sale democrate și pro-americane.

Palatul Estévez este o clădire situată în Piața Independenței din capitala Montevideo, proiectată într-o combinație de stiluri dorice și coloniale de Manoel de Castel în 1873. Acesta a servit ca loc de muncă al președintelui Uruguay și în cele din urmă a fost transformat într-un muzeu, artefacte de locuințe și amintiri ale președinției uruguayene și a titularilor acesteia. Acesta a fost deținut de don Francisco Estévez și familia sa până când a fost achiziționat de guvernul uruguayan în 1880, când a fost stabilit ca loc de muncă al președintelui Lorenzo Latorre în 1890.

Pe aversul bancnotei noi se prezintă chipul unei femei - Juana Fernández Morales de Ibarbourou.

Juana Fernández Morales de Ibarbourou, cunoscută și sub numele de Juana de América, (1892–1979) este o poetă uruguayană și unul dintre cei mai populari poeți ai Americii spaniole, care s-a născut la data de 8 martie 1892 și a decedat la 15 iulie 1979. Poezia ei, cea mai timpurie foarte adesea extrem de erotică, este notabilă pentru identificarea sentimentelor sale cu natura din jurul ei. A fost nominalizată de 4 ori la Premiul Nobel pentru Literatură.

4. Loteria națională a statului spaniol a emis o serie de bilete de loterie care omagiază oamenii de știință ai lumii, ce au fost recompensați cu Premiul Nobel. Aici se prezintă biletul de loterie din data de 18 februarie 1997, care omagiază personalitatea lui Walter Bothe.

Aici am aplicat biletul de loterie din data de 13 februarie 1997 care prezintă chipul lui Walther Wilhelm Georg Bothe.

Walther Wilhelm Georg Bothe a fost un fizician, matematician și chimist german, care s-a născut la data de 8 ianuarie 1891 și a decedat la data de 8 februarie 1957. Pentru inventarea circuitului coincident, el și alt om de știință al lumii au fost recompensați în anul 1954 cu Premiul Nobel pentru Fizică.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx_______

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Asociația națională a veteranilor de război

10 ani * 1989 - 1999

A.N.V.R. (Asociația națională a veteranilor de război) functioneaza pe baza Legii 49/1991; 44 si 68/1994; 303/2007 si 205/2008 si are personalitate juridica pe baza Hotarârii Judecatoresti nr.392 din data de 20.02.1990. Asociatia are filiale în toate judetele tarii si în sectoarele Capitalei, este membra a Federatiei Mondiale a Vechilor Combatanti (F.M.A.C.) cu sediul la Paris si participa la toate activitatile acesteia, iar la structurile sale au aderat: Asociatia Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", Asociatia Invalizilor de Razboi, Asociatia "Traditia Cavaleriei", Liga Navala Româna, Asociatia Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautica", Uniunea Veteranilor de Razboi, Veteranii de razboi din Ministerul de Interne s.a. Active în plan local, filialele judetene ale A.N.V.R., în colaborare cu organele locale si societatea "Cultul Eroilor", au renovat si ridicat un numar semnificativ de monumente dedicate ostasilor cazuti la datorie în razboaiele purtate de tara pentru libertate si unitate nationala. A.N.V.R. prin Comisia de memorialistica, a publicat 11 volume de memorii sub titlul "Veteranii pe drumul onoarei si jertfei", care s-au bucurat de aprecierea opiniei publice. Bucurându-se de atentia si asistenta Ministerului Apararii Nationale, A.N.V.R. a avut înca de la înfiintare un reprezentant al ministerului pe lânga asociatie, apoi s-a constituit Sectia asistenta pentru veterani de razboi, pentru ca la data de astazi sa fiinteze Directia Calitatea Vietii Personalului, cu activitate distincta si în domeniul veteranilor de razboi.

În anul 1995 Guvernul a legiferat sarbatorirea în fiecare an, la Ziua Înaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, a "Zilei Eroilor", iar prin Hotarârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranului de Razboi, care se sarbatoreste în fiecare an, la data de 29 aprilie. Cu aproape 20 de ani în urma A.N.V.R. însuma circa 900000 de membri: veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve de veterani, iar la data prezentei nominalizari - 24 iulie 2012 - mai sunt aproximativ 45000 de veterani de razboi şi 150000 de vaduve de veterani. De la înfiintare si pâna la zi, presedintele asociatiei este generalul de armata în retragere Marin Badea Dragnea, luptator în cel de-al doilea razboi mondial, în ambele fronturi, invalid de razboi, reales în unanimitate la toate cele cinci Conferinte Nationale. De la strămoşii noştri romani am moştenit, printre altele, şi cuvântul ”veteran”, adică ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român.

În cursul întregii istorii medievale, voievozii români au cinstit vitejia ostaşilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti. La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”VETERAN DE RĂZBOI”. Regele Ferdinand I a mobilizat în 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, 11% din populaţia ţării, mai exact 883601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335000 morţi şi dispăruţi, a 75491 invalizi şi a 650000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor primului război mondial, Ferdinand I cel Leal, a desenat personal şi apoi a instituit, cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, răsplătind eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ, iar prin reforma agrară din 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din trupul ţării. Veteranii de război îşi strâng rândurile şi se organizează, la fel ca şi cei decoraţi cu ordinul ”Mihai Viteazul”, iar pentru cinstirea şi ridicarea de monumente, sub înaltul patronaj al reginei Maria, ia fiinţă Societatea ”Cultul Eroilor”. Veteranii de război şi-au adus o contribuţie semnificativă, de-a lungul anilor, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cei trei ani, zece luni şi douăzeci de zile cât a însumat participarea armatei României în cel de-al doilea război mondial, ţara a pierdut 794562 militari din care 92620 morţi, 33966 răniţi şi 367966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, dar de unele drepturi se bucurau doar cei ce luptaseră în vest, nominalizaţi ca ”antifascişti”, dispărând din peisajul societăţii româneşti ”veteranii de război”. Reforma agrară prin care participanţii la cel de-al doilea război mondial au fost împroprietăriţi cu 1,1 hectare este anulată prin cooperativizarea agriculturii româneşti.

1 Decembrie - Un vis frumos s-a înfăptuit

Centenarul Marii Uniri 1918 - 2018

România celor de demult și a celor de mai apoi

România este patria noastră și a tuturor românilor

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Revoluția română an jubiliar 20 * 1989 - 2009

Medalia de mai sus a fost bătută la comanda Federalei Naţionale a Revoluţionarilor din România. Caracteristicile tehnice ale medaliei sunt: forma – rotundă, diametrul - 33 milimetri și greutatea - 19 grame. Medalia este turnată din zamac şi confecţionată din tombac patinat. În câmpul central, într-un cerc, se află înscrisă cu litere majuscule inscripția: REVOLUŢIA ROMÂNĂ AN JUBILIAR 20 1989 – 2009. Cercul este înconjurat de o cunună de flori. În 1989 majoritatea statelor din estul Europei aveau să se debaraseze de comunism – în urma unor ample procese reformatoare în Ungaria şi Polonia, printr-o ,,revoluţie de catifea” în Cehoslovacia, prin înlăturarea paşnică de la conducere a liderilor comunişti (lovituri de stat) în Bulgaria şi RDG sau printr-o revoluţie sângeroasă în România. Revoluţia română din decembrie 1989 a fost declanşată în vederea prăbuşirii regimului lui Nicolae Ceauşescu şi înlocuirea lui cu un regim socialist reformat, după model gorbaciovist. Dar iată o prezentare cronologică a evenimenteleor revoluției anticomuniste românești, fără partipiuri politice, găsită pe net, autor Stela Vasilița, la adresa:

http://www.rador.ro/2014/12/12/revolutia-romana-din-decembrie-1989/. Pe data de 14 decembrie 1989, la Iaşi, organizaţia clandestină „Frontul Popular Român” încearcă să organizeze o adunare în Piaţa Unirii, pentru a protesta împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu şi a condiţiilor grele de viaţă. Intervenţia autorităţilor şi a forţelor de ordine, care au blocat zona şi au arestat liderii, a făcut ca acţiunea să eşueze. Pe data de 15 decembrie, la Timişoara, în Piaţa Maria, enoriaşi ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuinţă şi parohie a pastorului László Tökés. Spre miezul nopţii, manifestanţii care protestau au fost împrăştiaţi de organele de Securitate. La Timişoara, încă din 16 decembrie dimineaţa, enoriaşii lui Laszlo Tökés revin în faţa locuinţei acestuia.

Curând li se alătură tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Demonstraţia capătă accente împotriva regimului totalitar. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Dreptate!”, „Democraţie!”; se cântă „Deşteaptă-te române”. Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, unde au loc ciocniri violente cu forţele de miliţie şi securitate şi numeroşi manifestanţi sunt arestaţi. Protestatarii, în număr de câteva mii, se retrag în faţa Catedralei Mitropolitane din Piaţa Operei. Protestul s-a extins, scandându-se „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!” La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara. Din echipă fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt. col. Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc. Pastorul László Tökés este evacuat cu forţa din locuinţă pe data de 17 decembrie, ora 4.00. Dimineaţa sosesc la Timişoara grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri. Generalul Vasile Milea, ministrul apărării, ordonă, pentru descurajarea manifestanţilor timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Patru coloane compuse din peste 550 militari pornesc (ora 10:00) marşul prin oraş, cu drapel şi fanfară. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare. La ora 13:30 ministrul apărării naţionale ordonă ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni. Este atacat şi devastat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean al PCR. Protestatarii au aruncat pe fereastră şi au dat foc documentelor partidului, broşurilor de propagandă şi altor simboluri ale puterii comuniste. Este înălţat primul drapel cu gaură la mijloc. La Bucureşti începe, la ora 16:30, şedinţa Consiliului Politic Executiv al CC al PCR în vederea reprimării de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor de la Timişoara. La ora 16:38, soseşte la Timişoara Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN şi MI. Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă – şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct. În jurul orelor 17:00, împotriva demonstranţilor sunt folosite tancuri cu apă şi gaze lacrimogene. Are loc o teleconferinţă cu toţi primii secretari ai Comitetelor judeţene PCR, la care participă şi comandanţii de garnizoane militare. Ceauşescu dă ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. La ora 18:00, generalul Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major şi prim-adjunct al ministrului apărării naţionale, preia conducerea forţelor aparţinând MapN. Începe să se tragă în mulţime. Sunt construite baricade. Acţiunile violente se extind: sunt atacate obiective militare de către persoane care practic n-au nici o legătură cu manifestaţiile. La ora 18:45 Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos” pentru judeţului Timiş, care presupunea „alarmă de luptă parţială”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament şi muniţie de război. Pe 18 decembrie, Nicolae Ceauşescu îi convoacă la reşedinţa sa din strada Primăverii pe oamenii cheie ai conducerii de stat (generalul Marin Neagoe, seful Direcţiei a V-a de securitate şi gardă, generalul Vasile Milea, ministrul apărării, Tudor Postelnicu, ministrul de interne şi generalul Iulian Vlad, şeful DSS) şi obţine de la ei promisiunea că va fi deschis focul asupra demonstranţilor. Ceauşescu pleacă apoi (ora 9:30) pentru o vizită oficială de prietenie de 3 zile în Republica Islamică Iran (îi lasă la conducere pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu). La Timişoara s-a decretat legea martială, care interzice populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, fluturând drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Alţi 500 de manifestanţi li se alătură, cântând “Deşteaptă-te române!”. S-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav. Generalul Mihai Chiţac a ordonat (la ora 18:30) folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor din faţa Catedralei din Timişoara. În faţa Spitalului Judeţean, grupul numeros de cetăţeni care vrea să-şi recupereze morţii este împrăştiat cu grenade lacrimogene (ora 19:15). La morga Spitalului Judeţean, la ora 23:00, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe „Operaţiunea Trandafirul”, de sustragere a cadavrelor (43) şi transportarea lor la Crematoriul Cenuşa de la Bucureşti spre a fi incinerate. În 19 decembrie la Timişoara, marea majoritate a întreprinderilor din oraş îşi încetează activitatea. Muncitorii din întreprinderile “6 Martie”, “Elba”, “Solventul” şi “Azur” declanşează acţiuni de protest. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara porneşte sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timişoreni să iasă din nou în stradă. Radu Bălan şi Ştefan Guşă au vizitat muncitorii din fabricile timişorene, dar au eşuat în a-i determina să-şi continue munca. La presiunea muncitorilor, generalul Guşă le promite că Armata nu va trage în ei. Manifestanţii scandează „Armata e cu noi!”. Generalul Guşă ordonă trupelor să intre în cazărmi. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii. În data de 20 decembrie la Timişoara, 100000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”. În foaierul Operei din Timişoara are loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR). În clădirea Consiliului Judeţean, un Comitet Cetăţenesc redactează primele liste cu revendicări, printre care: destituirea lui Ceauşescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaţilor, redarea către familii a trupurilor celor ucişi în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timişoara, alegeri libere. Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu şi lui Emil Bobu, sosiţi la Timişoara (ora 14.30) din ordinul Elenei Ceauşescu; Sub presiunea mulţimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi în zilele precedente), la celelalte se promite că va răspunde Ceauşescu personal. Pe baza listelor de revendicări, seara este elaborată Proclamaţia FDR, primul program al Revoluţiei Române. După-amiaza şi seara manifestaţiile se extind şi în alte localităţi din judeţul Timiş: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta. Reîntors din Iran Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine (SUA, URSS şi Ungariei). La ora 19:00 Nicolae Ceauşescu se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, şi condamnă manifestaţiile de la Timişoara. El aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş, care intră în vigoare de la ora 23:00. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara. Aproape de miezul nopţii, Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul CC al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenţilor sovietici din Timişoara. În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara spre a înăbuşi revolta. Ajunşi acolo şi înţelegând despre ce este vorba, aceştia au fraternizat cu timişorenii. În ziua de 21 decembrie, la Timişoara, la ora 9:00, din balconul Operei se citeşte Proclamaţia Frontului Democrat Român. La Bucureşti, în Piaţa Republicii, la ora 12:00 începe mitingul cerut de Ceauşescu cu scopul de a înfiera tulburările de la Timişoara şi de a vorbi despre nevoia imperativă de a apăra ţara de atentatele cercurilor străine la integritatea şi independenţa ei. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. Transmisia radio-tv este întreruptă. Oamenii s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Întreg centrul Bucureştiului, de la Piaţa Unirii la Romană şi până la Piaţa Rosetti, a fost ocupat de manifestanţi. În jurul orei 17:00 mureau primii oameni în apropierea Sălii Dalles. În zona Hotelului Intercontinental se ridică o baricadă în faţa Restaurantului Dunărea (ora 22:00).

Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei cu tancuri şi de reprimare în forţă a demonstranţilor. Soldaţii aveau ordin să tragă. În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, 463 au fost răniţi, iar 1245 au fost arestaţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava. De asemenea, au loc manifestaţii la Arad, Sibiu şi Târgu Mureş, Braşov, Cluj, Reşiţa, Făgăraş etc. Pe 22 decembrie dimineaţa, la primele ore, mari coloane de manifestanţi provenind de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se îndreaptă spre centrul oraşului. Înaintarea lor este oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată în apropierea sediului CC al PCR. Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare, care, mai târziu, este găsit împuşcat. Generalul Victor Atanasie Stănculescu este numit ministru al apărării naţionale, în locul lui Milea şi dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi. Radioul şi Televiziunea transmit un comunicat prin care anunţă sinuciderea „trădătorului Milea”, precum şi instituirea stării de necesitate pe teritoriul României. În faţa celor peste 100.000 de demonstranţi din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu mai încearcă să vorbească mulţimii de la balconul clădirii. Se scandează lozinci anti-ceauşiste, iar acesta este huiduit. Manifestanţii ocupă Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central. În jurul orei 12:06, soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter. În jurul orelor 15:00 sunt arestaţi lângă Târgovişte, iar la ora 18:30 cuplul prezidenţial ajunge în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde vor rămâne sub pază militară până la judecarea şi execuţia lor. Sediile Radioului şi cel al Televiziunii sunt ocupate de manifestanţi. Radioul transmite în direct evenimentele. Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluţionarilor. Între orele 14:15 şi 16:00, unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore. La ora 19:30, la Televiziune se anunţă arestarea soţilor Ceauşescu, iar după ora 23 este citit de Ion Iliescu la Radio şi Televiziune un ”Comunicat către ţară” – Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, primul document al Revoluţiei Române. La Bucureşti, după orele 18:00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie unităţi militare şi alte obiective strategice (Televiziunea, sediul Comitetului Central, unitatea militară care păzea Palatul Primăverii etc) sunt atacate de grupuri diversioniste, înregistrându-se numeroşi morţi şi răniţi. În schimbul de focuri din Piaţa Republicii, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal ce adăpostea Muzeul de Artă spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare şi distrusă o parte a Palatului Regal. Pe data de 23 decembrie dimineaţa, soldaţi în termen şi ofiţeri de la o unitate militară din Câmpina au fost trimişi, îmbarcaţi în trei autobuze, să apere Aeroportul Internaţional Otopeni unde au fost omorâţi, acţiunea soldându-se cu 39 de morţi şi numeroşi răniţi. La Bucureşti, seara, şapte ofiţeri şi subofiţeri, între care şi col. Gheorghe Trosca, şeful statului-major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, sunt ucişi într-un schimb de focuri cu militarii care apărau sediul MApN. Membrii USLA fuseseră trimişi de generalul Nicolae Militaru, ministrul apărării, la sediul ministerului pentru a întări dispozitivul de apărare. Elicopterul care-i aducea în Bucureşti, în stare de arest, pe generalii Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de interne şi şef al IGM şi Velicu Mihalea, adjunct al şefului IGM, este doborât. La Timişoara, sute de mii de oameni sărbătoresc în centrul oraşului căderea lui Ceauşescu. Continuă atacurile asupra obiectivelor apărate de armată. În ziua de 24 decembrie la Bucureşti tancuri, TAB-uri, soldaţi patrulau pe străzi. În zonele centrale ale oraşului, la Universitate, Piaţa Victoriei sau Gara de Nord, încă se trăgea şi se duceau lupte oarbe între presupuşii „terorişti”, militari şi revoluţionari.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale proclamă Victoria Revoluţiei şi anunţă încetarea completă şi imediată a focului pe tot teritoriul ţării. Armata este declarată singura instituţie a statului care poate deţine arme de foc, persoanele care intraseră în posesia unor arme urmând să le predea până la 25 decembrie la ora 17:00. Ion Iliescu semnează decretul de înfiinţare a „Tribunal Militar Excepţional”, care urma să-i judece pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. În dimineața zilei de 25 decembrie, la radio şi televiziune sunt transmise colinde şi, în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Catedrala Patriarhală.Procesul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu a început la ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgovişte. Soţii Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi le-a fost confiscată averea. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14:50. La scurt timp după execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit comunicatul privind execuţia soţilor Ceauşescu. Ostilităţile „teroriştilor” încetează aproape în totalitate. Numărul victimelor revoluţiei a fost de 1142 decedaţi şi 3138 răniţi (conform evidenţelor din anul 2005 întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), dar s-a estimat de către procurorii militari care au anchetat cazul revoluţiei că numărul lor ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial. La 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 multe întrebări au rămas neelucidate pe deplin. Evenimentele au început ca o revoltă spontană sau au fost provocate de forţe (interne/externe?) care urmăreau înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere? A fost o revoluţie sau o lovitură de stat? A fost un atac terorist provocat de agenturile străine? Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanţe ţintite direct în cap? Dar faptul că răniţi superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic? Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat? Generalii Guşe şi Stănculescu sunt eroi sau criminali? De ce parte a baricadei a acţionat misteriosul general Vlad, fostul şef al Securităţii? De ce mulţi din cei care ştiau adevărul despre anumite evenimente au dispărut? etc

Insigna - Maica Domnului

Este în tradiția Monetăriei naționale a statul român, ca periodic, cu ocazia marilor sărbători religioase ale neamului, să se bată medalii, insigne sau medalioane cu tematică religioase. Aici admiri un medalion Maica Domnului, bătut în anul 2019. Caracteristicile tehnice ale medalionului sunt următoarele: material compoziție – aliaj argint, puritate – 92,5%, finisare – aurire selectivă, greutate – 14,5 grame și preț unitar de achiziție inclusv TVA – 93 de lei.

Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret (Hristos). În momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină ortodoxă, catolică, anglicană și luterană, precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.

Insigna - A.G.V.P.S. din R.P.R.

(Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi

din Republica Populară Română)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Sus am postat logo-ul AGVPS din România.

Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII