Epaminonda's Blog.....: POTTMES

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, câteva vederi generale și trimiteri poștale,

din perioade diferite, din localitatea germană POTTMES,

districtul AICHACH - FRIEDBERG, regiunea administrativă

ȘVABIA, landul BAVARIA.

Primăria

Palatul

Biserica Sfinții Petru și Pavel

O intrare în localitate

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vedere generală

xxx

DOUĂ EPIGRAME
DE LA AUTORUL BLOGULUI

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O PLACHETĂ,
O MEDALIE ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Flora și fauna României

Brândușa de munte (Crocus Vernus)

Produsul medalistic postat aici aparține secțiunii - Flora și Fauna României, și omagiază planta Brândușa de munte (Crocus vernus). Brândușa de munte este o plantă perenă cu flori dintre cele mai atrăgătoare ca înfățișare și culoare, oferind ochiului o adevărată desfătare. Întinsele covoare de brânduşe aşternute primăvara de timpuriu, printre ultimele petice de zăpadă, încântă privirea turiștilor prin gingășia și coloritul lor. Brânduşa scoate capul din zǎpadǎ în lunile friguroase, martie-aprilie, şi înfloreşte pânǎ în luna mai, dar şi toamna târziu. Se găsește în pâlcuri dese, începând din zona păduroasă, prin pășuni și alte locuri ierboase deschise. Floarea de culoare mov, violet sau albă o întâlnim în Carpaţii Occidentali, în zona muntoasă a Apusenilor. Brândușa de munte este o plantă scundă din familia Iridaceae. Are o singură tulpină mică, înconjurată la bază de mai multe teci cu două-trei frunze alungite și înguste. La vârful tulpinei se găsește o singură floare diferit colorată cu o dungă mai întunecată la vârful florii. Floarea are formă de tub la început, după care ia forma unei cupe de 50–60 milimetri care are șase diviziuni. Uneori la vârf sunt două flori. În mijlocul corolei sunt trei stamine și un stigmat galben trifurcat. Caracteristicile tehnice ale medaliei sunt următoarele: material - aliaj de argint, puritate – 92,5%, formă – rotundă, diametru – 3 centimetri, greutate – 13 grame, calitate – proof și tirajul – 100 bucăți.

Dr. C. Severeanu

Profesor la Facultatea de medicină București,

chirurg al spitalelor, membru în

Consiliul sanitar superior

Omagiu din partea colegilor și elevilor săi

1840 - 1864 - 1879 - 1910

Profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu a fost unul din personalitãtile chirurgicale românesti, de la sfârsitul secolulului al XX-lea, care a contribuit, din plin, la dezvoltarea chirurgiei românesti. Desi datele despre familia sa lipsesc din arhive, informatiile culese din cartea sa "Din amintirile mele" (1862) si din scrierile publicate de Dr. Ciovarnache, de J. Jianu si C. Bercus în monografia "C.D. Severeanu. Epoca si omul", în 1976, reiese cã s-a nãscut la 04 mai 1840, în comuna Bãltati, de pe plaiurile mehedintene, dintr-o familie de tãrani mosneni care avea 11 copii si care se numea Cioponea. Numele de Dimitrescu si l-a luat de la tatal sãu - Dumitru - la care, mai târziu si-a adãugat si Severeanu, de la orasul Tr. Severin. Lipsa scolilor, la sate, a fãcut ca C.D. Severeanu sã înceapã scoala primarã la 13 ani, la Tr. Severin, luat de fratele sãu mai mare - Vasile. Absolvã cursul primar în 1855 (în numai doi ani), ca premiant si pleacã la Bucuresti, la gimnaziul "Sf. Sava", obtinând diploma de bacalaureat în stiinte fizice si naturale, în 1859. Între timp, întâlneste pe Vercescu si Grecescu, fostii sãi colegi de la Tr. Severin care studiau la "Scoala de micã chirurgie", de la Mihai-Vodã, condusã de C. Davila, viitoarea "Scoalã nationalã de medicinã", (1857), înfiintatã tot de C. Davila si este prezentat acestuia care dã dispozitie sã fie înscris la aceastã scoalã, unde cunoaste o patologie foarte variatã. În 1860 este admis ca intern, prin concurs, fiind clasificat al patrulea din 12 candidati si este numit la Coltea în clinica Prof. N. Turnescu, în acelasi timp predând Clinica Medicalã, la Scoala Veterinarã, înfiintatã tot de C. Davila. Întrucât "Scoala nationalã de medicinã" a fost recunoscutã de Franta, este trimis la Paris pentru a urma Facultatea de Medicinã, pe care o absolvã în 1864. Dupã întoarcerea, în tarã, este numit secundar, la Spitalul Colentina unde face o chelotomie pentru o hernie strangulatã, la care asistã si fostii sãi maestri - N. Turnescu, G. Polizu si St. Capsa. În acelasi an, N. Kretzulescu îl numeste suplinitor la catedra de patologie chirurgicalã si medicinã operatorie, în 1867 suplineste catedra de clinicã chirurgicalã de la Coltea, iar în 1869 este medic primar provizoriu în serviciul oculistico-chirurgical de la Coltea unde publicã o serie de monografii - "Observatii clinice din spitalul Coltea", "Atlas fotografic de anatomie patologicã" (1870) si "Lectiuni de clinicã chirurgicalã" (1900). În 1873, întreprinde o serie de cãlãtorii în Franta, Anglia si Germania iar la întoarcere, introduce antisepsia cu acid fenic si desinfectia plãgilor cu glicerinã fenicatã (în timpul rãzboiului din 1877) care au revolutionat chirurgia, la acea vreme si este definitivat profesor la Catedra de Medicinã Operatorie si Anatomie Topograficã. În 1886, preia Catedra de chirurgie de la Coltea, pe care o conduce pâna la pensionare, în 1911. Profesorul C.D. Severeanu a reprezentat una din pietrele unghiulare ale chirurgiei din tara noastrã, fiind initiatorul chirurgiei viscerale. Înzestrat cu o vie inteligentã, cu o curiozitate stiintificã remarcabilã, cu îndrãznealã si ingeniozitate si o rezistentã fizicã de invidiat, a introdus adevãratul spirit chirurgical, creind totodatã, învãtãmântul superior chirurgical, implementând o serie de procedee si tehnici chirurgicale care au constituit prioritãti nationale si mondiale. În 1869, la Coltea, înfiinteazã primul atelier de instrumente medicale iar în 1873 face prima rahianestezie cu cocainã si executã o cateterizare arterialã în scop de repermea-bilizare a vasului trombozat, numele sãu fiind citat în tratate internationale ale vremii, ca initiator al acestui procedeu. Dupã 27 rahianestezii cu cocainã - aratã calitatea bunã a anesteziei, dar subliniazã efectele adverse. În acelasi an, aplicã sutura abdomenului în straturi anatomice (prioritate mondialã), pentru evitarea eventratiilor, procedeu pe care îl comunicã la Congresul de la Berlin (1847). În 1877, practicã decapitarea femurului în luxatiile ireductibile de sold (prioritate mondialã), face prima splenectomie din tarã, la Coltea, iar în 1897 imagineazã un nou procedeu în operatia pentru "buzã de iepure" (prioritate mondialã). În 1896, la numai un an de la descoperirea, razelor Roentgen, C.D. Severeanu împreunã cu asistentul Eisenecher si cu mecanicul Brohem construiesc primul aparat Roentgen, din tarã si fac primele radiografii (prioritate nationalã) iar, un an mai târziu, înfiinteazã un laborator de radiologie si un centru de radioterapie conduse de Dimitrie Gerota (fostul sãu asistent care devine primul radiolog din Principate). Profesorul C.D. Severeanu acordã activitãtii didactice o atentie deosebitã. Constiincios si meticulos în pregãtirea prelegerilor, punctual la cursuri, folosind un limbaj stiintific si atrãgãtor, la curent cu toate progresele medicinii, lectiile sale pot fi folosite si astãzi asa cum se vede din "Tratatul de chirurgie" elaborat în 1900. Activitatea stiintificã este remarcabilã prin lucrãrile prezentate la diverse congrese nationale si internationale (Berlin, Paris, Roma, Viena, Moscova, Budapesta, etc.) unde, pe lângã posibilitatea de a fi la curent cu progresele medicinii, a afirmat si a asezat chirurgia româneascã alãturi de marile scoli chirurgicale universale, din acea vreme. Împreunã cu Th. Ionescu, contemporanul si colegul sãu de spital si cu alti chirurgi, în 1898, fondeazã "Societatea de Chirurgie din Bucuresti", fiind primul ei presedinte si care, ulterior, a devenit Societatea Românã de Chirurgie. În 1929 a fost ales Presedinte al Societãtii de Istoria Medicinii. Din scoala sa s-au ridicat o serie de elevi printre care Petre Herescu, Dimitrie Gerota, A. Leonte, Ion (Iancu) Jianu, Constantin Gruescu, Grigore Romniceanu, N. Bãrdescu, C. Racoviveanu-Pitesti, Titi Constantinescu, Victor Gomoiu si altii, la rândul lor continuatori si fãuritori de alte scoli chirurgicale si conducãtori ai unor servicii de chirurgie. Întemeietor de învãtãmânt chirurgical, chirurg cu o înaltã pregãtire, receptiv fatã de progresele chirurgiei timpurilor sale, dotat cu un viu spirit inventiv, creator de metode si tehnici chirurgicale, Constantin Dimitrescu-Severeanu rãmâne una dintre figurile cele mai proeminente si reprezentative ale chirurgiei românesti. A decedat în anul 1930.

Insigna - A.C.I.R.

(Asociaţia Colecţionarilor de Insigne din România)

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi adunarea generală de constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (A.C.I.R.). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Insigna - A.G.V.P.S.

(Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este un animal care face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae. Ea este răspândită în regiunile muntoase din Europa şi Asia Mică. Animalul are o înălțime între 110 si 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 8 cm), având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre îndărăt. In spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. In timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun nEgricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă.

Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.

Insigna - Tineretul Național Țărănesc Român

Sectorul II - Negru

Insigna de mai sus a fost bătută la comanda Organizaţiei de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc Român Sector din sectorul II (Negru) al capitalei și reprezintă insemnul electoral al acestui formațiuni politicie. Partidul Național Țărănesc Român a apărut pe scena politică a României în anul 1926 prin fuziunea Partidului Național Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu şi Partidul Ţărănesc din vechiul regat, condus de Ion Mihalache. Ea are formă romboidală cu înălţimea pe verticală (dimensiuni 22 x 15 milimetri) și pe margine aplicată inscripţia: TINERETUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC ROMÂN; în câmp, continuarea inscripţiei: SECTOR II NEGRU pe fond verde.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII