xxx
__________xxx__________
Corul din localitatea Cuvin, județul
Arad își
desfășoară activitatea în cadrul sau pe lângă Biserica Creștină Adventiste de Ziua a Șaptea (AZS)
din localitate. Este recunoscut la nivel local și regional pentru
activitatea sa muzicală religioasă, astăzi fiind coordonat sub bagheta
dirijoarei Maria Seiche. Corul are o îndelungată tradiție și are în repertoriu
piese religioase și imnuri creștine folosite în cadrul
serviciilor divine, precum „Măriți cu toții”,
„Isuse, mult aș vrea” sau „Într-o
zi voi vedea pe Isus”. Interpretările corului lor
sunt foarte populare pe rețelele sociale, multe dintre clipuri fiind
distribuite pe platforme precum pagina de Facebook Pianistul AZS sau pe You
Tube. Istoria corului din Cuvin
reprezintă o pagină de aur a mișcării corale sătești românești din secolul al
XIX-lea și al XX-lea. Formația a apărut în perioada de emancipare culturală și
națională a românilor din Transilvania și Banat, fiind profund legată de
activitatea ilustrului învățător și muzicolog Nicolae Ștefu
(cunoscut și sub pseudonimul Nicu Stejărel (1855–1914). În a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, mișcarea corală din satele arădene a luat avânt ca formă
de rezistență culturală și afirmare a identității românești. Statutele de constituire ale corului din Cuvin au fost atât de
bine realizate, încât au servit ulterior drept un prețios ghid
metodologic național pentru organizarea și
funcționarea corurilor școlare, parohiale și de adulți din întreaga regiune,
fiind intens lăudate în presa vremii. Tot la Cuvin, Nicolae Ștefu a inițiat în
anul 1883 cursuri de vară pentru dirijat coral. Până în 1890, învățătorii din întreaga dieceză a Aradului veneau
la Cuvin pentru a învăța arta conducerii unui cor, localitatea devenind un veritabil
centru de formare muzicală. Corul și-a continuat activitatea de-a lungul
deceniilor, adaptându-și repertoriul și structura la realitățile istorice și
politice. În preajma anului 1918, activitatea corală din
Cuvin a fost strâns legată de idealul unirii. În acea perioadă, corul din Cuvin
a fost dirijat succesiv de învățători de seamă precum Dimitrie
Popovici, Vasile Ilis și reputatul compozitor și dirijor Nicolae Lungu. În august 1944, corul s-a reconstituit prin configurarea unor noi
repertorii dedicate cântecului de masă și vieții sociale înnoitoare din acea
epocă. Mișcarea corală din Cuvin rămâne o mărturie vie a modului în care
comunitățile rurale românești din vestul țării au folosit muzica polifonică ca
instrument de emancipare spirituală, educație și coeziune comunitară.
Cuvin (în maghiară - Kuvin) este un sat al comunei Ghioroc din județul Arad. La recensământul din 2002 avea o populație de 1545 locuitori. În sat există culturi de pepene și viță-de-vie. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima oară în 1323. La finele secolului X aici se afla vechea o cetate Cheve a voievodului Glad. Ar putea fi identificată cu cetatea Keuee din Gesta Hungarorum. Se presupune că aici Glad, după o bătălie cu ungurii, a semnat un tratat de pace în 934. Satul Cuvin este o zonă cu o bogată tradiție culturală și bisericească.
Ghioroc, în limba maghiară – Gyorok, este o comună din județul Arad, care mai include și satele: Cuvin și Miniș. Localitatea se situează la 20 kilometri de Arad, la 12 kilometri de Lipova și la 16 kilometri de Pâncota. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 3790 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 79,68%, maghiari – 14,74% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Ghioroc, astăzi, se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 63,69%, romano catolici – 14,74%, reformați – 1,31%, penticostali – 4,77%, baptiști – 2,21%, adventiști de ziua a șaptea – 7,46% și restul – nedeclarată sau altă religie. Dintre atracțiile turistice ale comunie enumăr: Biserica Ortodoxă "Sf. Mucenic Dimitrie" din satul Ghioroc, construită 1793, Biserica Romano-Catolică din Ghioroc, construită între anii 1779 – 1781, Monumentul Eroilor din Ghioroc, Muzeul viei și vinului din Ghioroc, Muzeul Agricol și Lacul Ghioroc. Prima atestare documentară a localității Ghioroc datează din anul 1135, satul Cuvin este atestat documentar în anul 1323, iar Miniș, în anul 1302. Prima cale ferată electrificată din estul Europei și a opta din lume a fost inaugurată la Ghioroc, fiind construită în anul 1906 și inaugurată, ca electrificată, la data de 10 aprilie 1913. Săgeata Verde a avut rolul de a transporta țăranii din Podgoriile Aradului în orașul Arad, pentru a-și vinde marfa. Traseul conținea 3 segmente: Arad – Ghioroc, Ghioroc – Pâncota și Ghioroc – Radna. Pentru a aduna fondurile necesare începerii lucrărilor, s-a format Societatea Anonimă Calea Ferată Arad - Podgoria, cu sediul în Arad. Proiectul liniei ferate era o stea cu trei colțuri, cu centrul în Ghioroc. Dupa aproape 100 ani de la inaugurare, din vechiul traseu a mai rămas doar un segment, Arad – Ghioroc, traficul realizându-se cu tramvaie. Comuna Ghioroc este una dintre cele mai cunoscute așezări ale județului Arad fiind cunoscută în țară, dar și peste hotare datorită vinului și a potențialului viticol de aici. Nu trebuie să uităm că la Miniș (comuna Ghioroc) a fost prima școală viticolă („școală de vințeleri”) din România. Descoperirile arheologice arată că pe teritoriul României sînt urme ale culturii vinului ce datează de 4000 de ani, calitatea vinurilor de aici făcându-le cunoscute încă din vremurile antice. Podgoria Arădeană este una dintre cele mai vechi ținuturi ale viței de vie din România și este atestată documentar la începutul sec al IX-lea , iar la 1881 ia ființă la Miniș prima școală viticolă din România. Patru ani mai târziu, în 1885 la Barațca – Păuliș se înființează prima pepinieră viticolă, tot în zona Miniș - Ghioroc, unde a fost produs pentru prima dată vin de tip Aszu din soiul cadarcă, prin anul 1744.
xxx
„Gura Satului” este un faimos festival de satiră și umor sătesc organizat în comuna Macea, județul Arad. Aceste este un festival inițiat în anul 1982 care a ajuns la ediția a 20-a fiind organizat din doi în doi ani. Este cunoscut drept singurul sau unul dintre puținele festivaluri de caricatură și umor popular dintr-un sat românesc, reunind caricaturiști, glumeți, spectacole de teatru satiric și momente artistice din întreaga țară.
Macea (în maghiară - Mácsa, în germană - Matscha) este satul de reședință al unei comunei cu același nume din județul Arad. Ea este situată la doar câțiva kilometri de orașul Curtici și 25 kilometri de Arad, fiind renumită pentru cultura roșiilor. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1380. A făcut parte din teritoriul vestic al fostului Comitat al Zărandului și, mai tîrziu, în perioada ocupației otomane, din sângeacul Zărand. După Pacea de la Passarovitz (1718), domeniul de la Macea a intrat în posesia familiei Edelspacher. Mai târziu, membrii familiei o vor dona unei alte familii nobiliare, sârbești, anume Csernovics. Începând cu anul 1724 începe construcția unei reședințe nobiliare, prin reabilitarea unui vechi conac. În 1820, în vecinătatea conacului se pornește construcția actualului castel. După 1862 moșia ajunge în proprietatea contelui maghiar Karolyi Gyorgy de Nagy Karolyi care între 1862-1886 va ridica o nouă aripă castelului, în stil francez. Tot de pe atunci se începe organizarea grădinii din jurul castelului. După 1890 Macea și Curticiul sunt arondate cercului pretorial al Aradului. După Tratatul de la Trianon granița a fost fixată la 2 kilometri de comună, la nord-vest. Începând cu 1925 Macea a aparținut de plasa administrativă Sfânta Ana (Sântana). Numărul locuitorilor a crescut după cum urmează: 1849-1941 locuitori, 1862-2718 locuitori, 1890-3696 locuitori, 1900-2703 locuitori, 1948-4417 locuitori, 1972-7633 locuitori și 2007 -6169 locuitori. Economia cunoaște în prezent o dinamică puternică, cu creșteri importante semnalate în toate sectoarele de activitate. Zootehnia, în special ramura economică axată pe creșterea bovinelor și porcinelor, este responsabilă de implementarea în zonă a unor unități aparținătoare industriei alimentare. Dintre obiectivele turistice cele mai importante sunt:
· Rezervația naturală Arboretul Macea, în suprafață de 20,5 ha.
· Castelul Csernovics - monument de arhitectură cu valoare de patrimoniu național, datat sec. 19
· Ștrandul
· Grădina Botanică
· Salonul expozițional de caricatură.
Pe lângă Festivalul “Gura satului” aici se mai ține ăncă un festival importnat - Fesstivalul Părădăicilor care este dedicat roșiilor locale, numite „părădăici” în graiul bănățean. Se organizează anual pentru a celebra tradiția agricolă a zonei, promovând produsele locale, cultura și comunitatea. Festivalul include târguri, spectacole folclorice și activități pentru toate vârstele, transformând Macea într-un punct de atracție estival. Începând din 2003 Castelul Cernovici găzduiește „Informatica la Castel” o școală de vară anuală despre Software liber, organizată de Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad. Aici s-a născut Hans Fackelmann (1933 - 1979) , arhitect, vicepreședintele Uniunii Arhitecților din România (1970-1979).
