Epaminonda's Blog.....: APOSTAG

Mai jos admiri ți alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea maghiară APOSTAG, județul BACS-

KISCUM, din vremuri diferite și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Strada Lajos Kossuth

Gara

Sinagoga

Piața

O intrare în localitate

Biserica evanghelică

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN CITAT CELEBRU

COMENTAT DE AMICUL

CONSTANTIN BIDULESCU

DIN PLOIEȘTI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Mihai Eminescu - 1850 - 1889

160 ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești

S.N.R. (Societatea Numismatică Română)

G.C.M.I. - M.E. - 15 ianuarie 2010

(Grupul colecționarilor de medalii și insigne - Mihai Eminescu)

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 la Ipotești în județul Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din data de 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. La data de 28 octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Dedesubt prezint câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el;

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României.
Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.
Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică
De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare… Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.

Insigna de magistrat - Lex

Din categoria magistraților fac parte procurorii și judecătorii, care judecă dosarele unor fapte ilegale comise de către cetățeni. Procurorul are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea. El decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului în proces. Judecătorul este un funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri.

Jetonul - 1 Big Mac 2008 - 2018

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus face parte dintr-o serie spectaculoasă dar limitată la cinci modele de jetoane – lansate şi utilizate în a doua parte a anului 2018 – cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la crearea primului Big Mac şi introducerea acestuia în meniu de către compania McDonald’s, în anul 1968. În pofida mesajului publicitar „O MONEDĂ UNICĂ ÎN LUME PENTRU IUBITORII DE BIG MAC”, au fost în fapt cinci modele aniversare diferite, câte unul pentru fiecare deceniu, începând cu anul 1968. Toate cele 6,2 milioane jetoane au fost realizate integral în Statele Unite ale Americii (la monetăria Osborne Coinage din Cincinnati – Ohio), fiind distribuite consumatorilor în reţeaua de restaurante McDonald’s din peste 50 de ţări, pe 2 august 2018. În România, au fost oferite un număr total de 14600 bucăţi (câte 2920 bucăţi din fiecare model), astfel: prin intermediul mediului online în urma unor concursuri, în perioada 31 iulie – 2 august 2018 (500 bucăţi), gratuit tuturor clienţilor care se prezentau într-una din cele şapte locaţii diferite (Cluj, Constanţa şi alte cinci în Bucureşti,) pe 2 august 2018 (8000 bucăţi), iar restul, începând tot cu 2 august 2018, tuturor clienţilor care achiziţionau un Meniu Big Mac, mediu sau mare (fiecare restaurant a primit câte 50 de bucăţi, acestea fiind atribuite în limita stocului repartizat). Începând cu 3 august 2018 şi până la 31 decembrie 2018, jetonul a putut fi folosit numai în schimbul unui Big Mac, în restaurantele McDonald’s din România (sau din ţările participante la campanie). Jetonul nu avea „valoare în numerar”, se putea utiliza o singură dată şi nu se putea cumula cu alte oferte, discounturi sau cupoane. Aversul jetoanelor este identic pentru toate cele cinci modele „MacCoin”, însă reversul este diferit, având în jurul unui Big Mac stilizat figuri grafice aparte, considerate reprezentative celor cinci decenii de călătorie pe întreg mapamondul a Big Mac: 1968-1978; 1978-1988; 1988-1998; 1998-2008; 2008-2018. În centrul aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat numărul 50 (semicentenarul producerii primului Big Mac din lume), deasupra înscrisul 1 BIG MAC și dedesubt înscrisul “MINTED IN USA” (emis în SUA). Pe exteriorul cercului liniar continuu este aplicat înscrisul: “• VALID THRU • VALIDO DURANTE • VALIDO EM • BERLAKU SAMPAI • VALABLE EN • 2018” (Valabil în 2018, în mai multe limbi). Pe reves, în interiorul unui cerc continuu, este redat stilizat un Big Mac, înconjurat de diferite figuri grafice (reprezentative fiecărui deceniu în parte), iar în exergă, pe o eşarfă, este înscris deceniul respectiv. Jetonul este confecționat din alamă, este rotund și are diametrul de 32 milimetri.

Insigna - Comisia regală română de control

și recepție care de luptă - Plzen 1938

Încerc să prezint mai jos câteva detalii ale înființării armei tancuri în țara noastră. În primul război mondial și perioada de după el s-a cristalizat ideea iniţierii unui program de înzestrare cu tancuri/care de luptă a armatei române, ca parte a unui plan mult mai vast de salvgardare a unităţii naţionale, pentru care îşi jertfiseră viaţa, sănătatea sau au murit sute de mii de români. Programul iniţial de introducere a armatei tancurilor în România, poate fi privit la două nivele, din două perspective. Este vorba de problema înfiinţării unei instituţii de învăţământ militar specifice şi a primelor unităţi militare, fiecare din cele două chestiuni implicând atât o latură internă, cât şi una internaţională, ţinând de raporturile cu marea aliată din timpul războiului, Republica Franceză. În aprilie 1919 a fost emis Decretul Regal nr. 1527 prin care era consfinţită înfiinţarea Şcolii de Care de Asalt, în localitatea Mihai Bravu, la conducerea căreia era numit colonelul Pandele Predescu, atunci în vârstă de 41 ani. Ca material de instrucție s-a folosit tehnica și efectivele Companiei 303 Care de Asalt, incluzând 6 ofiţeri, în frunte cu căpitanul comandant, 108 trupă, 19 care de luptă şi 12 automobile.

Data de 21 iulie 1919 a consemnat începutul primului ciclu de instrucţie (21 iulie-10 septembrie 1919), în cadrul primei şcoli româneşti destinate tanchiştilor. Personalul instruit la Mihai Bravu: 16 ofiţeri, 2 reangajaţi, 5 maiştri militari şi 4 şoferi37, a fost complet instruit în domeniile specifice armatei tancuri. În ceea ce priveşte prima unitate românească de tancuri, Batalionul 1 Care de Luptă, acesta a fost înfiinţat, în mod oficial, la 1 august 1919, având acelaşi sediu şi acelaşi comandant ca şi Şcoala de Care de Asalt şi fiind plasată în subordinea Direcţiei a 3-a Artilerie. Data de 10 mai 1920 a consemnat şi prima defilare a tancurilor pe bulevardele importante ale Bucureştilor moment în care situaţia politico-militară de la graniţe tindea tot mai mult să se limpezească în favoarea aspiraţiilor naţionale româneşti. Peste o săptămână, mai precis la 18 mai 1920, a avut loc solemnitatea depunerii jurământului de către soldaţii Batalionului de Care de Luptă. Anii 1936-1937 au consemnat achiziţionarea de tancuri din Cehoslovacia, de la fabrica din Plzen, detaliile acestei operaţiuni fiind, în general, cunoscute în istoriografia românească de specialitate. În anul 1936 au fost comandate din Republica Cehoslovacă un număr de 35 de tancuri R1 Č.K.D. şi 126 care de luptă R2 Škoda194. Conform unui document militar românesc, din august 1936, caracteristicile principale ale tancului R2 Škoda erau greutatea de 10,35 tone, dimensiunile de 5,2, respectiv 2,32 metri, blindajul cementat şi 125 cai putere. Echipajul era alcătuit din 3 oameni (conductor, tunar, telegrafist), iar viteza maximă de deplasare era de 35 km/h195. Tancurile Č.K.D. erau mult mai uşoare, greutatea lor nedepăşind 4 tone, fapt compensat parţial printr-o viteză de deplasare superioară – 45 km/h. Livrările de tancuri din Cehoslovacia au debutat în mai 1937, însă disfuncţionalităţile nu au întârziat să apară, din cele mai diverse cauze, începând cu inadecvarea iniţială a carelor de luptă la specificul fizico-geografic al României şi terminând cu agravarea situaţiei statului cehoslovac, până la disoluţia acestuia, în intervalul 28.09.1938 - 17.03.1939. Se deduce că insigna de mai sus era purtată la vedere de membrii comisie regale românești de recepție a tancurilor produse la uzina din Plzen – Cehoslovacia.

Insigna - Cupa UTC '83 (patinaj)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român.

Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Patinajul incepe sa fie practicat in tara noastra din a doua jumatate a secolului XIX-lea. La 17 februarie 1874 membrii "Asociatiei de patinaj" din Cluj au participat la primul concurs public. La 1 decembrie 1912, anul infiintarii "Federatiei Societatilor Sportive din Romania", a fost infiintata si o "Comisie a sporturilor de iarna". Anul 1922 marcheaza organizarea in Bucuresti a primului concurs a "Cercului atletic bucurestean", si infiintarea primei "Comsii de patinaj" care a fost de fapt prima Federatie. In anul1923 a fost organizat un "bal mascat pe gheata", patinajul fiin practicat in localitatile: Sibiu, Targu Mures, Cluj, Arad, Lupeni si Petrosani. In anul 1925, Clujul devine centrul de activitate al patinajului. In anul

1927 "Comisia sporturilor de iarna" se transforma in "Comisia pentru sporturile pe gheata", iar in 1931 in "Federatia sporturilor de iarna".

Distincția școlară - Mențiune

Produsul medalistic de mai sus este o distincție – premiu acordată elevilor silitori la învățătură. Această distincție se acorda în perioada regalistă și prin ea se urmărea și cultivarea sentimentului patriotic la elevi. Pe insignă, la loc de cinste, este postată coroana regală, și aceasta se conferea și purta însoțită de o panglică tricoloră.

_____________ooOoo_________________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMIII