Epaminonda's Blog.....: BEHAMBERG

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea austriacă BEHAMBERG,

bundeslandul AUSTRIA INFERIOARĂ, și două vederi generale.

Biserica

Palatul Ramingdorf

Pensiunea

Piața mare

Grădinița de copii

Hotelul

Vedere generale

Arhitectură locală

xxx

D'ALE ROMÂNILOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Insigna - Deputat

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin deputat se înțelege o persoană aleasă pentru a face parte, pentru o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. În România deputatul este parlamentar, adică membru al Camerei Deputaților.

Statutul deputaţilor este prevăzut în Constituția României, Regulamentul Camerei Deputașilor și în Legea nr. 96/2006. Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al guvernului. Deputaţii de bucură de imunitate şi de garantarea libertaţii de exprimare a opiniilor publice şi votului. Imunitatea parlamentară poate fi ridicată la cererea ministrului justiţiei, cu încuviinţarea Camerei, după ascultarea deputatului în cauză. Deasupra am postat logo-ul Camerei Deputaților.

Mihai Viteazul - Sufletul neamului românesc

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Insigna - Cultul eroilor 1916 - 1919

Prima institutie care si-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei si faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Cazuti in Razboi. Infintata la 12 septembrie 1919, prin Inaltul Decret Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand, acest organism era chemat “sa vorbeasca viitorimii despre jertfele si izbanzile noastre, despre frumusetea virtutilor ostasesti si despre nezdruncinata tarie a sufletului romanesc”. Societatea a functionat sub inaltul patronaj al Reginei Maria, ca presedinte de onoare, si al IPS. Mitropolitul Primat Miron Cristea, ca presedinte executiv, devenit ulterior Patriah al Romaniei. Din anul 1927, acesta si-a scimbat denumirea in Societatea “Cultul Eroilor”, iar in 1940 s-a numit Asezamantul National <> pentru Cultul Eroilor. Dupa abdicarea Regelui Mihai I si proclamarea Republicii, prin Decretul nr. 48 din 29 mai 1948. Asezamantul National “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfintat, atributiunile si patrimoniul acestuia fiind transferate Ministerului Apararii Nationale. Hegemonia U.R.S.S. adusa de cel de-al Doilea Razboi Mondial a condus la impanzirea teritoriului tarii cu monumente dedicate “Ostasului Sovietic Eliberator”, in detrimentul eroilor romani. Abia din 1975, in conditiile emaniciparii de sub tutela Uniunii Sovietice, cand s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr. 117/1975 avand ca obiect reglementarea operelor comemorative de razboi, incepe sa se manifeste, destul de modest, cultul fata de eroii neamului. Dupa evenimentele din decembrie 1989, la initiativa unui grup de ofiteri, a fost infintat Comitetul National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor - C.N.R.I.M.C.E. Prin Sentinta Civila nr. 664, din 19 noiembrie 1991, data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, asociatia a dobandit personalitate juridica, iar in baza ordinului ministrului apararii nationale, general locotenent Niculae Spiroiu, a primit acordul de a functiona sub patronajul Ministerului Apararii Nationale, avand sediul Conducerii Comitetului in cladirea Palatului Cercului Militar National din strada str. Constantin Mille, nr. 1, etaj 4. La scurt timp, prin Hotararea Sfantului Sinod Nr. 3036 din 19-20 iunie 1992, Comitetul a primit aprobarea de a functiona sub Obladuirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, avand ca parinte spiritual pe Parintele Patriarh Teoctist.

La conferinta nationala din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociatia Nationala “Cultul Eroilor”, asumandu-si misiunea de a prelua obiectivele “Asezamantului National << Regina Maria>> pentru Cultul Eroilor”. Infiintat din necesitatea de a pune capat degradarii si profanarii operelor comemorative de razboi si a cimitirelor de onoare ale eroilor, C.N.R.I.M.C.E. a trecut la reorganizarea filialelor in teritoriu, reusind, in mai putin de un an, sa infinteze 32 de filiale judetene si numeroase subfiliale orasenesti si comunale, in conducerea carora au fost cooptate persoane cu responsabilitati si putere de decizie din cadrul administratilor locale, fosti comandanti de garnizoane si regimente, slujitori ai bisericii, cadre didactice, oameni de cultura, veterani de razboi si cadre militare in rezerva si in retragere. Sus am postat emblema actuală Asociatiei naţionale “Cultul eroilor”.

Insigna - Navigația română 1890 - 1965

Flota comercială maritimă a României constă în totalitatea navelor comerciale navigând pe mări și oceane sub pavilion românesc. Corăbiile medievale ale Dobrogei, Țării Românești și Moldovei dispar odată cu cucerirea litoralului românesc de către Imperiul otoman, în secolul al XV-lea . Până în anul 1878 navigația navelor comerciale românești pe mare se efectua din porturile Brăila, Galați și, între anii 1856 și 1878, Reni, Ismail și Chilia nouă. Deasupra am postat un set de mărci filatelice care marchează trecerea unui centenar de la înființarea Serviciului Maritim Român. Erau în general nave cu pânze (cele cu aburi fiind rezervate flotei militare), care în aceste porturi preluau sau predau mărfurile transportate până aici fie pe uscat, fie cu „bolozanele” (șlepuri cu pânze și vâsle) dunărene. Aceste nave aparțineau de regulă unor mari negustori din Țara Românească și Moldova,ca familiile Caragea sau Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați – Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala flotilei funcționa la Galați din anul 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”. Mai jos admiri o acțiune cu referire la temă.

După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat Serviciul Maritim Român (SMR), cu sediul la București, dar baza la Constanța. Deasupra am postat două afișe de promovare a unor curse maritime efectuate sub egida Serviciului Maritim Român. În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și vreo douăzeci de cargouri și alte nave, la care se adăugau nave ale unor companii private. Serviciul Maritim Român a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie, și înlocuit printr-o întreprindere sovieto-română denumită Sovromtransport, căreia sovieticii îi atribuiră două dintre navele confiscate: pachebotul Transilvania și vaporul mixt Ardeal. La rândul său compania „Sovromtransport” a fost integrată în anul 1954 în noua companie Navrom, înființată prin Hotărârea Consilului de Miniștri Nr. 368 și intrată sub controlul exclusiv al statului român, cu sigla „NR”, litere scrise cu roșu peste două benzi orizontale albastre. Sus am postat un afiș al Serviciului Maritim Român din anul 1897 și mai jos alte efecte filatelice care marchează trecerea unui centenar de la înființarea Serviciului Maritim Român.

SMR Regele Carol I a fost prima navă modernă a Serviciului Maritim Român. Ea a avut următoarele caracteristici tehnico tactice: deplasament maxim: 3600 tone, lungime: 106,7 metri, lățime: 12,8 metri, viteza: 13,3 noduri (1 nod = 1852 metri/oră), data construcției – anul 1897, șantierul - „The Fairfield Gevon” din Glasgow - Anglia, echipaj: 75 membri, pasageri: cls. I – 75; cls. II – 42; cls. III – 204. Nava a ajuns în țară la data de 28 iunie 1898, intrând în compunerea flotei Serviciului Maritim Român. Nava Regele Carol I a fost botezată la Constanța, împreună cu nava Principesa Maria, în prezența Regelui Carol I. Nava transporta regulat pasageri pe rutele maritime Constanța-Istanbul și Constanța-Pireu. Nava a fost o reușită deplină atât din punct de vedere al liniei construcției, svelteței și eleganței formelor, cât și din punct de vedere al performanțelor sale deosebite, viteza maximă de 18 Nd., pe care o atingea, era accesibilă la începutul secolului XX numai navelor de război foarte rapide și cu tonaj relativ redus, iar rezistența la uzură a mașinilor sale era foarte mare. În anul 1899, cazanele vaporului au fost modificate pentru a arde păcură în loc de cărbuni, iar în 1905 a fost instalat pe navă un post TFF (telefonie fără fir). După intrarea României în primul război mondila nava a fost pusă la dispoziția marinei imperiale ruse din Marea Neagră. În anul 1916, la Sevastopol, nava a fost transformată în crucișător auxiliar, prin montarea a patru tunuri de 101 milimentri, a două tunuri antiaeriene de 63 mm, două proiectoare și instalație pentru transportarea și exploatarea a două hidroavioane. În martie 1917 a intrat în componența diviziei de crucișătoare rusești, care a bombardat coasta anatolică și a păzit Bosforul. După declanșarea revoluției ruse, nava Regele Carol I a fost capturată și sechestrată la Batumi, în numele Comisariatului Transcaucazian, în cele din urmă reușind să evadeze cu concursul ofițerilor ruși de la bord și să ajungă la Sulina, la data de 31 martie 1918.

Primul care a pășit pe punte a fost comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart), căpitanul portului Sulina. Guvernul român a fost de acord cu cererea rușilor de retrocedare a tunurilor și instalațiilor ce fuseseră montate în anul 1916. După încheierea primului război mondial, nava a reluat rutele de pasageri. În anul 1941, necesitatea României de protejare a litoralului cu baraje de mine și numărul redus de puitoare de mine aflate în dotarea Marinei Române, a dus la rechiziționarea navei și transformarea sa în puitor de mine, puntea principală permițând această operație. Au fost montate două tunuri de 120 mm, 4 tunuri antiaeriene de 37 mm, instalații de lansat mine antisubmarin, instalații de lansat și aruncat grenade antisubmarine și două nave antiparavan antimine. Capacitatea de încărcare era de aproximativ 200 de mine. În perioada 16-19 iunie 1941, nava a executat un baraj de mine în largul litoralului românesc, între Capul Midia și Tuzla, alături de Amiral Murgescu. Barajele din fața orașului Constanța și-au arătat eficiența în data de 26 iunie 1941, provocând scufundarea distrugătorului sovietic Moscova și avarierea crucișătorului Vorosilov. După alte misiuni de minare marină, în dat de 10 octombrie 1941, orele 11 și 50 minute, după ce părăsise portul Varna cu o nouă încărcătură de mine, nava a lovit o mină plantată de sovietici, la 2 mile marine distanță de farul Galata Burnu, după care s-a scufundat în 13 minute. Un subofițer și 20 de marinari și-au pierdut viața, restul echipajului fiind recuperat de torpilorul Smeul, care asigura protecția operațiunii de minare. Epava navei Regele Carol I se află și astăzi la adâncimea de 23 metri, la sud de Varna, aproape de localitatea Byala, având coordonatele aproximative 44° 10' N /28° 00' E.

Insigna - Steaguri Canada și România

România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. România a apărut ca stat condus de Alexandru Ioan Cuza, în anul 1859, prin unirea principatelor Moldova și Țara Românească, păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman, pe care-l aveau cele două principate. A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În anul 1918 Transilvania, Bucovina și Basarbaia s-au unit cu România formând România Mare, care a avut cea mai mare întindere teritorială din istorie - 295641 kilometri pătrați. Au urmat alte evenimente marcate de cedări și recuperări parțiale de teritorii și populații. Azi România este o republică semi-prezidențială, membră NATO, ONU, UE și altor organisme internaționale. Statul România are capitala la București, numără aproximativ 20,1 milioane de locuitori și se întinde pe o suprafață de 238397 kilometri pătrați.

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Ca suprafață, Canada este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Populată la început în mod exclusiv de populație aborigenă, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este, din anul 1867, un dominion britanic. În realitate, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie, în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție. În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a (a Marii Britanii), al cărei reprezentant local este Guvernatorul General. Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale. Statul Canada are capitala la Ottawa, numără aproximativ 33,47 milioane de locuitori și se întinde pe o suprafață de 9984670 kilometri pătrați.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII