Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Buda este o comună a județului Buzău, care include satele: Alexandru Odobescu, Buda (reședința comunei), Dănulești, Mucești – Dănulești, Spidele, Toropălești și Valea Largă. Comuna se află în extremitatea nordică a județului , pe malul drept al râului Râmnicu Sărat, în zona deluroasă a Subcarpaților Curburii, la o distanță de 24 de kilometri de municipiul Râmnicu Sărat și 50 kilometri față de municipiul Buzău. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203H, care o leagă, mergând de-a lungul râului, către sud-est de Râmnicu Sărat și către nord de comuna Jitia, din județul Vrancea. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2870 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 81,14%, romi – 13,93% și restul – necunoscută sau altă etnie. Mai bine de jumătate (52%) din populația comunei sunt bărbați. Actuala structură confesională a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,28% și restul – altă religie sau nedeclarată. Singurul obiectiv turistic de pe teritoriul comunei este biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dănulești, biserică ce a fost ridicată în anul 1762.

O troiță din lemn de stejar, protejată de un acoperiș cu tablă, adusă de Comitetul Național pentru Cultul Eroilor din București, în anul 1936, străjuiește o groapă comună în care au fost adunate osemintele a 78 de ostași căzuți în luptele care au avut loc pe Valea Râmnicului și raza satului Alexandru Odobescu, în timpul primului război mondial, aduse și depuse aici în anul 1932. Pe cruce sunt sculptate emblema “Cultul eroilor” și însemne ale armatei, două baionete și o cască militară încadrate de un chenar de frunze de stejar. Pe troiță este aplicată o inscripție care atestă faptul că aceasta reprezintă o “Cinstire ostașilor căzuți pentru neam și țară 1916 - 1918”. În aproprierea troiței a fost amenajat un cimitir al eroilor din cel de-al doilea război mondial, cu peste 25 de cruci din fier, pe care sunt înscrise numele și locul unde au căzut jertfă fii satului, cele mai multe ilizibile. Numele eroilor satului căzuți în cele două războaie mondiale sunt înscrise într-un pomelnic, aflat în biserica satului Alexandru Odobescu, ce are hramul “Cuvioasa Parascheva”.

În curtea bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din satul Buda (și reședință al comunei), prin grija autorităților locale laice și bisericești, dar și a cetățenilor satului, s-a ridicat în anul 1998 un monument-cruce, din marmură, așezat pe un soclu de ciment mozaicat, sprijinit pe un postament în trepte, sub care sunt adăpostite osemintele ostașilor care s-au sacrificat în cele două războaie mondiale. Cele peste 30 de cruci degradate din vechiu cimitir de eroi au fost îngropate, iar numele eroilor au fost reinscripționate pe plăci de marmură, fixate pe soclul monumentului. În biserica satului se păstrează și un pomelnic al eroilor locului care odihnesc aici.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

DOUĂ MADRIGALE

DEDICATE OMULUI POLITIC

ALEXANDRU MARGHILOMAN

___________xxx___________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SATU MARE

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Merite în lupta împotriva inundațiilor

și în reconstrucție - mai - iunie 1970 - Satu Mare

La începutul lunii mai 1970, în câteva zile a curs pe pământ apa cât într-o lună, potrivit relatărilor vremii. Inundaţiile din anii ’70 au fost cele mai grave din istoria României. 56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alţi mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei. În cartierul de jos al municipiului Satu Mare, nivelul apei la inundaţiile catastrofale din 1970 a atins doi metri. Zona este denumită acum cu numele „14 mai“, după data în care Someşul a luat 56 de vieţi omeneşti şi a făcut pagube de aproape 300 de milioane de lei. 56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alţi mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei. Potrivit lucrării „Epopee pe Someş“, în industrie pierderile au fost de 77 de milioane de lei, la care se adaugă 6,4 milioane de lei pierduţi în construcţii, 6,2 milioane de lei în transporturi şi peste 64 de milioane prin oprirea activităţilor de producţie. Semnalul de alarmă cu privire la creşterea periculoasă a nivelului Someşului s-a tras cu o zi înainte de dezastru, în 13 mai. În dimineaţa zilei următoare, apele Someşului începeau să acopere judeţul. Digul s-a rupt în zona localităţilor Văii Vinului, Culciu Mare, Apa şi Odoreului. Apa a inundat terenurile agricole, satele, dar şi o jumătate din municipiul Satu Mare. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în cartierul de jos al oraşului, denumit azi „14 Mai”, unde a fost măsurată şi cota maximă a apei: doi metri. Nicio casă din acest cartier nu a rămas neatinsă. Echipa de salvare a populaţiei a fost condusă de un reprezentant al Ministerului Internelor, venit special din Capitală. Un grup de 10 pompieri de la staţia locală au „luptat“ timp de două săptămâni, fără pauze, ca să salveze cît mai mulţi oameni şi cât de multe bunuri. Dintre localităţile din judeţ, una dintre cele mai grav afectate a fost Odoreul. Totul a fost din cauza unei ierni cu foarte multe precipitaţii. Digul Someşului s-a rupt în zona Odoreului întrucât barajul Firiza era supraîncărcat. A fost un dezastru de proporţii nemaipomenite, dar oamenii s-au solidarizat şi au reuşit să-i şteargă urmele. Casele din Odoreu a fost distruse în proporţie de 70%, iar satele Eteni, Cucu şi Lunca Apei au fost atunci şterse de pe faţa pământului. Din Lunca Apei nu a mai rămas decât biserica, actualmente mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului.

Insigna - Carei - Satu Mare 30 ani 1944 - 1974

Carei, mai demult Careii Mari, în limba maghiară - Nagykároly, în limba germană – Großkarol, este un municipiu din județul Satu Mare, care include și satul Ianculești. Unii istorici maghiari și români au arătat că numele orașului Carei derivă din denumirea românească veche "Carul", care pe parcursul timpului a suferit modificări. Numele orașului (villa Karul) apare într-un document datat – anul 1320, dar întemeierea localității este anterioară acestei date. La recensământul din anul 2011 municipiul Carei număra 21112 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 51,86%, români – 38,25%, germani – 2,26%, romi – 2,18% și restul – necunoscută sau altă etnie. Deasupra am postat stema și o poză a Primăriei Carei.

Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 35,53%, ortodocși – 31,72%, reformați – 19,51%, greco catolici – 5,76% și restul –nedeclarată sau altă religie. Dintre atracțiile turistice ale acestui oraș enumăr: Castelul Karoly și parcul din jurul său (1482), Teatrul (1907), Clubul elevilor (Școala normală - 1889), Gara (1910), Primăria (1910), Școla Vasile Lucaciu (1919) și Monumentul ostașului român (1964).

Insigna - Carei - Satu Mare 25 oct 1944 - 1974

Monumentul ostașului român este un monument istoric amplasat în centrul municipiului Carei, el fiind opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Monumentul a fost inaugurat în anul 1964, în prezența ministrului Forțelor Armate de atunci, Leontin Sălăjan. Complexul monumental este realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 metri, adâncimea de 5 metri și înălțimea de 12 metri. Acest ansamblul monumental comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: "Glorie ostașilor armatei române, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei".

Insigna - Inspectoratul de poliție județean - Satu Mare

Inspectoratul Judeţean de Poliţie (I.P.J) Satu Mare este unitatea teritorială a poliţiei din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române care conduce, îndrumă şi controlează activitatea subunităţilor de poliţie de pe raza judeţului Satu Mare, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, criminalităţii economico-financiare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum şi orice alte atribuţiuni date în competenţa sa prin lege.

Sediul IPJ Satu Mare este situat pe strada Mihai Viteazu, la nr. 11. Cadrul juridic general ce reglementează activitatea Poliţiei Române este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Noul Statut al poliţistului, adoptat prin Legea nr. 360/2002, completează şi detaliază dispoziţiile privind desfăşurarea, în limitele şi conform legii, a acestei activităţi pusă în slujba comunităţii. Astfel, articolul 1 al acestei legi, statuează că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.Dispoziţiile referitoare la activitatea poliţiei, cuprinse secvenţial în alte legi de organizare şi funcţionare a instituţiilor statului, au fost completate cu legi speciale ce vizează combaterea unui anumit tip de infracţionalitate.O deosebită atenţie a fost acordată modificării şi completării Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, protecţiei agentului acoperit, a martorului şi a datelor, Legii Administraţiei publice locale, a celei privind combaterea crimei organizate, precum şi legii privind combaterea infracţiunilor comise prin mijloacele tehnologiei de vârf.

Insigna - Sâmbra oilor 78 - Oaș - Huta - Certeze

Festivalul național “Sâmbra Oilor” este cel mai mare festival din Țara Oașului ce se desfășoară în fiecare an în luna mai pe dealul de la Huta-Certeze. Acest eveniment are la bază vechiul obicei oșenesc numit sâmbra oilor. Organizatorii festivalului sunt: Primăria orașului Negrești-Oaș, Casa Orășenească de Cultură Negrești-Oaș, Instituția Prefectului Județului Satu Mare, Consiliul Județean Satu Mare, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, Primăria comunei Certeze. Gazda evenimentului este Ansamblul folcloric Oașul. Sâmbra oilor este sărbătorită prin muzică și dansuri în port popular, ea are loc la Ruptul Sterpelor, adică separarea și numărarea oilor ca și măsurarea laptelui de către ciobani care pornesc cu turmele spre pajiștile din munți.

Negrești-Oaș, în limba maghiară-Avasfelsőfalu este un oraș din județul Satul Mare care include și satul Tur. Orașul este centru tradițional al regiunii istorico-etnografice Țara Oașului. Orașul Negrești-Oaș este așezat în extremitatea nord-estică a județului Satu Mare, la o distanță de 50 km de municipiul Satu Mare și la aceeași distanță de municipiul Baia Mare, la 55 km de municipiul Sighetul Marmației, având legături cu toate aceste localități pe șoselele asfaltate, iar cu municipiul Satu Mare și pe cale ferată initial ingusta si acum cu ecartament normal. Actul din 17 noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea regelui Ștefan dată în anul Domnului o mie douăsute șaptezeci, în ziua de 15, înainte de calendele lui Decembrie, iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moșiile Livada, Orașu Nou, Vama, Prilog și Ovaș care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moștenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Maurițiu pentru serviciile sale credincioase”. Acest act este dovada primei atestări documentare a orașului. La recensământul din anul 2011 orașul număra 11867 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 77,99%, maghiari – 2,34%, romi – 1,56% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 58,61%, martorii lui Iehova – 10,21%, penticostali – 3,625, romano catolici – 3%, greco catolici (uniți) – 2,78%, protestanți – 1,29% și restul – necunoscută sau altă religie.

Certeze, în limba maghiară-Avasújfalu, în limba germană–Neudorf, este o comună din județul Satu Mare care mai include și satele Huta-Certeze și Moișeni. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5636 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,96%, germani – 6,24%, maghiari – 3,78%, slovaci – 1,57% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 73,7%, romano catolici – 14,58%, martorii lui Iehova – 5,07%, greco catolici – 1,22% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Satu Mare (în maghiară: Szatmárnémeti, în germană; Sathmar, vechea denumire românească: Sătmar) este municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Satu Mare, România, având o populație de aproximativ 95000 de locuitori. Descoperirile arheologice din împrejurimile orașului se constituie ca dovezi privind așezările din epoca pietrei și a bronzului; există, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor ținuturi de către comunitățile geto-dacice după cucerirea romană. Mai târziu, aceste teritorii constituiau o parte a voievodatului condus de Menumorut, una dintre cetățile de apărare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare (Castrum Zotmar), după cum menționează cronica lui Anonymus. În jurul vetrei orașului - Villa Zotmar - locuită de băștinași, s-au așezat coloniști teutoni aduși în anul 1006 de către regina Ghizela, iar mai apoi, coloniști germani stabiliți dincolo de Someș, în orașul Mintiu. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Satu Mare, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură din diferite perioade de timp.

Palatul administrativ

Muzeul Țării Oașului

Hotelul Dacia

Baia comunală

Catedrala greco-catolică

Centrul militar județean

Hotelul Astoria

Banca Românească - Piața I.C.Brătianu

Biserica reformată cu lanțuri

Cartierul funcționarilor

Judecătoria

Liceul Mihai Eminescu

Casa de tir

Cazarma

Fabrica Unio

Gara

Gimnaziul reformat

Hotelul Panonia și Banca

Hotelul Victoria

Internatul CFR

Internatul Corpului didactic

Internatul episcopal - Casa albă

Monumentul D.V.Lucaciu - Parcul Carol II

Palatul poștei și telegrafului

Primăria

Școala de băieți

Școala publică

Statuia lui Kiss Gedeon

Turnul de apă

Teatrul de Nord

Satu Mare este un județ în nord-vestul României, care are reședința în orașul cu același nume. Județul Satu Mare, străbătut de râul Someș și locuit din timpuri imemorabile de geto-daci, este un leagăn al culturii și civilizației românești. Săpăturile arheologice din Țara Oașului, de la Ardud, Medieșu-Aurit, Homord sau Sanislău au scos la lumină relicve atestând viața umană în această regiune începând încă din Paleolitic. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care au trăit aici aproape 1000 ani creând o remarcabilă civilizație. Drept model se poate lua așezarea Medieșu-Aurit, unde se găsesc rămășițele a 13 cuptoare de olărit, reprezentând cel mai mare tezaur arheologic de acest fel din țară. Județul are suprafața de 4418 kilometri pătrați și numără aproximativ 330000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune din 2 municipii; Satu Mare și Carei, 4 orașe; Tășnad, Negrești Oas, Livada și Ardud, precum și 56 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din județul Satu Mare, dar din perioade diferite de timp.