Epaminonda's Blog.....: 2025

1. Casa din Strada Griviței nr.9 (azi la parter, cabinet stomatologic Dr. Ștefania Coman) a fost construită în anul 1906 de către o echipă de meşteri italieni.

Are fundaţia pe grinzi metalice, fiind rezistentă la cutremure. A aparţinut magistratului buzoian Stănescu. În interior se păstrează multe din elementele de arhitectură şi de decor originale. Casa este inclusă în Lista Monumentelor Istorice.

2. Edificiul Hanul Ioniță Ploieșteanu a făcut parte din arhitectura specifică a unui oraş – târg, astăzi fiind situat pe Strada Alexandru Marghiloman nr.15-17 dar în mare paragină.

În această casă s-a născut, la 5 iunie 1883, actorul, dramaturgul, prozatorul şi memorialistul buzoian George Ciprian, decedat la 7 aprilie 1968 la București, nume original Gheorghe Pană Constantin, fiu al unui brutar originar din Cipru. A studiat la școala din localitatea buzoiană Glodeanu-Siliștea, liceul Gheorghe Lazăr din București (anii 1894 - 1902), unde a fost coleg cu Vasile Voiculescu şi Dem. Demetrescu-Buzău (Urmuz). Ulterior s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, apoi la Facultatea de drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul la clasa lui Constantin Nottara, care i-a remarcat „îndemânarea la condei”. A absolvit Conservatorul cu Premiul întâi. A fost angajat al Teatrelor Naţionale din Craiova şi Bucureşti. George Ciprian a jucat în mai multe piese (unele scrise de el) pe scena Teatrului „Moldavia” din Buzău.

Este autorul pieselor de teatru „Omul cu mârțoaga” (1927 - prezentată în țară, dar și prima piesă de teatru a unui dramaturg român prezentată în străinătate), „Capul de răţoi” (1938), „Nae Niculae” (1928), „Ioachim-prietenul poporului” (1947), „Un lup mâncat de oaie” (1947) şi mai multe volume de memorialistică. A jucat și în câteva filme de lung metraj, cum ar fi:

Independența României (1912),
Năbădăile Cleopatrei (1925),
O noapte furtunoasă (1943),
Viața învinge (1951)
Brigada lui Ionuț(1954).

Alte piese de teatru în care a jucat:

Clopotul scufundat de Gerhart Hauptmann
Nora de Henrik Ibsen
Domnișoara Iulia de August Strindberg
Richard al III-lea de Wiliam Shakespeare

În anul 1995 la Buzău a fost înființat Teatrul „George Ciprian”, care duce mai departe numele marelui actor şi dramaturg buzoian. Hanul „Ioniţă Ploieşteanul” este inclus pe Lista Monumentelor Istorice.

3. Strada Ostrovului este una dintre cele mai vechi străzi din zona centrală a Buzăului. La 1879 se numea Doamna Neaga, mai târziu Colonel Petre Voicescu, iar din 1948 Vasile Roaită.

Aflată în apropierea Bisericii „Sfinții Îngeri”, ale cărei începuturi sunt puse, traditional, în seama Doamnei Neaga, soţia lui Mihnea Vodă Turcitul (1577-1583; 1585-1591), dar mult mai aproape de adevăr ctitorită la 1619, iar după 1935 în apropierea Pieţei Centrale (piața agroalimentară), Strada Doamna Neaga a devenit una dintre cele mai importante artere comerciale ale Buzăului, cu numeroase clădiri cu destinații dintre cele mai diverse, dintre care amintim câteva, pentru a ilustra existenţa, cel puţin în perioada interbelică, a unei vieţi economice efervescente: Hanul „Dobrogeanu” (1925), sediul Camerei de Comerţ şi Industrie (1926), Tipografia şi legătoria Luca Oprescu, magazinul de modă Ana Vasilescu, cizmăria N. Oprescu, magazinul de mașini de cusut „Singer” și „Bourne”, Croitoria Mihai Dragomirescu, bijuteria Ştefan Atanasiu, magazinul de gramofoane, patefoane şi plăci mărcile „Odeon”, „Columbia” şi „His Master’s Voice”, reprezentanţa Societăţii de Asigurare „Aquila Română”, Croitoria Toma Asproiu, Atelierul de pictură Mihai Benea (cela care a pictat și biserica „Sfinții Îngeri”), „Librăria Românească”, Banca Centrală Buzău și magazinul de pălării Aneta Ştefănescu. Astăzi Ansamblul de locuințe din Strada Ostrovului la care am făcut referire mai sus este mult redus și limitat, el fiind situat între Străzile Independenței și Nicolae Bălcescu. De precizat că spre capătul dinspre Strada Nicolae Bălcescu sunt și câteva clădiri noi moderne (fostul ROMTELECOM) și blocuri de locuințe cu magazine la parter.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O ZICERE DIN POPOR

