Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Rhone – Alpes.

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos-dreapta este marcată inscripția: “RHONE – ALPES” (denumirea regiunii în limba franceză). Aproximativ central sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 350000 exemplare

Ron-Alpi (în franeceză Rhône-Alpes) a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativ-teritorială din 2014. Capitala regiunii era orașul Lyon, iar regiunea cuprindea 8 departamente. La 1 ianuarie 2016 a fost comasată cu regiunea Auvergne, fiind creată astfel regiunea Auvergne – Rhone – Alpes. Cu toate că regiunea a fost locuită încă din timpuri preistorice, primele menționări ale unor așezări datează din perioada celților. Aceștia au fondat numeroase orașe, ca de exemplu Lyon. O istorie un pic diferită a avut partea estică a departamentului, regiunea Savoia. Aceasta a făcut parte din Regatul Burgundiei. Zona și-a păstrat independența până în anul 1714, când a fost inclusă în Regatul Sardiniei împreună cu regiunea Piemont din nordul Italiei. Mare parte din Savoia a fost absorbită de Franța în 1860 ca parte dintr-un aranjament politic cu Napoleon al III-lea ce a dus la unificarea Italiei ceea ce a generat până în zilele noastre o mișcare de autonomie. Estul regiunii cuprinde partea vestică a Alpilor învecinându-se cu Elveția și Italia. Cel mai înalt vârf este Mont Blanc care are 4810 m. Partea vestică conține începutul Masivului Central. Ron-Alpi este o regiune prosperă, economia sa fiind a doua după cea a regiunii Île-de-France. Acest lucru se datorează diversității producției în diferite sectoare:

Agricultură, în special carne, produse lactate și struguri
Industrie, în special:
Industria alimentară
Industria ușoară
Servicii, în special:
Domenii high-tech, în special la Lyon și Grenoble
Turism în Alpi (pentru schi), Lyon (pentru cultura sa) și în Ardeche
Educație și cercetare, cu centre importante la Lyon și Grenoble

Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Alsace (în limba română - Alsacia).

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. Contur al regiunii Alsacia cu centrul istoric al Colmarului, catedrala din Strasbourg și castelul Haut-Koenigsbourg. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii cu centrul istoric al orașului Colmar, catedrala din Strassbourg și castelul Haut-Koenisburg. Periferic circular în partea de jos-dreapta este marcată inscripția: “ALSACE” (denumirea regiunii în limba franceză). Aproximativ central și puțin mai jos sunt sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2011
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 100000 exemplare
gravor – J.Jimenez

Alsacia (în alsaciana -’s Elsàss sau ’s Elses, în franceză Alsace, în germană Elsass) este o regiune estică, învecinată cu Germania. Această regiune avea în componența sa două departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin. Alsacia și-a încetat existența ca regiune administrativă separată la 1 ianuarie 2016, când a fuzionat cu regiunile Lorena și Champagne-Ardenne, formând împreună regiunea Grand Est. Pe de altă parte, de la 1 ianuarie 2021 în cadrul acesteia din urmă va lua ființă o nouă colectivitate teritorială, numită collectivité européenne d'Alsace. Regiunea era organizată pe 13 arondismente, 95 cantoane și 904 comune, se întindea pe 8280 km pătrași și în 2006 număra 1815488 locuitori. Situată la limita dintre lumile latină și germană, Alsacia a resimțit multiple curente istorice și culturale. Amprentele acestora sunt încă prezente in spiritul locuitorilor, care sunt în mare majoritate de origine etnică germană. Atribuită Germaniei după partajul Imperiului Carolingian din anul 843, Alsacia a fost anexată de Franța în 1681, sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea. În urma războiului franco-prusac din 1870 regiunea revine Germaniei, dar este din nou încorporată Franței în 1918. Între 1940 și 1945, regiunea a fost ocupată de Germania nazistă. Capitala alsaciană Strasbourg, simbol al reconcilierii franco-germane, a fost aleasă în 1949 să găzduiască instituțiile europene. Alte orașe mari ale regiunii sunt Colmar și Mulhouse.

Colmar (mai demult Kolmar) este prefectura departamentului Haut-Rhin, din colectivitatea teritorială Alsacia, regiunea Grand-Est, fiind al treilea oraș ca mărime din Alsacia. Denumit inițial Colombarium, în anul 1789 Colmar avea o populație de 11.000 locuitori. În prezent orașul numără aproximativ 70000 de locuitori, iar cu zona mitropolitană – 116000 locuitori. Parțial cruțat de distrugerile Revoluției Franceze și a războaielor din 1870-1871, 1914-1918 și 1939-1945, imaginea orașului vechi-Colmar este omogenă și este renumită printre turiști. Zona străbătută de canalele râului Lauch este numită acum La Petite Venise, Mica Veneție.

Catedrala Notre-Dame din Strasbourg este un lăcaș de cult romano-catolic construit la sfârșitul secolului al VII-lea, în stil gotic, pe locul unui fost templu roman. Din 1988 Catedrala face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Catedrala a luat foc în mai multe rânduri: 873, 1002 și 1007.Unii vorbesc despre o „rază verde” pentru a desemna un fenomen optic, care se produce la echinocții în Catedrala Notre-Dame și care se manifestă prin proiecția unei pete de lumină verde pe amvon. Această pată de lumină este produsă de razele solare care trec printr-o piesă a unui vitraliu al triforiului meridional, care îl reprezentă pe patriarhul Iuda. Vitraliul datează din anul 1875, însă primele mențiuni ale acestei raze verzi sunt mult posterioare. Fenomenul observat în prezent se manifestă după o restaurare făcută între anii 1950 – 1971. Dimensiunile de gabarit ale catedralei sunt: lungime – 112 metri și înălțimea turnului – 142 metri.

Castelul-cetate Haut-Koenigsbourg este, se pare, cea mai importantă fortificație din provincia Alsacia. Menționată pentru prima dată în secolul al XII-lea, cetatea Haut-Koenigsbourg este așezată în vârful unui munte cu o înălțime de 755 de metri, o poziție strategică aflată la intersecția a ceea ce odată erau drumurile comerciale ale grâului, vinului, sării și argintului. De altfel, muntele este înconjurat de plantații de vii. În timpul războiului de 30 de ani a fost distrusă și apoi abandonată timp de aproape 250 de ani. În 1899, ruinele conservate ale cetății au fost dăruite împăratului german William II de Hohenzollern (Kaizerul). Acesta a hotărât să o restaureze. Reconstrucția a avut loc in perioada 1900-1908, însă, după tratatul de la Versailles din 1919, Cetatea a intrat în posesia Franței. Castelul are cateva camere de locuit, salonul Kaizerului, capelă, o cameră cu trofee, o armurerie și un bastion de aparare. Din turnul de nord al bastionului mai pot fi văzute înca două castele, aflate pe munți apropiați – Ortenberg și Frankenbourg.
Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză – Aquitane (în limba română – Achitania).

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii, un pin, Peștera Lascaux și Piața Bursei din Bordeaux. Periferic circular în partea de jos-stânga este marcată inscripția: “AQUITANE” (denumirea regiunii în limba franceză). Aproximativ central și puțin mai jos sunt sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2011
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 160000 exemplare
gravor – J.Jimenez

Aquitania (occitan-Aquitània; bască - Akitania) a fost o regiune în sud-vestul Franței de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu Spania, având capitala la Bordeaux. La 1 ianuarie 2016 a fuzionat cu regiunile Limousin și Poitou-Charents, formând împreună regiunea Noua Achitanie. Spre deosebire de nordul Galiei, Aquitania a fost o regiune puternic romanizată. La începutul Evului Mediu a fost ocupată de vizigoți care au organizat un regat, iar apoi a fost un ducat care din 1154 a fost guvernat de regele Angliei, dar a revenit Franței la sfârșitul Războiului de 100 de ani. În partea de nord este o câmpie nisipoasă acoperită de cea mai mare pădure din Franța - la forêt des Landes, din care mare parte a fost plantată artificial pentru a preveni eroziunea solului. În sud, la granița cu Spania, se află Munții Pirinei, cel mai înalt vârf din regiune fiind Pic de Palas cu 2974 m. Limbile vorbite în Aquitania pe lângă franceză sunt occitana și basca. Regiunea este cel mai mare producător de vinuri din Franța, cu mai mult de un sfert din producția totală, vinurile de Bordeaux fiind recunoscute în întreaga lume. Vechea regiune se întindea pe 41306 km pătrați și număra în anul 2012 aproximativ 3258000 locuitori.

Peștera Lascaux este un complex de galerii subterane aflate în apropierea orașului Montignac, departamentul Dordogne din sud-vestul Franței, ce face începând cu anul 1979 din Patrimoniul Mondial UNESCO. Peste 600 de picturi rupestre decorează pereții interiori și plafoanele peșterii. Picturile reprezintă în principal animale mari, faună tipică locală și contemporană, care corespunde cu fosilele din Paleoliticul superior. Desenele sunt efortul combinat al mai multor generații și vârsta lor este estimată la 17.000 – 18000 de ani. Peștera a fost descoperită pe 12 septembrie 1940 de către patru adolescenți și după cel de-al doilea război mondial s-a deschis publicului vizitator. Din cauza dioxidului de carbon care era emanat de cei 1200 vizitatori pe care îi primea peștera zilnic picturile au avut de suferit și peștera a fost închisă publicului în 1963 iar picturile au fost restaurate.

Piața Bursei este unul dintre cele mai frumoase locuri ce trebuie vizitat odată ajuns la Bordeaux. Numele nu este ales întâmplător, locul se numește astfel deoarece piața este adiacentă Palatului Bursei, construit între anii 1730 – 1775. Planurile au fost realizate de către Claude Boucher, iar construcția a fost finalizată la cererea regelui de către Ange Jacques Gabriel. Piața se întinde pe 2440 metri pătrați, fiind potrivită pentru diverse evenimente, chiar în inima orașului. În apropiere sunt câteva hoteluri foarte luxoase și buticuri din aceiași categorie de unde se pot achiziționa produse într-o gamă foarte diversificată. O plimbare la ceas de seară în Piața Bursei este de neuitat, întru-cât locul e iluminat cu numeroase felinare. Există posibilitatea de relaxare la terase unde se pot servi delicioasele mâncăruri tradiționale. În centrul pieței există o fântână arteziană superbă, construită în anul 1869. Tot aici își are sediul Camera de Comerț și Industrie, ceea ce face ca locul să devină și mai interesant. În Piața Bursei se poate ajunge cu tramvaiul, accesul și staționarea automobilelor fiind interzisă, spre liniștea și încântarea turiștilor.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

UN CAREU

DEFINIȚII REZOLVAT

____________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL MUREȘ

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Dr. Szeleny Gusztav - emlek alapitvany (memoria fundației)

Dr. Balint Janios - IFJ FOK 2019

În data de 18 februarie 2020 Doctorul Janos Balint (născut 20 august 1983 la Odorheiul Secuiesc), din 2019 - conferențiar universitar, Universitatea Sapientia, Facultatea de Ştiinţe Tehnice şi Umaniste Târgu-Mureş, Catedra de Horticultură a fost distins cu medalia memorială Gusztáv Szelényi, în grad de tineret, cu ocazia celei de-a 66-a ediţii a Zilelor Ştiinţifice de Protecţia Plantelor, la Sala Mare a Academiei ungare de știinţă. Medalele comemorative sunt acordate anual de către consiliul de administraţie al fundației pentru tineri şi seniori cercetători. Onoarea a fost acordată de Fundația pentru memoria Dr. Gusztáv Szelényi, al cărei obiectiv este recompensarea oameniilor de ştiinţă, muzeologi și lectori universitari maghiari care au obținut rezultate semnificative în anumite domenii de protecție a plantelor.

Gusztáv Szelényi a fost un zoolog și entomolog maghiar care s-a născut la 5 septembrie 1904 și a deecdat la data de 14 octombrie 1982. În 1923, a fost admis la Universitatea din Budapesta, unde a studiat biologia și zoologia. A obținut o diplomă de profesor în 1927. În 1930, și-a obținut doctoratul la Universitatea István Tisza. În 1958, a fost ales președinte al Societății Maghiare de Entomologie pentru patru ani, și a obţinut titlul de doctor în ştiinţe biologice. S-a retras de la Institutul de Cercetare pentru Protecția Plantelor în 1968, dar a continuat să lucreze ca membru al personalului la Muzeul de Științe Naturale. În 1971, Universitatea Jozsef Attila i-a acordat titlul de profesor universitar. Pe parcursul carierei sale științifice, a fost participant și vorbitor la multe conferințe internaționale. Au fost publicate peste o sută de publicații științifice. Domeniile sale de cercetare au constat în trei teme majore în entomologie: dăunători ai culturilor furajere și oleaginoase (în principal lucernă și mac); păduchii de solzi de pomi fructiferi și sistematica și ecologia insectelor himenoptere.

A.S.A. - Târgu Mureș

Fotbal Club ASA Târgu Mureș, cunoscut sub numele de ASA Târgu Mureș, pe scurt ASA, este un club profesionist de fotbal din T\rgu Mureș, ce evoluează în prezent în Liga a IV-a. A fost fondat în 1962, apoi în august 1964 a fuzionat cu Mureșul Târgu Mureș, descendenta Voinței Târgu Mureș. Susținut financiar de Ministerul Apărării Naționale, ASA a fost considerat un club privilegiat al regimului comunist si un satelit neoficial al Stelei București. Ascensiunea a fost rapidă și în scurt timp, ASA devenind una dintre cele mai importante echipe din țară. După revolutia din 1989 militarii și-au început declinul iar în 2005, clubul a dat faliment. Intre 2008 si 2018, autoritățile locale au rebrenduit Transil Târgu Mureș în FCM Târgu Mureș, apoi ASA Târgu Mureș, dar noua entitate nu a avut continuitatea vechiului club. În vara anului 2021, ASA a fost reînființată, purtând marca originală a clubului istoric. Cea mai bună performanță a clubului a fost un loc 2 în Divizia A, la finalul sezonului 1974-1975. A participat de 3 ori în Cupa UEFA. Între 1962 și 1989, a jucat 20 de sezoane în Liga I și restul în Liga a II-a. La finalul sezonului 2001 – 2002 echipa a retrogradat în Liga a III-a pentru prima dată în istoria sa, și echipa s-a dizolvat, în 2005, din cauza problemelor financiare. Cel mai cunoscut jucător care a purtat tricoul roș-albasru a fost Laszlo Boloni, care a jucat 406 meciuri și a înscris 64 de goluri pentru ASA. În vara lui 2021, ASA Târgu Mureș a revenit în activitate, acum entitatea având brand-ul original sub administrarea sa. Într-o conferință de presă, clubul a anunțat că această entitate este singurul succesor legal al vechii ASA, înființată în 1962 și dizolvată în 2005. „Suntem clubul care continuă tradiția fotbalistică a vechii echipe de fotbal A.S. Armata Târgu Mureș. În 2005 clubul militar a fost desfiintat și sectiunea de fotbal din cadrul clubului militar a fost reorganizată ca club privat. A.S.Armata Târgu Mureș a fost o poveste frumoasă, şi nu doar una despre fotbal, ci şi despre armonia interetnică. I-au purtat tricoul şi mari fotbalişti români (câteva nume, alese aleatoriu: Bozeşan, Ciorceri, Mureşan, Ispir, Pâslaru sau Unchiaş), dar şi mulţi de origine maghiară (Boloni, Kanyaro, Hajnal, Czako, Varodi, Solyom, Both şi mulţi alţii) care, împreună, au format o Echipă. Din păcate, povestea ASA s-a încheiat. Pur şi simplu, epoca echipelor de fotbal ale Armatei, Miliţiei etc, s-a încheiat.

M.T.E.

M.T.E. (Munkás Testedző Egyesület) este cea mai veche asociație sportivă a membrilor sindicatului din metalurgia orașului Târgu Mureș. În noiembrie 1906, în vederea înființării asociației MTE, s-a constituit un comitet director format din: Dezső Bíró, Fülöp Grünhut, Árpád Frisch, Henrik Ripszám, Adolf Stelzer, Zsigmond Schubert și Rubin Zlocsover. Proiectul de constituire a asociației a fost aprobat de Ministerul de Interne abia în februarie 1908. Prima adunare generală a fost organizată în mai 1908, în timp ce prima oră de gimnastică avea deja loc pe 18 martie 1908. Până la sfârșitul anului, numărul membrilor asociației se apropia de cinci sute de persoane. Lipsa spațiilor adecvate a reprezentat o problemă serioasă pentru asociație. Lecțiile de gimnastică au avut loc în gimnaziul școlii elementare de pe strada Kazinczy. Nici natura, nici dimensiunea camerei nu erau potrivite pentru gimnastele adulte. La început, asociația avea doar secții de gimnastică și drumeții. Ulterior au fost create secțiile de atletism, lupte, handbal, schi și înot. Sportivii clubului au câștigat numeroase titluri de campion al Ungariei (17 – gimnastele și 29 – luptătorii). Câțiva dintre cei mai cunoscuți sportivi ai clubului au fost: Ripszám Henrik - maratonist, Jenő Németh - luptător, Ernő Porubszky - halterofil, György Boda - handbalist și Ferenc Pataki - gimnast.

Luduș - 600 ani - 1377 - 1977

Luduș (în trecut Ludoșul de Mureș; în limba maghiară - Marosludas, în traducere „Gâștele de pe Mureș”) este un oraș (anul 1960) din județul Mureș, care include și localitățile: Avrămești, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja și Roșiori, fiind situat în partea centrală a Podișului Transilvaniei (la 44 km de municipiul Târgu Mureș, pe ambele maluri ale râului Mureș, pe drumul național DN15 (Turda – Târgu Mureș). Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1333 sub numele Ludas. Alte denumiri ale localității, în timp, au fost: Lwdas – 1439, Ludos – 1750, Maros-Ludas – 1760, Maros-Ludos – 1854, Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș - 1920 și Luduș - 1928. În perioada interbelică a fost reședința plășii Luduș din județul Turda. Biserica Reformată este cea mai caracteristică clădire din oraș. Turnul bisericii se poate identifica chiar de la intrarea în oraș. Biserica construită în stil neoclasic încă din anul 1889. La recensământul din anul 2021 orașul număra 14757 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011) dintre care: români – 63,69%, maghiari – 18,87%, romi - 7,79% și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a orașului mureșan Luduș astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 63,695, reformați – 14,625, romano catolici – 4,25%, greco catolici – 2,11%, penticostali -1,9% și restul – nedeclarată sau alte religii.

Cupa 15 Mai - Sighișoara - Energy Arena - Superbet

Piesele de mai sus sunt niște medalii aparte realizate de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferite participanților și / sau câștigătorilor la competiția Cupa 15 Mai care are loc anual în municipiul Sighișoara, județul Mureș.

Competiția are loc pe terenul (arena Energy) situată pe Strada Nicolae Titulescu, nr.17 și constă în întreceri de fotbal, tenis cu piciorul și baschet.

Sighișoara (în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un municipiu situat în judeţul Mureş, România, care include și satele: Angofa, Rora, Aurel Vlaicu, Șoromiclea, Venchi, Viilor și Heitur. Undeva lângă Sighișoara se găsea cetatea dacică Sandava, iar mai târziu o fortificație puternic întărită la Podmoale constituia Castrum Stenarum (sau Capistenarum) unde au fost descoperite cărămizi cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina, 26 de monede romane emise între 108 - 248, opaițe romane, inele de aur cu filigran, etc. Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Kraus (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). La recensământul din anul 2021 municipiul Sigișoara număra 23927 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 28102 locuitori) dintre care: 65,69% - români, 12,57% - maghiari, 2,93% - romi și restul – necunoscută sau alte etnii. Componența confesională a municipiului Sighișoara astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 62,675, romano catolici – 4,09%, unitarieini – 2,51% și restul – nedeclarată sau alte religii. Populația localității a evoluat astfel:

anul 1910 - din totalul populației de 11.587 de locuitori, 5.486 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari și 383 erau de alte naționalități.
anul 1930 - număra 13.033 locuitori, dintre care 5.236 germani, 4.366 români, 2.896 maghiari, 356 țigani, 146 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 5.034 luterani, 4.425 ortodocși, 1.195 reformați, 1.320 romano-catolici, 581 unitarieni, 257 greco-catolici, 161 mozaici ș.a.
anul 1948 - din totalul populației de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, și 560 de alte naționalități.
anul 1992 - din totalul populației de 34.537 de locuitori, 25.387 erau români, 1.327 germani, 6.948 maghiari, și 853 de alte naționalități.

Cele mai importante acțiuni culturale care au loc anual aici sunt:

festivalul medieval - ultimul sfârșit de săptămână al lunii iulie
festival de muzică blues - în luna februarie
festival de film - luna iunie
festivalul Academia Sighișoara - luna august
festivalul ProEtnica – luna
festivalul de muzică electronică - sfârșitul lunii - in incinta fostei fabrici de sticlărie.
festivalul de fanfară - septembrie

Principalele monumente istorice ale orașului sunt:

cetatea Sighișoara
turnul ce ceas
clădirea Primăriei
hotelul Central Park
Casa cu cerb
casa Vlad Dracul
Casa Nikos Beloianis
fostul sanatoriu
fostul cazinou maghiar

Personalități care s-au născut sau au trăit vremelnic aici sunt:

Anca Petrescu – arhitect - 1949 - 2013
Adrian Ivanițchi – cantautor folkist – n. 1947
Miron Mitrea – politician – n. 1956
Herman Oberth – inventator – 1894 – 1989
Vlad Țepeș - domnitor al Țării Românești - 1431 – 1476
Eugenia Vodă –critic de film – n. 1959
Radu Voina – jucător și antrenor de handbal – n.1950

Sus am postat stema şi o fotografie cu Primăria din Sighişoara.

Set 3 medalii - Cupa Ronin - Târgu Mureș

Piesele de mai sus sunt niște medalii aparte realizate de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferite participanților și / sau căștigătorilor la competiția de arte marțiale (Jiu Jitsu) Cupa Ronin, care are loc anual, începând cu anul 2022, în Sala Polivalentă din municipiul Târgu Mureș. La competiția din anul 2023 au participat 580 sportivi de la 21 cluburi sportive din țară.

Jujutsu, de asemenea jujitsu, jiu-jitsu sau jiu jitsu este o artă marțială japoneză. Tehnicile utilizate in Jujutsu conțin în principal proiectări ale adversarului la podea, imobilizări, strangulări, și, un mare număr de tehnici articulare. Varietatea mare de tehnici și folosirea eficientă a biomecanicii corpului în acestea, fac din Jujutsu o metodă de autoapărare foarte eficientă. Creat în Japonia, jiu-jitsu este un sistem de luptă de apărare fără a folosi arme sau vreun alt obiect, ci numai mijloace corporale, care are ca scop trântirea adversarului la pământ și imobilizarea lui. Pentru aceasta unul din luptători folosește împotriva celuilalt apucări, lovituri, torsionări și întinderi ale ligamentelor, care îi provoacă dureri de o intensitate excesivă și insuportabilă. În traducere directă din limba japoneză, jiu-jitsu înseamnă „arta supleței”. Originea acestei „arte“ se pierde în negura vremurilor și este legată de o legendă. Se spune că un medic a constatat că în timpul unei furtuni, crengile groase ale copacilor se rupeau din cauza forței vântului, pe când ramurile subțiri se îndoiau, cedau acestei forțe și datorită elasticității lor reveneau la forma inițială. De aici s-a cristalizat principiul unei lupte la baza căreia să nu stea forța brută ci elasticitatea.

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și drapelul orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice și istorice inconfundabile târg-mureșene.

Catedrala ortodoxă

Primăria

Prefectura

Palatul Culturii

Muzeul regional

Biserica evanghelică

Casa Banyai - Piața Trandafirilor

Palatul Episcopal

Cetatea medievală

Casa Vlad Dracul

Biserica reformată

Sinagoga

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la N-E spre S-V. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin și Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure și Ungheni precum și 89 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală precum și harta județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente istorice și arhitectonice reprezentative pentru județ dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.