Epaminonda's Blog.....: MONUMENTELE EROILOR BUZOIENI

În Cimitirul Eroilor din municipiul Buzău, între anii 1930 – 1932 a fost construit un mausoleu impunător, cunoscut în rândul localnicilor sub numele Domul Eroilor, din piatră și beton, format din două cupole suprapuse, sprijinite pe stâlpi, una octogonală și una hexagonală peste care tronează o cruce.

Sub cupola mare a mausoleului este instalat clopotul Bisericii Eroilor, din vecinătate. Pe părțile exterioare ale cupolei inferioare sunt înscrise numele localităților unde s-au jertfit eroi buzoieni: “Neajlov, Cocargea, Doaga, Mărășești” și aplicate diferite insemne militare. În spațiul protejat de stâlpii cupolei inferioare a fost amenajată o criptă ce adăpostește osemintele eroilor căzuți pe teritoriul județului Buzău, acoperită de o placă de marmură albă pe care a fost săpată inscripția: ”Încununând frunțile voastre cu laurii nemuririi, v-am cules cu recunoștință și pioșenie de pe plaiurile județului Buzău și v-am așezat sub acest dom pe voi, 7867 eroi necunoscuți din războiul 1916 - 1918”. În jurul acestui mausoleu se află cimitirul eroilor români și al celor germani, înțesat de o mulțime de cruci funerare, și reabilitat după nul 1990.

În Cimitirul Eroilor din municipiul Buzău, în apropierea Domului Eroilor români tronează un Monumentul eroilor germani, construcție impunătoare care cinstește memoria ostașilor germani căzuți departe de țara lor, în luptele din zona Buzăului, pe vremea primului război mondial. Monumentul se prezintă sub forma a șase coloane de granit, dispuse în forma unui hezagon, acoperite la partea superioară de o cupolă pe care a fost gravată o inscripție în limba germană. Monumentul a fost ridicat de către trupele germane de ocupație în anii 1916 – 1917 în cimitirul buzoian Sfântul Gheorghe și ulterior strămutat în Cimitirul Eroilor.

La ieșirea din muncipiul Buzău, în bariera Ploiești, undeva pe partea stângă a șoselei Buzău – Ploiești, într-un mic și frumos parc a fost înălțat un Monumentul eroilor din Regimentul 48 Infanterie. Monumentul este situat în fața Societății comerciale de construcții STAC –SA, vis-a-vis de Unitatea Militară nr. 01671 Buzău – Batalionul 47 transmisiuni “General Nicoae Petrescu”. Monumentul are forma unui trunchi de piramidă, așezat pe un postament în trepte, având la colțuri proiectile, și încadrat de două tunuri calibru 57 milimetri. Monumentul a fost: “Ridicat de ofițerii și trupa din Regimentul 48 Infanterie” ca omagiu camarazilor lor căzuți în Războiul de Întregire. Pe plăci de bronz montate pe fața și spatele monumentului sunt trecute numel a 25 de eroi, fără a se preciza dacă sunt din orașul Buzău. Pe părțile laterale au fost montate două plăci de bronz cu insemnele armatei și inscripția “1916 – 1918. Pentru patrie”. Monumentul a fost realizat de sculptorul C. Santalena din București. Monumentul a fost reabilitat în anul 2009 de către Asociația Națională “Cultul Eroilor”, filiala Buzău, cu sprijinul finaciar al autorităților locale. Pe frontispiciu a fost adăugată inscripția: “Eroilor căzuți pentru întregirea neamului”. Aici au loc ceremoniile ocazionate de ziua Armatei Române – 25 octombrie.

xxx

DOUĂ EPIGRAME PROPRII

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Aniversarea realipirii Dobrogei (Regele Mihai)

Libertate, Dreptate, Cultură românească 1878 - 1928

Regii României liberatori, apărători și ocrotitori ai Dobrogei

Carol I (1878 - 1915) Ferdinand I (1916 - 1918)

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor.

Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.

Insigna - Speo Metalul Roșu

Metalul Roșu a fost și este o asociație sportivă din municipiul Cluj care include și activități de speologie. Clujul, leagănul biospeologiei, gazda primului Institut speologic din lume, operă a marelui savant Emil Racoviță, continuă să fie un puternic centru al „alpinismului” sub cota 0. Explorarea peșterilor - cunoaștere, sport, aventură - găsește în străvechea urbe de pe malul Someșului numeroși amatori, a căror activitate, în strânsă colaborare cu cercetătorii Institutului de specialitate a dus la obținerea unor remarcabile succese. Între anii 1940-1950 activitatea speologilor amatori din Cluj se desfășoară spontan. Alături de „profesioniști”, ei pătrund în galeria inferioară a ghețarului de la Scărișoara și a peșterii Focul Viu, contribuie la descoperirea peșterilor și avenelor din Groapa de la Barsa, Gemănata, Pojarul Poliței. După 1950, strânși în cadrul asociației sportive „Metalul Roșu”, speologii amatori lucrează mai sistematic, în special în zona Văii Iadului, Unde sunt descoperite peste 30 de peșteri și avene (Dealul lui Mihai, Gura Iadului, avenul Alb și peșterile Alpiniștilor, Rotarides, Valea Leșului). Cel mai spectaculos rod al acestei etape rămâne însă descoperirea peșterii Vântului de la Șuncuiuș care, cu cei 18 km de galerii ale ei dispuse pe patru nivele, este cotată drept cea mai mare din țară și a 20-a din lume. Numai acestei activități i-au dedicat amatorii clujeni peste 3000 de ore de lucru în subteran, începând din luna aprilie a anului 1957, când ing. Bagameri Adalbert a semnalat prezența spectaculosului complex subteran. În sfârșit, anul 1966 aduce o schimbare esențială în profilul activității speologilor amatori clujeni, prin înființarea, în luna februarie, a Cercului Speologilor Amatori care funcționează, în prezent, pe lângă Agenția locală a B.T.T., cu două secții la asociațiile sportive „Unirea” și „Metalul Roșu”. Membrii cercului - muncitori, tehnicieni, ingineri, funcționari, elevi și studenți - își desfășoară activitatea pe baza unui Regulament de funcționare, problemele curente fiind discutate în ședințe săptămânale de lucru. Periodic se desfășoară cursuri de speologie, geologie, biospeologie și chiar de inițiere în alpinism.