- JANET NICĂ -

OSTROVENI / DOLJ

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx______

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BIHOR

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Insigna turistică -Stâna de Vale 1102 metri

Statiunea climaterica si de odihna Stâna de Vale este situata la 1101 metri altitudine, intre Muntii Vladeasa si Muntii Padurea Craiului, la 24 km de orasul Beius si la 90 km de Oradea, aparținând administrativ de comuna Budureasa. Statiunea dispune de un climat de depresiune intramontana tonic-stimulant cu ierni reci si veri racoroase. Canitatile de precipitatii sunt dintre cele mai mari din Romania, Stâna de Vale avand si renumele de a fi polul precipitatiilor din Romania cu valori ce depasesc 1200-1400 mm anual. Acest lucru are drept rezultat prezenta stratului de zapada din luna noiembrie uneori chiar pana in martie-aprilie. Statiunea poate fi un loc ideal pentru tratarea nevrozelor astenice si a afectiunilor endocrine fie ca este vorba de boala Basedow (in stadiu incipient, dupa tratament cu medicamente) sau de hipertiroidie benigna. De asemenea pot fi tratate si afectiunile respiratorii sau starile de debilitate, surmenaj fizic si intelectual, tulburarile de crestere la copii. In tratarea acestor afectiuni se utilizeaza atat apa minerale existenta in statiune (feruginos, hipoton) cunoscuta sub numele de Izvorul Minunilor cat si instalatiile si procedurile de tratament din statiune ce includ bai in cada, sauna, masaj, magnetodiaflux, ionogalvanizari. Stâna de Vale este o destinatie preferata si de cei care practica sporturile de iarna aici existand partii de schi dotate cu instalatii de transport pe cablu. De asemenea este un punct de plecare pe unele trasee de drumetie montana ce duc spre Vlădeasa, Piatra Tâlharului sau Padiș.

Budureasa (în limba maghiară - Bondoraszó) este o comună din județul Bihor, care incule deși satele: Burda, Saca, Săliște de Beiuș, Teleac și stațiunea Stâna de Vale. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2581 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2671 locuitori) dintre care: români – 74,97%, romi – 23,47% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei bihorene Budureasa astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,3%, penticostali – 8,52% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracțiile turistice ale acestei comune sunt:

Stațiunea climaterică Stâna de Vale
Biserica de lemn din Saca, monument istoric,1724
Rezervațiile naturale: Complexul carstic din valea Ponorului (168 ha), Peștera Smeilor de la Onceasa-monument al naturii, Sistemul carstic Peștera Cerbului-Avenul cu vacă (45 ha), Vârful Buteasa (2 ha), Molhașurile din Valea Izbucelor (80 ha), Fâneața izvoarelor Crișul Pietros (1 ha), Vârful Cârligați (10 hs), Piatra Grăitoare (5 ha) și Cetatea Rădesei (20 ha).

Jeton - Frații Kemeny - Salonta - 50

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentată mai sus este un jeton din aluminiu, de formă rotundă, cu diametrul de 28 milimetri realizat la comanda Fraților Kemeny din localitatea Salonta, județul Bihor. Aceștia se ocupau cu procesarea cărnii și fabricarea conservelor. Firma fraţilor Kemény a fost înfiinţată în anul 1895 de Károly Kemény (1867–1913) şi fraţii săi: József, Vida şi Sándor. De la început firma a excelat în fabricarea de conserve de carne din păsări de curte - gîşte şi raţe, iar din 1905 au început chiar și exporturile. Firma a deschis şi o filială la Dresda. Cei patru fraţii Kemény sunt atestaţi încă din anul 1923 ca fabricanţi de mezeluri în localitatea Salonta-Mare. Este de reținut că și urmașii acestora s-au implicat în administrarea afacerii. În perioada interbelică firma a continuat să funcţioneze, acum fiind fabricate şi folosite jetonul prezentat mai sus. Imediat după Al Doilea Război Mondial fabrica de conserve Fraţii Kemény din Salonta, judeţul Bihor, acum cu adresa pe Strada Stalin nr. 85, a intrat sub administrarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice. După 23 august 1944 România a semnat cu Aliaţii o Convenţie de Armistiţiu, a cărei respectare a fost impusă de o Comisie Aliată de Control. Potrivit Convenţiei, bunurile ţărilor devenite inamice după 23 august (adică Germania şi Ungaria) şi ale cetăţenilor acestora au fost tratate în mod special, trebuind să fie oprită înstrăinarea acestora. Acum e momentul de lămurit cum de fabrica de conserve din Salonta a intrat pe lista de bunuri aparţinînd ţărilor inamice României. În urma Dictatului de la Viena din 1940 România a trebuit să se încline în faţa forţei şi a pierdut Ardealul de Nord, acesta revenind Ungariei (15 septembrie 1940 – octombrie 1944).ocazie cu care oraşul Salonta a fost printre localităţile pierdute. În anul 1943, în baza legilor antisemite adoptate, statul maghiar a naţionalizat firma familiei Kemény. Afacerea a fost preluată de Hangya Szövetkezet (Cooperativa Furnica). Iată astfel firma Fraţii Kemény a fost preluată de Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice. La 11 iunie 1948 firma a fost din nou naţionalizată, de această dată de statul român. Astfel de jetoane primeau cei mai buni angajaţi de la fabrica de procesare a cărnii. Muncitorii erau evaluaţi anual, iar cei cu cele mai multe unități de jeton erau păstrați în continuare la firmă.

Salonta, în limba maghiară – Nagyszalonta sau Szalonta, este un municipiu din județul Bihor, situat în sud-vestul județului, la frontiera cu Ungaria, la o depărtare de 39 de kilometri de municipiul Oradea pe drumul E 671. Municipiul se întinde în Câmpia Salontei, străbătut de pârâul Culișer și deține resurse de apă termală neexploatate. Prima atestare documentară a localității Salonta datează din anul 1332 când, într-un act papal, așezarea este numită "socerdas de Ville Zalantha". Ulterior, numele localității a suferit mai multe modificări pentru ca, în anul 1587, să se ajungă la forma "Szalonta". Deoarece orașul se afla la extremitatea principatului Transilvaniei și în vecinătatea teritoriilor stăpânite de turci, în Târgul Salontei se întâlneau negustorii veniți din Transilvania cu cei din zona de ocupație otomană. Schimbul intens de mărfuri determina dezvoltarea rapidă a așezării și apariția micii industrii: argăsitul pieilor, opincăritul, cizmăritul, blănăritul, țesătoria, fierăritul. Bunurile produse satisfac necesitățile locale și se desfac și în târgurile estice și sudice din Tinca, Beiuș, Ineu, Chișineu Criș și în târgurile din zona de ocupație otomană, la Gyula si Orosháza. La cumpăna dintre secolele XIX și XX ținutul se dezvoltă intens. În această perioadă încep lucrările de desecare a mlaștinilor, construirea liniei ferate și apar primele instituții cu caracter capitalist în industrie și comerț. De asemenea, se înregistrează un puternic aflux al populației rurale spre oraș. Dezvoltarea industriei orașului se accentuează după 1948 prin înființarea unor noi unități economice. Salonta devine astfel un oraș cu o economie industrial-agrară în continuă dezvoltare. Industria alimentară, industria textilelor, a confecțiilor, a pielăriei, a blănăriei și a încălțămintei precum și prelucrarea lemnului sunt ramuri industriale cu vechi tradiții în zonă. În prezent, 65% din producția totală a orașului o constituie industria alimentară. Alături de acestea a apărut și s-a dezvoltat industria constructoare de mașini. La recensământul din anul 2011 orașul număra 17735 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 18074 locuitori), dintre care: români – 37,06%, maghiari – 55,64%, romi – 2,31% și restul – nedeclarată sau altă etnie. În timpurile comuniste, Salonta era renumită datorită numeroaselor fabrici, cum ar fi: Fabrica de mezeluri Salonta, Metalul Salonta, Mobila Salonta, Abatorul, etc. Actualmente, multe dintre ele sunt în pragul falimentului - sau chiar au falimentat. În prezent cea mai renumită fabrică, cunoscută la nivel național, este „Principal SA” în cadrul căreia se fabrică Salamul de Sibiu și încă 11 sortimente de salamuri uscate. În a doua jumătate a anilor 2000 începe dezvoltarea unor ramuri industriale noi pentru orașul Salonta: construcții de mașini (prin compania americana Arvin-Meritor, devenita ulterior Inteva), injecție de mase plastice (Jasz Plast, Plastech Reinert) etc. La capitolul "Recorduri mondiale" orașul se poate mândri cu cel mai mare recipient (având volumul de 5400 litri până la revărsare) în care s-a preparat cel mai mare volum de gulaș (bograci) din lume. Dintre atracțiile turistice ale orașului enumăr: Ceaunul uriaș, Turnul Ciunt - parte a cetății de odinioară, Muzeul Memorial Arany Janos, Muzeul Țăranului Român - o casă țărănească din zona Buduresei care sugerează rădăcinile locuitorilor acelui cartier, casele memoriale Arany János, Sinka István și Zilahy Lajos, parcul orașului cu statuile sale, clădirea Primăriei, bisericile urbei, Consulatul slovac sau hotelul de lângă consulat.

Comportarea în situ a construcțiilor

Schimb de experiență 1 Oradea 1976

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii. Comisia Naţională „Comportarea in situ a Construcţiilor” (CNCisC) este o asociaţie profesională înfiinţată în 1983 ca o Comisie Tehnică în cadrul Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor (CNIT), secţia „Construcţii”. În 1990 Comisia Naţională a fost trecută în componenţa Asociaţiei Inginerilor Constructori din România (AICR). În 1992 Comisia s-a transformat în asociaţie profesională cu personalitate juridică de tip ONG având drept scop iniţierea de acţiuni pentru prezervarea fondului construit, în baza cunoaşterii comportării in situ a construcţiilor şi sprijinirea intervenţiilor pentru menţinerea şi refacerea aptitudinii lor pentru exploatare şi a prelungirii duratei lor de serviciu. Asociaţia reuneşte laolaltă specialişti cu preocupări în domeniul urmăririi comportării în timp a construcţiilor. Înscrierea ca membru, persoană fizică sau juridică, în asociaţie se face pe baza unei adeziuni scrise (vezi Formulare) adresate Consiliului Director, cu recomandarea a trei membri activi şi în urma discutării într-o Adunare Generală bianuală, a unei scurte auto-prezentări justificative a candidaturii sale; înscrierea este confirmată prin votul majoritar al membrilor prezenţi la adunare. Asociaţia organizează manifestări tehnico-ştiinţifice cu participare liberă, întâlniri bianuale, de Adunare Generală (primăvara şi toamna), însoţite de dezbateri şi vizite tehnice la obiective de interes din zona în care se desfăşoară respectivele întâlniri şi Conferinţe Naţionale cu participare internaţională care au loc din doi în doi ani.

Felix Trail Run - 9 noiembrie 2024

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la competiția de alergare Felix Trail Run ce a avut loc în anul 2024 în stațiunea Băile Felix din județul Bihor.

Este o competiție contracost (10 – 30 euro) pentru copii pe distanțe mici și medii: crosul copiilor, 4 kilometri și 8 kilometri.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania,

Jocurile Balcanice, iar in 1948debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Băile Felix este un sat în comuna Sânmartin din județul Bihor, situat la cam la 10 kilometri depărtare spre sud de municipiul Oradea. Este cea mai mare stațiune balneară cu regim permanent din România, situându-se pe locul doi, după litoralul Mării Negre, în privința numărului locurilor de cazare din România. Facilitățile existente în această stațiune permit tratarea cu succes a reumatismului și afecțiunilor neurologice, ginecologice, iar bazele medicale dispun de instalații pentru metode ca electroterapia, hidroterapia, aerosoli, masaje, împachetări cu parafină și alte operațiuni specifice tratamentelor balneare. Stațiunea Băile Felix permite și efectuarea unui turism de relaxare. Izvoarele termale au fost puse în valoare în secolul al XVIII-lea de călugărul Felix Helcher de la mănăstirea Klosterbruck din Moravia, administrator al mănăstirii din Sânmartin. Între anii 1711-1721 au fost organizate primele așezăminte pentru tratament, sub numele de „Baia lui Felix” (în maghiară Félixfürdő). Izvoarele termale au fost descoperite, după unii în jurul anului 1000, după alții, în jurul anului 1200, iar potrivit altor experți au fost descoperite abia pe la 1700. Singurul fapt nedisputat de istorici este apariția primelor clădiri în această stațiune: între anii 1711-1721. Domeniul mănăstirii Sânmartin a fost naționalizat în anul 1948 de autoritățile comuniste. Pe terenurile naționalizate au fost construite mai multe baze de agrement, inclusiv una a Securității. Aceasta din urmă este revendicată de Ordinul Premonstatens. În data de 2 aprilie 2014 s-a dispus strămutarea dosarului de la Judecătoria Oradea la Judecătoria Giurgiu, unde se află în prezent. Alte cereri de retrocedare privind terenurile de la Băile Felix ale Ordinului Premonstratens se află pe rolul Înaltei Curți de Casația și Justiție. Enumăr mai jos parte din atracțiile turistice ale stațunii:

Lacurile cu nuferi și lotuși, lacuri populate cu broaște țestoase si pești exotici.
Ștrandul cu apă termală Apollo (1900).
Aqua Park-ul acoperit din statiune
Rezervația Naturala "Pârâul Peța" din Băile 1 Mai, adaposteste 3 specii naturale protejate: Nymphaea Lotus Thermalis ’ (varietate unică în Europa, relicvă a erei terțiare), peștele „Roșioara lui Racoviță” (specie endemică, denumită după naturalistul român Emil Racoviță) și melcul Melanopsis Parreyssi (supraviețuitor al erei glaciare).
Ștrandul cu valuri din Băile 1 Mai (cel mai vechi din România- aprox. 107 ani)
Fenomenul carstic de pe Dealul Șomleului, Avenul de la Betfia sau Avenul “Hudra Bradii”. Acesta are o adâncime de 86 de metri, puțul său având o cădere aproape verticală de 54 metri).
Capela de la Haieu, o impresionantă biserică-sală de sorginte medievală (sec. XIV), în care se mai pot observa elemente arhitecturale romanice, cisterciene și gotice (restaurată în anul 1977);
clădirea Sanifarm, o fostă mănăstire aparținătoare ordinului călugăresc Sf. Vincențiu, frumoasă clădire de arhitectură barocă, construită în sec. al XVIII-lea.
Biserica ortodoxă din Rontău (sec. XV)
Biserica ortodoxă din Haieu
Biserica romano-catolică din Haieu (Băile 1 Mai)
Biserica unită (greco-catolică) din Haieu (1906);
Biserica de lemn din Brusturi
Biserica Greco-Catolică din Băile Felix.
Excursii la Peștera Urlilor din Chișcău.

Izvoarele cu apă geo-termală cu temperaturi de 43–49°C au proprietăți curative certificate, fiind oligometalice, bicarbonatate, calcice și sodice, iar nămolurile au proprietăți sapropelice.Climatul cu ierni blânde și veri moderate favorizează existența unei păduri de foioase întinse, care confera stațiunii o atmosferă ideală în orice anotimp, făcându-l propice pentru relaxare și tratament, încât ploaia sau frigul iernii nu reprezintă nici un impediment pentru o baie cu apă geo-termală, în aer liber. După 1989, Baile Felix a intrat într-o dezvoltare mai rapidă iar în prezent în stațiune exista multe pensiuni si vile care au un confort deosebit și se situează la nivelul turismului internațional. Daca vizitati statiunea Baile Felix, aveti ocazia sa va inscrieti la excursiile organizate la Pestera Ursilor din localitatea Chișcău. Pestera Ursilor este singura pestera din tara amenajata la standarde internationale si este unica prin densitatea fosilelor ursului de pestera. Pestera Ursilor de la Chiscau nu inceteaza sa uimeasca atat turisti cat si oamenii de stiinta. Ca o recunoastere a calitatilor terapeutice la expoziţia mondială de la Paris, din 1896, apelor din această staţiune li s-a acordat medalia de Aur şi diploma de onoare. Din 1995 până în prezent cea mai mare pondere în baza tehnico-materială a staţiunii Băile Felix o deţine S.C. Turism Felix S.A. Pentru timpul liber staţiunea dispune de piscine interioare şi exterioare, ştrand, teren de fotbal, de minigolf, magazine alimentare, farmacie, bazar, banca, ATM, etc. Serile sunt condimentate cu petreceri cu specific românesc şi traditional, iar în sezonul estival piscinele sunt animate de aquazumba, aquafitness şi petreceri cu spumă şi Dj. Pădurea din jurul staţiunii este locul ideal pentru iubitorii de sport şi nu numai. Printre activităţi menţionăm echitaţie, paintball, mountainbiking, trailrunning sau doar o simplă plimbare în natură.Ștrandul Apollo din stațiune este cel mai modern complex acvatic termal din vestul țării deschis toată durata anului și vă invită să descoperiți 10 bazine care fac deliciul turiștilor de pretutindeni: Aici există: piscina cu valuri, 4 piscine în aer liber cu apă termală, piscina în aer liber cu apă termală și paturi cu hidromasaj, piscina în aer liber cu apă termală și jocuri acvatice, 2 piscine speciale pentru copii, piscina interioară și 5 topogane. Alte facilități asigurate sunt: șezlonguri gratuit, zone de luat masa, baruri, cofetărie-patiserie, magazine, teren de volei, teren de fotbal, masaj, sauna finlandeză, manichiură-pedichiură, loc de joacă pentru copii, asistenţă medicală iar ca divertisment în sezonul Aquagym, Zumba, ateliere de creativitate și concursuri pentru copii, campionate de volei și fotbal, petreceri cu spumă. Curele balneare propuse în cadrul bazei de tratament se adresează următoarelor afecţiuni:

afecţiuni reumatice degenerative (spondiloză, coxartorze, gonartroze, poliatroze)
afecţiuni reumatice inflamatorii (spondilită anchilozantă, poliartrită reumatoidă)
afecţiuni reumatice abarticulare (periartrită scapulo-humerală, tendinite, bursite)
afecţiuni posttraumatice
afecţiuni neurologice (discopatii, hernia de disc, pareze, paralizii)

În cadrul Salonului de Geriatrie al Hotelului Termal puteţi beneficia de oferte speciale la faimoasele tratamente cu produsele Gerovital de încetinire a procesului de îmbătrânire. Beneficiile acestor tratamente sunt următoarele:

Prevenirea îmbătrânirii premature
Încetinirea procesului de îmbătrânire
Creşterea imunităţii organismului
Creşterea capacităţilor fizice şi intelectuale, mai ales îmbunătăţirea memoriei, a simţurilor, a aspectului pielii
Reducerea stărilor depresive şi a anxietaţii
Prevenirea bolii Alzheimer şi a senilităţii
Creşterea tonusului muscular şi a mobilităţii articulare
Prevenirea şi tratarea aterosclerozei sistemice cu hipercolesterolemie

Sânmartin, în limba maghiară – Váradszentmárton, este o comună din județul Bihor care include și satele: Băile Felix, Betfia, Cihei, Cordău, Haieu și Rontău. La recensământul din anul 2011 comuna număra 9572 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7924 de locuitori), dintre care: români – 80,15%, maghiari – 3,65%, romi – 7,19% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Sânmartin, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 69,05%, romano catolici – 2,27%, reformați – 1,82%, greco catolici – 1,47%, baptiști – 4,37% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Metalica Oradea - 25 de ani

Întreprinderea Metalica din Oradea, acum cunoscută sub numele de Metalica S.A. Oradea, este o companie românească fondată în 1949, ca unitate de cooperație meșteșugărească sub numele "Minszki Lajos", cu o tradiție de peste șapte decenii în producția de echipamente casnice, fiind cel mai vechi producător român de mașini de gătit. Compania a evoluat de la o cooperativă meșteșugărească la o întreprindere de stat, iar ulterior, în urma privatizării, a devenit o societate pe acțiuni care producea și comercializa hoburi încorporate, aragazuri pe gaz, plite pe gaz, sobe cu combustibil solid, chiuvete și alte produse pentru casă și grădină. Din 1963 s-a numit "Întreprinderea Metalica" pentru ca în 1991 să se transforme în societate pe acțiuni, devenind Metalica S.A. Inițial Cooperativa Meşteşugărească „Minszki Lajos” realiza produse de uz gospodăresc: cazane, bidoane, albii pentru rufe, etc. În 1959 a fost transformată în întreprindere de stat, asimilând și introducând în fabricație o serie de produse noi: menghine, maşini de găurit, etc. A devenit Întreprinderea de Stat „Metalica” în 1963. În 1965-1967 s-au amenajat şi dezvoltat sectoarele: galvanizare, mecanică şi scularie, iar în 1970-1971 s-au construit atelierele emailare, decapare, presare la rece, montaj aparate de uz casnic, accesorii şi prototip. În perioada 1978-1981 întreprinderea cunoaşte o nouă etapă de dezvoltare, aici producându-se o serie de articole electrice și discuri pastate. Între 1982-1985, la Metalica a început și producția de accesorii metalice pentru marochinarie și confecții. Pe lângă actualul sediu de pe Strada Uzinelor nr. 10, Metalica mai avea un sediu pe Strada Sovata, pe locul actualului Penny Market. În anul 1991, după transformarea ei în societate pe acţiuni, devine „Metalica SA”, iar în perioada 1997 – 2000 se privatizează integral. Ulterior Metalica produce maşini de gătit și reşouri – cu gaz și electrice, piese de schimb pentru maşinile de gătit, hote de bucătărie, accesorii pentru marochinarie, centrale termice de apartament, scule și matrițe. Este cel mai mare producător român cu capital autohton de mașini de gătit cu gaze, reușind să dezvolte și să diversifice continuu gama de produse, asimilând soba de încălzit și soba de gătit și încălzit cu combustibil solid, precum și plita incorporabilă din inox și emailată. Ultimii ani găsește Metalica SA pe pierdere. Dacă înainte de Revoluției aici lucrau peste 2500 de persoane, în trei schimburi, în anul 2016 întreprinderea avea un număr mediu de angajați de 195 de persoane. A urmat vânzarea și firesc demolarea întreprinderii pentru a face loc unui complex de locuinţe cu spaţii comerciale la parter. La acel moment întreprinderea însemna: clădiri – 24330 metri pătrați, platforme betonate – 25197 metri pătrați fără a mai lua în calcul ștocul de materii prime și produse finite.

A.C.P.A.M. - Oradea

A.C.P.A.M. - Asociația crescătorilor de păsări și animale mici din municipiul Oradea poartă numele Crișana și are ca scop principal stimularea tinerilor crescatori pentru menținerea caracterelor de baza al raselor fiecărei păsări sau animal aflat în gospodării si totodata stimularea copiilor de azi ca fiind viitorii mari crescatori. Sediul central al asociației este situat pe Strada Bajor Andor, la nr. 14.

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în latină Magnovaradinum, în slovacă Vel'ký Varadín, în turcă Varat, în italiană Gran Varadino) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Oraşul este menţionat pentru prima dată la 1113, având în prezent o populaţie de aproximativ 206000 de locuitori. Sus am postat steagul si stema actuală a municipiului Oradea precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură orădene din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Monumentul Regelui Ferdinand

Monumentul M S Regina Maria

Școala de Jandarmi

Sinagoga

Hotel Metropol

Gara

Episcopia greco catolică

Cazarma Regele Ferdinand

Tribunalul

Calea Rhedey

Județul Bihor este situat în provincia istorică Crișana, în nord-vestul României și are reședința în orașul Oradea. Județul se întinde pe o suprafață de 7544 kilometri pătrați și numără aproximativ 575000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este format din; 4 municipii – Oradea, Beiuș, Marghita și Salonta; 6 orașe – Aleșd, Nucet, Săcuieni, Ștei (fost Dr.Petru Groza), Valea lui Mihai, Vașcău precum și 90 de comune. Sus am postat stemele actuale și comuniste ale județului iar jos câteva fotografii cu locuri de vizitat în acest județ dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.