Rapid Arad înglobează istoria a trei mari echipe de tradiție ale fotbalului arădean și românesc: mai întâi a fost AMEF Arad, apoi CFR Arad și Vagonul Arad, toate trei fuzionând de-a lungul timpului în echipa care a purtat o vreme și numele de Rapid Arad. În 1911 a fost înființată Asociația muncitorilor pentru educație fizică Arad, de unde și numele de AMEFA. După Primul Război Mondial, AMEFA, echipa muncitorilor arădeni, joacă în campionatul regional și reușește de trei ori calificarea în turneul final al campionatului național. În 1921/1922 ajunge până în semifinale, unde pierde cu Chinezul, scor 1-3, în 1925/1926 istoria se repetă: ajunge tot până în semifinale și e eliminată de aceeași Chinezul, scor 2-5, iar în sezonul 1926/1927 ajunge doar până în sferturi, unde e eliminată de Universitatea Cluj, scor 0-3. Pe atunci, campionatul național se disputa în sistem eliminatoriu, la fel ca o Cupă. Începând din 1932, o dată cu reorganizarea campionatului, AMEFA evoluează în Divizia A și ocupă cea mai bună poziție din istorie în sezonul 1935/1936: locul doi, cu o echipă formată din Bugariu (Sadowski) - Covaci, Ciaika - Szurdi, Szabo, Szanislo - Cucula, Leb, Perneki, Prassler, Bâtrîn. În 1940, când echipa e desființată de regimul legionar. După Al Doilea Război Mondial, AMEF Arad revine și își reia activitatea, evoluând în eșalonul doi al campionatului divizionar. În 1948, AMEFA fuzionează cu ASTRA (Asociația sportivă a fabricii de vagoane din Arad, echipă nouă înființată în 1932, nu cea din 1909). Noua echipă formată va purta numele UVA-AMEFA (Uzina de Vagoane Arad - AMEFA) și va juca în Divizia C, de unde retrogradează în campionatul regional și rămâne aici până în 1955, an în care ajunge din nou în al doilea eșalon național, sub denumirea de Metalul. Pânî în anul 1962 echipa s-a numit Energia și apoi din nou AMEFA. După acest a echiap se numește Vagonul fiind susținută de Întreprinderea de Vagoane din Arad, jucând în toate diviziile campionatului național. În 1973, după un loc 6 ocupat în Divizia C, are loc fuziunea dintre Vagonul și CFR Arad, club înființat în 1921. În urma acestei fuziuni, echipa ajunge să evolueze în Divizia B, pe locul lui CFR Arad. În 1975 echipa își schimbă numele în Rapid Arad și joacă astfel încă două sezoane în B, după care retrogradează în C. În 1986 renunță la numele de Rapid pentru cel de Vagonul, cinci ani mai târziu trecând la Astra, apoi la FC Arad, ca în ultimii ei ani de existență să se numească Telecom Arad și Romtelecom Arad. Echipa dispare în 2006, în același an fiind demolat și stadionul ei, pentru a face loc unui hypermarket în Cartierul Funcționarilor din Arad.
xxx
UTA Arad, cunoscută ca și Bâtrâna Doamnă, este fără îndoială unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din țară și o adevărată campioană a provinciei. Pe lângă performanțele impresionante reușite în campionatele interne, UTA Arad s-a remarcat și ca fiind una din puținele echipe românești ce au reușit performanțe notabile și în fotbalul extern. Povestea “Bătrânei Doamne” începe undeva în anul 1945 atunci când un baron pe nume Francisc Neuman, ce deținea mai multe fabrici din Arad, printre care Fabrica de spirt, Fabrica de textile și Fabrica de drojdie, înființează echipa de fotbal UTA Arad. UTA este acronimul de la fosta Uzină Textilă Arad. Când s-a pus problema de alegerea echipamentului sportiv și a culorilor clubului, decizia era destul de simplă. Tânărul patron era literalmente înnebunit după clubul englez Arsenal Londra. Astfel culorile tradiționale ale “tunarilor” au devenit și culorile clubului arădean. De asemenea și stadionul construit ulterior s-a vrut a fi o replică a celebrului “Highbury”. UTA a jucat primul ei meci din istorie pe data de 27 mai 1945, o înfrângere contra mult mai experimentatei echipe Banatul Sânicolau Mic. După cum aminteam mai sus, baronul Francisc Neuman și-a luat ca reper de inspirație clubul londonez, Arsenal. Dar de unde această pasiune pentru Arsenal? Răspunsul este unul simplu. Francisc Neuman și-a petrecut perioada de studenție în Anglia. După înființarea clubului, rămânea un singur lucru de făcut, construirea unui stadion care să găzduiască meciurile de acasă. Astfel începe construcția unui stadion ce avea ca model casa “tunarilor”, stadionul Highbury. Stadionul din Arad a fost construit la șase ani după demararea construcțiilor. Fiind inaugurat în prima zi de toamnă a anului 1946, cu o victorie împotriva echipei Ciocanul, cu unu la zero. Acum cu terminarea noului stadion, echipei din Arad îi revenea un singur lucru de făcut. Acela de a se înscrie în Campionatul Național de Fotbal (sezonul 1946/1947). Baronul Francisc Neuman avea un singur gând în minte, acela de a câștiga tot, astfel UTA (pe atunci ITA) Arad a avut parte de cei mai experimentați și talentați jucători din țară, precum și prime consistente menite să-i stimuleze în câștigarea campionatului. Pentru fiecare victorie jucătorii primeau câte o bicicletă sau bani. Desigur, toate aceste eforturi financiare ale patronului au avut succes, iar astfel UTA Arad a fost inaugurată drept campioana țării încă de la prima participare, cu un avans de 11 puncte față de ocupanta locului secund, Carmen București. ezonul următor povestea se repetă, UTA dominând competițiile interne într-un mod și mai categoric decât a făcut-o în primul sezon. Astfel, “Bătrâna Doamnă” devine pentru a doua oară consecutiv campioana României cu un golaveraj impresionant de 129 – 21. Golgheterul campionatului fiind atacantul UTA-ei, Ladislau Bonyhadi cu 49 de goluri marcate. De altfel, echipa arădeană reușește să câștige și Cupa României după o finală disputată cu CFR Timișoara, în care se impune cu scorul de trei la doi. Clubul își schimbă numele în “Flamura Roșie” iar sub această nouă denumire reușesc să câștige un nou campionat intern. Tot în acest sezon, arădenii reușesc să se califice din nou în finala Cupei României, însă o pierd cu scorul de unu la trei împotriva Stelei. Anul următor, arădenii își iau revanșa împotriva Stelei, câștigând Cupa României cu scorul de unu la zero. Din păcate ca orice perioadă de glorie, totul are un sfârșit, iar declinul a început să apară după câștigarea titlului din 1954. În 1958, clubul arădean își schimbă numele în ceea ce cunoaștem și îndrăgim în ziua de astăzi, UTA Arad.
Perioadă neagră a clubului a ținut câțiva ani buni, până în anul 1965, când la cârma echipei vin Nicolae “Coco” Dumitrescu și Ioan Reinhardt, fiind numiți antrenori principali. Aceștia pun la cale reconstrucția echipei, care se va simți abia peste patru ani, când UTA reușește să câștige un nou titlu de campioană după o pauză de nu mai puțin de 15 ani.Sezonul următor va însemna și cucerirea ultimului titlu de campioană din istorie, dar tot atunci s-a petrecut și una dintre cele mai frumoase performanțe ale unei echipe din fotbalul românesc. Astfel, UTA reușește să elimine Feyenoord din Cupa Campionilor după două meciuri acerb disputate, 1 la 1 la Rotterdam și 0 la 0 la Arad. Trebuie să amintim faptul că Feyenoord era, la vremea respectivă, deținătoarea trofeului. După eliminarea Feyenoord-ului, UTA a mai avut o performanță europeană notabilă în Cupa UEFA unde a fost oprită de către Tottenham în faza sferturilor de finală. Din păcate asta a însemnat totodată și ultima performanță notabilă, urmând clasări tot mai slabe în eșalonul intern culminate cu o retrogradare în Liga a II-a în anul 1979.
Urmează o serie de promovări și retrogradări, performanțe mediocre, care conduc la excluderea echipei din campionat în 2013, când FRF decide pedepsirea echipei pentru neprezentarea la două partide și este retrogradată direct în Liga a IV-a. Asta a însemnat și desființarea echipei. Dar datorită în principal suporterilor și oficialităților din Arad, împreună cu ajutorul oamenilor de afaceri, se înființează UTA Bătrâna Doamnă care devine mai apoi UTA Arad și care a preluat palmaresul vechii echipe. Palmaresul echipei include titluri de campioană: 1947, 1948, 1950, 1954, 1969, 1970; Cupa României: 1948, 1953; Cupa UEFA: sferturi de finală în 1971/1972.
SURSA-NET https://www.sportarad.ro/2022/08/19/uta-arad-scurta-istorie-a-batranei-doamne/
A.M.E.F.A. este prescurtarea următoarei denumiri: Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad, ce a fost înființată în august 1911 inițial sub denumirea maghiară Aradi Munkás Testedző Egyesület – AMTE. De-a lungul istoriei sale, clubul și-a schimbat numele de mai multe ori după reorganizări și preluări:
· AMEFA (1911–1947)
· UVA - AMEFA (1948)
· Metalul Arad (1955)
· Energia Arad (1957)
· AMEFA (1959)
· Vagonul Arad (și alte denumiri ulterioare, fiind asociat cu fabrica de vagoane din Arad)]
Această asociație sportivă - club românesc de tradiție – a acoperit numeroase ramuri sportive (fotbal, haltere, polo, lupte, atletism, box, canotaj, ciclism, șah, popice, motociclism, tenis de câmp, tir, handbal, culturism, gimnastică, judo și tenis de masă), însă cea mai cunoscută secțiune a fost cea de fotbal, care a evoluat în diviziile naționale superioare ale României. Se cunosc o sumedenie de insigne din ciclism, care poartă inscripția AMEFA.
xxx
Ciclismul este,
în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de
transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele.
Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de
sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă
Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare
riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii
locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se
numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al.
Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care
doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete
cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut,
sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri.
Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”,
iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti,
care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de
D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea
societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice
a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul
velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893,
se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate
ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De
acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv
pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea
velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei
federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si
apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”.
Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in
spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul
acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura
usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din
Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de
reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si
cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si
ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un
nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a
fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata,
reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma
”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de
333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta
Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o
bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania,
Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de
foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea
fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza
s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va
relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din
initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea,
este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat
concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898.
Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de
concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in
teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment,
care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee
organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si
organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica
a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei
Societatilor Sportive din Romania (FSSR).
xxx
Produsul de mai este o medalie aparte confecționată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits ce se conferă persoanelor care adoptă, sterilizează, deparazitează, vacineaza, microcipează sau doneaza animale mici de companie. Aceste activități sunt asumate de către Asociatia ANIMED ARAD, care este o organizatie neguvernamentala, non-profit, caritabila, autorizata, locala, de protectie a animalelor si a mediului inconjurator. Date fiind resursele umane si financiare reduse activitatea practica se rezuma la protectia animalelor nu si a mediului.
Asociatia a primit personalitate juridica pe data de 19 septembrie 2001, fiind inscrisa in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor din Romania la pozitia 60/22.09.2001, ca urmare a pronuntarii incheierii nr. 60 din 19.09.2001 in dosarul cu nr. 8.460/19.09.2001 al Judecatoriei Arad. Animed Arad este o organizatie constituita legal, are un statut si un act constitutiv legalizate si aprobate de autoritatile romane. Fiind o organizatie caritabila, Animed Arad se bazeaza numai pe donatii voluntare sub forma de bani (donatii in bani si virarea a 3,5% din impozitul pe venit pe care il platim anual), produse (hrana uscata pentru caini, prosoape, detergenti, mopuri, clor, etc.) si servicii (publicitate, orice puteti face pentru a promova adoptiile si sterilizarile/castrarile).
Obiectivul principal al organizatiei este acela de a reduce la zero numarul de caini si de pisici nedorite, prin derularea unui program de castrare/sterilizare a cainilor si a pisicilor cu si fara companion uman.
Pe plan secundar se preiau animale fara companion uman (caini si pisici comunitare), bolnave, accidentate si maltratate, in vederea asigurarii asistentei medicale. Dupa vindecare si sterilizare/castrare, acestea trebuie adoptate sau returnate persoanelor care le hranesc pe langa bloc sau casa sau la locul de munca. Desi acesta este obiectivul nostru secundar, majoritatea donatiilor colectate sunt destinate acordarii de asistenta medicala si ingrijire animalelor salvate. Cei care ingrijesc caini sau pisici si doresc sa le sterilizeze/castreze se pot programa la această asociație și vor fi rezolvați în limita fondurilor obținute din donații. Sediul asociației este situat în municipiul Arad, strada Blanduziei, nr.3.
Municipiul
Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului
Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în
vestul României. El numără aproximativ 150000 de
locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct
important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important
în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este
una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a
orașului, în nordul râului
Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la
Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară
a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi
stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad iar
dedesubt am postat fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din
oraș, din vremuri diferite, dar și unele trimiteri poștale ilustrate.
Județul
Arad este situat în vestul României și cuprinde
teritorii din Crişana şi Banat. Județul se întinde de o parte și de
alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Județul se întinde pe o suprafață de 7754
kilometri pătrați, numără aproximativ 460000 de locuitori și are reședința în
orașul cu același nume. Din punct de vedere administrativ județul se compune
din;1 municipiu - Arad, 9 orașe - Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu,
Chișineu - Criș, Nădlac, Curtici, Pâncota, Sebiș și 68 de comune. Sus am postat
drapelul, harta şi stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului
Arad, iar dedesubt fotografiilor câtorva monumente de cultură și arhitectură
din județul Arad, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat în acest
județ.
Cuvin (în maghiară - Kuvin) este un sat al comunei Ghioroc din județul Arad. La recensământul din 2002 avea o populație de 1545 locuitori. În sat există culturi de pepene și viță-de-vie. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima oară în 1323. La finele secolului X aici se afla vechea o cetate Cheve a voievodului Glad. Ar putea fi identificată cu cetatea Keuee din Gesta Hungarorum. Se presupune că aici Glad, după o bătălie cu ungurii, a semnat un tratat de pace în 934. Satul Cuvin este o zonă cu o bogată tradiție culturală și bisericească.
Ghioroc, în limba maghiară – Gyorok, este o comună din județul Arad, care mai include și satele: Cuvin și Miniș. Localitatea se situează la 20 kilometri de Arad, la 12 kilometri de Lipova și la 16 kilometri de Pâncota. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 3790 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 79,68%, maghiari – 14,74% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Ghioroc, astăzi, se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 63,69%, romano catolici – 14,74%, reformați – 1,31%, penticostali – 4,77%, baptiști – 2,21%, adventiști de ziua a șaptea – 7,46% și restul – nedeclarată sau altă religie. Dintre atracțiile turistice ale comunie enumăr: Biserica Ortodoxă "Sf. Mucenic Dimitrie" din satul Ghioroc, construită 1793, Biserica Romano-Catolică din Ghioroc, construită între anii 1779 – 1781, Monumentul Eroilor din Ghioroc, Muzeul viei și vinului din Ghioroc, Muzeul Agricol și Lacul Ghioroc. Prima atestare documentară a localității Ghioroc datează din anul 1135, satul Cuvin este atestat documentar în anul 1323, iar Miniș, în anul 1302. Prima cale ferată electrificată din estul Europei și a opta din lume a fost inaugurată la Ghioroc, fiind construită în anul 1906 și inaugurată, ca electrificată, la data de 10 aprilie 1913. Săgeata Verde a avut rolul de a transporta țăranii din Podgoriile Aradului în orașul Arad, pentru a-și vinde marfa. Traseul conținea 3 segmente: Arad – Ghioroc, Ghioroc – Pâncota și Ghioroc – Radna. Pentru a aduna fondurile necesare începerii lucrărilor, s-a format Societatea Anonimă Calea Ferată Arad - Podgoria, cu sediul în Arad. Proiectul liniei ferate era o stea cu trei colțuri, cu centrul în Ghioroc. Dupa aproape 100 ani de la inaugurare, din vechiul traseu a mai rămas doar un segment, Arad – Ghioroc, traficul realizându-se cu tramvaie. Comuna Ghioroc este una dintre cele mai cunoscute așezări ale județului Arad fiind cunoscută în țară, dar și peste hotare datorită vinului și a potențialului viticol de aici. Nu trebuie să uităm că la Miniș (comuna Ghioroc) a fost prima școală viticolă („școală de vințeleri”) din România. Descoperirile arheologice arată că pe teritoriul României sînt urme ale culturii vinului ce datează de 4000 de ani, calitatea vinurilor de aici făcându-le cunoscute încă din vremurile antice. Podgoria Arădeană este una dintre cele mai vechi ținuturi ale viței de vie din România și este atestată documentar la începutul sec al IX-lea , iar la 1881 ia ființă la Miniș prima școală viticolă din România. Patru ani mai târziu, în 1885 la Barațca – Păuliș se înființează prima pepinieră viticolă, tot în zona Miniș - Ghioroc, unde a fost produs pentru prima dată vin de tip Aszu din soiul cadarcă, prin anul 1744.
xxx
„Gura Satului” este un faimos festival de satiră și umor sătesc organizat în comuna Macea, județul Arad. Aceste este un festival inițiat în anul 1982 care a ajuns la ediția a 20-a fiind organizat din doi în doi ani. Este cunoscut drept singurul sau unul dintre puținele festivaluri de caricatură și umor popular dintr-un sat românesc, reunind caricaturiști, glumeți, spectacole de teatru satiric și momente artistice din întreaga țară.
Macea (în maghiară - Mácsa, în germană - Matscha) este satul de reședință al unei comunei cu același nume din județul Arad. Ea este situată la doar câțiva kilometri de orașul Curtici și 25 kilometri de Arad, fiind renumită pentru cultura roșiilor. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1380. A făcut parte din teritoriul vestic al fostului Comitat al Zărandului și, mai tîrziu, în perioada ocupației otomane, din sângeacul Zărand. După Pacea de la Passarovitz (1718), domeniul de la Macea a intrat în posesia familiei Edelspacher. Mai târziu, membrii familiei o vor dona unei alte familii nobiliare, sârbești, anume Csernovics. Începând cu anul 1724 începe construcția unei reședințe nobiliare, prin reabilitarea unui vechi conac. În 1820, în vecinătatea conacului se pornește construcția actualului castel. După 1862 moșia ajunge în proprietatea contelui maghiar Karolyi Gyorgy de Nagy Karolyi care între 1862-1886 va ridica o nouă aripă castelului, în stil francez. Tot de pe atunci se începe organizarea grădinii din jurul castelului. După 1890 Macea și Curticiul sunt arondate cercului pretorial al Aradului. După Tratatul de la Trianon granița a fost fixată la 2 kilometri de comună, la nord-vest. Începând cu 1925 Macea a aparținut de plasa administrativă Sfânta Ana (Sântana). Numărul locuitorilor a crescut după cum urmează: 1849-1941 locuitori, 1862-2718 locuitori, 1890-3696 locuitori, 1900-2703 locuitori, 1948-4417 locuitori, 1972-7633 locuitori și 2007 -6169 locuitori. Economia cunoaște în prezent o dinamică puternică, cu creșteri importante semnalate în toate sectoarele de activitate. Zootehnia, în special ramura economică axată pe creșterea bovinelor și porcinelor, este responsabilă de implementarea în zonă a unor unități aparținătoare industriei alimentare. Dintre obiectivele turistice cele mai importante sunt:
· Rezervația naturală Arboretul Macea, în suprafață de 20,5 ha.
· Castelul Csernovics - monument de arhitectură cu valoare de patrimoniu național, datat sec. 19
· Ștrandul
· Grădina Botanică
· Salonul expozițional de caricatură.
Pe lângă Festivalul “Gura satului” aici se mai ține ăncă un festival importnat - Fesstivalul Părădăicilor care este dedicat roșiilor locale, numite „părădăici” în graiul bănățean. Se organizează anual pentru a celebra tradiția agricolă a zonei, promovând produsele locale, cultura și comunitatea. Festivalul include târguri, spectacole folclorice și activități pentru toate vârstele, transformând Macea într-un punct de atracție estival. Începând din 2003 Castelul Cernovici găzduiește „Informatica la Castel” o școală de vară anuală despre Software liber, organizată de Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad. Aici s-a născut Hans Fackelmann (1933 - 1979) , arhitect, vicepreședintele Uniunii Arhitecților din România (1970-1979).
Rapid Arad înglobează istoria a trei mari echipe de tradiție ale fotbalului arădean și românesc: mai întâi a fost AMEF Arad, apoi CFR Arad și Vagonul Arad, toate trei fuzionând de-a lungul timpului în echipa care a purtat o vreme și numele de Rapid Arad. În 1911 a fost înființată Asociația muncitorilor pentru educație fizică Arad, de unde și numele de AMEFA. După Primul Război Mondial, AMEFA, echipa muncitorilor arădeni, joacă în campionatul regional și reușește de trei ori calificarea în turneul final al campionatului național. În 1921/1922 ajunge până în semifinale, unde pierde cu Chinezul, scor 1-3, în 1925/1926 istoria se repetă: ajunge tot până în semifinale și e eliminată de aceeași Chinezul, scor 2-5, iar în sezonul 1926/1927 ajunge doar până în sferturi, unde e eliminată de Universitatea Cluj, scor 0-3. Pe atunci, campionatul național se disputa în sistem eliminatoriu, la fel ca o Cupă. Începând din 1932, o dată cu reorganizarea campionatului, AMEFA evoluează în Divizia A și ocupă cea mai bună poziție din istorie în sezonul 1935/1936: locul doi, cu o echipă formată din Bugariu (Sadowski) - Covaci, Ciaika - Szurdi, Szabo, Szanislo - Cucula, Leb, Perneki, Prassler, Bâtrîn. În 1940, când echipa e desființată de regimul legionar. După Al Doilea Război Mondial, AMEF Arad revine și își reia activitatea, evoluând în eșalonul doi al campionatului divizionar. În 1948, AMEFA fuzionează cu ASTRA (Asociația sportivă a fabricii de vagoane din Arad, echipă nouă înființată în 1932, nu cea din 1909). Noua echipă formată va purta numele UVA-AMEFA (Uzina de Vagoane Arad - AMEFA) și va juca în Divizia C, de unde retrogradează în campionatul regional și rămâne aici până în 1955, an în care ajunge din nou în al doilea eșalon național, sub denumirea de Metalul. Pânî în anul 1962 echipa s-a numit Energia și apoi din nou AMEFA. După acest a echiap se numește Vagonul fiind susținută de Întreprinderea de Vagoane din Arad, jucând în toate diviziile campionatului național. În 1973, după un loc 6 ocupat în Divizia C, are loc fuziunea dintre Vagonul și CFR Arad, club înființat în 1921. În urma acestei fuziuni, echipa ajunge să evolueze în Divizia B, pe locul lui CFR Arad. În 1975 echipa își schimbă numele în Rapid Arad și joacă astfel încă două sezoane în B, după care retrogradează în C. În 1986 renunță la numele de Rapid pentru cel de Vagonul, cinci ani mai târziu trecând la Astra, apoi la FC Arad, ca în ultimii ei ani de existență să se numească Telecom Arad și Romtelecom Arad. Echipa dispare în 2006, în același an fiind demolat și stadionul ei, pentru a face loc unui hypermarket în Cartierul Funcționarilor din Arad.
xxx
UTA Arad, cunoscută ca și Bâtrâna Doamnă, este fără îndoială unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din țară și o adevărată campioană a provinciei. Pe lângă performanțele impresionante reușite în campionatele interne, UTA Arad s-a remarcat și ca fiind una din puținele echipe românești ce au reușit performanțe notabile și în fotbalul extern. Povestea “Bătrânei Doamne” începe undeva în anul 1945 atunci când un baron pe nume Francisc Neuman, ce deținea mai multe fabrici din Arad, printre care Fabrica de spirt, Fabrica de textile și Fabrica de drojdie, înființează echipa de fotbal UTA Arad. UTA este acronimul de la fosta Uzină Textilă Arad. Când s-a pus problema de alegerea echipamentului sportiv și a culorilor clubului, decizia era destul de simplă. Tânărul patron era literalmente înnebunit după clubul englez Arsenal Londra. Astfel culorile tradiționale ale “tunarilor” au devenit și culorile clubului arădean. De asemenea și stadionul construit ulterior s-a vrut a fi o replică a celebrului “Highbury”. UTA a jucat primul ei meci din istorie pe data de 27 mai 1945, o înfrângere contra mult mai experimentatei echipe Banatul Sânicolau Mic. După cum aminteam mai sus, baronul Francisc Neuman și-a luat ca reper de inspirație clubul londonez, Arsenal. Dar de unde această pasiune pentru Arsenal? Răspunsul este unul simplu. Francisc Neuman și-a petrecut perioada de studenție în Anglia. După înființarea clubului, rămânea un singur lucru de făcut, construirea unui stadion care să găzduiască meciurile de acasă. Astfel începe construcția unui stadion ce avea ca model casa “tunarilor”, stadionul Highbury. Stadionul din Arad a fost construit la șase ani după demararea construcțiilor. Fiind inaugurat în prima zi de toamnă a anului 1946, cu o victorie împotriva echipei Ciocanul, cu unu la zero. Acum cu terminarea noului stadion, echipei din Arad îi revenea un singur lucru de făcut. Acela de a se înscrie în Campionatul Național de Fotbal (sezonul 1946/1947). Baronul Francisc Neuman avea un singur gând în minte, acela de a câștiga tot, astfel UTA (pe atunci ITA) Arad a avut parte de cei mai experimentați și talentați jucători din țară, precum și prime consistente menite să-i stimuleze în câștigarea campionatului. Pentru fiecare victorie jucătorii primeau câte o bicicletă sau bani. Desigur, toate aceste eforturi financiare ale patronului au avut succes, iar astfel UTA Arad a fost inaugurată drept campioana țării încă de la prima participare, cu un avans de 11 puncte față de ocupanta locului secund, Carmen București. ezonul următor povestea se repetă, UTA dominând competițiile interne într-un mod și mai categoric decât a făcut-o în primul sezon. Astfel, “Bătrâna Doamnă” devine pentru a doua oară consecutiv campioana României cu un golaveraj impresionant de 129 – 21. Golgheterul campionatului fiind atacantul UTA-ei, Ladislau Bonyhadi cu 49 de goluri marcate. De altfel, echipa arădeană reușește să câștige și Cupa României după o finală disputată cu CFR Timișoara, în care se impune cu scorul de trei la doi. Clubul își schimbă numele în “Flamura Roșie” iar sub această nouă denumire reușesc să câștige un nou campionat intern. Tot în acest sezon, arădenii reușesc să se califice din nou în finala Cupei României, însă o pierd cu scorul de unu la trei împotriva Stelei. Anul următor, arădenii își iau revanșa împotriva Stelei, câștigând Cupa României cu scorul de unu la zero. Din păcate ca orice perioadă de glorie, totul are un sfârșit, iar declinul a început să apară după câștigarea titlului din 1954. În 1958, clubul arădean își schimbă numele în ceea ce cunoaștem și îndrăgim în ziua de astăzi, UTA Arad.
Perioadă neagră a clubului a ținut câțiva ani buni, până în anul 1965, când la cârma echipei vin Nicolae “Coco” Dumitrescu și Ioan Reinhardt, fiind numiți antrenori principali. Aceștia pun la cale reconstrucția echipei, care se va simți abia peste patru ani, când UTA reușește să câștige un nou titlu de campioană după o pauză de nu mai puțin de 15 ani.Sezonul următor va însemna și cucerirea ultimului titlu de campioană din istorie, dar tot atunci s-a petrecut și una dintre cele mai frumoase performanțe ale unei echipe din fotbalul românesc. Astfel, UTA reușește să elimine Feyenoord din Cupa Campionilor după două meciuri acerb disputate, 1 la 1 la Rotterdam și 0 la 0 la Arad. Trebuie să amintim faptul că Feyenoord era, la vremea respectivă, deținătoarea trofeului. După eliminarea Feyenoord-ului, UTA a mai avut o performanță europeană notabilă în Cupa UEFA unde a fost oprită de către Tottenham în faza sferturilor de finală. Din păcate asta a însemnat totodată și ultima performanță notabilă, urmând clasări tot mai slabe în eșalonul intern culminate cu o retrogradare în Liga a II-a în anul 1979.
Urmează o serie de promovări și retrogradări, performanțe mediocre, care conduc la excluderea echipei din campionat în 2013, când FRF decide pedepsirea echipei pentru neprezentarea la două partide și este retrogradată direct în Liga a IV-a. Asta a însemnat și desființarea echipei. Dar datorită în principal suporterilor și oficialităților din Arad, împreună cu ajutorul oamenilor de afaceri, se înființează UTA Bătrâna Doamnă care devine mai apoi UTA Arad și care a preluat palmaresul vechii echipe. Palmaresul echipei include titluri de campioană: 1947, 1948, 1950, 1954, 1969, 1970; Cupa României: 1948, 1953; Cupa UEFA: sferturi de finală în 1971/1972.
SURSA-NET https://www.sportarad.ro/2022/08/19/uta-arad-scurta-istorie-a-batranei-doamne/
A.M.E.F.A. este prescurtarea următoarei denumiri: Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad, ce a fost înființată în august 1911 inițial sub denumirea maghiară Aradi Munkás Testedző Egyesület – AMTE. De-a lungul istoriei sale, clubul și-a schimbat numele de mai multe ori după reorganizări și preluări:
· AMEFA (1911–1947)
· UVA - AMEFA (1948)
· Metalul Arad (1955)
· Energia Arad (1957)
· AMEFA (1959)
· Vagonul Arad (și alte denumiri ulterioare, fiind asociat cu fabrica de vagoane din Arad)]
Această asociație sportivă - club românesc de tradiție – a acoperit numeroase ramuri sportive (fotbal, haltere, polo, lupte, atletism, box, canotaj, ciclism, șah, popice, motociclism, tenis de câmp, tir, handbal, culturism, gimnastică, judo și tenis de masă), însă cea mai cunoscută secțiune a fost cea de fotbal, care a evoluat în diviziile naționale superioare ale României. Se cunosc o sumedenie de insigne din ciclism, care poartă inscripția AMEFA.
xxx
xxx
Produsul de mai este o medalie aparte confecționată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits ce se conferă persoanelor care adoptă, sterilizează, deparazitează, vacineaza, microcipează sau doneaza animale mici de companie. Aceste activități sunt asumate de către Asociatia ANIMED ARAD, care este o organizatie neguvernamentala, non-profit, caritabila, autorizata, locala, de protectie a animalelor si a mediului inconjurator. Date fiind resursele umane si financiare reduse activitatea practica se rezuma la protectia animalelor nu si a mediului.
Asociatia a primit personalitate juridica pe data de 19 septembrie 2001, fiind inscrisa in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor din Romania la pozitia 60/22.09.2001, ca urmare a pronuntarii incheierii nr. 60 din 19.09.2001 in dosarul cu nr. 8.460/19.09.2001 al Judecatoriei Arad. Animed Arad este o organizatie constituita legal, are un statut si un act constitutiv legalizate si aprobate de autoritatile romane. Fiind o organizatie caritabila, Animed Arad se bazeaza numai pe donatii voluntare sub forma de bani (donatii in bani si virarea a 3,5% din impozitul pe venit pe care il platim anual), produse (hrana uscata pentru caini, prosoape, detergenti, mopuri, clor, etc.) si servicii (publicitate, orice puteti face pentru a promova adoptiile si sterilizarile/castrarile).
Obiectivul principal al organizatiei este acela de a reduce la zero numarul de caini si de pisici nedorite, prin derularea unui program de castrare/sterilizare a cainilor si a pisicilor cu si fara companion uman.
Pe plan secundar se preiau animale fara companion uman (caini si pisici comunitare), bolnave, accidentate si maltratate, in vederea asigurarii asistentei medicale. Dupa vindecare si sterilizare/castrare, acestea trebuie adoptate sau returnate persoanelor care le hranesc pe langa bloc sau casa sau la locul de munca. Desi acesta este obiectivul nostru secundar, majoritatea donatiilor colectate sunt destinate acordarii de asistenta medicala si ingrijire animalelor salvate. Cei care ingrijesc caini sau pisici si doresc sa le sterilizeze/castreze se pot programa la această asociație și vor fi rezolvați în limita fondurilor obținute din donații. Sediul asociației este situat în municipiul Arad, strada Blanduziei, nr.3.
____________ooOoo____________
%20azi%20alpha%20bank%20(2).jpg)
%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.png)
