Epaminonda's Blog.....: POVESTEA UNUI LOGO

În luna februarie 2018 Primăria Municipiului Buzău a lansat un concurs public pentru realizarea unui logo reprezentativ al municipiului, destinat a fi folosit în toate formele de comunicare vizuală. Concursul s-a desfășurat în perioada 12 februarie – 12 martie. Desigur că s-a dat publicității și un Regulament privind desfășurarea concursului. Iată în rezumat câteva dintre condițiile pe care trebuia să le îndeplinească participanții:

Să fie cetăţean român care deţine un act de identitate valabil în scopul identificării, validării rezultatului și înmânării Premiului în cazul în care acesta va fi declarat câștigător
Să aibă vârsta de minim 18 ani împliniţi înainte de 01.01.2018
Să nu fie salariat al Primăriei, sau soț/soție, rudă sau afin până la gradul IV al persoanelor care, potrivit legii, au participat și participă la inițierea și derularea concursului
să respecte condiţiile de înscriere la concurs prin completarea în mod corespunzător, cu datele sale complete și corecte, a formularului de înscriere în concurs.

Fiecare participant avea dreptul să trimită prin email un singur logo și anexele cu modul de aplicare al logo-ului pe diferiți suporți. Logo-ul trebuia să reprezinte un ansamblu de semne grafice format dintr-un set de caractere cu rol descriptiv care reflectă istoria, cultura și viața orașului. Desigur că s-au impus și niște condiții tehnice de realizat, dar asupra acestora nu mă voi referi aici. Pentru evaluarea lucrărilor, nu știu pe ce criterii, s-a fixat un juriu format din 3 persoane: Săvulescu Simona, Șușnea Valeriu și Nicoară Marius. Juriul concursului trebuia să analizeze și să puncteze după următoarele criterii:

Relevanța pentru tema concursului
Atractivitate (design atractiv)
Originalitate (să îmbine elementele care să reflecte tradiția istorică a Buzăului cu elementele care să țină cont de tendințele actuale)
Funcționalitate (vizibilitate și lizibilitate, să fie ușor recognescibilă, să poată fi imprimată și pe suprafețe mici, fără să piardă detalii inițiale, etc)
Calitatea sloganului (memorabilitate, impact, complementaritate cu simbolistica grafică a logo-ului)

Cele 5 criterii urmau să aibă o pondere egală în evaluarea fiecărei lucrări, membrii juriului acordând fiecărei lucrări punctaj de la 0 la 20 pentru fiecare criteriu, care însumate reprezentau punctajul total al respectivei lucrări.

Zis și făcut. Inspirat de o idee am început să mă gândesc, să caut pe internet, să văd ce e logo-ul, ce e sloganul, ce fel de logo-uri și-au stabilit alte orașe românești și europene. M-au impresionat logo-urile municipiilor Brașov, Cluj și Sibiu, lucru ce m-a ambiționat să mă apuc de treabă, hotărât să realizez cu totul altceva, pentru a nu fi acuzat cumva de plagiat.

Iată și logo-urile acceptate de marile orașe europene: Paris, Budapesta și Amsterdam.

Inițial m-am gândit la ceva complicat (pe fundalul unui râu albastru, desenate precum niște insulițe literele cuvântului Mousaios – denumirea antică a râului Buzău, referire la supliciul martirului local Sava Gotul – cu preluarea și folosirea stilizată a trei simboluri arhitectonice buzoiene – Palatul comunal, Turnul Episcopiei vechi și Turnul Vilei lui Alexandru Marghiloman, grefate peste literele cuvântului Mousaios), dar la sugestia graficianului, cu care am lucrat, am renunțat, îmbrățișând proiectul de mai jos. Cât privește sloganul folosit nu am avut niciun un dubiu, deci nu am schimbat nimic.

Redau mai jos motivația alegerii acestui proiect (anexă transmisă împreună logo-ul); "Literele robuste și înlănțuite sugerează faptul că Buzăul a fost o “cetate” solidă, necucerită vreodată de atacatori. Intenționat am făcut literele de început și sfârșit mai înalte, ele sugerând turnurile crenelate ale cetății. Dintre monumentele arhitectonice ale orașului am ales turnul Primăriei, ușor de recunoscut de către buzoieni și nu numai. În redarea logo-ului am folosit culorile naționale, ele sugerând patriotismul, ospitalitatea și deschiderea sufletească a buzoienilor. Sloganul face referire la faptul că atât orașul în sine, cât și zona pe care o administrează, este bogată în legende. Cromatica sloganului trimite la valorile europene spre care tinde și orașul Buzău." Am ales sloganul REALM OF LEGEND (Tărâm de legendă) pentru a fi ușor de înțeles și de europeni.Mai jos admiri cinci modalități de folosirea a logo-ului propus de mine:

Lucrarea realizată a fost transmisă în termenul cerut cu respectarea tuturor condițiilor. Au urmat zile de așteptare și emoție. În data de 20 martie s-a anunțat logo-ul câștigător și numele realizatorului său, în persoana unui tânăr – Adrian Mironescu din Iași, de profesie grafician, programator, IT-ist. Mai jos admiri opera câștigătoare.

S-a transmis că au participat 24 de autori, s-a promis că și celelalte 23 de lucrări vor fi date publicității și că nu s-a făcut nicio șmecherie, totul făcându-se foarte corect. În cadrul conferinței de presă de prezentare a logu-ului câștigător, domnul primar a spus: "Autorul a reușit să aibă o lucrare care satisface așteptarea noastră, inclusiv acest slogan care poate să înlocuiască cu brio și sloganul mai complicat legat de descrierea viziunii noastre, a orașului Buzău - “Buzăul în 2030” – în care spuneam că at trebui să fie un oraș al cunoașterii și al inovării. “Buzăul oraș deschis” cuprinde și această formulare care este pe acțiune – a cunoaște, a inova, a schimba, a crea, iar Adrian Mironescu a spus: E important să ai un brand care să inspire oamenii, să-i anime să-i facă să se implice în comunitate. Până la urmă, de fiecare dintre noi depinde soarta orașului, nu neapărat numai de autorități. Un brand de oraș este mai mult decât un slogan, sau o companie. Nu este neapărat să vezi numai un logo, ci ceva care ține de partea de identitate, să știi că ține de Buzău." La momentul conferinței de presă și eu am apreciat logo-ul câștigător, etichetându-l modern și de viitor, deși sunt de părere că sloganul depășește ca valoare reprezentarea grafică a logo-ului. Era de așteptat ca în presa locală susținătoare a opoziției politice să apară comentarii răutăcioase la adresa logo-ului câștigător (logo-ul foarte simplu, slogan foarte general) și a autorului acestuia (acuze de plagiat). Iată o poză de pe internet care se pare că l-a inspirat pe domnul Mironescu.

Așteptăm răspunsuri la aceste acuze de plagiat, prezentarea tuturor logo-urilor participante în concurs (variantele alb-negru), dar și modalitățile de aplicare pe suporți diferiți. Mai jos admiri logo-urilor altor doi participanți la acest concurs. Vă las să apreciați!

Cu deschidere, în armonie, spre un viitor mai bun! Orașul nostru să se deschidă spre viitor, prin cultură și civilizație!

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

DOUĂ EPIGRAME PERSONALE

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SIBIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna turistică - Ocna Sibiului

Ocna Sibiului, denumiri vechi Vizocna, Ocna-Sibiului și Ocna, în dialectul săsesc Salzbrich, Zâltsbriχ, în germană Salzburg și în maghiară Vízakna este un oraș-stațiune din județul Sibiu care mai include și satul Topârcea. Orașul este situat la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1263. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845, și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe masivul de sare se află vreo 14 lacuri sărate, foste ocne prăbușite, (Horea, Cloșca, Crișan, Pânzelor, Lacul fără fund, Avram Iancu, Brâncoveanu, Ocnița, Rândunica, Mâțelor, Lacul Verde, Lacul Auster, Lacul Negru și Lacul Gura Minei). O trăsătură specifică lacurilor sărate este stratificația apei, salinității și temperaturii. La suprafața lacului se găsește o pânză de apă dulce permanentă, iar la adâncime stratul de apă sărată care acumulează permanent căldură. Multe dintre ele au o concentrație de sare de 260 grame/litru. Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și recentele renovări ale ștrandului, au adus din nou stațiunea la faima din trecut. Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.C.), care sunt expuse la Muzeul Bruckenthal din Sibiu. În Ocna Sibiului funcționează ca structură turistică permanentă Complexul Balnear Ocna Sibiului, alcătuit din două hoteluri, un restaurant, o bază de tratament și o bază de agrement. Pavilionul băilor din Ocna Sibiului este o clădire monument istoric. Alte atracții turistice din acest oraș sunt: biserica reformată calvină (anul 1204), biserica “Brâncoveanu de Sus” (anul 1701) și biserica romano catolică Sf. Ioan Nepomuk (prima jumătate a secolului al XVIII-lea). La recensământul din anul 2011 orașul număra 3562 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 84,25%, maghiari – 9,12% și restul - necunoscură sai altă etnie. Structura confesională actuală a localității se prezintă aproximativ astfel: ortodocși - 82,08%, reformați – 8,14%, romano catolici – 1,4% și restul – nedeclarată sau altă religie. Sus am postat stema orașului și o poză cu Pavilionul băilor stațiunii.

Două insigne Schlaraffia - Villa Hermanni (Sibiu)

Schlaraffia este o uniune socială, fondată la Praga în anul 1859, care propăvăduia prietenie masculină, umorul și arta în limitele formei tradiționale, cu excluderea totală a politicii. Devizele uniunii au fost: In arte volputas (în latină) și In der Kunst liegt Veergnugen (în germană) ceea ce în românește ar putea însemna aproximativ – Arta este plăcere. Simbolurile uniunii sunt: UHU – bufnița vultur, ce simbolizează înțelepciunea virtutea și umorul; LULU (ludum ludate- tradus Joacă jocul!), care este salutul membrilor folosit ca aprobare sau laudă și ULUL – strigăt de respingere și de reproș. În lumea Schlaraffia se foloșește limba convențională Schlaraffenlatein. Redarea anilor se făcea prin reducere cu 300 pentru a da activității un iz medieval – de vechime. Unitățile locale (localități propriu zise) purtau denumirea de REYCH și erau numerotate în ordinea înființării:

Nr.100 – Timișoara – TEMESIA (1889 – 1939)

Nr.170 – Sibiu – VILLA HERMANNI (1909 - 1939)

Nr.220 – Cluj – CALUDIOPOLIS (1921 - 1941)

Nr.254 – Bistrița – NOSSEN (1925 - 1941)

Nr.259 – București – VILLA BUCURIANA (1926 - 1936)

Nr.290 – Brașov – CORONA (1930 - 1939)

Insigna - Reuniunea vânătorilor Sibiu - 1888

Vânătoarea este o activitate (pasiune) care constă în prinderea sau uciderea unor animale sălbatice. Vânătoarea nu este o activitate specific umană deoarece există și alte ființe vii care vânează. În zilele noastre, termenul de vânătoare practicată de oameni se referă la vânătoarea efectuată în condițiile legii, spre deosebire de braconaj, în care se obțin aceleași efecte dar în mod ilegal. Vânătoarea a apărut ca ocupație a omului încă din paleolitic. Pentru unele grupuri umane și în anumite timpuri (pe alocuri chiar și astăzi) vânătoarea a constituit și constituie încă principalul mijloc de existență. Se deosebesc următoarele tipuri de vânătoare: industrială (vânatul mamiferelor și păsărilor sălbatice pentru piele, blană, carne și alte produse specifice; sportivă (în scopul studierii ecologiei animalelor de vânat și organizării raționale a vânatului lor, precum și pentru trofee specifice; de exterminare (în scopul stârpirii fiarelor, păsărilor răpitoare și rozătoarelor și se face cu arme de foc, cu unelte de prins (capcane, lațuri), cu câini, cu păsări etc.

Pompier voluntar cu vechime în activitate de 10 ani - Mediaș

Pompierii voluntari sunt pompieri care au – în general, aceleași atribuții ca și pompierii profesioniști numai că nu sunt plătiți pentru aceasta, desfășurând activitatea în mod benevol în cadrul unui serviciu voluntar, în zona de competență. La baza exercitării voluntariatului stau următoarele principii:

implicarea activă a voluntarului în viața comunității;

voluntarii sunt selecționați fără discriminări, pe baza egalității de șanse;

participarea ca voluntar se face numai pe baza unui consimțământ scris;

cunoașterea riscurilor pe care le implică activitatea în acest serviciu

Autoritățile trebuie să sprijine activitatea de voluntariat prin următoarele măsuri:

informarea populației privind comportamentul în situații de urgență;
atragerea de resurse financiare pentru sprijinirea pompierilor voluntari;
organizarea de cursuri de pregătire și perfecționare a personalului implicat în activitatea de prevenire și stingere a incendiilor.

Insigna - Clubul de ciclism Mediaș

Mediaș este un municipiu și al doilea oraș ca mărime din județul Sibiu, care mai include și satul Ighișu Nou. Este situat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare la 55 km depărtare de Sibiu, 39 kilometri de Sighișoara și 41 kilometri de Blaj. Prima atestare documentară a orașului parvine din anul 1267. În perioada romană pe teritoriul localității a existat castrul roman Media. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și o poză cu sediul Primăriei Mediaș. La recensământul din anul 2011 orașul număra 47204 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 76,73%, maghiari – 9,63%, romi – 4,04%, germani – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,55%, reformați – 5%, greco catolici – 3,985, romano catolici – 3,425, penticostali – 1,59%, baptiști – 1,06%, unitarieni – 1% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr aici câteva dintre atracțiile turistice ale orașului; biserica franciscană, biserica Sfânta Margareta, casa Schuller, casa Schuster, Sinagoga și Turnul de piatră.

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs.

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben, Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din acest oraș.

Aeroportul

Biserica romano catolică

Cercul militar

Catedrala mitropolitană

Muzeul Dumbrava

Biserica evanghelică

Muzeul Brukenthal

Prefectura

Primăria

Biserica Johannis și Casa de copii

Comandatura

Cazarma de artilerie

Gara

Teatrul de stat

Hotelul Bulevard

Hotelul Continental

Hotelul Dumbrava

Hotelul Împăratul romanilor

Mănăstirea Ursulinelor

Muzeul de științe naturale

Palatul mitropolitan

Școala militară de ofițeri de artilerie

Seminarul Andreian

Spitalul militar

Palatul ASTRA

Sinagoga

Turnul sfatului

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre monumentele istorice și arhitectonice inconfundabile ale județului dar și trimiteri poștale din vremuri diferite, precum și alte locuri de vizitat.