Epaminonda's Blog.....: GLUCHOLAZY

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză GLUCHOLAZY, denumire

germană ZIEGENHALS sau BAD ZIEGENHALS, voievodatul

OPOLE, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale

ilustrate, un timbru judiciar, o insignă și o monedă locale.

Podul Andrzeja

Piața

Gara

Biserica evanghelică

Catedrala

Turnul

Restaurantul Waldesruh

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Timbru judiciar local

Insignă locală

Monedă locală

xxx

DE LUAT AMINTE!

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

___________xxx___________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Expoziția republicană de filatelie tematică

cu participare internațională EFIMAR '80 - Constanța

A.F.R. - (Asociația filatelică română)

Gruparea de filatelie tematică marină - Constanța

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea marinei române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944, iar cel de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasă A, construită din metal, dotat atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel, a fost lansat în 22 septembrie 1938 la ora 15.48 şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă-şcoală. La data de 17 mai 1939 a sosit în ţară şi a intrat în serviciul Marinei Militare nava-şcoală „Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii 1938 – 1939 la Şantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania. Nava a fost botezată „Mircea” ca şi înaintaşul său „Bricul Mircea”, purtând numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Ţării Româneşti până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. După reparaţiile capitale şi modernizările făcute în anul 1966 - la acelaşi şantier naval unde a fost construită - şi între anii 1994 – 2002, la Şantierul Naval Brăila, a devenit nava cea mai modernă dintre „surorile” ei („Eagle”- SUA, „Gorch Fock” - Germania, „Tovarișci” – Ucraina şi „Sagres (III)” – Portugalia.

Casino de Constanța 1922

Casino de Constanța 100

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Cazinoul din Constanța este o clădire istorică, simbol al orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Edificiul este situat pe faleza orașului, cartierul Peninsulei, bulevardul Regina Elisabeta. Pe locul actualului cazinou între anii 1880 – 1902 a existat o cazină – construcție din lemn pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turiști. Inițial, planurile cazinoului sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel Renard, care renunță la specificul stilului românesc, în favoarea unui stil Art Nouveau, sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii. La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane, care din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, din cauza complectei asimetrii și amestecului babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”. Cazinoul cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de lectură, pentru ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu drapele și destul de spațios a devenit locul de întalnire al tuturor. În iarna anului 1891, o furtună a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892. La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitați să se deplaseze la Constanța, într-o comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat printr-un important document care conține opiniile documentate și bine susținute ale unor personalități de real prestigiu. Observațiile privesc adăugarea de spații: o sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, restaurant care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre. În anul 1916 cazinoul a fost transformat în spital militar. A fost bombardat de aviația germană, acoperișul și planșeul de beton armat din partea de sud a clădirii fiind distruse. În următorii doi ani, în urma ocupării teritoriului dobrogean de trupele germano-bulgare, clădirea a fost devastată. A fost refăcut abia îna nul 1928, redevenind locul preferat al marinarilor străini care veneau în port. La începutul celui de-al doilea război mondial , Cazinoul a fost bombardat din nou și avariat serios. După război trupele sovietice care aa ocupat zona peninsulară a Constanței au devalizat clădirea. După anul 1950 comuniștii au desființat cazinoul și au făcut un restaurant scump la parter și cinematograf la etaj. Cazinoul a fost restaurat și în anul 1986 de către un colectiv de artiști plastici alcătuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate restaurări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii. Lucrările au durat un an de zile. În prezent Cazinoul din Constanța este în paragină; pentru a evita accidentele și jaful, accesul în interior este interzis.

Hotel Felix - Eforie Nord - România

Hotelul Felix din stațiunea Eforie Nord este clasificat la categoria de 3 stele și este situat pe Bulevardul Tudor Vladimirescu. Acest hotel relaxant, situat pe o stradă mărginită de arbori, într-un complex de vacanță, se află la 10 minute de mers pe jos de animata Plajă Eforie Nord și la 11 minute de mers de gara din Eforie Nord. Este un hotel cu funcționare sezonieră situat vizavi de hotel Europa si la circa 100 m de plaja Belona. Hotelul Felix a fost complet renovat in 2008, oferind cazare in camere moderne si confortabile, fiind o locatie atractiva si accesibila. Camerele simple oferă acces la internet, televizoare și minifrigidere. Hotelul are 299 camere dispuse pe parter plus 4 etaje, din care 279 camere duble matrimoniale/twin si 20 apartamente cu un dormitor, restaurant, bar, gradina de vara, receptie, spatiu de joaca pentru copii, sala de conferinte dotata pentru a asigura orice eveniment de succes, spalatorie (contra cost), piscina exterioara proprie cu sezlonguri in limita locurilor disponibile, parcare in limita locurilor disponibile. Camerele sunt dotate baie proprie cu cabina de dus, mobilier nou si dotari moderne, TV, frigider, aer conditionat. Se asigura apa calda permanent prin centrala termica proprie. O parte din camere au balcon.Apartamentele sunt alcatuite dintr-o zona de living cu canapea si fotolii, dormitor cu pat matrimonial si baie proprie cu cada. Livingul si dormitorul sunt conectate printr-o zona deschisa. Celelalte dotari sunt similare cu cele din camerele duble. Camerele permit instalarea patului suplimentar. Copiii cu vârsta de până la 11 ani inclusiv beneficiază de cazare gratuită în cameră cu un adult. Locația include și un loc de joacă. Masa se poate servi la restaurantul propriu Perla Marii mai exact la circa 10 metri de Hotel Felix. Micul dejun se serveste in sistem bufet suedez si pranzul si cina in sistem autoservire cu card valoric.Hotelul asigură următoarele servicii gratuite: TV, frigider, informatii turistice, pastrarea obiectelor de valoare, trezirea turistilor la cerere, primirea si transmiterea mesajelor si corespondentei pentru turisti, informatii privind orarul mijloacelor de transport ;i servicii cu plată: servicii spalatorie, parcare auto, telefon, taxa de statiune se achita la receptia hotelului. Prin amplasamentul pe care hotelul il are, se pot desfasura diverse activitati:

plaja se afla la cca 5-6 minute de mers pe jos.
terasele, gradinile, parcul de distractii, teatrul de vara etc se afla la cca 4-6 minute de mers pe jos.
se poate ajunge usor (cca 2-3 minute) la baile reci cu namol.
se poate îmbina turismul recreativ cu cel balnear.
in 2-3 minute se ajunge la baza de tratament balnear Traian.

Insigna - Fruntaș în cultura porumbului - Regiunea Dobrogea 1963

Dezvoltarea agriculturii, ca ramură a economiei naționale, a fost unul dintre obiective principale ale regimului comunist din România. Se instituiseră fel de fel de concursuri și fel de fel de titluri, ordine, medalii, decorații, distincții și insigne pentru a-i mobiliza pe cetățeni în obținerea de producții din ce în ce mai mari în toate sectoarele agriculturii. S-a ajuns până acolo încât se raportau cifre false de realizare a planurilor în toate sectoarele agriculturii.

Am ilustrat această insignă cu o imagine sugestivă din agricultura perioadei de început a comunismului în România.

Deasupra am postat sloganul comunist "Citiți și răspândiți revista Agricultura socialistă!" aplicat pe capacul unei cutii de chibrituri.

Centrul regional pentru tineri capabili de performanță - Constanța

Centrele regionale pentru tineri capabili de performanță s-au înființat prin Ordinul MEC nr 3771 / 08.05.2001 sunt centre de excelență, instituții cu personalitate juridică, ce și-au asumat misiunea de a asigura tinerilor cu abilităţi speciale o pregătire deosebită, bine focalizată pe aptitudinile şi nevoile lor de instruire, de a promova metodologii şi instrumente pentru depistarea valorilor autentice şi stimularea creativităţii specifice. Aici își dau întâlnire cei mai buni profesori și elevi în diverse specialități: limbă română și alte limbi, istorie, geografie, filozofie, matematică, șah, fizică, chimie, biologie, informatică, astronomie și astrofizică.

Viceamiral Vasile Urseanu 1848 - 1926

125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României 1896 - 2021

Cea mai complexă structură a Forțelor Navale Române a împlinit 125 de ani de la înființare. Comandamentul Flotei din Constanța aniversează 125 de ani de la înființarea primei structuri a Forțelor Navale Române cu atribuțiuni în planificarea, organizarea și conducerea apărării litoralului maritim al României, în cooperare cu alte unități terestre și aeriene. Cu același prilej, Monetăria Statului a lansat o ediție limitată a medaliei aniversare „125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României”. Emisiunea medalistică face parte din programul național al Monetăriei Statului pentru anul 2021 și constituie un izvor istoric prețios pentru contemporani și pentru generațiile viitoare. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziția, având următoarele caracteristici tehnice:

material – argint, puritate – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 147 grame, calitate – clasică, tiraj – 40 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 960 lei
material – aliaj cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – clasică, tiraj – 60 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 383 lei

Comandamentul Flotei continuă tradițiile Diviziei de Mare, o structură al cărei act de naștere a fost semnat de către Regele Carol I, la data de 26 februarie 1896. La înființare, Divizia de Mare avea reședința la Constanța, era alcătuită din cinci nave (crucișătorul ,,Elisabeta”, bricul „Mircea”, canoniera ,,Grivița” și torpiloarele ,,Sborul”, ,,Smeul” și ,,Năluca”), iar primul ei comandant a fost numit viceamiralul Vasile Urseanu. Actualul comandament al flotei militare maritime a României are în subordine o flotilă de fregate, trei divizioane de nave de luptă, un grup de elicoptere, un divizion de rachete de coastă și un divizion de nave sprijin logistic, cu care este în măsură să desfășoare acțiuni militare, pe timp de pace sau în caz de agresiune armată, în zona definită de apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă ale României. Sediul comandamnetului Statului Major al Forțelor Navale (fostul comandament al Diviziei de mare) este situat în municipiul Constanța, pe strada Remus Oprean, nr.13. Sediul S.M.F.N., cunoscut și sub denumirile Comandamentul Marinei Militare, Sediul Amiralității sau Comandamentul Flotei este unul dintre multele monumente istorice ale orașului. Impozanta clădire a fost construită de compania engleză “Danube and Black Sea Railway”, condusă de John Trevor Barkley, companie care a construit și linia ferată Constanța – Cernavodă (1858 - 1860). Construcția s-a realizat după planurile arhitectului roman Alexandru Hristea Orăscu, între anii 1879 – 1881, în stil neoclasic, cu frontoane, capiteluri și statui decorative. Clădirea a fost folosită vreme îndelungată ca hotel, inițial denumit “Terminus” și apoi “Carol”. Prima denumire se datorează faptului era capătul liniei ferate care ducea “La vii”, plaja orașului de la sfârșitul secolului trecut. După primul război mondial, imobilul a fost preluat de Liga navală “Yacht Club”, apoi de Cercul Militar, iar între anii 1925 – 1927 devine cămin ofițeresc. În anul 1958 este clădirea devine sediul unor întreprinderi locale și din anul 1978 sediul Comandamentului Marinei Militare. Între anii 1924 – 1927 clădirea este supraetajată, iar între anii 1982 – 1983 se restaurează, păstrându-se stilul neoclasic. În anul 2015 clădirea a intrat într-un nou și amplu proces de renovare-consolidare, care trebuia să se termine până în anul 2017. Ce va ieși? Vom vedea. Astăzi Statul major al forțelor navale (S.M.F.N.) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în municipiul Constanța, care asigură conducerea tuturor unităților militare românești care desfășoară operațiuni militare pe pe Marea Neagră sau pe Dunăre. Având în vedere că litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de 245 kilometri și 38% din lungimea totală a Dunării (de 1075 kilometri) udă teritoriul românesc, cu 236 de kilometri pe amble maluri, dimensiunea istorică a Forţelor Navale şi a biruinţelor lor izvorăşte pe aceste meleaguri din vremuri străvechi.Cu inspirație și cu finețe, arcul peste timp, prezentat pe fațetele medaliei aniversare din anul 1896 până în anul 2021, este stilizat de către creatorul acesteia într-o schemă ce îmbină trei elemente importante ale evoluției celei mai complexe structuri a Forțelor Navale Române, îmbrățișate de valurile înspumate ale mării. Punctul de pornire este dat de bustul viceamiralului Vasile Urseanu, primul comandant al Diviziei de Mare în anul 1896, care, după trecerea sa în rezervă, în anul 1900, a militat pentru înființarea Societății Astronomice Române și a contribuit la ridicarea Observatorului Astronomic Popular, în anul 1910, astăzi denumit Observatorul Astronomic al Municipiului București „Amiral Vasile Urseanu”. Cel de-al doilea element prezentat este crucișătorul „Elisabeta”, cea mai modernă navă de război din Marea Neagră, pe care România a avut-o la cumpăna secolelor XIX-XX, iar cel de-al treilea simbol introdus de autor pe medalia aniversară este sediul oficial al Comandamentului Flotei, o clădire bine-cunoscută contemporanilor noștri și, totodată, prima construcție impozantă înălțată la Constanța, în perioada 1879-1881, după revenirea Dobrogei la Patria-Mamă. După aderarea României la NATO, navele din compunerea Comandamentului Flotei au participat la numeroase misiuni în teatrele de operații maritime, împreună cu forțele navale aliate. Astfel, în perioada 2005-2011 și în anul 2013, anual, Comandamentul Flotei a asigurat participarea la Operația NATO „Active Endeavour” din Marea Mediterană (OAE) cu o fregată, având un echipaj alcătuit din 205 militari. OAE a fost o operație de apărare colectivă, bazată pe articolul 5 al Tratatului Alianței Nord-Atlantice, cu scopul combaterii terorismului, al detectării și prevenirii acțiunilor teroriste în Marea Mediterană. Prima misiune reală de luptă executată de o navă militară românească după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost înregistrată în perioada martie-octombrie 2011, când fregata „Regele Ferdinand” a participat la Operația NATO „Unifield Protector” în Marea Mediterană, o operație instituită de NATO, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1973/23 martie 2011, pentru impunerea embargoului asupra armelor împotriva Libiei. În timpul acestei misiuni, echipajul fregatei a salvat aproximativ 150 de persoane aflate în dificultate la bordul unei ambarcațiuni civile în Marea Mediterana. Ambarcațiunea de mici dimensiuni avea la bord emigranți africani, dintre care 10 erau femei și 15 copii, și se afla în derivă, la aproximativ 100 mile marine nord de Tripoli, Libia, având motorul defect. Pentru misiune, fregata a avut un echipaj alcătuit din 205 militari și a fost comandată de comandorul Mihai Panait. altă pagină importantă consemnată în istoria recentă a Comandamentului Flotei a fost participarea unei nave militare românești, în anul 2012, la Operația UE „Atalanta, o operație a Uniunii Europene de luptă împotriva pirateriei navale, desfășurată în Oceanul Indian și Golful Aden. În timpul acestei misiuni de luptă, fregata „Regele Ferdinand” a realizat mai multe acțiuni, în premieră, pentru Armata României și pentru Forțele Navale Române: participarea la o operație de luptă cu elicopter Puma Naval ambarcat (zboruri de noapte deasupra oceanului; evacuare medicală reală de la bord, de la o distanță de aproximativ 400 km de țărmul african; distrugerea unei ambarcațiuni suspecte de acte de piraterie navală cu sistemul de armament de la bordul elicopterului); tranzitul Canalului Suez; trecerea Ecuatorului și desfășurarea de misiuni reale în Emisfera Sudică; escale în porturi din Tanzania, Djibouti și Insulele Seychelles, în care au fost desfășurate acțiuni de diplomație navală. Fregata a avut un echipaj alcătuit din 240 militari și a fost comandată de comandorul Mihai PANAIT. Comandamentul Flotei a pus la dispoziția Alianței Nord-Atlantice, începând cu anul 2017, câte o fregată pentru a desfășura misiuni în cadrul Operației NATO „Sea Guardian” din Marea Mediterană, pentru monitorizarea traficului naval și pentru descurajarea acțiunilor ilegale pe flancul sudic al NATO. Conform rezoluțiilor adoptate la summit-urile NATO din perioada 2016-2020, România a participat în anii 2017, 2018 și 2019 cu fregata „Regele Ferdinand”, iar în anul 2020 cu fregata „Regina Maria”.După degradarea situației de securitate din Marea Neagră, ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, în anul 2014, Forțele Navale Române și Alianța Nord-Atlantică și-au concentrat efortul pe asigurarea unei prezențe navale întărite în bazinul pontic. Astfel, NATO a planificat desfășurarea unor misiuni în Marea Neagră, la care au luat parte cele două grupări navale permanente ale Alianței, în care au fost integrate și nave militare românești. Concomitent, navele și forțele din subordinea Comandamentului Flotei au participat la numeroase exerciții naționale și multinaționale anuale, dintre care menționăm doar Exercițiul „Sea Sheild” și Exercițiul „Poseidon”, unele dintre cele mai mari activități de instruire din Marea Neagră, organizate de către Forțele Navale Române. Ca o recunoaștere a profesionalismului a militarilor din Forțele Navale Române, precum și a calității sistemului militar românesc de pregătire profesională și de instruire, în anul 2020, o navă din subordinea Comandamentului Flotei (puitorul de mine și plase „Viceamiral Constantin Bălescu”) a deținut pentru prima dată conducerea unei grupări navale permanente a NATO, iar la bordul acesteia, alături de echipajul românesc, atât comandantul grupării navale, cât și majoritatea ofițerilor din statul major al grupării, au fost militari români.

Vasile Urseanu a fost un amiral român, care s-a născut la data de 9 ianuarie 1948 în București și a decedat în anul 1926 la București. El a fost primul comandant al Diviziei de mare și fondatorul Observatorul astronomic din București, ce îi poartă numele. A studiat la Liceul Sfântul Sava din București și apoi la Școala de ofițeri de infanterie București pe care a absolvit-o în anul 1868 cu gradul de sublocotenent fiind repartizat în Corpul Flotilei. În anul 1872 a fost trimis la Școala Navală din Brest (Franța), unde a fost îmbarcat pe nava-școală „Borde”, remarcându-se prin aptitudinile și activitatea sa. După declanșarea Războiului pentru Independență din 1877, flotila română a primit misiunea de acoperire strategică a Dunării și s-au înființat bateriile de coastă de la Calafat care, prin Ordinul nr. 4161 al Ministerului de Război, au fost încadrate cu ofițeri din Corpul Flotilei, printre care s-a numărat și cpt. Vasile Urseanu. El a fost numit pe rând la comanda bateriilor „Elisabeta” și „Mircea”, primind apoi misiunea de a instala Bateria de artilerie nr. 6 "Renașterea" din regiunea Calafat, destinată să oprească debarcarea turcilor pe malul românesc și a atacat bateriile otomane din Vidin la 14 iunie 1877. Pentru faptele sale din timpul diferitelor acțiuni de luptă la care a participat, Vasile Urseanu a fost decorat cu Ordinul „Steaua României de Război”, Crucea „Trecerea Dunării”, Medalia „Apărătorii Independenței” și Medalia Comemorativă Rusă. După terminarea războiului, în anul 1881, maiorul Urseanu a primit o importantă însărcinare în vederea constituirii unei marine puternice de la Dunăre și Mare. El s-a deplasat în Anglia pentru a supraveghea lucrările de construcție a unor nave de război comandate de către guvernul român la Șantierul naval „Thames Iron Works” din Londra, printre care și celebrul bric „Mircea” (prima navă-școală românească) al cărui comandant a fost începând din anul 1883. El a comandat bricul „Mircea” într-un voiaj de instrucție executat în vara anului 1883 pe țărmurile Mării Negre și apoi în Turcia și Grecia. După sosirea din călătorie, a fost decorat cu Ordinul turc „Medgidia”, în grad de comandor cu placă și Semnul onorific pentru 18 ani de serviciu. În anul 1886, după intrarea în vigoare a Legii de organizare a Flotilei, lt. col. Vasile Urseanu a fost numit în funcția de comandant al Inspectoratului Navigației și Porturilor, corp subordonat comandantului flotilei, îndeplinind această însărcinare până în anul 1888. A fost înaintat la gradul de colonel la 24 aprilie 1887. În această calitate, el s-a ocupat de organizarea marinei civile, fiind decorat cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1888). În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcând astfel cea mai lungă călătorie efectuată de către o navă de război română în acele timpuri. Aflat în trecere la Istanbul, col. Urseanu a fost decorat de către sultanul Abdul Hamid al II-lea cu Ordinul "Osmanie" în grad de mare ofițer. Revenit în România, i s-a conferit și distincția "Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu".La 1 martie 1896, a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare. La data de 1 aprilie 1898, Vasile Urseanu a fost numit în funcția de Inspector General al Porturilor, fiind înaintat la 10 mai 1898 la gradul de general de brigadă (echivalat ulterior cu cel de contra-amiral). În această funcție, el a avut un rol important în organizarea căpităniilor de porturi și a elaborat un proiect de regulament al porturilor. A demisionat din această funcție după doi ani, din propria voință, fără a exista vreun motiv determinat de cauze oficiale, trecând în cadrele rezervei. După începerea celui de al doilea război balcanic, a fost înaintat la 10 mai 1913 la gradul de viceamiral și mobilizat pe lângă Marele Cartier General, fiind decorat pentru participarea la aceasta campanie militară cu medalia “Avântul Țării”. La data de 1 septembrie 1919 viceamiralul în rezervă Vasile Urseanu se retrage definitiv din armată, iar după șapte ani, în anul 1926, a încetat din viață. În afară de activitatea de marinar, amiralul Vasile Urseanu și-a dezvoltat încă de pe băncile școlii o pasiune pentru studiul astronomiei. După trecerea sa în rezervă, el și-a ocupat timpul cu studiul aștrilor. După înființarea Societății Astronomice Române, amiralul Vasile Urseanu a fost ales la 27 ianuarie 1908, în funcția de primul președinte al acesteia. Printre hotărârile adoptate atunci s-a numărat și construirea unui observator astronomic al societății. Cea mai mare realizare a sa ca președinte al Societății Astronomice Române, a fost construirea prin eforturi financiare proprii, în anul 1910, a unei clădiri în București pe Bd. Colței (actualul bulevard Lascăr Catargiu), clădire în formă de navă care în locul cel mai înalt - destinat, în cazul navelor, punctului de observație - avea instalată o cupola astronomică de 5 metri și care adăpostea o excelentă lunetă Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura ecuatorială și sistem de orologerie mecanică: acesta este actualul Observator Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București, singurul observator astronomic din trecut destinat publicului. La șapte ani de la decesul său, în anul 1933, soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici funcționează Observatorul Astronomic Vasile Urseanu al Municipiului București.

Crucișătorul Elisabeta a fost nava amiral a Flotei Militare Române între anii 1888 - 1918. Nava fost numită după prima regină a României, Elisabeta. Cu acest crucișător, Grigore Antipa a participat timp de nouă luni, în anul 1893, la o expediție științifică internațională în jurul Mării Negre, nava fiind pusă la dispoziția sa la ordinul regelui Carol I. Crucișătorul a fost construit în anul 1888 la Șantierul Naval „Armstrong, Mitchell & Co. Ltd” din Newcastle Upon Tyne și a intrat în serviciul Marinei Militare Române la 5 noiembrie 1888. Nava avea următoarele caracteristici tehnice:

lungimea totală de 73,150 metri,
pescaj mediu de 3,683 metri pentru un deplasament de 1330 de tone,
grosimea blindajului între 88 mm și 25,4 mm
propulsia realizată de două elice cu trei aripi și un pas de 2,971 metri mișcate de două mașini de 4.700 CP.
Nava avea trei catarge cu vergi pentru vele a căror suprafață totală era de 513 metri pătrați.
Echipaj – 14 ofițeri și 23 grade inferioare
Nava era dotată cu următorul armament:

4 tunuri Krupp de 150 mm așezate în semiturele;
4 tunuri Nordenfeld de 57 mm cu tragere rapidă;
2 tunuri revolvere Hotchkiss de 37 mm;
2 mitraliere Nordenfeld;
4 tuburi lanstorpile.

Prima stație de radiotelegraﬁe a Marinei Române a fost instalată la bordul crucișătorului Elisabeta, asigurând comunicații pe o rază de 100 km. Primul căpitan al navei a fost colonelul Ioan Murgescu, apoi din 1889 până în 1898 - căpitanul Vasile Urseanu. Nava a fost scoasă din serviciu în anul 1920 însă tunurile sale au continuat a fi folosite până în 1949, formând o baterie de coastă la Agigea.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședința judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Constanța, din vremuri diferite.

Banca Marmorosch

Geamia

Grădina publică

Pavilionul reginei

Cuibul reginei

Banca Românească

Palatul Prințul Sturdza

Strada Carol

Strada Ștefan cel Mare

Primăria

Palatul administrativ

Cazinoul

Biserica greacă

Fântâna cinetică

Vedere din port

Casă tătărască

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din diferite perioade de timp, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.