Epaminonda's Blog.....: OEDERAN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea germană OEDERAN,

landul SAXONIA și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Primăria

Tribunalul

Strada Poștei

Strada Gării și Poșta

Strada Gării

Școala

Strada Freiberger și Biserica

Strada Poștei cu Poșta

Strada Lang

Trimiteri poștale

xxx

UN DUEL EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Jetonul - Restaurantul și berăria "Fănuță" Buzău - 10 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul prezentat mai sus a fost realizat pentru Restaurantul și berăria “Fănuță” din municipiul Buzău și are valoarea de 10 lei. Pe una din fețele jetonului, în interiorul unui cerc perlat la exterior, central, este aplicată inscripția orizontală: “FĂNUȚĂ” având deasupra și dedesubt aplicată câte o stea în șase colțuri, în relief, și periferic circular inscripția: “RESTAURANTUL ȘI BERĂRIA * BUZĂU *” despărțite de câte o stea în șase colțuri, în relief. Jetonul este confecționat din alamă, are forma rotundă cu diametrul de 25 milimetri. Pe cealaltă față a jetonului, în interiorul unui cerc periferic continuu, central, pe două rânduri orizontale, este aplicată inscripția: “10 LEI”. Luând în considerare valoarea jetonului, cam mare, nu este chiar clar cum se folosea acest jeton.

Insigna - A.J.V.P.S. Buzău

(Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

Căprioara preferă zonele împădurite şi cele cu vegetaţie bogată, înaltă (pajişti, tufărişuri) din Europa și Asia Mică. Căprioarele trăiesc solitare sau în grupuri formate din femele şi iezii acestora. Grupurile se formează mai ales în timpul iernii. Coarnele masculilor au de obicei două sau trei vârfuri şi pot ajunge la lungimi de 20-25 cm. Durata de viață a căprioarei în sălbăticie este de aproximativ 10 ani, în captivitate ea trăiește până la 15 ani sau chiar mai mult. Lungimea corpului între variază între 1 şi 1,25 metri, înălţimea la greabăn 66-83 cm, greutate 22-30 kg. Masculii sunt ceva mai mari. Este un animal exclusiv erbivore. Mănâncă aproape orice material vegetal aflat la îndemână (inclusiv ace de conifere, dacă resursele de hrană sunt sărace), dar preferă alimente moi, bogate în surse energetice şi care conţin multă apă. Toamna preferă seminţe şi fructe, cu valoare energetică mare. După o gestație 264-318 zile, femelele dau naştere unui număr de 1-3 iezi (de obicei 2). Aceştia sunt complet neajutoraţi în primele câteva zile şi depind în totalitate de mama lor, dar se dezvoltă rapid – după două săptămâni, dublându-și greutatea.

Insigna - Inspectoratul de poliție județean Buzău

De-a lungul timpului apararea ordinii si linistii publice în Tarile Romane a fost încredintata unor organe care au purtat diferite denumiri: vornicul, vataful de vanatori, spatarul, aga în Tara Romaneasca. Cuvantul "politie" s-a împamantenit în limba romana probabil din epoca fanariota sub influenta greceasca în secolele al XVII – lea - al XVIII-lea. În baza Regulamentului Organic din 1831 se trece la organizarea generala a politiei. În activitatea sa Agia s-a bazat pe Regulamentul întocmit de Aga Costache Cantacuzino denumit "Alcatuirea politiei si drepturile sale" - prima lege a politiei cuprinzand 46 de articole. Legea din 17.06.1878 instituie la Bucuresti o politie judiciara si acorda tuturor comunelor urbane dreptul de a avea o politie municipala. În judetul Buzau în secolele XVIII - XIX ordinea si siguranta publica au fost încredintate ispravnicului care pana la Alexandru Ipsilanti era si administratorul judetului si, totodata, judecator local, fiind ajutat în îndeplinirea functiei de catre zapcii. Prin aplicarea prevederilor Regulamentului Organic s-a creat politia, iar la punctul 3 al memoriului trimis catre Obsteasca Adunare a Tarii Romanesti la 23.10.1831 se specifica: "Fiindca acest oras (Buzaul) se afla în drum mare din obstestile asezamantului trebuind a cere a se înfiinta politia cat mai în grab, un logofat, 2 paznici si 4 epistati, caci din lipsa acestora se vor pricinui greseli a caror greutate cade asupra carmuirii". Fondurile documentare contin informatii referitoare la atributiile politiei buzoiene: de a tine evidenta populatiei si strainilor, de a supraveghea comportarea celor care veneau din strainatate, strangerea contributiei locuitorilor pentru executarea unor lucrari edilitare, urmarirea si prinderea celor ce fugeau de pe mosii, a pastorilor transilvaneni fugiti din Ardeal, asigurarea verificarilor recrutarii în judet, prinderea autorilor unor spargeri, urmarirea talharilor, a celor ce se organizau în banda. În secolul al XX-lea prin legea de la 01.04.1903 omul politic de anvergura Vasile Lascar va moderniza politia, lege prin care s-a obtinut stabilitatea functionarului de politie. În Regulamentul din septembrie 1904 se stipula: "politia din orase sta sub autoritatea ministrului de interne".În perioada ocupatiei germane - 1916 - 1918 - orasul Buzau a fost invadat de cavaleria bavareza astfel încat în aceste locuri se instaleaza administratia militara germana. Organele de ordine romanesti au fost nevoite sa puna în practica dispozitiile autoritatilor de ocupatie. Anul 1929 aduce politistilor buzoieni o noua lege care stipula atributiile generale ale politiei defalcate pe: politia administrativa - care apara libertatea, proprietatea si siguranta persoanelor - si politie judiciara - care constata si urmarea orice infractiune de siguranta sau informationala. O noua lege de organizare a politiei în 1938 semnata de regele Carol al II-lea stipula trecerea politiei urbane din judete sub conducerea comandamentului Legiunii de jandarmi. Realitatile din teren si o puternica opozitie au condus la 01.03.1938 la abrogarea acestei legi. Încordarea relatiilor internationale din 1938 a intrat în atentia organelor specializate romane, astfel încat organele buzoiene de contrainformatii desfasurau activitati specifice. Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial politia buzoiana s-a implicat în urmarirea si arestarea spionilor sovietici si a aflat o serie de amanunte legate de starea de fapt din Basarabia; de asemenea, s-au luat masuri pentru preîntampinarea actelor de sabotaj. În aceeasi perioada autoritatile competente buzoiene au luat masuri fata de controlul si supravegherea asistentei asigurate refugiatilor polonezi, iar dupa Dictatul de la Viena si întelegerea de la Craiova a fost monitorizata de catre politistii buzoieni trecerea prin Buzau a refugiatilor din Transilvania, Basarabia si Bucovina. Anul 1943 aduce politiei buzoiene, dupa mai bine de 100 de ani de la înfiintare un sediu propriu. În secolul XIX si în prima jumatatea a secolului XX politia a avut sedii provizorii în case închiriate de la anumiti locuitori. În luna iunie 1943 politia locala a fost mutata în imobilul "General Leon Gavriliul" din str. Transilvaniei, nr. 3. În 1944 politia buzoiana a fost mutata în sediul Palatului Comunal. Prin Decretul nr. 25 din 23.01.1949 a fost desfiintata politia si înfiintata Directiunea Generala a Militiei avand ca principale atributii urmarirea si cercetarea infractiunilor de pe întreg teritoriul tarii, din atributiile Militiei disparand activitatea informativa si contrainformativa care îi va reveni noii structuri înfiintate în 1949 - Securitatea Statului. Militia buzoiana a trecut în totalitate de partea Revolutiei din decembrie 1989, iar în art. 4 din Legea 40 din 18.12.1990 se stipuleaza: "Politia face parte din Ministerul de Interne (...) si îndeplineste atributiile ministrului privind asigurarea respectarii legilor, ordinii si linistii publice". Prin Legea nr. 26 din 11.05.1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane politia a revenit în actualitate ca o institutie de baza în exercitarea atributiilor pe linia apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor, avutului privat si public, prevenirii si descoperirii infractiunilor, respectarii ordinii si linistii publice. Sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău este situat pe Strada Chiristigii, la nr. 8 – 10.

ASCIOR - Asociația pentru civilizația ortodoxă

Pentru bucuriile omului

A treia conferință națională pentru civilizația creștină

Uniți prin credință în pandemie - Buzău - 2020

Asociația pentru Civilizația Ortodoxă (ASCIOR), filiala Buzău, a luat ființă în anul 2017, ea fiind o societate de credință, cultură, atitudine creștină care are ca obiective promovarea înțelegerii dreptei credințe, promovarea identității culturale, implicit a românismului, promovarea istoriei adevărate, promovare activității și responsabilității sociale, promovarea împreună lucrării pentru semenii noștri prin foarte diverse activități, promovarea unui nou tip de civilizație bazată pe Legea lui Dumnezeu. ASCIOR a avut peste 60 de activități regionale și naționale prin conferințe, lansări de carte, simpozioane, expoziții etc, dar și prin editarea revistei Orizonturile Bucuriei, înființarea Conferințelor și Congreselor pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, editarea antologiilor ASCIOR, deschiderea unor Grupuri ASCIOR în vederea înființării lor ca filiale. Prin programele de susținere a persoanelor aflate în dificultate am reușit, cu sprijinul susținătorilor noștri, care fac sau nu parte din asociație, să oferim ajutoare în diverse moduri dar și în bani. Prin programele de susținere a tinerilor am acordat tinerilor prezenți la manifestările ASCIOR premii pentru elevi de peste 12 ani și tineri până în 25 ani în bonuri valorice dar și numerar. Revista asociației - „Orizonturile Bucuriei” se editează în 700-1000 exemplare pe număr, apare (de regulă) la 2 luni, avem peste 60 de colaboratori, de la cercetători și profesori universitari pe diverse domenii de activitate, din țară sau din străinătate, la debutanți în literatură sau pasionați în artă.

Insigna - Școala de ofițeri naviganți "Aurel Vlaicu"

XXV 1953 - 1978 (25 ani)

Școala de ofițeri naviganți “Aurel Vlaicu”, denumire actuală Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” este o instituție de învățământ superior care pregătește piloți pentru aviația militară română. Urmare a condițiilor impuse de Comisia aliată de control prin Ordinul nr. 621/28 aprilie 1945, Centrul de Instrucție și Școala Tehnică Aero sunt desființate și, în urma reorganizării, s-a înființat la Buzău o singură școală atât pentru naviganți, cât și pentru tehnici, cu o durată de școlarizare de 2 ani. În baza Ordinului Marelui Stat Major nr. 64067/14 martie 1946, se înființează la București, Școala Militară de Ofițeri și Subofițeri de Aviație. În anul 1948 se înființează la Sibiu, Școala pentru Pregătirea Ofițerilor Naviganți care este mutată în anul 1950 la Ziliștea. În anul 1951 este mutată la Tecuci, sub numele de Școala de Ofițeri Naviganți nr. 1, iar din august 1952, sub numele de Școala Militară de Aviație nr. 1. Prin Decretul prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 356/4 septembrie 1953 primește numele de Școala de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu”. În anul 1950, Grupul de Zbor de la Tecuci a fost mutat la Focșani și s-a transformat, în baza Ordinului C.F.A.M. nr. 20136/20 mai 1950, în Școala de Subofițeri Naviganți, și în baza Ordinului M.F.A. nr. 2173/18 decembrie 1950, în Școala de Ofițeri Naviganți nr. 2. În anul 1953, școlile de aviație nr. 1 și nr. 2 s-au unificat sub numele de Școala Militară de Aviație „Aurel Vlaicu”, inițial la Tecuci și din 1958 la Boboc, județul Buzău. Prin decret prezidențial a primit denumirea de Școala Militară de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu”. În baza HG nr. 190/1991 și a Ordinului Marelui Stat Major nr. S/B 3/949/9 aprilie 1991, școala a devenit Institutul Militar de Aviație „Aurel Vlaicu” Boboc, județul Buzău. Această instituție se transformă, în baza Ordinului ministrului apărării naționale nr. M. 12/21 februarie 1997, în Școala de Aplicație pentru Aviație „Aurel Vlaicu”, și este redenumită Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din 1 ianuarie 2003.

Municipiul Buzău (nume antic Mousaios) este reședința și cel mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. La recensământul din anul 2002 orașul avea o populație de 134227 locutori. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzăul a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu, iar prima sa atestare documentară provine din anul 376 E.N. Sus am postat stemele vechi, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva reprezentative monumente de arhitectură și cultură buzoiene, din vremuri diferite.

Seminarul teologic Episcopul Chesarie

Palatul de justiție

Sala sporturilor Romeo Iamandi

Palatul comunal - Primăria

Biserica Banu

Biserica Greci

Magazinul universal Winmarkt

Prefectura

Centrul de afaceri

Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei

Hotelul Pietroasa

Episcopia veche

Monumentul Omagiu

Casa Vergu Mănăilă

Școala Dionisie Episcopul

Județul Buzău este situat în sud-estul României, la curbura Carpaților, fiind traversat de la NV spre SE de râul cu același nume de la care și-a luat numele. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați, numără aproximativ 495000 de locuitori și are reședința în orașul cu același nume. Ca structură administrativă județul este compus din 2 municipii - Buzău și Râmnicu Sărat, 3 orașe - Nehoiu, Pătârlagele, Pogoanele și 82 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Buzău, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.