Epaminonda's Blog.....

Unguriu este o comună din județul Buzău care mai include și satul Ojasca. Comuna este situată în vestul județului, în Subcarpații de curbură, pe malul drept al râului Buzău. Este străbătută de șoseaua națională DN10, care leagă Buzău de Brașov, precum și de calea ferată Buzău – Nehoiașu, pe care este deservită de stațiile Ojasca și Unguriu. La recensământul din anul 2021 comuna număra 1969 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2415 locuitori) dintre care: români – 92,69% și restul – alte etnii. Componența confesională a comunei buzoiene Unguriu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,66%, adventiști – 1,42% și restul – alte religii sau nedeclarată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Unguriu era un sat al comunei Măgura, sat ce avea 920 de locuitori ce trăiau în 216 case și avea subdiviziunile Palanga și Scriptoarea. Comuna Unguriu a apărut în 1931, fiind formată doar din satul de resedință. În 1950, comuna Unguriu a devenit parte a raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952), din regiunea Ploiești, având ca localități componente Unguriu și Ojasca. Comuna a fost desființată în 1968 și inclusă în comuna Măgura, satul Ojasca fiind și el contopit cu satul Unguriu, comuna Măgura devenind parte a județului Buzău. Asupra acestei modificări s-a revenit în 2004, când comuna Unguriu a fost restaurată în forma sa dinainte de 1968. Aici s-au născut și au trăit o vreme:

Constantin Ungureanu (n.1954) interpret de muzica populara, fondator al formației "Nemuritorii"
Aimee Iacobescu (1946 - 2018), actriță

În curtea bisericii cu hramul “Sfinţii Voievozi” din localitatea Unguriu a fost ridicat un monument format din două blocuri din piatră şi ciment care închid o cruce, având de-o parte şi de alta două cruci latine gemene, ce au pe spatele lor tricolorul, întreg ansamblul fiind susţinut de un solid soclu de formă octogonală. Inscripţia ne spune că monumentul a fost ridicat drept “Omagiu eroilor revoluţiei”, fără a consemna nume. În biserică, în naos, este fixată o placă de marmură cu inscripţia, “Recunoştinţă veşnică eroilor comunei Unguriu morţi în războiul de independenţă 1877 şi în războiul întregirii neamului 1916-1918”, după care urmează numele eroilor. Pe partea opusă, o placă asemănătoare a fost pusă pentru eroii satului căzuţi în Al Doilea Război Mondial.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM APARȚINÂND

LUI JANET NICĂ

DIN OSTROVENI - DOLJ

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

103 - 105 * Construcția Podului lui Traian

2 denar - DACIA

Podul de la Drobeta de peste Dunăre a fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei lui Traian de la Roma, între primăvara anului 103 și primăvara anului 105 la est de Porțile cu scopul de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian și a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a provinciei Dacia. Măreția arhitectonică și tehnică a podului cel puțin pentru antichitate, remarcabilă și demonstrează importanța strategică pe care Traian a dat-o construcției și, prin aceasta, cuceririi Daciei. Descrieri indirecte, și chiar de detalii tehnice despre pod avem de la autorii antici Cassius Dio, Tzetzes, Chiliades și Procopius din Cezarea. S-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră ce aveau formă paralelipipedică. La cele două capete erau ridicate câte o poartă monumentală – veritabile arcuri de triumf. Podul măsura 1135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Conform scrierii lui Cassius Dio podul avea aproximativ 18 metri înălţime şi 12 lăţime, cât să permită trecerea, ca pe uscat, a unei legiuni de cavaliere în marş. Tot el consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil de distrugerea parțială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor roxolane și iazyge. Abandonul și distrugerea totală a podului sunt însă legate de abandonarea definitivă a Daciei (275 d.C). Un picior al podului lui Apolodor se mai poate vedea și azi în incinta muzeului de istorie din municipiul Drobeta-Turnu Severin.

Apolodor sau Apollodoros din Damasc (c. 60 - c. 125) a fost un arhitect greco-sirian, favorit al împăratului roman Traian, creditat cu numeroase monumente și clădiri, printre care:

Podul de peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin
Forumul lui Traian din Roma
Columna lui Traian, în cadrul Forului roman

Este considerat un inginer renumit și cel mai eminent arhitect roman al timpului său. Potrivit tradiției, relatată de Dio Cassius, împăratul Hadrian l-a condamnat la moarte pentru că și-a bătut joc de planurile pe care le elaborase.

Pasagerul fluvial Mehedinți

130 de ani de existență a portului Turnu Severin

Expoziția filatelică tematică "Danubius - '81"

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Informații despre Portul Severin pot fi regăsite încă din secolul al XVIII-lea. După stăpânirea Olteniei (1718-1741), când avuseseră deja intenția să zidească pe același loc al Severinului de astăzi orașul “Carolina”, austriecii erau din nou prezenți în zonă încă din 1829 (Tratatul de la Adrianopol), construind deja în dreptul viitorului oraș, portul și în 1850, Șantierul naval necesar întreținerii vapoarelor confruntate cu străbaterea dificilă a cataractelor și stâncilor defileului Porților de Fier. În anul 1841, capitala județului se mută de la Cerneți la Turnu Severin. Cu acest prilej se mută Prefectura, Tribunalul și Poliția. Industria modernă, instalațiile portuare, șantierul naval dau avânt la o dezvoltare economică în regiune fără precedent. Începând cu 1859 Șantierul de reparații navale se transformă în Șantier naval. Fiind un port industrial principal la Dunăre, în condițiile libertății comerțului, Turnu-Severin a facilitat pătrunderea capitalului austriac și occidental impulsionând schimbul de valori materiale necesare dezvoltării economice a României moderne. Pe 8 mai 1866 prințul Carol I debarcă la Severin pentru a prelua conducerea României. Patru ani mai târziu, în anul 1870, primită în portul Severinului cu mare fast, pășește pentru prima oară pe pământul României, Regina Elisabeta (1843-1916). În anul 1890 ia ființă la Turnu Severin Serviciul Fluvial Român pe Dunăre (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, în anul 1893, statul român cumpără de la Societatea Austriacă de Navigație cu Aburi pe Dunăre (DDSG) șantierul naval. În 1914, cu un număr de 700 de muncitori, Șantierul Naval severinean este cel mai mare șantier fluvial din țară, și unul dintre cele mai importante șantiere de pe întreaga Dunăre, aici construindu-se cele mai mari vase fluviale ale țării: „Principele Carol”, „Giurgiu”, Călărași”, „Domnul Tudor”. În anul 1915 este înființată Căpitănia Portului (ce a rezistat până în 1990). În anul 1918, în urma negocierilor dintre Alexandru Marghiloman și Contele Ottokar Czernin (ministrul de externe al Austro-Ungariei), șantierul naval din Turnu-Severin este arendat pe timp de 40 de ani Puterilor Centrale, la expirarea termenului putându-se face o nouă arendare. La 12 Octombrie 1918, 13 vase din flotila dunăreană austro-ungară primesc ordin de staționare în portul Severinului, în vederea asigurării retragerii armatelor austro-germane din Balcani, operație care se va incheia la 28 octombrie 1918. La 14 iulie 1945 este înființată SovRomtransport, Societate de navigație româno-sovietică de tip SovRom, care are ca scop exploatarea în comun a mijloacelor și resurselor de transport ale Statului Român, în vederea plății datoriei de război către Uniunea Sovietică. Constituirea SovRomtransport (desfințată în 1954) are loc în contextul armistițiului încheiat în 1944 de România cu Uniunea Sovietică. Urmare a acestui fapt, partea română va contribui cu închirierea gratuită către Uniunea Sovierică a Șantierelui naval din Turnu-Severin, Constanța și Brăila, cargourile sovietice aflându-se într-un stadiu avansat de uzură, necesitând reparații constante. Astăzi, portul Severin se află în coordonarea Companiei Naționale Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, fiind un port de tip fluvial, permițând acostarea barjelor de până la 3000 de tone. Infrastructura portului severinean este proprietatea publica a statului roman, ea fiind situată între kilometrii 927 și 937 pe malul stâng al Dunării, in lacul de acumulare - Complexul Hidroenergetic si de Navigatie"Portile de Fier II". Suprafata totala a incintei portuare concesioanta de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii catre CN APDF SA Giurgiu (comercial+pasageri+rampa piese agabaritice) este de 137592 metri pătrați, din care pentru pasageri 44084 metri pătrați, comercial 72662 metri pătrați și 20845 metri pătrați pentru rampa. Aici se operează marfuri generale, laminate, minereuri, ingrasaminte, cereale, carbune, etc, operator principal fiind Trans Europa port Galați. Portul este de tip fluvial, permitand acostarea barjelor de pana la 3000 tone, accesul la cheu realizându-se direct din senalul navigabil. Lungimea frontului de acostare este; 300 metri cheuri verticale aferente danelor comerciale, 420 metri cheuri pereate pentru danele de asteptare, 365 metri cheuri pereate pentru dane iernatic. La 300 m amonte de portul comercial se afla dana de operare la siloz cu lungimea de 100 metri, din care 65 metri cheu vertical si 35 metri cheu pereat; Portul este dotat cu următoarele utilaje de lucru: 1 macara portic 5 tf x 32 m tip Bocsa și 2 macarale de cheu 16 tf x 32 m tip Bocsa. Capacitatea de trafic a portului comercial este de 725 mii t/an; In partea aval a potului comercial in prezent exista un terminal petrolier " OMV ". Accesul în port este asigurat reteua stradala a orasului cu legaturi la DN6, DN 56, DN 56A si DN 67 dar și pe calea ferată.

Pasagerul fluvial Mehedinți a fost construit în anul 1970 la Șantierul Naval Oltenița ca și cursă de pasageri, pe relația Orșova – Moldova Nouă. După 1990 nava a staționat în portul Turnul Severin până în 2004 când este mutată în Delta Dunării pentru a asigura transportul local al pasagerilor. În 2011 a revenit la Turnu Severin pentru modernizare. Ea a fost transformată în navă restaurant care face și croaziere pe Dunăre. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale navei sunt:

lungime – 61,4 metri
lâțime – 11,3 metri
deplasamnet – 472 tone
viteză – 30 kilometri pe oră
propulsie – două motoare Maybach a câte 820 CP prodise la Uzinele 23 August – București

Stema comunistă județului Mehedinți era încărcată cu puternice simboluri ale dezvoltării județului precum:

simboluri politice:

stema Republicii Socialiste România
tricolorul național (roșu, galben și albastru) cu stema statului
steagul Partidului Comunist Român (roșu) cu stema partidului

simboluri ale dezvoltării economice:

sus - fluviul Dunărea și Podul lui Apolodor din Damasc
jos - fluviu Dunărea și Complexul hidroenergetic Porțile de Fier
pe mijloc, orizontal, pe bandă roșie – două albine, cu referire la bogăția vegetală și silvică a județului care oferă diverse produce necesare omului, fructe de pădure, ceaiuri, în cazul nostru mierea albinelor

Întreprinderea de vagoane MEVA - Drobeta Turnu Severin

Made in România

MEVA Drobeta Turnu Severin este o companie producătoare de vagoane de marfă din România. Istoria companiei începe în anul 1882, prin înființarea Atelierului de reparații vagoane și locomotive la Turnu Severin. Între anii 1960 – 1968 a funcționat împreună cu Șantierul Naval din localitate, formând prin fuziunea cu acesta, unitatea Uzinele Mecanice. În anul anul 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni, pentru ca în anul 1999 să fie achiziționată de Trinity Industriels și în anul 2002 de Internațional Railway Sistems. În acel moment, cifra de afaceri a MEVA se ridica la aproximativ 12 milioane euro. În anul 2008 cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la suma de 89,4 milioane euro, profitul net fiind de 1,8 milioane euro.

Insigna - Clubul sportiv Turnu Severin

Clubul sporiv (C.S) Turnu Severin, pe scurt C.S. Severin, inițial

denumit Gaz Metan CFR Craiova, a fost un club de fotbal din oraș.

Clubul Gaz Metan CFR Craiova a luat naștere în vara lui 2007 prin fuziunea grupărilor Gaz Metan Podari și CFR Craiova. Găzarii promovaseră cu un an în urmă în liga a treia, în timp ce feroviarii tocmai câștigaseră barajul de promovare în cel de-al treilea eșalon. Pentru fuziune ambele tabere au făcut sacrificii: Gaz Metan a rupt acordul de colaborare cu Școala de Fotbal Gică Popescu, care oricum nu funcționa așa cum își dorea conducerea echipei din Podari, iar CFR Craiova a cedat locul de-abia câștigat în Liga a treia echipei Știința Malu Mare. După ce s-au finalizat discuțiile și s-au semnat actele, noul club Gaz Metan CFR Craiova și-a stabilit obiectivul - promovarea în Liga a II-a. Considerat o utopie de majoritatea oamenilor de fotbal craioveni, dat fiind lipsa omogenității și tinerețea lotului. Galben-vișinii au început ca din pușcă întrecerea, însă pe parcurs au fost depășiți de Internațional Curtea de Argeș, încheind sezonul regulat pe locul doi în clasament. Poziția i-a dus la barajul de promovare de la Alba Iulia, unde trupa lui Cristian Boldici nu a putut depăși Avântul Reghin și ACU Arad, ratând accederea în Liga a II-a. După sezonul excelent, mulți prevedeau un recul în anul competițional 2008/2009. Nu a fost așa, galben-vișinii strângând rândurile în jurul lui Boldici și Luță și încheind turul la opt puncte distanță de urmăritoarea FC Caracal. În retur, Gaz Metan CFR a reușit să-și mențină prima poziție în clasament, și în al doilea an de la înființare a reușit o performanță remarcabilă: promovarea în B.Cu o nouă conducere tehnică, formată din Jerry Gane, Dragoș Bon și Ionel Luță, Gaz Metan CFR Craiova face o figură frumoasă pe a doua scenă fotbalistică a țării, reușind să rămână neînvinsă zece jocuri la rând, la mijlocul campionatului. În sezonul 2011-2012 aceasta și-a schimbat denumirea în Gaz Metan Severin, aceasta mutându-se de la Craiova pe stadionul Municipal din Turnu-Severin (20322 locuir). Echipa are un parcurs bun în campionat reușind să termine sezonul pe locul 3. Profitând de faptul că FC Politehnica Timișoara nu primește licența, echipa reușește să promoveze pentru prima dată în Liga I. În sezonul 2012-2013 odată cu promovarea în Liga I echipa își schimbă denumirea în CS Turnu Severin însă nu reușește să evite retrogradarea întorcându-se după numai un singur an în Liga a II-a. La scurt timp după retrogradare, echipa a fost dizolvată, lăsând Drobeta-Turnu Severin, fără un club de fotbal pentru a doua oară în ultimii ani. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei au fost alb –albastru.

Consiliul local Drobeta Turnu Severin - Consilier local

Un consiliu local este o autoritate administrativă care guvernează un oraș, o municipalitate, o comună sau alte tipuri de așezări. În România, Consiliul Local este o autoritate administrativă autonomă deliberativă, compusa din consilieri aleși în condițiile legii pe o perioadă de 4 ani. Consiliul Local se întrunește lunar în ședințe ordinare și, ori de câte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. În intervalul dintre ședințe, Consiliul își desfășoară activitatea prin comisiile de specialitate, care propun, prin rapoarte, admiterea sau respingerea proiectelor de hotărâri sau a altor acte prezentate consiliului. Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebite. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. Ședințele consiliului local sunt conduse de un președinte de ședință. Acesta are rolul de a conduce ședințele consiliului și de a semna hotărârile emise de acesta. Este ales pentru o perioadă de trei luni prin vot deschis cu majoritate simplă.

Stema municipiului Drobeta-Turnu Severin se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat. În dreapta, în câmp roșu, se află un pod de argint susținut de piloni, deasupra unei ape undate, totul de argint; pe pod trece spre dreapta un leu de aur înarmat și limbat. În stânga, în câmp albastru, se află un turn pătrat, crenelat, de argint, încărcat cu o cruce aflată deasupra unei semiluni, ambele de culoare roșie. Turnul este așezat pe o terasă verde, ieșind din apa undată de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 7 turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate ale stemei sunt:

Podul semnifică podul lui Apolodor din Damasc
Leul amintește, pe de o parte, de vechiul însemn al legiunilor romane, iar pe de altă parte, de faptul că Severinul a aparținut odinioară de Bănia Olteniei.
Turnul evocă cetatea medievală a Severinului, iar crucea plasată deasupra semilunii amintește de luptele purtate împotriva Imperiului Otoman.
Coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu-reședință de județ.

Asociația corală bărbătească germană "Bucuria"

din orașul Turnu Severin

Piesa de mai sus este o veche și frumoasă insignă realizată la comanda Asociației corale bărbătești germane “Bucuria” din orașul Turnu Severin ce s-a conferit tuturor membrilor acestei corale, demonstrând apartenența de facto a unor etnici germani la această asociație de cântări. Este știut faptul că și în Mehedinți au existat pe vremuri etnici germani, care îndrăgostiți de muzică au pus bazele unor astfel de structuri, întocmai ca toți etnicii germani de Ardeal.

Drobeta-Turnu Severin (denumire până în anul 1972 - Turnu Severin) este un municipiu, port la Dunăre și reședința județului Mehedinți. Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la sud de Dunăre. În timpul antichității romane, a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul împăratului roman Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în anul 121), în momentul în care populația atinsese 14000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în anul 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de aproximativ 40000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod treptat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de regatul maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, domnul Alexandru Dimitri Ghica fiind Acela care a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin. În prezent localitatea numără aproximativ 93000 de locuitori. Deasupra am postat stema municipiului și mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din Drobeta Turnu Severin, din vremuri diferite.

Ruinele Cetății Traian

Palatul teatrului

Cazarma infanteriei

Biserica maioresei

Biserica catolică

Banca Comercială

Biserica - Grecescu

Baia comunală

Hidrocentrala Porțile de Fier 1

Hala centrală

Județul Mehedinți este situat în sud-vestul României, regiunea Oltenia-Banat. Reședința județului este municipiul Drobeta -Turnu Severin. Există două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul "mediam", colonie romană de lângă localitatea "Mehadia" (Caraș-Severin) sau maghiară: "méhészkedés" - stupărit ("méhek" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică. Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la granița cu Mehedințiul. Ca subunități administrative județul are în compunere 2 municipii – Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe – Strehaia, Vânju Mare și Baia de Aramă precum și 60 de comune. Sus am postat stema și harta județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva frumoase locuri de vizitat.