Speologia (speleologie) este activitatea de a identifica, explora, studia, cartografia și vizita locații subterane (peșteri, caverne). Cel care practică speologia se numește speolog. Cercetarea unei peșteri are ca scop general înțelegerea formării și evoluției ei, iar cunoașterea cât mai multor peșteri dintr-un sistem carstic duce la mai buna înțelegere de ansamblu. Încă de la începuturi, ea a fost practicată atât de către specialiști cât și de către amatori.Fiind o activitate solicitantă fizic și financiar, se practică mai intens în țările cu nivel de trai ridicat. Această diferențiere în distribuția speologilor se manifestă și în interiorul țărilor cu decalaj al nivelului de trai între urban și rural. Spre exemplu, în România, deși zonele carstice se suprapun zonelor rurale montane, peșterile sunt vizitate și studiate aproape exclusiv de către orășeni.

Insigna - Mihail Eminescu 1850 - 1889

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - O istorie în mișcare Michelin România

Michelin este un fabricant de anvelope din Franța, cel mai mare pe plan mondial, deținând aproximativ 20% din piață. Grupul Michelin produce și comercializează anvelope pentru orice tip de vehicul, de la autoturisme până la avioane și de la biciclete și motociclete la utilaje de teren, escavatoare de mare tonaj, camioane și navete spațiale. În anul 2009 gruopul Michelin avea 71 de unități de producție (în 19 țări ale lumii printre care și în România) și are 129000 de angajați. Michelin în România activează din anul 2001,operând trei unități de producție – Anvelope Florești (numită și Victoria Florești), care produce cauciucuri pentru autoturisme și camionete, Anvelope Zalău - anvelope de camion și industriale, și Cord Zalău, care produce cord metalic.

Insigna - Old-boy 25 ani

Insigna prezentată mai sus Old Boys – 25 ani se pare că este o insignă care celebrează existența de 25 de ani a unui club de rugby denumit cândva Old Boys. Nu am informații despre când a activat acest club și în ce localitate.

Rugby, scris și rugbi este un sport cu mingea, originar din Anglia. Numele jocului provine de la orașul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport. Mingea cu care se joacă rugby-ul este de formă ovală, motiv pentru care sportul mai este uneori numit „sportul cu balonul oval”. Cele două variante principale sunt rugby în 15 sau rugby în 8 jucători.Rugby se joacă pe un teren dreptunghiular având dimensiunile de 144×70 metri maximum, de cele mai multe ori acoperit cu gazon. „Butul” (poarta), sub formă de H, este constituit din doi stâlpi paraleli de 3,4 m în înălțime, la o distanță de 5,6 m, cu o bară transversală aflată la 3 m de sol. Un meci durează 80 de minute, în două reprize de 40 de minute și o pauză de 15 minute. Obiectivul jocului este de a câștiga puncte prin: purtarea și culcarea mingii în terenul de țintă advers (eseu); trimiterea mingii cu piciorul printre buturile adverse; eseu: 5 puncte; transformarea eseului: 2 puncte drop-gol (lovitură de picior căzută): 3 puncte; lovitura de pedeapsă: 3 puncte. Mingea se poate pasa numai înapoi cu mâna, sau și înainte, dacă este lovită cu piciorul. Echipa adversă poate să recupereze mingea printr-un placaj. De obicei asta înseamnă că unul sau mai mulți jucători din echipa opusă prind pe jucătorul aflat în posesia mingii și îl blochează la pământ. Prima atestare documentară a practicării oficiale a sportului rugby în România este menţionată de către Dumitru Manoileanu (fost jucător, antrenor, teoretician al jocului) la 8 septembrie 1913. Cum şi alte izvoare au menţionata data propusă de Manoileanu, dată recunoscută şi de Federaţia Română de Rugby, considerăm ca 8/21 septembrie 1913 este data naşterii oficiale a sportului cu balonul oval în România. La acea dată s–a întâmplat primul meci în care Tennis Clubul Român a jucat cu Sporting Club. Cum, întâlnirea s–a terminat cu un scor egal (3–3), cele două echipe s–au întâlnit din nou, în 13 octombrie. De data aceasta Tennis Clubul Român a învins cu scorul de 6 –0, din 2 încercări. Punctajul acelor vremuri acorda 4 puncte pentru un drop–gol şi 3 puncte pentru o încercare sau transformarea unei lovituri de pedeapsă. Transformarea unei încercări era 2 puncte. Meciurile s–au desfăşurat pe un teren aflat pe Şoseaua Bonaparte (astazi Iancu de Hunedoara).

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII