Epaminonda's Blog.....: ALCOBER

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, câteva vederi generale și trimiteri poștale,

din vremuri diferite, din localitatea spaniolă ALCOBER, în

dialectul catalan ALCOVER, provinciaTARAAGONA, comunitatea

autonomă CATALONIA. Aici am postat un cupon de raționalizare

a bunurilor de larg consum din timpul războiului civil spaniol,

reprezentând 100 grame orez.

Primăria

Restaurantul

Piața Primăriei

Poarta

Biserica

Fundația Mossen

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vederi generale

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SUCEAVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Unirea Bucovinei cu România mamă - 90 ani - 1918 - 2008

Monumentul Unirii din Cernăuți - 1924

Consiliul Județean Suceava

Complexul Muzeal Bucovina Suceava

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă, după Basarabia. La data 28 noiembrie 1918, a avut loc Proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918. Pentru a realiza unirea Bucovinei cu România, la data de 27 octombrie 1918, mişcarea naţională a românilor bucovineni a organizat la Cernăuţi o mare adunare politică „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”. Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare patriot din zona Bucovinei. Acest Consiliu Naţional a condus practic Bucovina timp de o lună de zile până când s-a unit cu România. Cu ocazia declaraţiei de unire a Bucovinei cu Regatul României, ce a fost citită de Iancu Flondor, au avut loc tot felul de manifestări cultural – patriotice, care mai de care mai deosebite. „Declaraţia a fost primită cu unanimitate şi aclamată delirant de întreaga adunare, stând în picioare şi bătând din palme aproape zece minute. Nu era ochi care să nu fie copleşit de lacrimi, drept urmare a marii însufleţiri care domnea spiritele prezenţilor”, a arătat profesorul Constantin Marinescu.

La data de 12 noiembrie 1918, a avut loc cea de-a doua şedinţă a Consiliului Naţioal din Bucovina, ocazie cu care s-a înfiinţat guvernul condus de Iancu Flondor, din care mai făceau parte şi 11 secretari de stat. După această şedinţă, Consiliul Naţional a devenit autoritatea unică peste întreg teritoriul Bucovinei. În ziua de 25 noiembrie 1918, Consiliul Naţional s-a adunat din nou, de această dată discutându-se despre părerea minorităţilor (polonezi, germani şi evrei) în legătură cu unirea Bucovinei cu Regatul Bucovinei. Marea lor majoritatea au fost de acord cu unirea, însă au dorit în schimb ca învăţământul să se poată dezvolta liber în Bucovina. După această nouă întâlnire a urmat alegerea delegaţilor, ţinându-se cont de ponderea fiecărei naţionalităţi. Astfel, au fost aleşi 74 de delegaţi români, 13 ruteni, şapte germani şi şase polonezi. În afara acestor delegaţi, în ziua de 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi s-au deplasat mii de bucovineni ce au dorit să fie prezenţi la evenimentul istoric ce a marcat unirea Bucovinei cu România. În procesul – verbal al Congresului general al Bucovinei au fost menţionate următoarele observaţii ce au stat la baza unirii Bucovinei cu România, după cum se arată în Arhivele Statului Bucureşti: „La fundarea Principatelor Române, Bucovina care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; În cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; În 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei cârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale”. Tot la data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a anunţat puterile Antantei că locuitorii acestui teritoriu au decis să revină la vechile hotare, respectiv la Regatul României, „în virtutatea drepturilor popoarelor de a-şi hotărî singure soarta”. Delegaţia Bucovinei a ajuns la Iaşi în ziua în care regele Ferdinand, împreună cu guvernul şi celelalte autorităţi ale statului au plecat la Bucureşti, după ce au fost nevoiţi să se refugieze din cauza ocupării capitalei de către armata germano – austro – ungare. Bucovinenii s-au alăturat regelui Ferdinand şi au luat parte la revenirea triumfală a acestuia în capitala ţării întregite.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pământ şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”

În amintirea unirii Bucovinei cu România s-a luat inițiativa realizării unui grandios ansamblu monumental. Pentru realizarea acestuia s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția Principelui Carol având ca membri pe academicianul Ion Nistor, generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a) și doctorul Ion Jianu. Monumentul a fost amplasat pe esplanada din fața Primăriei din Cernăuți, el fiind opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare. Ansamblul monumental se deschidea, pe latura stângă a zidului semicircular, cu un basorelief reprezentându-l pe Dragoș Vodă, descălecătorul de țară, în luptă cu bourul, afișând totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din dreapta erau prezentate scene din luptele de la Mărăști și Mărășești precum și un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. În spatele arcului de zid al complexului statuar, într-o reprezentare simbolică, un zimbru de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac (lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu). Monumentul Unirii din Cernăuți a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, atunci când s-au împlinit 6 ani de când primii soldați ai Armatei Române (din Divizia a 8-a Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik) au intrat în Cernăuți trecând apoi Prutul și ocupând teritoriile din nord-vestul Ducatului Bucovina. A fost momentul care a permis ca la 12 noiembrie 1918 Consiliul Național Român să adopte Legea fundamentală și să constituie Guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, gest istoric căruia i-a urmat, în mod firesc, decizia Unirii cu Țara. Iancu Flondor, un mare vizionar, figură emblematică a conștiinței românești, președintele Partidului Național Român din Bucovina, deputat în Dieta Bucovinei, președinte al Consiliului Național Român din Cernăuți și președinte al Guvernului Provizoriu al Bucovinei, ministru de stat pentru Bucovina, omul care a pus bazele administrației românești în acest teritoriu după Marea Unire, dar care, neadmițând compromisurile din viața politică, s-a retras apoi pe domeniul său de la Storojineț, s-a stins din viață la 19 octombrie 1924, fără să vadă ridicat Monumentul Unirii. La festivitatea de dezvelire au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I. C. Brătianu, precum și un însemnat contigent de personalități politice (miniștrii A.Văitoianu, I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeț, Alexandru Lepedatu), reprezentanți ai înaltului cler (Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta) și ofițeri superiori ai Armatei Române (generalii Prezan, Zadik, Coandă, Stratilescu, Ștefănescu, Mircescu). „În acea zi mare – consemnează Calendarul «Glasul Bucovinei» pentru anul 1925 – orașul întreg avea un aspect cu adevărat sărbătoresc. Pe toate clădirile fâlfâia steagul tricolor, iar balcoanele erau împodobite cu scoarțe. Piața Unirii era un ostrov de frumuseță: obeliscuri cu decor de brad, steaguri, covoare, ghirlande, la intrările principale în Piață. În fața Monumentului se găseau două splendide tribune: una pentru Familia Regală, cealaltă pentru înalții demnitari ai statului”. Suveranul împreună cu întreaga sa suită, demnitari și ofițeri, au sosit cu trenul regal în gara din Cernăuți fiind întâmpinați cu muzică militară (care a intonat Imnul Regal) de către primarul orașului, Nicolae Gh. Flondor, care, potrivit tradiției, i-a primit cu pâine și sare. După un serviciu divin oficiat la Catedrală de către noul Mitropolit al Bucovinei, I.P.S.S. Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cetății Albe) s-au îndreptat cu toții către Piața Unirii unde se afla monumentul care a fost dezvelit chiar de către mitropolit. Au urmat discursuri ale participanților, iar un cor, format din peste 1000 de elevi, a cântat un imn festiv a cărui muzică a fost compusă de către Alexandru Zavulovici, cel care a fost supranumit „Schubert al Bucovinei”. Au defilat apoi prin fața M.S. Regelui „Muzica Regimentului 8 Vânători de Munte, cohortele cercetășești, Uniunea foștilor voluntari, Arcașii din Bucovina, populația Bucovinei după județe, invalizii de război și, în ținută ireproșabilă, armata”. Monumentul a avut un destin negru. El a fost demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice care au ocupat nordul Bucovinei. Un an mai târziu, când Cernăuțiul a revenit sub administrație românească, elementul central al complexului monumental, statuia alegorică a Unirii, singura care a mai fost recuperată, a fost reamplasată pe soclu. În anul 1944, după reocuparea teritoriului de către Armata Roșie, monumentul a fost demolat din nou, iar urma sa a dispărut pentru totdeauna. Totuși Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava păstrează uricul de fundație (documentul de proprietate) purtând semnăturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria.

Insigna - A.J.V.P.S. Suceava

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Cerbul, denumire ştiinţifică - Cervus elaphus - este un mamifer ierbivor. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20 - 30 cm, fără rozete. Un cerb poate trăi până la 20 de ani. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Sezonul de vânătoare este cuprins între 1 septembrie - 15 decembrie pentru masculi, iar pentru ciute se termină mai târziu, la 15 februarie. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu o parte din acesta.

Insigna - Monitorul de Suceava - Nord Est

Iași, Botoșani, Bacău, Vaslui, Neamț, Brăila

Monitorul de Suceava este o publicație care aparține Trustului de presă Monitorul. Publicația apare în multe alte județe sub denumiri adaptate ca de exemplu: Monitorul de Galați, Monitorul de Argeș, etc. Publicațiile trustului au un slogan foarte atractiv; “Ziarul care stă de vorbă cu oamenii”.

Insigna - F.R.S.S. Campionatele naționale de sky S.S.D.

Vatra Dornei 31.I - 12.II - 1937

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Vatra Dornei (în germană - Dorna Watra, în maghiară - Dornavátra) este un municipiu din județul Suceava, care mai include și localitățile Argestru, Roșu și Todireni. La recensământul din anul 2011, municipiul Vatra Dornei avea o populație de 14429 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002) dintre care: români – 92,77%, și restul – necunoscută sau altă etnie. Astăzi structura confesională a municpiul se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 88,95%, romano catolici – 2,19% și restul – nedeclarată sau altă religie. Vatra Dornei este cunoscută încă din secolul al XIX-lea, ca stațiune balneară și pentru practicarea sporturilor de iarnă. Prima atestare documentară a orașului este din anul 1592. În oraș pot fi vizitate multe obiective istorice, turistice și culturale. Enumăr doar câteva dintre acestea; Casa de cultură “Platon Pardău”, Muzeul Cinegetic ,Muzeul de Etnografie, Biserica Nașterea Maicii Domnului – construită 1905, Biserica Romano Catolică – construită tă în 1905, Biserica Sf. Ilie - construită în 1908, Cazinoul - construit în 1898, Izvorul Sentinela - construită în 1896, Izvorul Unirea, azi Restaurantul Maestro – clădire monument istoric construită în 1896, Clădirea băilor – construită în 1898, Hotelul Carol, fosta Vilă nr. 1 – clădire monument istoric, construită în 1896, Primăria – clădire monument istoric - construită în 1897, Biblioteca orășenească – construită în 1901, Gara Vatra Dornei - construită în 1902, Gara Vatra Dornei Băi - construită în 1910, Templul Mare - construit în perioada 1898-1902, etc.

Insigna - Județul Baia

Județul Baia a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Fălticeni.

Deasupra admiri clădirea Prefecturii județului Baia din perioada interbelică. Clădirea este situată pe Str. Mihai Eminescu nr. 2 și astăzi găzduiește Muzeul de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni.Actualmente teritoriul fostului județ este împărțit între județele Suceava și Iași. Județul Baia a fost dezmembrat odată cu reforma administrativă comunistă din anul 1950. Județul Baia cuprindea orașele Fălticeni și Pașcani și era organizat inițial în trei plăși: Plasa Moldova cu reședința Baia, Plasa Pașcani cu reședința la Pașcani și Plasa Siret cu reședința la Lespezi. Ulterior, numărul plășilor județului a devenit patru, ca urmare a împărțirii plășii Moldova în două: Plasa Mălini cu reședința la Mălini și Plasa Boroaia cu reședința la Boroaia. Conform datelor recensământului din anul 1930 populația județului era de 157501 locuitori, dintre care 91,8% români, 4,8% evrei, 1,2% țigani, 0,6% germani ș.a.

Suceava este un municipiu, reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Suceava, România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale țării. Timp de două veacuri a fost capitală a principatului Moldova, iar între anii 1775 - 1918 a fost un oraș din Imperiul Austriac (pământurile coroanei Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei). Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele II–III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar în secolul al XIV-lea, în anul 1388 Suceava este menționată drept capitală a Moldovei. În prezent orașul are o populație de aproximativ 86000 de locuitori. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente de cultură și arhitectură sucevene, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfântul Ilie

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Biserica Mirăuți

Biserica romano-catolică

Capela Sfântul Ioan

Casa apelor

Casa Națională

Casa poloneză

Hanul Domnesc

Strada Burdujeni - cartierul Ițcani

Liceul Ștefan cel Mare

Observatorul astronomic

Parcul cu statuia lui Ciprian Porumbescu

Pavilionul Societății pentru dare la semn

Piața Ștefan cel Mare

Ruinele cetății

Strada Dragoș

Strada Franz Joseph

Mănăstirea Zamca

Vechea Mitropolie

Vederi generale

Suceava este un județ în nordul extrem al provinciei istorice Moldova, din România, la frontiera cu Ucraina. Capitala județului este orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 8553 kilometri pătrați și numără aproximativ 615000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 5 municipii - Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, 11 orașe - Gura Humorului, Siret, Solca, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea, Broșteni, Cajvana, Vicovu de Sus și 97 de comune. Deasupra am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente de cultură și arhitectură ale județului Suceava, alte locuri de vizitat în acest județ, trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.