Epaminonda's Blog.....: OBERCRINITZ

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din cătunul OBERCRINITZ, parte a

localității CRINITZBERG, comuna administrativă KIRCHBERG,

districtul ZWICHAU, landul SAXONIA, trimiteri poștale ilustrate

din vremuri diferite, două vederi generale și o emblemă locală.

Hanul

Biserica

Parcul

Biserica liberă

Cantonul gării feroviare

Vedere aeriană

Vedere generală

Trimiteri poștale

Emblemă locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

D'ALE ROMÂNILOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

__________xxx__________

O INSIGNĂ ȘI CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Brigada 41 Radilocație "Muntele Mare"

30 de ani de la înființarea

Brigăzii 41 Radilocație "Muntele Mare"

01 octombrie 1996

Brigada 41 Radilocație „Muntele Mare“ este o unitate specială a armatei române pentru descoperirea țintelor aeriene, situată în masivul Muntele Mare din județul Cluj. Radiolocația este o modalitate de determinare a existenței și poziției relative a unui obiect fix sau mobil pe baza caracteristicilor undelor electromagnetice; viteză de propagare constantă și propagarea în linie dreaptă. Radiolocația și-a găsit întrebuințări în meteorologie, în radionaviagția aeriană și maritimă: identificarea formelor de relief, insulelor, ghețarilor, obstacolelor etc. Instalația de radiolocație se compune, în esență, dintr-un emițător, un receptor și un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale poziției obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai înguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se așază în focarul unei oglinzi metalice concave, care reflectă undele într-o singură direcție. Emițătorul emite trenuri de unde separate prin pauze, funcționând prin impulsuri. În timpul pauzelor de emisie, prin intermediul receptorului antena recepționează undele reflectate. Recepționarea semnalului se măsoară cu oscilograful catodic.

Muntele Mare este o grupă montană a Munților Apuseni, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Este situat în partea de est a Munților Apuseni, între râul Someșul Rece, văile Feneș-Iara la est, râul Arieș la sud și râul Bistra la vest. Cel mai înalt vârf este Muntele Mare cu altitudinea de 1826 metri.

Alexandru Sahia 1908 - 1937

Uniunea ziariștilor din Republica Socialistă România

Premiul "Alexandru Sahia" pentru reportaj

Alexandru Sahia, nume real Alexandru Stănescu a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, care s-a născut la data de 9 octombrie 1908 la Mănăstirea, județul Călărași și a decedat la data de 12 august 1937 la București. După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, în anul 1920 s-a înscris la Liceul Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova. În anul 1927 a părăsit liceul militar nefiind potrivit pentru viața cazonă. Ulterior s-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu a găsit ce căuta nici în viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire, însă, s-a retras din comunitate. După dezamăgirea religioasă, Sahia continuă să caute o formă de dreptate pământească: în 1935, efectuează o vizită în URSS, în urmarea căreia laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne rămâne opera "URSS azi", una din rarele cărți scrise de scriitori români despre URSS. Cu un an înainte s-a înscris în PCR. A decedat la vârsta de 29 de ani din cauza unei tuberculoze netratate. În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Desigur istoriografia comunistă tăcea trecerea sa prin viața monahală. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa. În anul 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. A publicat în revistele Șoimii, Rampa, Facla, Dimineața, Azi și Cuvântul. Din opera sa amintesc: Uzina vie, Revoltă în port, Ploaia din iunie, Șomaj fără rasă, Întoarcerea tatii din război, etc.

Uniunea ziariștilor din România, denumire actuală Uniunea ziariștilor profesioniști din România (U.Z.P.R.), este persoană juridică apolitică, neguvernamentală și neconfesională, cu deplină autonomie, înființată pe durată nelimitată, a cărei activitate se desfășoară conform legii române, a statutului și celorlalte reglementări adoptate potrivit statului. Sediul UZPR este situat în municipiul București, sectorul I, bulevardul Gheorghe Magheru, nr. 28-30. UZPR este asociația profesională de creație publicistică, jurnalistică a jurnaliștilor din România și din comunitățile românești de peste hotare, continuatoare a Uniunii ziariștilor profesioniști, fondată în anul 1919. Scopul principal al UZPR constă în realizarea și promovarea creației publicistice și jurnalistice, ca domeniu distinct al vieții spirituale, consacrarea profesiei de ziarist ca profesiune de creație de importanță națională recunoscută, apărarea drepturilor, libertăților și demnității profesionale a ziariștilor și a libertății presei, în concordanță cu legislația în vigoare.

Federația română de haltere

Federatia Romana de Haltere a fost fondata la 23 noiembrie 1930, la Oradea. Ea este persoană juridică de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica si fara scop lucrativ. F.R.H. isi desfasoara activitatea sub autoritatea Agentiei Nationale pentru Sport. Este afiliata la Federatia Internationala de Haltere din anul 1950 si la Federatia Europeana de Haltere din anul 1970. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de haltere.

Sportul haltere a apărut în România în jurul anului 1893, iar prima secție de haltere a fost în înființată în anul 1908 la Societatea "Tirul" din Bucureşti.Primul concurs cu ridicare de greutăți a avul loc în România în anul 1896, iar gazda competiției a fost sala de sport a liceului bucureștean Gheorghe Lazăr. Haltere este un sport în care oamenii ridică greutăți mari care sunt formate din discuri de diferite greutăți puse pe capetele unei bări. Bara olimpică standard goală (fără discuri montate) are greutatea de 20 de kilograme. Este un sport olimpic, dar poate fi practicat și de amatori. Există două stiluri: 'smuls' și 'aruncat'. În trecut mai exista un stil, împinsul, care însă a fost scos din competiții.

Insigna - Morgan Club România - Fondat 2007

Morgan Club este clubul pasionaților și proprietatrilor de automobile Morgan. Automobilele Morgan sunt maşinile care îşi păstrează designul retro şi în prezent, când ies „calde” de pe banda de fabricaţie. Istoaria mașinilor Morgan a început în anul 1909 pe 3 roţi, abia în anul 1936 au apărut autoturismele Morgan pe 4 roţi. Deși automobilul Morgan afișează o imagine clasică, poate ascunde sub capota sa motoare și de 4800 centimetri cubi ceea ce i-a permis să participa la curse celebre pe cunoscutele circuite SPA și Francorchamp. Când alţi producători dezvoltă prototipuri care uimesc prin design şi tehnologie, fabrica Morgan nu produce mai mult de 1300 de modele anual, într-un proces de creaţie şi asamblare care pare a fi rămas înţepenit în istorie: cele câteva departamente lucrează manual, începând cu structura cadrului confecţionată din lemn de frasin, tratat să reziste, croirea şi coaserea tapiţeriei sau vopsirea.

Singurul aspect la care nu au punctat sunt motoarele: preferă să lucreze cu producători consacraţi – Ford, BMW care şi-au probat deja priceperea. Morgan bate monedă pe ce ştie mai bine, ghidându-se după cele patru criterii care îl fac unic: carisma, materialele de calitate, asamblarea manuală şi performanţa. Clubul Morgan România a luat ființă în anul 2007 prin asocierea a trei pasionați de automobilul Morgam: Aldo Sforza, Hayden Dean și încă cineva. Există cluburi Morgan în 47 de state ale lumii ce numără 5000 de membri și un total de 1000 de automobile. Morgan nu este doar pasiunea pentru un automobil neobişnuit, este şi o „asortare” completă cu acesta în ceea ce priveşte accesoriile şi vestimentaţia promovate de shop-ul online dedicat. Este o cu totul altă lume faţă de cea a opulenţei tehnologice armonizate cu designul vestimentar din ce în ce mai futurist. Stilul Morgan este unul cochet, atrăgător, de o eleganţă studiată. Ai crede ca accesul într-un astfel de club este prohibitiv dar nu e așa. Ei bine, cu 150 de lei (da, o sută cincizeci de lei) poţi deveni membru al „Dracula MOG”. Nu e musai să ai un Morgan, există şi o categorie a celor care doar aspiră către un astfel de automobil.

Fundația România de mâine - Universitatea Spiru Haret

25 de ani 1991 - 2016

Fundația România de mâine - Universitatea Spiru Haret

Învățământ - Știință - Cultură

Fundatia Romania de Maine, este o institutie social-umanista de cultura, stiinta si invatamant, care a luat fiinta in data de 12 februarie 1991, ca persoana juridica de drept privat, fara scop patrimonial (nonprofit). Potrivit art. 5 din Statutul sau, Fundatia Romania de Maine are, ca scop si obiective fundamentale, "de a cultiva si promova, in Romania, valorile culturii nationale si universale, de a contribui la dezvoltarea invatamantului, stiintei si culturii". Avand in vedere realizarea acestor obiective, Fundatia a infiintat, in cadrul ei, 15 institutii si unitati de profil, care functioneaza legal, raspunzand in acest fel, concret, scopului stabilit prin Statut. Prin infiintarea Universitatii Spiru Haret, a 4 institute de cercetare stiintifica, a Academiei de Cultura Nationala Dimitrie Gusti, a postului propriu de televiziune Romania de Maine, a editurii, tipografiei, revistei Opinia nationala etc., prin constituirea unor unitati cu caracter economic, social si cultural-sportiv, s-au pus bazele realizarii unei veritabile comunitati sociale de viata si de conceptie. Data de 14 februarie 2000 înseamnă pentru Universitatea „Spiru Haret”, primirea acreditării Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare. Înființarea Universității „Spiru Haret” a fost confirmată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, lege încă în vigoare.

Universitatea “Spiru Haret” din București este o universitate privată, integrată în sistemul național de învățământ superior din România. Această instituție de învățământ superior are sediul central în strada Ion Ghica, nr.13. Conform datelor publicate în prezentarea universității din iulie 2010, aceasta are 30 de facultăți, cu 49 de specializări și 64 de programe de masterat, fiind conform ziarului Financiarul cea mai mare din România. În anul 2011 Universitatea Spiru Haret a fost evaluată oficial drept „universitate centrată pe educație”, a treia și cea din urmă categorie de universități românești în privința calității procesului instructiv educativ. În ultima perioadă instituția a intrat într-un con de umbră din cauza unui diferend cu Ministerul Educației și Învățământului și Consiliul Național de Acreditare Universitară.

Spiru C. Haret a fost un matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, care s-a născut la data de 15 februarie 1851 la Iași și a decedat la data de 17 decembrie 1851 la București. A învățat la Dorohoi, Iași, apoi, în septembrie 1862 a intrat ca bursier la Colegiul Sfântul Sava din București. A predat diferite discipline la Universitatea din București, Școala de Poduri și Șosele și Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București. Din anul 1879 se face cunoscut drept "om al școlii", urmând o viață de inspector și de om politic, lucrând în favoarea școlii și a educației. El a fost poate cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. A deținut în trei rânduri portofoliul guvernamental de Ministru al Educației fiind ales și membru titular al Academiei României.

Coloana infinită, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele: Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m; Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos; "Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17: Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm; 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare; Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm. Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kg. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Nașională Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